DECIZIE   Nr. 111 din  8 octombrie 1996

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 297 din 20 noiembrie 1996

    Ioan Muraru            - presedinte
    Costica Bulai          - judecator
    Lucian Stangu          - judecator
    Florin Bucur Vasilescu - judecator
    Romul Petru Vonica     - judecator
    Ioan Griga             - procuror
    Constantin Burada      - magistrat-asistent

    Pe rol, pronuntarea asupra recursului declarat de Gangut Gheorghe impotriva Deciziei Curtii Constitutionale nr. 125 din 5 decembrie 1995.
    Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din 1 octombrie 1996, fiind consemnate in incheierea din aceeasi data, cand Curtea, avand nevoie de timp pentru a delibera, a amanat pronuntarea pentru data de 8 octombrie 1996.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Decizia nr. 125 din 5 decembrie 1995, Curtea Constitutionala a respins ca vadit nefondata exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 10 alin. 3 din Legea nr. 26/1976, precum si pe cele ale art. 9 lit. a), ale art. 17 lit. c) si ale art. 41 alin. 2 lit. a) din Decretul nr. 367/1971, invocata de inculpatul Gangut Gheorghe in Dosarul nr. 14.855/1994 al Judecatoriei Bacau. Pentru a pronunta aceasta solutie, s-a retinut ca, prin Decizia nr. 29 din 29 martie 1995, ramasa definitiva prin Decizia nr. 118 din 21 noiembrie 1995, Curtea a respins ca vadit nefondate exceptiile de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 9 si 17 din Decretul nr. 367/1971. Totodata, s-a mai constatat ca prevederile art. 41 alin. 2 lit. a) din acelasi decret au mai facut obiectul controlului Curtii, care, prin Decizia nr. 2 din 13 ianuarie 1993, definitiva prin nerecurare, a respins, de asemenea, ca vadit nefondata exceptia de neconstitutionalitate. Intrucat, potrivit prevederilor art. 145 alin. (2) din Constitutie si ale art. 26 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, deciziile Curtii Constitutionale sunt obligatorii si au putere numai pentru viitor si cum de la pronuntarea deciziilor susmentionate nu a intervenit nici un element nou care sa justifice schimbarea practicii, solutia adoptata a fost aceeasi. Cu privire la art. 10 alin. 3 din Legea nr. 26/1976, care reglementeaza posibilitatea darii in folosinta a fondurilor de vanatoare pe o perioada de cel putin 10 ani unitatilor Asociatiei Generale a Vanatorilor si Pescarilor Sportivi, s-a retinut ca exceptia este vadit nefondata si sub acest aspect, deoarece prevederile sale, ca de altfel si celelalte texte criticate din Decretul nr. 367/1971, nu se refera la nici una dintre dispozitiile legale de care depinde judecarea cauzei in sensul art. 23 alin. (2) din Legea nr. 47/1992. In speta, autorul exceptiei a fost trimis in judecata in baza art. 279 alin. 2 din Codul penal, deoarece, dupa excluderea sa din cadrul A.J.V.P.S. Bacau, a refuzat sa depuna, la termenul stabilit, arma de vanatoare la organele competente.
    Impotriva Deciziei nr. 125 din 5 decembrie 1995, Gangut Gheorghe a declarat recurs invocand urmatoarele motive:
