Decizia Nr.1120 din 08.09.2011

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1069 alin. 1 şi art. 1070 din Codul civil, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Conban“ - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 39.838/3/2009 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VI-a comercială, care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 4.313D/2010.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 2 septembrie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 39.838/3/2009, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1069 alin. 1 şi art. 1070 din Codul civil, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Conban“ - S.A. din Bucureşti într-o cauză având ca obiect pretenţii.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că prin reglementarea instituţiei clauzei penale este limitată posibilitatea judecătorului de a dispune micşorarea penalităţilor exclusiv pentru situaţia când obligaţia principală a fost executată în parte, nu şi în situaţia când penalitatea este în chip manifest excesivă, ajungându-se ca penalitatea să depăşească cu mult valoarea prejudiciului suferit de creditor. În acest fel apreciază că se încalcă dreptul debitorului la un proces echitabil, precum şi dreptul de proprietate al acestuia, deoarece patrimoniul său poate fi executat de creditor pentru o valoare mult mai mare decât valoarea prejudiciului suferit. În sfârşit, arată că soluţia legislativă în materie reglementată de Codul civil român este deficitară faţă de cea din alte sisteme de drept, în legislaţia europeană fiind reglementată posibilitatea ca judecătorii să intervină atunci când acest lucru se impune şi să modifice cuantumul clauzei penale, în sensul creşterii sau micşorării acesteia.Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a comercială consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens arată că limitarea posibilităţii instanţei de a interveni asupra cuantumului clauzei penale introduse în contract nu constituie o încălcare a dreptului la un proces echitabil sau al dreptului de proprietate al debitorului, având în vedere că nimic nu împiedică partea interesată să sesizeze instanţa atunci când invocarea clauzei s-a făcut abuziv, aceasta putând cere să se constate că nu sunt îndeplinite condiţiile pentru plata de despăgubiri.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului arată că prevederile art. 1069 alin. 1 şi art. 1070 din Codul civil sunt constituţionale. În acest sens invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, şi anume deciziile nr. 121/2009 şi nr. 865/2010, prin care a statuat că acestea sunt conforme cu Legea fundamentală.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 1069 alin. 1 şi art. 1070 din Codul civil, care au următorul conţinut:– Art. 1069 alin. 1: „Clauza penală este o compensaţie a daunelor interese, ce creditorul suferă din neexecutarea obligaţiei principale.“

– Art. 1070: „Penalitatea poate fi împuţinată de judecător, când obligaţia principală a fost executată în parte.“Autorul excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 44 privind dreptul de proprietate privată şi a celor ale art. 136 privind proprietatea. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că reglementarea criticată a mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate, prilej cu care a statuat că aceasta nu contravine Legii fundamentale. Astfel, prin Decizia nr. 339 din 25 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 302 din 10 mai 2010, Curtea a reţinut că art. 1066 (şi următoarele) din Codul civil reglementează regimul juridic al clauzei penale, ce reprezintă acea convenţie accesorie contractului principal prin care părţile determină echivalentul prejudiciului suferit de creditor ca urmare a neexecutării, executării cu întârziere sau necorespunzătoare a obligaţiei contractuale. Deşi aplicarea clauzei penale are loc direct între părţi, fără a fi necesară intervenţia instanţei judecătoreşti, nimic nu împiedică partea interesată să sesizeze instanţa atunci când apreciază că invocarea ei s-a făcut în mod abuziv, partea având posibilitatea de a cere instanţei să constate că nu sunt întrunite condiţiile pentru acordarea de despăgubiri şi deci pentru aplicarea clauzei penale. Tot instanţa poate, în temeiul legii, să micşoreze cuantumul clauzei penale, în caz de executare parţială a obligaţiei, în temeiul art. 1070 din Codul civil. Intervenţia instanţei în aceste cazuri nu contravine vreunui principiu constituţional, ci este în acord cu Legea fundamentală, care statuează că justiţia se înfăptuieşte prin instanţele judecătoreşti stabilite de lege, iar competenţa şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege. De asemenea, prin Decizia nr. 121 din 3 februarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 157 din 13 martie 2009, Curtea a respins excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1066-1069 din Codul civil, reţinând că acestea nu contravin Legii fundamentale. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, argumentarea şi soluţia reţinute în deciziile menţionate mai sus îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză. Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1069 alin. 1 şi art. 1070 din Codul civil, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Conban“ - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 39.838/3/2009 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VI-a comercială. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 septembrie 2011. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Ingrid Alina Tudora