DECIZIE   Nr. 1128 din 23 septembrie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 26 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, ale art. VII din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 75/2008 privind stabilirea de masuri pentru solutionarea unor aspecte financiare în sistemul justitiei si ale art. 7 alin. (1) lit. h) din Ordonanta Guvernului nr. 18/2008 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 2008

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 776 din 19 noiembrie 2010

Augustin Zegrean                            - preşedinte

Aspazia Cojocaru                            -judecător

Acsinte Gaspar                                -judecător

Petre Lăzăroiu                                 -judecător

Mircea Ştefan Minea                       -judecător

Iulia Antoanella Motoc                   -judecător

Ion Predescu                                    -judecător

Puskas Valentin Zoltan                    -judecător

Tudorel Toader                                 -judecător

Valentina Bărbăţeanu                       - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor „art. 51 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, ale art. VI alin. (1) teza întâi şi art. VII din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 75/2008 privind stabilirea de măsuri pentru soluţionarea unor aspecte financiare în sistemul justiţiei şi ale art. 7 lit. h) din Ordonanţa Guvernului nr. 18/2008 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 2008", excepţie ridicată de Tribunalul Bacău, prin preşedinte, în Dosarul nr. 8.777/2/2009 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei, arătând că textele de lege au avut o aplicabilitate temporară, limitată la anul 2008.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Incheierea din 10 februarie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 8.777/2/2009, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor „art. 51 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, ale art. VI alin. (1) teza întâi şi art. VII din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 75/2008 privind stabilirea de măsuri pentru soluţionarea unor aspecte financiare în sistemul justiţiei şi ale art. 7 lit. h) din Ordonanţa Guvernului nr. 18/2008 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 2008". Excepţia a fost ridicată de Tribunalul Bacău, prin preşedinte, într-o cauză de contencios administrativ având ca obiect „refuz acordare drepturi".

In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că cele trei acte normative criticate reglementează în moduri diferite anumite raporturi social-financiare cu acelaşi obiect, fiind de natură să încalce principiul constituţional al separaţiei puterilor în stat. Astfel, se arată, în esenţă, că dispoziţiile de lege examinate sunt neconstituţionale, deoarece, potrivit acestora, fondurile care se colectează din taxele judiciare de timbru, din impozitarea onorariilor notarilor, ale executorilor judecătoreşti şi ale avocaţilor - deci din activităţi desfăşurate în aria justiţiei, se fac venit la bugetul de stat; or, acestea ar trebui colectate într-un fond special (după modelul bugetului asigurărilor sociale de stat sau al asigurărilor pentru şomaj) şi constituite ca venit la Ministerul Justiţiei. Modul în care, în prezent, este reglementată colectarea şi gestionarea respectivelor sume nu asigură o reală finanţare a activităţii judecătoreşti şi nici nu rezolvă situaţia „destul de ambiguă a independenţei financiare a autorităţii judecătoreşti", aceasta fiind subordonată prin constrângere financiară faţă de puterea executivă. Se mai arată că prevederile art. VII din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 75/2008 sunt imposibil de pus în practică, întrucât ordonatorii principali de credite (Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - pentru propria activitate, Ministerul Justiţiei - pentru curţile de apel, tribunale şi, prin acestea, pentru judecători, Consiliul Superior al Magistraturii - pentru propria activitate şi Parchetul de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - pentru parchete) nu cunosc cuantumul sumelor colectate la bugetul statului şi, ca atare, nu pot solicita introducerea modificărilor, în fapt sumele încasate fiind total aleatorii şi imposibil de previzionat.

In sfârşit, se relatează situaţia concretă a autorului excepţiei - Tribunalul Bacău -, care este restant cu 40% din sumele datorate barourilor pentru oficiile în materie penală, pentru expertizele dispuse de instanţă (ceea ce determină întârzierea soluţionării cauzelor), precum şi pentru plata furnizorilor de utilităţi şi servicii, ce somează instituţia cu întreruperea acestora. Se mai arată că va fi imposibil de dat curs cererilor de ajutor public judiciar şi asistenţă judiciară.

Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal apreciază, mai întâi, că textele de lege criticate pot constitui obiect al excepţiei de neconstituţionalitate sub aspectul condiţiilor prevăzute de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, deoarece actele normative ce le cuprind nu au fost abrogate expres. Arată apoi că acestea nu încalcă principiul separaţiei puterilor, întrucât, potrivit principiului realităţii bugetare sau neafectării veniturilor bugetare, veniturile se înscriu în buget pe surse de provenienţă, iar cheltuielile pe acţiuni şi obiective concrete, astfel încât veniturile odată intrate în buget se depersonalizează şi servesc la efectuarea cheltuielilor în ordinea prevăzută în buget. Totodată, precizează că faptul că o normă criticată nu poate fi pusă în practică nu constituie o încălcare a principiului separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, „ci reprezintă un aspect de punere în executare a normelor, prin găsirea celor mai bune metode şi mijloace de colaborare".