    - Prin Decizia nr. 2 din 13 ianuarie 1993, Curtea Constitutionala a fost de acord cu exceptia de neconstitutionalitate a art. 9 lit. a) si a art. 17 lit. c) din Decretul nr. 367/1971, precum si a art. 10 alin. 3 din Legea nr. 26/1976, ca fiind contrare prevederilor art. 37 din Constitutie, asa cum a opinat si Tribunalul Bacau in Incheierea din 12 noiembrie 1992 prin care a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate. Recurentul afirma ca Tribunalul Bacau, prin Sentinta civila nr. 31 din 18 martie 1993, a desfiintat decizia Inspectoratului de Politie Bacau, de anulare a permisului de portarma, restabilindu-i dreptul de a detine arma de vanatoare, situatie in care refuzul sau de a preda arma de vanatoare a fost justificat de o hotarare judecatoreasca, de unde concluzia ca acesta nu i-a fost anulat si nici retras, asa cum se retine prin Decizia Curtii Constitutionale nr. 125/1995.
    - Prin dispozitivul Deciziei Curtii Constitutionale nr. 60 din 7 iunie 1995, dupa ce la pct. 1 se respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 9 si ale art. 17 lit. c) din Decretul nr. 367/1971, la pct. 2 se constata ca nu exista concordanta intre prevederile constitutionale si cadrul legislativ privind vanatoarea, regimul juridic al armelor de vanatoare si dreptul de asociere, facandu-se apel la Parlamentul Romaniei pentru a se elabora un nou cadru legislativ in domeniu.
    - Prin Legea nr. 126 din 27 decembrie 1995 s-a abrogat Decretul nr. 367/1971 si aceasta ar constitui un motiv de schimbare a practicii Curtii Constitutionale in materie.
    Intrucat solutionarea exceptiei s-a facut in temeiul art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, fara citarea partilor, dupa declararea recursului s-au solicitat punctele de vedere, conform art. 24 alin. (3) din aceeasi lege, ale celor doua Camere ale Parlamentului si al Guvernului.
    In punctul de vedere al Guvernului se apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, deoarece, potrivit dispozitiilor art. 23 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, aceasta poate sa priveasca numai dispozitiile legale de care depinde judecarea cauzei; or, in speta, inculpatul a fost trimis in judecata in baza art. 279 alin. 2 din Codul penal, astfel incat obiectiunea acestuia este irelevanta pentru solutionarea dosarului de catre instanta judecatoreasca. De asemenea, se arata ca exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 9 lit. a), ale art. 17 lit. c) si ale art. 41 alin. 1 si 2 din Decretul nr. 367/1971, precum si cele ale art. 10 din Legea nr. 26/1976 este neintemeiata si pe fond, intrucat nici una dintre aceste dispozitii nu contravine Constitutiei. In ceea ce priveste dreptul la libera asociere prevazut in art. 37 alin. (1) din legea fundamentala si invocat in sprijinul exceptiei de neconstitutionalitate, se precizeaza ca intre libertatea de asociere in domeniul vanatorii si liberalizarea comertului cu arme de vanatoare nu exista o legatura nemijlocita si ca libertatea vanatorilor de a se asocia in organizatii proprii nu are drept consecinta necesara liberalizarea comertului cu arme in beneficiul acestor asociatii. Se invoca, in acest sens, Decizia Curtii Constitutionale nr. 2 din 13 ianuarie 1993, definitiva prin nerecurare, si Decizia nr. 29 din 29 martie 1995, ramasa definitiva prin Decizia nr. 118 din 21 noiembrie 1995. In incheiere, sunt caracterizate ca inexacte afirmatiile facute de recurent, in sensul ca si Curtea Constitutionala, prin Decizia nr. 2 din 13 ianuarie 1993, ar fi ajuns la concluzia ca exceptia de neconstitutionalitate este intemeiata si ca Decretul nr. 367/1971 a fost abrogat prin Legea nr. 126 din 27 noiembrie 1995.
    Camera Deputatilor si Senatul nu au comunicat punctele lor de vedere.

