DECIZIE Nr.
1132 din 27 noiembrie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 278 1 din Codul de procedura penala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 9 din 7 ianuarie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Ninosu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader
-judecător
Augustin Zegrean -judecător
Marinela Mincă - procuror
Marieta Safta -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2781 din Codul de procedură penală, excepţie invocată de Dumitru
Pănescu în Dosarul nr. 4.763/196/2007 al Judecătoriei Brăila, de Ciprian
Prundurel în Dosarul nr. 1.391/306/2007 al Judecătoriei Sibiu şi de Constantin
Virgil Manea în Dosarul nr. 4.086/2/2007 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia I penală.
Conexarea dosarelor şi dezbaterile au avut loc în
şedinţa publică din data de 20 noiembrie 2007, fiind consemnate în încheierea
de la acea dată, când Curtea, la cererea autorului excepţiei Dumitru Pănescu,
pentru a da posibilitatea acestuia să depună la dosarul cauzei concluzii scrise, a dispus amânarea
pronunţării pentru data de 27 noiembrie 2007.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 25 iunie
2007, pronunţată în Dosarul nr. 4.763/196/2007, Judecătoria Brăila a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 2781 din Codul de procedură penală, excepţie
invocată de Dumitru Pănescu în dosarul menţionat.
Prin Incheierea din 12 iunie 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 1.391/306/2007, Judecătoria Sibiu a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2781 din Codul de procedură
penală, excepţie invocată de Ciprian Prundurel în
dosarul menţionat.
Prin Incheierea din 12 iulie 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 4.086/2/2007, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia I penală a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2781 din Codul de procedură penală, excepţie
invocată de Constantin Virgil Manea în dosarul menţionat.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate ridicate în Dosarul nr. 4.763/196/2007 al Judecătoriei Brăila se
susţine, în esenţă, că art.
2781 din Codul de procedură penală încalcă principiul egalităţii în drepturi, deoarece
persoana faţă de care s-a dispus trimiterea în judecată are calitatea de
făptuitor, iar nu de inculpat. Se mai arată că se încalcă şi dreptul la un
proces echitabil „prin fixarea unui termen de 20 de zile pentru judecarea
cauzelor şi prin faptul că în cadrul procedurii reglementate de art. 2781 din Codul de procedură penală nu se
pot propune şi administra alte probe decât înscrisurile". In opinia
autorului excepţiei, în lipsa audierii făptuitorului sau a unor eventuali
martori, instanţa nu îşi poate forma o convingere şi nu poate pronunţa o
soluţie temeinică.
In Dosarul nr. 1.391/306/2007 al Judecătoriei Sibiu
autorul excepţiei susţine că art. 2781 alin. 1 din Codul de procedură penală, în actuala reglementare,
„limitează nejustificat actele procurorului împotriva cărora se poate face
plângere în justiţie". Această limitare este discriminatorie, fiind
„consecinţa unei omisiuni sau erori privind inventarierea situaţiilor posibile
de vătămare a unor interese legitime [...], învinuitul faţă de care s-a dispus
scoaterea de sub urmărire penală putând fi şi el o persoană ale cărei interese
legitime au fost vătămate". In opinia autorului excepţiei, ar trebui să se
poată formula plângere la instanţa de judecată şi împotriva rezoluţiilor sau
ordonanţelor primului-procuror prin care s-a admis plângerea petentului şi s-a
dispus refacerea urmăririi penale.
In sfârşit, în Dosarul nr. 4.086/2/2007 al Curţii de
Apel Bucureşti - Secţia I penală
autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că art. 2781 din Codul de procedură penală
încalcă prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (2) potrivit cărora „Nimeni nu este mai presus de lege", fără a motiva însă această susţinere.
Judecătoria Brăila opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând
că textul de lege criticat nu încalcă accesul liber la justiţie sau dreptul la
un proces echitabil, ci, dimpotrivă, instituie accesul direct la justiţie al
persoanelor nemulţumite de soluţiile de netrimitere în judecată date de
procuror. In ceea ce priveşte problema distincţiei între calitatea de făptuitor
şi cea de inculpat, apreciază că reprezintă „o falsă problemă de
neconstituţionalitate".