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale, nefiind încălcat principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat. In cauză este vorba despre principiul realităţii bugetare sau al neafectării veniturilor bugetare, necesităţile practice ale execuţiei bugetare demonstrând că o afectare iniţială a unui venit poate conduce fie la imposibilitatea realizării obiectivului finanţat, fie la cheltuirea întregului venit. In plus, independenţa financiară a justiţiei nu este determinată de existenţa unui anume titular însărcinat cu gestionarea bugetelor, ci de existenţa unor alocaţii bugetare suficiente pentru a se asigura buna funcţionare a instanţelor. Totodată, Avocatul Poporului observă că modificarea textelor de lege criticate, în sensul dorit de autorul excepţiei, nu constituie atribuţia Curţii Constituţionale.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit dispozitivului încheierii de sesizare, dispoziţiile „art. 51 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, ale art. VI alin. (1) teza întâi şi art. VII din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 75/2008 privind stabilirea de măsuri pentru soluţionarea unor aspecte financiare în sistemul justiţiei şi ale art. 7 lit. h) din Ordonanţa Guvernului nr. 18/2008 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 2008."

Analizând conţinutul acestor reglementări, Curtea constată următoarele:

- dispoziţiile art. 51 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 327 din 25 aprilie 2008, modifică prevederile art. 26 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997, cu modificările şi completările ulterioare. Având în vedere prevederile art. 62 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, potrivit cărora „Dispoziţiile de modificare şi de completare se încorporează, de la data intrării lor în vigoare, în actul de bază, identificându-se cu acesta. Intervenţiile ulterioare de modificare sau de completare a acestora trebuie raportate tot la actul de bază", rezultă că obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 26 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru. Acestea au fost modificate, mai întâi, prin art. 51 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, iar apoi prin articolul unic pct. 4 din Legea nr. 76/2009 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 75/2008 privind stabilirea de măsuri pentru soluţionarea unor aspecte financiare în sistemul justiţiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 231 din 8 aprilie 2009, astfel că, în prezent, dispoziţiile art. 26 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 au următorul conţinut:

Art. 26 alin. (1): „(1) O cotă de 15% din sumele provenind din impozitele încasate din onorariile avocaţilor, ale notarilor publici şi ale executorilor judecătoreşti se constituie venituri la bugetul de stat şi se cuprinde distinct în bugetele de venituri şi cheltuieli ale Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti, ale Consiliului Superior al Magistraturii, ale Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, respectiv ale Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie, astfel:

a) o cotă de 10% va fi cuprinsă în bugetul de venituri şi cheltuieli al Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti, din care 50% va fi folosită pentru finanţarea sistemului de ajutor public judiciar şi a sistemului de asistenţă juridică, iar 20% va avea ca destinaţie cheltuieli de investiţii şi cheltuieli curente;

b) o cotă de 10% va fi cuprinsă în bugetul de venituri şi cheltuieli al Consiliului Superior al Magistraturii şi va fi folosită pentru asigurarea pregătirii profesionale a judecătorilor, procurorilor, personalului auxiliar din cadrul instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea, precum şi a personalului din aparatul propriu al Consiliului Superior al Magistraturii, prin Institutul Naţional al Magistraturii şi, respectiv, Şcoala Naţională de Grefieri, precum şi pentru cheltuieli de investiţii şi cheltuieli curente;

c) o cotă de 10% va fi cuprinsă în bugetul de venituri şi cheltuieli al Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie;

d) o cotă de 10% va fi cuprinsă în bugetul de venituri şi cheltuieli al Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie, având ca destinaţie cheltuieli de investiţii şi cheltuieli curente.";

- dispoziţiile art. VI alin. (1) teza întâi din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 75/2008 privind stabilirea de măsuri pentru soluţionarea unor aspecte financiare în sistemul justiţiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 462 din 20 iunie 2008, se referă, de asemenea, la aceleaşi prevederi ale art. 26 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru şi au fost modificate prin acelaşi art. unic pct. 4 din Legea nr. 76/2009 de aprobare a ordonanţei de urgenţă. Ca atare, textul de lege criticat are, în prezent, acelaşi conţinut redat anterior, şi anume dispoziţiile art. 26 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru;

- în ceea ce priveşte prevederile art. VII din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 75/2008 privind stabilirea de măsuri pentru soluţionarea unor aspecte financiare în sistemul justiţiei, acestea au fost, de asemenea, modificate prin articolul unic pct. 7 din Legea nr. 76/2009, astfel că, în prezent, au următorul conţinut: „Se autorizează Ministerul Finanţelor Publice, la propunerea ordonatorilor principali de credite, să introducă modificările rezultate din aplicarea dispoziţiilor art. VI în volumul şi structura bugetului de stat, a bugetelor locale şi în volumul şi structura bugetelor Ministerului Justiţiei, Consiliului Superior al Magistraturii, Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie pe anul 2008.";

- în sfârşit, dispoziţiile art. 7 alin. (1) lit. h) din Ordonanţa Guvernului nr. 18/2008 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 551 şi 551 bis din 22 iulie 2008, prevăd următoarele: „(1) In structura bugetului de stat şi bugetelor ordonatorilor principali de credite aprobate pe anul 2008 se efectuează următoarele modificări: (...) h) Ministerul Justiţiei introduce la capitolul «Ordine publică şi siguranţă naţională», la titlul «Bunuri şi servicii», articolul «Ajutor public judiciar» cu sume care se asigură prin redistribuire în cadrul aceluiaşi titlu, pentru finanţarea sistemului de ajutor public judiciar şi a sistemului de asistenţă juridică."

