DECIZIE   Nr. 111 din  2 aprilie 2002

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 30/1998, precum si ale art. 37 alin. (2) din Legea asigurarilor sociale de sanatate nr. 145/1997

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 396 din 10 iunie 2002

    Nicolae Popa          - presedinte
    Costica Bulai         - judecator
    Nicolae Cochinescu    - judecator
    Constantin Doldur     - judecator
    Kozsokar Gabor        - judecator
    Petre Ninosu          - judecator
    Serban Viorel Stanoiu - judecator
    Lucian Stangu         - judecator
    Ioan Vida             - judecator
    Paula C. Pantea       - procuror
    Laurentiu Cristescu   - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 30/1998, precum si ale art. 37 alin. (2) din Legea asigurarilor sociale de sanatate nr. 145/1997, exceptie ridicata de Cabinetul medical individual dr. Miclaus Doina in Dosarul nr. 8.229/2001 al Judecatoriei Baia Mare intr-o cauza avand ca obiect pretentii banesti.
    La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare a fost legal indeplinita.
    Curtea, avand in vedere ca exceptiile de neconstitutionalitate ridicate in dosarele nr. 24C/2002, nr. 25C/2002, nr. 26C/2002, nr. 27C/2002, nr. 28C/2002, nr. 29C/2002, nr. 30C/2002 si nr. 31C/2002 au un continut identic, pune in discutie, din oficiu, problema conexarii cauzelor.
    La apelul nominal in dosarele nr. 24C/2002, nr. 25C/2002, nr. 26C/2002, nr. 27C/2002, nr. 28C/2002, nr. 29C/2002, nr. 30C/2002 si nr. 31C/2002 lipsesc partile, fata de care procedura de citare a fost legal indeplinita.
    Reprezentantul Ministerului Public nu se opune conexarii dosarelor.
    Curtea, in temeiul dispozitiilor art. 16 din Legea nr. 47/1992, republicata, coroborate cu cele ale art. 164 din Codul de procedura civila, dispune conexarea dosarelor nr. 24C/2002, nr. 25C/2002, nr. 26C/2002, nr. 27C/2002, nr. 28C/2002, nr. 29C/2002, nr. 30C/2002 si nr. 31C/2002 la Dosarul nr. 23C/2002, care este primul inregistrat.
    Reprezentantul Ministerului Public arata ca nu exista interdictie ca Guvernul sa reglementeze, prin ordonante de urgenta, in domeniul rezervat legilor organice. Dispozitiile art. 37 alin. (2) din Legea nr. 145/1997, astfel cum a fost modificat prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 30/1998, reglementeaza o procedura prealabila in vederea solutionarii, pe cale amiabila, a litigiilor dintre casa de asigurari de sanatate si medic, prin care nu se incalca termenul general de prescriptie a dreptului la actiune in vederea declansarii litigiului. Mai arata ca este vorba de un termen procedural, iar potrivit dispozitiilor art. 125 alin. (3) din Constitutie, "Competenta si procedura de judecata sunt stabilite de lege". Solicita, in consecinta, respingerea exceptiei de neconstitutionalitate ca fiind neintemeiata.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin incheierile din 12 decembrie 2001, pronuntate in dosarele nr. 8.229/2001, nr. 8.230/2001, nr. 8.231/2001, nr. 8.232/2001, nr. 8.233/2001, nr. 8.234/2001, nr. 8.235/2001, nr. 8.236/2001 si nr. 8.237/2001, Judecatoria Baia Mare a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 30/1998 si ale art. 37 alin. (2) din Legea asigurarilor sociale de sanatate nr. 145/1997, exceptie ridicata de cabinetele medicale individuale dr. Doina Miclaus, dr. Toader Pop, dr. Stefanca & Stefanca, dr. Elisabeta Scholl, dr. Ioan Antohi, dr. Ariana Viorica Nastai, dr. Emilia Armeanu, dr. Ana Lucia Ciplea si dr. Anca Doina Bosca din judetul Maramures.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia sustin ca dispozitiile art. 37 alin. (2) din Legea nr. 145/1997, introduse prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 30/1998, sunt neconstitutionale, intrucat insasi ordonanta de urgenta de modificare si completare a fost emisa cu incalcarea prevederilor art. 114 alin. (4) si ale art. 72 alin. (3) lit. l) din Constitutie, neexistand caz exceptional si reglementand intr-un domeniu rezervat legii organice. Se mai sustine ca dispozitiile legale criticate, instituind termenul de decadere de 3 luni, restrange accesul la justitie sub doua aspecte: in primul rand pentru ca creeaza inechitate intre subiectii litigiului, prin faptul ca furnizorul de servicii medicale poate sa actioneze numai intr-un termen de 3 luni, iar ordonatorul de credite are la dispozitie termenul general de prescriptie si, in al doilea rand, prin aceea ca "instituirea regulilor privind accesul la mijloacele procedurale prin care se infaptuieste justitia avand caracter organic, este de competenta exclusiva a legiuitorului, excedand competentelor Guvernului prin emiterea de ordonante de urgenta".
