DECIZIE Nr.
1157 din 28 septembrie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 222 si 282
din Legea nr. 53/2003 -
Codul muncii, ale art. 73 din Legea nr. 168/1999 privind solutionarea
conflictelor de munca si ale art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr.
54/2003
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 750 din 10 noiembrie 2010
Augustin Zegrean -
preşedinte
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Mircea Ştefan Minea - judecător
Iulia Antoanella Motoc -judecător
Ion Predescu
-judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Benke Karoly -
magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public,
procuror Simona Ricu.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate
a dispoziţiilor art. 222 şi 282 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, ale art.
73 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă şi ale
art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003, excepţie ridicată de
Societatea Comercială „Petrom" - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr.
2.105/116/2008 al Tribunalului Călăraşi - Secţia civilă.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr.
806D/2010, având ca obiect o excepţie de neconstituţionalitate identică cu cea
ridicată în Dosarul nr. 502D/2010.
Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de
neconstituţionalitate ridicate în dosarele sus-menţionate, din oficiu, pune în
discuţie conexarea Dosarului nr. 806D/2010 la Dosarul nr. 502D/2010.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu
măsura conexării.
Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din
Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 806D/2010 la Dosarul nr. 502D/2010, care este primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii
acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea
excepţiei de neconstituţionalitate, invocând jurisprudenţa Curţii
Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată
următoarele:
Prin încheierile din 9 si 10 noiembrie 2009, pronunţate
în dosarele nr. 2.105/116/2008 şi nr. 1.851/116/2009, Tribunalul Călăraşi -
Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 222 şi 282 din Legea nr. 53/2003 -
Codul muncii, ale art. 73 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea
conflictelor de muncă şi ale art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr.
54/2003, excepţie
ridicată de Societatea Comercială „Petrom" - S.A. din Bucureşti într-o
cauză având ca obiect drepturi băneşti.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că soluţia actuală consacrată de legiuitorul român este
într-o vădită contradicţie cu litera şi spiritul Constituţiei, prin aceea că
încalcă egalitatea în faţa legii a unităţii şi a salariaţilor, care presupune
egalitatea de arme juridice utilizate în conflictele de muncă, încalcă dreptul
de apărare al unităţii al cărui exerciţiu nu poate fi restrâns. In situaţia de
faţă, legiuitorul încalcă Constituţia când impune ca în cazul conflictelor
numite „de interese" partenerii de dialog social să fie exclusiv
sindicatele, iar în cazul conflictelor numite „de muncă" aceşti parteneri
să nu mai aibă niciun rol, fiind imposibil pentru unitate să îi atragă în
cadrul proceselor declanşate de salariaţi. Aşadar, clasificarea pe care o face
legiuitorul nu trebuie să dea naştere în practica rezolvării conflictelor de
muncă la inegalităţi ori inechităţi între unitate şi salariaţi. Faţă de această
evidenţă, autorul excepţiei critică dispoziţiile legale pentru că impun o
diferenţiere abruptă, arbitrară de regim juridic, între conflictele de interese
şi cele de drepturi. Rolul sindicatelor în rezolvarea conflictelor de drepturi
reliefează incoerenţa legislativă. Inadaptarea la realitatea socială este
dublată de incoerenţa legislativă a consacrării unor soluţii diferite pentru
„subipoteza conflictelor de drepturi". In cazul din speţă, menţinerea în
legislaţia actuală a art. 222 şi 282 din Legea nr. 53/2003, a art. 73 din Legea
nr. 168/1999 şi a art. 28 din Legea nr. 54/2003 reprezintă o incoerenţă
legislativă în privinţa calităţii procesuale a sindicatelor la rezolvarea conflictelor de drepturi şi, în acelaşi
timp, vatămă, în esenţă, dreptul la apărare şi la un proces echitabil.