In concluzie, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, în realitate, dispoziţiile art. 26 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, art. VII din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 75/2008 privind stabilirea de măsuri pentru soluţionarea unor aspecte financiare în sistemul justiţiei şi ale art. 7 alin. (1) lit. h) din Ordonanţa Guvernului nr. 18/2008 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 2008.

Autorul excepţiei consideră că textele de lege criticate contravin principiului separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, reglementat de art. 1 alin. (4) din Constituţie.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că nu poate reţine critica referitoare la contrarietatea dintre prevederile art. 26 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru şi dispoziţiile art. 1 alin. (4) din Legea fundamentală. In cauza de faţă, Curtea observă că textul de lege criticat din Legea nr. 146/1997 nu este de natură să conducă la o intruziune a activităţii executivului în prerogativele autorităţii judecătoreşti. Autorii excepţiei nici nu critică, de fapt, textul în sine, ci faptul că acesta este inaplicabil prin interpretarea coroborată cu prevederile art. VII din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 75/2008.

De altfel, prin Decizia nr. 901 din 17 iunie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 503 din 21 iulie 2009, Curtea a constatat că „ţine de opţiunea exclusivă a legiuitorului stabilirea surselor de finanţare ale fiecărei categorii de buget în parte". Totodată, Curtea a reţinut că, „potrivit principiului realităţii bugetare sau neafectării veniturilor bugetare, veniturile se înscriu în buget pe surse de provenienţă, iar cheltuielile pe acţiuni şi obiective concrete, astfel încât veniturile odată intrate în buget se depersonalizează şi servesc la efectuarea cheltuielilor în ordinea prevăzută în buget. Acest principiu este determinat de necesităţile practice ale execuţiei bugetare, care au demonstrat că o afectare iniţială a unui venit poate conduce fie la imposibilitatea realizării obiectivului finanţat, fie la cheltuirea întregului venit, deşi necesităţile nu o impun". Cu acelaşi prilej, Curtea a mai arătat după cum urmează: „Astfel, calificarea unor surse de venituri ca aparţinând bugetului de stat sau bugetelor locale este o decizie de oportunitate bugetară ce poate fi cenzurată de Curtea Constituţională numai în situaţia în care funcţionarea unei puteri a statului este pusă în pericol, ceea ce, în speţă, nu este cazul."

Referitor la dispoziţiile art. 7 alin. (1) lit. h) din Ordonanţa Guvernului nr. 18/2008 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 2008, Curtea constată că excepţia având acest obiect este inadmisibilă, urmând să fie respinsă ca atare. în acest sens, Curtea observă că, potrivit principiului constituţional al anualităţii bugetului de stat, instituit prin art. 138 din Constituţie, aceste prevederi şi-au încetat aplicabilitatea odată cu încheierea exerciţiului anului bugetar corespunzător perioadei de reglementare a Legii bugetului de stat pe anul 2008 nr. 388/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 902 şi nr. 902 bis din 31 decembrie 2007, cu modificările şi completările ulterioare, mai exact la data de 31 decembrie 2008. Prin urmare, având în vedere dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, potrivit cărora Curtea se pronunţă asupra constituţionalităţii unei dispoziţii în vigoare, excepţia este inadmisibilă.

De asemenea, aceeaşi soluţie se impune în ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate având ca obiect prevederile art. VII din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 75/2008 privind stabilirea de măsuri pentru soluţionarea unor aspecte financiare în sistemul justiţiei. Aceasta, deoarece textul criticat are în vedere modificări în volumul şi structura unor bugete aferente anului 2008. Este vorba despre bugetul de stat, bugetele locale, bugetele Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti, Consiliului Superior al Magistraturii, Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie, toate corespunzătoare anului 2008. Aşadar, pentru aceleaşi considerente, rezultate din caracterul temporar al aplicabilităţii acestora, şi excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. VII din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 75/2008 va fi respinsă ca inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA  CONSTITUŢIONALĂ

In numele legii

DECIDE:

I. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 26 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Tribunalul Bacău, prin preşedinte, în Dosarul nr. 8.777/2/2009 al Curţii de Apel Bucureşti -Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

II. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. VII din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 75/2008 privind stabilirea de măsuri pentru soluţionarea unor aspecte financiare în sistemul justiţiei şi ale art. 7 alin. (1) lit. h) din Ordonanţa Guvernului nr. 18/2008 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 2008, excepţie ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 23 septembrie 2010.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Valentina Bărbăteanu