Judecătoria Sibiu consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând că textul de
lege criticat nu poate fi considerat contrar prevederilor constituţionale
invocate.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia I penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată,
arătând că textul de lege criticat nu încalcă egalitatea în drepturi. In opinia
instanţei, procedura instituită prin art. 2781 din Codul de procedură penală cuprinde toate garanţiile procesuale
pentru asigurarea respectării drepturilor persoanelor vătămate sau a oricăror
altor persoane ale căror interese legitime sunt vătămate prin soluţia de
netrimitere în judecată.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor
celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru
a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate
ridicate.
Guvernul apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, invocând jurisprudenţa în
materie a Curţii Constituţionale, ale cărei considerente sunt valabile şi în
prezenta cauză.
Avocatul Poporului consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât textul de
lege criticat nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate de autorul
excepţiei.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de
judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului,
dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 2781 din Codul
de procedură penală, potrivit căruia: „După respingerea plângerii făcute
conform art. 275-278
împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanţei ori,
după caz, a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de
încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum şi
orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face
plângere, în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a
modului de rezolvare, potrivit art. 277 şi 278, la judecătorul de la instanţa
căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă
instanţă. Plângerea poate fi făcută şi împotriva dispoziţiei de netrimitere în
judecată cuprinse în rechizitoriu.
In cazul în care prim-procurorul parchetului sau,
după caz, procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel,
procurorul şef de secţie al Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi
Justiţie ori procurorul ierarhic superior nu a soluţionat plângerea în termenul
prevăzut în art. 277, termenul prevăzut în alin. 1 curge de la data expirării
termenului iniţial de 20 de zile.
Dosarul va fi trimis de parchet judecătorului, în
termen de 5 zile de la primirea adresei prin care se cere dosarul.
Persoana faţă de care
s-a dispus neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire penală sau
încetarea urmăririi penale, precum şi persoana care a făcut plângerea se
citează. Neprezentarea acestor persoane, legal citate, nu împiedică
soluţionarea cauzei. Când judecătorul consideră că este absolut necesară
prezenţa persoanei lipsă, poate lua măsuri pentru prezentarea acesteia.
La judecarea plângerii, prezenţa procurorului este
obligatorie.
La termenul fixat pentru judecarea plângerii,
judecătorul dă cuvântul persoanei care a făcut plângerea, persoanei faţă de
care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire penală
sau încetarea urmăririi penale şi apoi procurorului.
Judecătorul, soluţionând plângerea, verifică
rezoluţia sau ordonanţa atacată, pe baza lucrărilor şi a materialului din
dosarul cauzei şi a oricăror înscrisuri noi prezentate.
Judecătorul pronunţă una dintre următoarele soluţii:
a) respinge plângerea, prin sentinţă, ca tardivă sau
inadmisibilă ori, dupa caz, ca nefondată, menţinând rezoluţia sau ordonanţa
atacată;
b) admite plângerea, prin sentinţă, desfiinţează
rezoluţia sau ordonanţa atacată şi trimite cauza procurorului, în vederea
începerii sau redeschiderii urmăririi penale, după caz. Judecătorul este
obligat să arate motivele pentru care a trimis cauza procurorului, indicând
totodată faptele şi împrejurările ce urmează a fi constatate şi prin care anume
mijloace de probă;
c) admite plângerea, prin încheiere, desfiinţează
rezoluţia sau ordonanţa atacată şi, când probele existente la dosar sunt
suficiente, reţine cauza spre judecare, în complet legal constituit,
dispoziţiile privind judecata în primă instanţă şi căile de atac aplicându-se
în mod corespunzător.
In cazul prevăzut în alin. 8 lit. c), actul de sesizare
a instanţei îl constituie plângerea persoanei la care se referă alin. 1.