Tribunalul Călăraşi - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este
neîntemeiată.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului
Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate ridicate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat
punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite
de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale
criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992,
reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze prezenta excepţie.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 222 şi 282 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii,
ale art. 73 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă
şi ale art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003, texte de lege care
au următorul cuprins:
-Art. 222 din Legea nr. 53/2003: „La cererea membrilor lor, sindicatele pot să îi reprezinte pe
aceştia în cadrul conflictelor de drepturi.";
- Art. 282 din Legea nr. 53/2003: „Pot fi părţi în conflictele de muncă:
a) salariaţii, precum
şi orice altă persoană titulară a unui drept sau a unei obligaţii în temeiul
prezentului cod, al altor legi sau al contractelor colective de muncă;
b) angajatorii - persoane fizice şi/sau persoane juridice -, agenţii de muncă temporară,
utilizatorii, precum şi orice altă persoană care beneficiază de o muncă
desfăşurată în condiţiile prezentului cod;
c) sindicatele şi patronatele;
d) alte persoane
juridice sau fizice care au această vocaţie în temeiul legilor speciale sau al
Codului de procedură civilă.";
- Art. 73 din Legea nr. 168/1999: „Cererile pot fi formulate de cei ale căror drepturi au fost
încălcate, după cum urmează:
a) măsurile unilaterale de executare, modificare,
suspendare sau încetare a contractului de muncă, inclusiv deciziile de imputare
sau angajamentele de plată a unor sume de bani, pot fi contestate în termen de
30 de zile de la data la care cel interesat a luat cunoştinţă de măsura
dispusă;
b) constatarea
nulităţii unui contract individual sau colectiv de muncă poate fi cerută de
părţi pe întreaga perioadă în care contractul respectiv este în fiinţă;
c) constatarea încetării unui contract colectiv de
muncă poate fi cerută până la încheierea unui nou contract colectiv de muncă;
d) plata despăgubirilor pentru pagubele cauzate şi
restituirea unor sume care au format obiectul unor plăţi nedatorate pot fi
cerute de salariaţi în termen de 3 ani de la data producerii pagubei.";
- Art. 28 din Legea nr. 54/2003: „(1) Organizaţiile sindicale apără drepturile membrilor lor, ce
decurg din legislaţia muncii, statutele funcţionarilor publici, contractele
colective de muncă şi contractele individuale de muncă, precum şi din
acordurile privind raporturile de serviciu ale funcţionarilor publici, în faţa
instanţelor judecătoreşti, organelor de jurisdicţie, a altor instituţii sau
autorităţi ale statului, prin apărători proprii sau aleşi.
(2) In exercitarea atribuţiilor prevăzute la alin.
(1) organizaţiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acţiune prevăzută
de lege, inclusiv de a
formula acţiune în justiţie în numele membrilor lor, fără a avea nevoie de un
mandat expres din partea celor în cauză. Acţiunea nu va putea fi introdusă sau continuată
de organizaţia sindicală dacă cel în cauză se opune sau renunţă la
judecată."
In opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate,
prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse
în art. 1 alin. (3) privind statul român, art. 9 privind sindicatele,
patronatele şi asociaţiile profesionale, art. 16 alin. (1) şi (2) privind
egalitatea în drepturi, art. 20 alin. (1) referitoare la tratatele
internaţionale privind drepturile omului, art. 24 alin. (1) privind dreptul la
apărare, art. 40 alin. (1) privind dreptul de asociere, art. 41 alin. (5)
privind munca şi protecţia socială a muncii şi art. 53 privind restrângerea
exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.
Examinând excepţia de
neconstituţionalitate formulată, Curtea constată că, în repetate rânduri, a
respins ca inadmisibile excepţii
de neconstituţionalitate motivate în mod identic. In acest sens, se reţine,
spre exemplu, Decizia nr. 473 din 20 aprilie 2010, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 431 din 28 iunie 2010, prin care Curtea a stabilit că „autorul
excepţiei de neconstituţionalitate cere, de fapt, modificarea şi completarea
prevederilor legale, fapt ce excedează competenţei Curţii Constituţionale,
întrucât, potrivit prevederilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992,
republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 643 din 16 iulie 2004, «(3)
Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu
privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile
supuse controlului»."
Neexistând elemente noi de natură a determina
schimbarea jurisprudenţei Curţii în această materie, soluţia pronunţată prin
această decizie, precum şi considerentele care au stat la baza acesteia îşi
păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1)lit.A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge ca inadmisibilă excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 222 şi 282 din Legea nr. 53/2003 -
Codul muncii, ale art. 73 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea
conflictelor de muncă şi ale art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr.
54/2003, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Petrom" - S.A. din
Bucureşti în dosarele nr. 2.105/116/2008 şi nr. 1.851/116/2009 ale Tribunalului
Călăraşi - Secţia civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 28 septembrie
2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Benke Karoly