DECIZIE Nr.
1131 din 16 octombrie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 250 alin. (1) pct. 9 si art. 257
lit. l) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 791 din 26 noiembrie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Ion Predescu -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Puskas Valentin Zoltan
-judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Antonia Constantin - procuror
Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 250 alin. (1) pct. 9 şi art. 257
lit. I) din Legea nr. 571/2003
privind Codul fiscal, excepţie ridicată de Consiliul Local al Municipiului
Braşov în Dosarul nr. 381/64/2008 al Curţii de Apel Braşov - Secţia de
contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Curtea dispune a se face apelul şi în dosarele nr.
1.457D/2008 - 1.458D/2008, nr. 1.460D/2008, nr. l'.597D/2008, nr. 1.765D/2008 -
1.767D/2007 şi nr. 1.776D/2008, care au ca obiect aceeaşi excepţie de
neconstituţionalitate, ridicată de acelaşi autor în dosarele nr. 379, 386, 377
şi 473/64/2008 ale aceleiaşi instanţe, precum şi nr. 2.680, 1.993, 1.997 şi
2.679/62/2008 ale Tribunalului Braşov - Secţia de contencios administrativ şi
fiscal.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Curtea, avand în vedere
identitatea de obiect a excepţiilor de neconstituţionalitate, pune în discuţie,
din oficiu, conexarea dosarelor.
Reprezentantul Ministerului Public consideră că sunt
îndeplinite condiţiile legale pentru conexare.
Curtea, în temeiul prevederilor art. 53 alin. (5) din
Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 1.457D/2008
- 1.458D/2008, nr. 1.460D/2008, nr. 1.597D/2008, nr. 1.765D/2008 - 1.767D/2007
şi nr. 1.776D/2008 la Dosarul nr. 1.456D/2008, care este primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul
Societatea Comercială „Pro Roman" - S.A. solicită respingerea excepţiei de
neconstituţionalitate. Se susţine că art. 250 alin. (1) pct. 9 şi art. 257 lit.
l) din Legea nr. 571/2003 nu
aduc atingere dispoziţiilor constituţionale invocate de autorul excepţiei,
deoarece legiuitorul are deplină legitimitate constituţională în reglementarea
impozitelor şi taxelor locale.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca nefondată, arătand că legea este cea care stabileşte
impozitele şi taxele locale.
CURTEA,
avand în vedere actele si
lucrările dosarelor, retine următoarele:
Prin încheierile din 2 iunie 2008, 23 iunie 2008, 25
aprilie 2008, 18 aprilie 2008 şi 2 mai 2008, pronunţate în dosarele nr. 381,
379, 386, 377 şi 473/64/2008, precum şi nr. 2.680, 1.993, 1.997 şi
2.679/62/2008, Curtea de Apel Braşov - Secţia de contencios administrativ şi
fiscal şi, respectiv, Tribunalul Braşov - Secţia comercială şi de contencios
administrativ şi fiscal au sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 250 alin. (1) pct. 9 şi art. 257
lit. l) din Legea nr. 571/2003 privind Codul
fiscal, excepţie ridicată de Consiliul Local al
Municipiului Braşov în cauze ce au ca obiect judecarea „excepţiei de
nelegalitate act administrativ".
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile art. 250 alin. (1) pct. 9
şi art. 257 lit. I) din Legea
nr. 571/2003, care „obligă în anumite condiţii din sfera concurenţei
autorităţii administraţiei publice locale să nu stabilească taxe şi impozite
pentru terenurile şi clădirile situate în parcurile industriale", sunt
neconstituţionale în raport cu dispoziţiile art.120 alin. (1) din Constituţie.
Se mai arată că dispoziţiile legale criticate
reprezintă o încălcare evidentă a principiului autonomiei locale, prin
imixtiunea voinţei legiuitorului fiscal în politicile fiscale ale autorităţilor
administraţiei publice locale.
Curtea de Apel Braşov - Secţia de contencios
administrativ şi fiscal, precum şi Tribunalul Braşov - Secţia comercială şi de
contencios administrativ şi fiscal apreciază că
textele de lege criticate sunt constituţionale. In acest sens, este menţionată
şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
In conformitate cu prevederile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului
Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. Se arată că normele
legale supuse controlului de constituţionalitate nu conţin prevederi contrare
art. 120 alin. (1) din Constituţie. Principiul autonomiei locale nu presupune o
totală independenţă a autorităţilor publice din unităţile
administrativ-teritoriale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinand încheierile de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de
judecătorul-raportor, concluziile părţii prezente şi ale procurorului,
dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, constată următoarele:
Curtea Constituţională a fost
legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din
Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr.
47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 250 alin. (1) pct. 9 şi art. 257 lit. l) din Legea nr. 571/2003 privind Codul
fiscal, publicată în Monitorul Oficial al Romaniei,
Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, cu
modificările şi completările ulterioare, dispoziţii care au următorul conţinut:
- Art. 250 alin. (1) pct. 9: „(l)Clădirile pentru care nu se datorează impozit, prin efectul
legii, sunt, după cum urmează: [...]
