DECIZIE   Nr. 1115 din 23 septembrie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 99 alin. (4) teza întâi din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 711 din 26 octombrie 2010

Augustin Zegrean                             - preşedinte

Aspazia Cojocaru                             - judecător

Acsinte Gaspar                                 - judecător

Petre Lăzăroiu                                  - judecător

Mircea Ştefan Minea                        - judecător

Iulia Antoanella Motoc                     - judecător

Ion Predescu                                    - judecător

Puskas Valentin Zoltan                    - judecător

Tudorel Toader                               - judecător

Benke Karoly                                  - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 99 alin. (4) teza întâi din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Ion Bivolaru, Stancu Zamfir, Valentin George Anastasiu, Adrian Dumbravă, Victor-Daniel Şraier, Ion Zârnă şi Ezeanu Dorin Stanică în Dosarul nr. 411.1/62/2005 al Curţii de Apel Braşov - Secţia comercială.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Incheierea din 3 noiembrie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 411.1/62/2005, Curtea de Apel Braşov - Secţia comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 99 alin. (4) teza întâi din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Ion Bivolaru, Stancu Zamfir, Valentin George Anastasiu, Adrian Dumbravă, Victor-Daniel Şraier, Ion Zârnă şi Ezeanu Dorin Stanică într-o cauză având ca obiect soluţionarea recursurilor declarate împotriva unei sentinţe pronunţate de judecătorul-sindic.

In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că, prin efectul textului legal criticat, o hotărâre judecătorească, care, în cazul de faţă, consfinţeşte planul de reorganizare, se aplică unei persoane străine de cauza în care a fost pronunţată hotărârea, ceea ce, în final, duce la desfiinţarea totală sau parţială a unui drept din patrimoniul persoanei respective. într-o atare situaţie se pot regăsi creditorii ale căror creanţe au luat naştere după votarea planului de reorganizare sau care la momentul votării planului nu se regăseau în tabelul creditorilor din culpa administratorului judiciar.

Curtea de Apel Braşov - Secţia comercială, contrar prevederilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, nu şi-a formulat opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art.1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 99 alin. (4) teza întâi din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, care au următorul cuprins:

„(4) Din momentul publicării, toate părţile interesate vor fi socotite că au cunoştinţă de plan şi de data de exprimare a votului."

Dispoziţiile constituţionale invocate sunt cele ale art. 16 privind egalitatea şi art. 21 privind accesul liber la justiţie.

I. Se observă că la data de 24 noiembrie 2009 cauza în care a fost ridicată această excepţie de neconstituţionalitate a fost soluţionată prin Decizia nr. 587/Rdin 24 noiembrie 2009. Curtea reţine că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată la termenul din 3 noiembrie 2009, însă, în urma aplicării art. 8 alin. (7) din Legea nr. 85/2006, instanţa de judecată a decis că nu se impune, odată cu sesizarea Curţii Constituţionale, suspendarea cauzei şi a continuat judecarea acesteia. Aplicarea art. 8 alin. (7) din Legea nr. 85/2006 a dat naştere la o asemenea situaţie, şi nu culpa instanţei de judecată. Această normă legală dă astfel posibilitatea instanţei de judecată să nu suspende judecarea unei cauze atunci când sesizează Curtea Constituţională, ceea ce înseamnă că legiuitorul a acceptat că acest text legal poate duce la învestirea Curţii Constituţionale cu judecarea unei excepţii de neconstituţionalitate ridicate într-o cauză care este soluţionată la momentul la care instanţa constituţională se va pronunţa asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Pentru aceste motive, excepţia de neconstituţionalitate nu poate fi respinsă ca fiind inadmisibilă pe motiv că nu ar avea legătură cu soluţionarea cauzei în înţelesul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.

II. Pe fondul cauzei, Curtea constată că, prin Decizia nr. 928 din 18 octombrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 786 din 20 noiembrie 2007, în raport cu o critică similară de neconstituţionalitate, a statuat că textul legal criticat consacră o prezumţie legală care nu încalcă dreptul persoanelor interesate de a avea acces la justiţie ori dreptul la un proces echitabil. In acest sens, Curtea a invocat prevederile art. 6, ale art. 7 alin. (1), precum şi ale art. 98 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 85/2006.

In consecinţă, Curtea a reţinut că, „în cadrul acestor proceduri, părţile interesate nu numai că au acces la justiţie, dar beneficiază pe tot parcursul desfăşurării procesului de toate garanţiile menite să le asigure dreptul la apărare, precum şi dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea acestuia într-un termen rezonabil.

De asemenea, prevederea că «debitorul va asigura posibilitatea consultării planului la sediul său» nu restricţionează sub nicio formă accesul unor creditori lipsiţi de resurse «materiale şi financiare» la planul de reorganizare, ci este o modalitate legislativă prin care cei interesaţi pot lua cunoştinţă de plan, fără ca prin aceasta să se creeze un tratament discriminatoriu între creditori."

Neintervenind elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, considerentele şi soluţia deciziei menţionate sunt valabile şi în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA  CONSTITUŢIONALĂ

In numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 99 alin. (4) teza întâi din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Ion Bivolaru, Stancu Zamfir, Valentin George Anastasiu, Adrian Dumbravă, Victor-Daniel Şraier, Ion Zârnăşi Ezeanu Dorin Stanică în Dosarul nr. 411.1/62/2005 al Curţii de Apel Braşov - Secţia comercială.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 23 septembrie 2010.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Benke Karoly