DECIZIE   Nr. 111 din  8 iulie 1999

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 81 alin. 3 si ale art. 86^1 alin. 3 din Codul penal

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN:            MONITORUL OFICIAL  NR. 506 din 19 octombrie 1999

    Ioan Muraru            - presedinte
    Costica Bulai          - judecator
    Constantin Doldur      - judecator
    Kozsokar Gabor         - judecator
    Nicolae Popa           - judecator
    Lucian Stangu          - judecator
    Florin Bucur Vasilescu - judecator
    Romul Petru Vonica     - judecator
    Iuliana Nedelcu        - procuror
    Maria Bratu            - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 81 alin. 3 si ale art. 86^1 alin. 3 din Codul penal, ridicata de Stefan Octavian Pup in Dosarul nr. 1.338/1998 al Judecatoriei Alesd.
    La apelul nominal lipsesc partile. Procedura de citare este legal indeplinita.
    Cauza fiind in stare de judecata, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, invocand in acest sens jurisprudenta Curtii Constitutionale, care, prin Decizia nr. 25 din 23 februarie 1999, a respins o exceptie de neconstitutionalitate avand acelasi obiect. Precizeaza ca motivele care au determinat aceasta solutie subzista si in cauza de fata.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 30 martie 1999, pronuntata de Judecatoria Alesd, judetul Bihor, Curtea Constitutionala a fost sesizata cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 81 alin. 3 si ale art. 86^1 alin. 3 din Codul penal, exceptie ridicata de inculpatul Stefan Octavian Pup in Dosarul nr. 1.338/1998 aflat pe rolul acelei instante.
    In sustinerea exceptiei autorul acesteia arata ca dispozitiile art. 81 alin. 3 si ale art. 86^1 alin. 3 din Codul penal, care prevad ca masura suspendarii conditionate a executarii pedepsei si, respectiv, masura suspendarii executarii pedepsei sub supraveghere nu pot fi dispuse in cazul infractiunilor intentionate pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii mai mare de 12 ani, sunt neconstitutionale, fiind contrare prevederilor art. 16 din Constitutie referitoare la egalitatea in drepturi. In opinia autorului exceptiei dispozitiile legale mentionate creeaza o vadita inegalitate intre cetateni in ceea ce priveste politica penala. Astfel, se sustine ca este de neconceput ca pentru o infractiune de furt simplu, prevazuta la art. 208 din Codul penal, constand in sustragerea de bunuri in valoare de 30 - 40 milioane lei, sa se poata dispune suspendarea conditionata a executarii pedepsei sau suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere, pentru ca pedeapsa prevazuta de lege este inchisoarea de maximum 12 ani si, dimpotriva, ca aceste masuri sa nu poata fi dispuse in cazul unui furt calificat, prevazut la art. 209 din Codul penal si constand in sustragerea, in timpul noptii, a unui bun de valoare derizorie, numai pentru ca pedeapsa prevazuta de lege este mai mare de 12 ani. Dispozitiile criticate conduc, dupa parerea autorului exceptiei, la cresterea artificiala a numarului condamnatilor care sunt obligati sa execute pedeapsa inchisorii in penitenciar.
    Exprimandu-si opinia asupra exceptiei ridicate, instanta o considera neintemeiata, deoarece dispozitiile art. 81 alin. 3 si ale art. 86^1 alin. 3 din Codul penal nu incalca nici un drept fundamental prevazut de Constitutie. Instanta considera ca legiuitorul a procedat corect atunci cand a interzis masurile de suspendare a executarii pedepsei in cazul furtului calificat - fapta pentru care autorul exceptiei a fost trimis in judecata -, subliniind ca deosebirea dintre furtul simplu si furtul calificat nu se intemeiaza pe cuantumul prejudiciului cauzat, ci pe alte imprejurari care confera infractiunii un grad mai mare de pericol social.
    In conformitate cu dispozitiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, au fost solicitate punctele de vedere ale presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului.
    Guvernul, in punctul sau de vedere, arata ca exceptia de neconstitutionalitate a art. 81 alin. 3 si a art. 86^1 alin. 3 din Codul penal, in raport cu art. 16 din Constitutie, este neintemeiata. Prin criteriile stabilite de dispozitiile legale mentionate, pentru a determina sfera de aplicare a celor doua forme de suspendare a executarii pedepsei, nu se poate sustine ca se aduce atingere dispozitiei constitutionale a art. 16 privitoare la egalitatea in drepturi, intrucat aceste criterii legate de gravitatea faptelor se aplica tuturor persoanelor care au savarsit astfel de fapte. In punctul de vedere al Guvernului se mai arata ca prin Decizia nr. 25 din 23 februarie 1999 Curtea Constitutionala a respins exceptia de neconstitutionalitate a art. 81 alin. 3 din Codul penal, statuand ca acest text nu contravine dispozitiilor constitutionale invocate, deoarece limitarea legala a aplicarii suspendarii conditionate a executarii pedepsei nu incalca nici unul dintre criteriile egalitatii in drepturi. Totodata, in opinia Guvernului se arata ca fata de pedepsele majorate prin Legea nr. 140/1996 ar fi necesara o reconsiderare a criteriilor de aplicare a masurilor in suspendare a executarii pedepsei, in sensul largirii campului lor de incidenta.