    CURTEA,
avand in vedere decizia atacata, motivele de recurs invocate, punctul de vedere al Guvernului si raportul intocmit de judecatorul-raportor, retine:
    Primul motiv de recurs, prin care se afirma ca in Decizia nr. 2 din 13 ianuarie 1993 Curtea Constitutionala "a fost de acord cu sustinerea de neconstitutionalitate a art. 9 lit. a) si a art. 17 lit. c) din Decretul nr. 367/1971, precum si a art. 10 alin. 3 din Legea nr. 26/1976, ca fiind contrare prevederilor art. 37 din Constitutie", nu poate fi primit si urmeaza a fi respins, deoarece, prin decizia mentionata, nu au fost retinute ca neconstitutionale aceste dispozitii.
    Argumentele recurentului, in sensul ca refuzul sau de a depune arma a fost justificat de o hotarare judecatoreasca si ca permisul nu i-a fost anulat sau retras, astfel cum s-a retinut prin decizia completului de fond, reprezinta o problema de interpretare si de aplicare a legii, de competenta exclusiva a instantelor judecatoresti si care nu poate face obiectul contenciosului constitutional.
    Cel de-al doilea motiv, prin care se sustine ca in dispozitivul Deciziei nr. 60 din 7 iunie 1995 Curtea Constitutionala a constatat o neconcordanta intre prevederile constitutionale si cadrul legislativ actual privind vanatoarea, regimul juridic al armelor de vanatoare si dreptul de asociere, este, de asemenea, neintemeiat, intrucat apelul adresat legiuitorului are numai semnificatia unei semnalari in vederea revizuirii reglementarilor din acest domeniu, ceea ce s-a si realizat prin adoptarea legilor nr. 17/1996 si nr. 103/1996.
    Nici ultimul motiv de recurs, potrivit caruia, prin Legea nr. 126 din 27 decembrie 1995 privind regimul materiilor explozive, s-ar fi abrogat in intregime Decretul nr. 367/1971, nu este intemeiat, deoarece prin art. 40 din legea respectiva au fost abrogate expres numai dispozitiile referitoare la materiile explozive.
    Ulterior, prin Legea nr. 17 din 2 aprilie 1996 privind regimul armelor de foc si al munitiilor si prin Legea nr. 103 din 23 septembrie 1996 privind fondul cinegetic si protectia vanatului, publicate in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 74 din 11 aprilie 1996 si, respectiv, nr. 235 din 27 septembrie 1996, s-au adoptat noi reglementari in aceste materii, iar dispozitiile Decretului nr. 367/1971, precum si cele ale Legii nr. 26/1976 au fost abrogate.
    Recurentul, prin cererea din 25 iunie 1996, arata ca, prin Legea nr. 17/1996, dreptul de a detine, de a purta si de a folosi arme de vanatoare se acorda si membrilor asociatiilor de vanatori sportivi legal constituite, cum este aceea din care face si el parte, astfel incat, implicit, aceasta ar presupune ca prevederile Decretului nr. 367/1971 ar fi fost neconstitutionale. Sustinerea nu poate fi primita, intrucat singura concluzie ce se poate deduce din abrogarea Decretului nr. 367/1971 o constituie faptul ca, in prezent, exceptia de neconstitutionalitate privind dispozitiile art. 9 lit. a), ale art. 17 lit. c) si ale art. 41 alin. 2 lit. a) este lipsita de obiect. Aceasta caracterizare priveste si invocarea, prin aceeasi exceptie, a neconstitutionalitatii art. 10 alin. 3 din Legea nr. 26/1976, care, de asemenea, a fost abrogat. In acest sens este si jurisprudenta Curtii Constitutionale, potrivit careia poate face obiectul unei exceptii de neconstitutionalitate numai o dispozitie legala in vigoare, asa cum rezulta din deciziile nr. 14 si 15 din 10 martie 1993, definitive prin nerecurare, publicate in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 96 din 18 mai 1993, din Decizia nr. 26 din 19 mai 1993, ramasa definitiva prin Decizia nr. 125 din 16 noiembrie 1994, publicate in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 31 din 10 februarie 1995, si din Decizia nr. 62 din 1 iunie 1994, definitiva prin Decizia nr. 122 din 16 noiembrie 1994, publicate in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 11 din 23 ianuarie 1995.

    Avand in vedere considerentele expuse, prevederile art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si pe cele ale art. 13 alin. (1) lit. A.c), ale art. 25 si 26 din Legea nr. 47/1992,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge recursul declarat de Gangut Gheorghe impotriva Deciziei Curtii Constitutionale nr. 125 din 5 decembrie 1995.
    Definitiva.
    Pronuntata in sedinta publica din 8 octombrie 1996.

           PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. IOAN MURARU

                              Magistrat asistent,
                              Constantin Burada