Hotărârea judecătorului pronunţată potrivit alin. 8
lit. a) şi b) poate fi atacată cu recurs de procuror, de persoana care a făcut
plângerea, de persoana faţă de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale,
scoaterea de sub urmărire penală sau încetarea urmăririi penale, precum şi de
orice altă persoană ale cărei interese legitime sunt vătămate.
In situaţia prevăzută în alin. 8 lit. a), persoana
în privinţa căreia judecătorul, prin hotărâre definitivă, a decis că nu este
cazul să se înceapă ori să se redeschidă urmărirea penală nu mai poate fi
urmărită pentru aceeaşi faptă, afară de cazul când s-au descoperit fapte sau
împrejurări noi ce nu au fost cunoscute de organul de urmărire penală şi nu a
intervenit unul dintre cazurile prevăzute în art. 10.
Judecătorul este obligat să rezolve plângerea în
termen de cel mult 30 de zile de la primirea acesteia.
Plângerea greşit îndreptată se trimite organului
judiciar competent."
In motivarea excepţiei se invocă dispoziţiile
constituţionale ale art. 4 şi 16 privind egalitatea în drepturi şi, respectiv,
supremaţia legii, ale art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind
drepturile omului, ale art. 21 privind accesul liber la justiţie şi ale art.
126 alin. (1) potrivit cărora justiţia se realizează prin Inalta Curte de
Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege.
Se invocă totodată dispoziţiile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru
apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind dreptul la
un proces echitabil, precum şi cele ale art. 7 şi 8 din Declaraţia Universală a
Drepturilor Omului, privind egalitatea în faţa legii şi dreptul oricărei
persoane de a se adresa efectiv instanţelor judiciare competente împotriva
actelor care violează drepturile sale fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată,
Curtea constată că dispoziţiile art. 2781 din Codul de procedură penală au fost supuse în numeroase rânduri
controlului instanţei de contencios
constituţional, prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale invocate
şi în prezenta cauză şi cu motivări similare. In acest sens sunt, de exemplu,
Decizia nr. 405 din 14 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 703 din 4 august
2005, Decizia nr. 66 din 3 februarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 142
din 17 februarie 2005, Decizia nr. 141 din 21 februarie 2006, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 239 din 16 martie 2006, şi Decizia nr. 36 din 11 ianuarie 2007,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 89 din 5 februarie 2007, prin care Curtea a respins ca
neîntemeiate excepţiile de neconstituţionalitate, statuând, pentru considerentele
acolo reţinute, că art. 2781 din Codul de procedură penală nu încalcă egalitatea în drepturi,
liberul acces la justiţie, dreptul la un proces echitabil şi dreptul la
apărare, ci dă expresie acestor garanţii constituţionale.
Deoarece nu au intervenit elemente
noi, de natură să ducă la reconsiderarea acestei jurisprudenţe, atât
considerentele, cât şi soluţia pronunţată în deciziile menţionate îşi păstrează
valabilitatea şi în cauza de faţă.
In ceea ce priveşte criticile în sensul că art. 2781 din Codul de procedură penală limitează nejustificat actele procurorului
împotriva cărora se poate face plângere în justiţie, se constată că acestea
vizează în realitate completarea textului de lege criticat, în sensul de a se
reglementa posibilitatea formulării plângerii la instanţa de judecată şi
împotriva altor acte ale procurorului, respectiv, în cauză, împotriva
rezoluţiilor sau ordonanţelor primului-procuror prin care s-a admis plângerea
petentului şi s-a dispus refacerea urmăririi penale. O asemenea solicitare nu
intră în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale, care, potrivit
art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunţă numai asupra
constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată.
Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146
lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1)şi (6) din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 2781 din Codul de procedură penală, excepţie invocată de Dumitru
Pănescu în Dosarul nr. 4.763/196/2007 al Judecătoriei Brăila, de Ciprian
Prundurel în Dosarul nr. 1.391/306/2007 al Judecătoriei Sibiu şi de Constantin
Virgil Manea în Dosarul nr. 4.086/2/2007 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia I penală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 27 noiembrie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Marieta Safta