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor si concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Potrivit prevederilor art. 144 lit. c) din Constitutie si ale art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta sa solutioneze exceptia ridicata.
    Prin Legea nr. 140/1996 pentru modificarea si completarea Codului penal s-au inasprit pedepsele pentru unele infractiuni grave, in special infractiuni contra persoanei si contra patrimoniului. Aceasta agravare a pedepselor s-a infaptuit, pe de o parte, prin sporirea limitelor maxime ale pedepselor, iar pe de alta parte, prin interzicerea aplicarii, pentru infractiuni grave, a unor masuri de individualizare a executarii pedepselor in favoarea condamnatilor, cum sunt: suspendarea conditionata a executarii pedepsei, suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere si executarea pedepsei la locul de munca. Cu privire la aceste masuri au fost introduse dispozitii speciale de interzicere la art. 81 alin. 3 din Codul penal, pentru suspendarea conditionata a executarii pedepsei, la art. 86^1 alin. 3 din Codul penal, pentru suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere, si la art. 86^7 alin. 3 din Codul penal, pentru executarea pedepsei la locul de munca. Astfel, la art. 81 alin. 3 din Codul penal se prevede ca "Suspendarea conditionata a executarii pedepsei nu poate fi dispusa in cazul infractiunilor intentionate pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii mai mare de 12 ani, precum si in cazul infractiunilor de vatamare corporala grava, viol si tortura". Aceeasi interdictie este prevazuta la art. 86^1 alin. 3 din Codul penal.
    Cu privire la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 81 alin. 3 din Codul penal, Curtea Constitutionala s-a pronuntat prin Decizia nr. 25 din 23 februarie 1999, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 136 din 1 aprilie 1999, precum si prin Decizia nr. 79 din 20 mai 1999, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 323 din 6 iulie 1999. Prin deciziile mentionate Curtea Constitutionala a respins ca neintemeiata exceptia de neconstitutionalitate a art. 81 alin. 3 din Codul penal, retinand ca aceste dispozitii nu contravin prevederilor art. 4 si 16 din Constitutie, astfel cum sustinea autorul exceptiei. Curtea a statuat ca dispozitiile legale criticate nu contravin nici unei dispozitii si nici unui principiu constitutional si ca este de competenta exclusiva a Parlamentului sa instituie pedepsele si mijloacele de individualizare a pedepselor pe care le considera cele mai corespunzatoare pentru prevenirea si combaterea criminalitatii. Deoarece nu au intervenit elemente noi, care sa determine modificarea jurisprudentei Curtii Constitutionale, atat considerentele, cat si solutia pronuntata isi mentin valabilitatea si in cauza de fata. In consecinta, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 81 alin. 3 din Codul penal urmeaza sa fie respinsa.
    Cu privire la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 86^1 alin. 3 din Codul penal Curtea Constitutionala s-a pronuntat, de asemenea, prin Decizia nr. 95 din 17 iunie 1999, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 357 din 28 iulie 1999. Curtea a respins exceptia cu aceeasi motivare, in sensul ca restrangerea campului de incidenta a acestei masuri reprezinta o optiune de politica legislativa, legiuitorul fiind singurul competent sa aleaga solutia pe care o considera corespunzatoare pentru combaterea criminalitatii la un moment dat.
    Intrucat nu au intervenit elemente noi, care sa determine o schimbare a jurisprudentei Curtii Constitutionale, aceeasi solutie se impune si in cauza de fata, exceptia urmand sa fie respinsa.

    Pentru motivele aratate, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c) si al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii:
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 81 alin. 3 si ale art. 86^1 alin. 3 din Codul penal, ridicata de Stefan Octavian Pup in Dosarul nr. 1.338/1998 al Judecatoriei Alesd.
    Definitiva.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 8 iulie 1999.

                 PRESEDINTE,
         prof. univ. dr. Ioan Muraru

                              Magistrat asistent,
                              Maria Bratu