9. clădirile din parcurile industriale, ştiinţifice
şi tehnologice, potrivit legii.";
- Art. 257 lit. I): „Impozitul
pe teren nu se datorează pentru:
l) terenurile
parcurilor industriale, ştiinţifice şi tehnologice, potrivit legii".
Autorul excepţiei susţine că prevederile legale
criticate sunt neconstituţionale în raport cu art. 120 alin. (1) din
Constituţie referitor la principiul descentralizării, autonomiei locale şi
deconcentrării serviciilor publice.
Examinand excepţia de
neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele:
Prin Decizia nr. 154 din 30 martie 2004, publicată în Monitorul Oficial al Romaniei, Partea
I, nr. 466 din 25 mai 2004, Curtea Constituţională s-a
pronunţat asupra dispoziţiilor art. 250 alin. (1) pct. 11 lit. I) şi n), precum şi ale art. 257 lit. j)
din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal. Deşi obiectul excepţiei se referea
la alte prevederi ale art. 250 şi 257 din Codul fiscal, prin această decizie
s-a susţinut, la fel ca şi în cauza de faţă, că exceptarea de la plata taxei
pentru folosinţa terenurilor este discriminatorie şi contravine principiului
autonomiei locale prevăzut de art. 120 alin. (1) din Constituţie. Curtea a
constatat, prin decizia amintită, că principiul autonomiei locale nu presupune
totala independenţă şi competenţa exclusivă a autorităţilor publice din
unităţile administrativ-teritoriale, acestea fiind obligate să se supună
reglementărilor legale general valabile pe întreg teritoriul ţării, adoptate
pentru protejarea intereselor naţionale. In acest sens, art. 121 alin. (2) din
Constituţie prevede: „Consiliile locale şi primarii funcţionează, în
condiţiile legii, ca autorităţi administrative autonome şi rezolvă treburile
publice din comune şi din oraşe".
Ca atare, Curtea a constatat că „autorităţile
administraţiei publice locale nu au totală independenţă nici în privinţa
stabilirii impozitelor şi
taxelor locale. Astfel, potrivit art. 139 alin. (2) din Constituţie, impozitele
şi taxele locale se stabilesc de consiliile locale sau judeţene, în limitele şi
în condiţiile legii. Această prevedere constituţională obligă legiuitorul să
determine, la modul general, domeniile, activităţile şi veniturile pentru care
consiliile locale sau judeţene sunt competente să stabilească impozite şi taxe
locale. In acelaşi sens, legea poate prevedea domeniile, activităţile,
veniturile sau categoriile de persoane scutite de la plata impozitelor ori
taxelor locale. Stabilirea obligaţiei de plată a impozitelor şi taxelor locale,
precum şi scutirea de la plata unor impozite sau taxe pentru anumite bunuri ori
venituri sau pentru anumite categorii de contribuabili se întemeiază pe
principiul aşezării juste a sarcinilor fiscale, prevăzut de art. 56 alin. (2)
din Constituţie."
Dealtfel, Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal
prevede la art. 249 alin. (2) şi art. 256 alin. (2), ca o regulă generală, în
conformitate cu principiile constituţionale menţionate la art. 120, că
impozitul şi taxa pe clădiri ori pe teren amplasat în Romania se datorează către bugetul local al
comunei, al oraşului sau al municipiului în care este amplasată clădirea, iar
în cazul municipiului Bucureşti, impozitul şi taxa pe clădiri se datorează
către bugetul local al sectorului în care este amplasată clădirea. Faptul că
dispoziţiile legale criticate stabilesc scutiri de la plata acestor taxe şi
impozite constituie o excepţie de la regula instituită de către cele două texte
de lege şi se justifică prin importanţa strategică, prevăzută de lege, pentru îndeplinirea
sarcinilor statului consfinţite la art. 135 alin. (2) lit. c) şi d), şi anume
stimularea cercetării ştiinţifice şi tehnologice naţionale, precum şi
exploatarea resurselor naturale, în concordanţă cu interesul naţional. Avand în vedere aceste considerente, precum
şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale, Curtea constată că susţinerea
autorului excepţiei referitoare la încălcarea art. 120 alin. (1) din
Constituţie, prin textele legale criticate care prevăd scutiri la plata
impozitului pe clădiri, este neîntemeiată.
In acest sens, Curtea s-a mai pronunţat şi prin Decizia
nr. 887 din 10 iulie 2008, publicată în Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 575 din 30 iulie 2008.
Deoarece nu au intervenit elemente noi, care să
justifice schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, soluţia pronunţată
în decizia menţionată îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse,
în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi
al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 250 alin. (1) pct. 9 şi art. 257 lit. I) din Legea nr. 571/2003 privind Codul
fiscal, excepţie ridicată de Consiliul Local al Municipiului Braşov în dosarele
nr. 381, 379, 386, 377 şi 473/64/2008 ale Curţii de Apel Braşov - Secţia de
contencios administrativ şi fiscal, precum şi nr. 2.680, 1.993, 1.997 şi
2.679/62/2008 ale Tribunalului Braşov - Secţia de contencios administrativ şi
fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din 16 octombrie 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihai Paul Cotta