    Judecatoria Baia Mare, exprimandu-si opinia, arata ca "prevederile vizate de exceptie sunt neconstitutionale, deoarece ordonantele de urgenta, caracterizate prin faptul ca sunt emise de Guvern in cazuri exceptionale, in absenta unei legi speciale de abilitare adoptate de Parlament, nefiind supuse controlului de constitutionalitate anterior intrarii lor in vigoare, intrucat nu sunt promulgate de Presedintele Republicii, intra in vigoare numai dupa depunerea lor spre aprobare Parlamentului, aceasta masura fiind chemata sa impiedice imixtiunea Guvernului in activitatea legislativa". Pe de alta parte, emiterea ordonantei de urgenta criticate nu a fost justificata de existenta celor doua conditii cerute de Constitutie, respectiv "situatie obiectiva exceptionala" si "caracterul urgent" al masurii dispuse.
    Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a Curtii Constitutionale a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere cu privire la exceptia ridicata.
    Presedintele Camerei Deputatilor apreciaza ca exceptia ridicata nu este intemeiata. In sustinerea acestui punct de vedere se arata ca: 1. "In ceea ce priveste intelesul notiunii de <<cazuri exceptionale>>, e cunoscut ca, adeseori in dreptul public, se utilizeaza astfel de formulari, nedeterminate de genul: interes public, ordine publica, morala publica etc., lasand pe cel chemat sa puna in executare sau sa aplice norma sa aprecieze singur daca se afla sau nu intr-o astfel de situatie", si, "Avand in vedere faptul ca in Constitutia Romaniei nu se precizeaza continutul notiunii de <<cazuri exceptionale>>, aceasta trebuie interpretata sistematic, atat in logica institutiei delegarii legislative, consacrata in art. 114 din Legea fundamentala, cat si a edificiului constitutional in ansamblul sau". Conform jurisprudentei Curtii Constitutionale, notiunea are in vedere "acele situatii care nu se pot incadra in cele avute in vedere expres de lege", astfel "Guvernul este cel care dispune de un veritabil <<drept de apreciere>> cu privire la aparitia cazurilor care impun adoptarea unei ordonante de urgenta"; 2. "Ordonantele de urgenta pot fi emise si in materii rezervate legilor organice"; 3. "Termenul instituit la art. 37 alin. (2) din Legea nr. 145/1997, modificata, este un termen in favoarea ambelor parti ale contractului dintre casa de asigurari de sanatate si medic. Scopul lui consta in asigurarea celeritatii proceselor civile si nu impieteaza in nici un fel accesul liber la justitie garantat in Constitutie".
    Guvernul considera ca "Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 30/1998 se justifica ca masura exceptionala, dat fiind scopul de a armoniza, fara intarziere, prevederile speciale ale Legii nr. 145/1997 cu cele de principiu, de drept comun, privind realizarea in justitie a unor drepturi si interese legitime in legatura cu indeplinirea curenta a unei activitati de interes public, si anume pentru ocrotirea sanatatii membrilor societatii". Se mai arata ca, in conformitate si cu jurisprudenta Curtii Constitutionale, prin ordonante de urgenta pot fi aduse modificari si legilor organice, cand cazul exceptional impune adoptarea unei masuri urgente pentru salvgardarea unui interes public", iar "in aprecierea ca atare a acestor cazuri trebuie sa se tina seama de <<realitatea unor situatii politice si economice care, prin caracterul lor, au impus adoptarea de urgenta a noi reglementari>>. Se citeaza Decizia nr. 34 din 17 noiembrie 1998. In legatura cu continutul art. 37 alin. (2) din Legea nr. 145/1997 se arata ca "legea de drept comun, respectiv Codul de procedura civila, precum si unele dispozitii legale speciale prevad conditiile in care are loc sesizarea reglementara a instantelor de judecata, intre care se regasesc si cele privind exercitarea dreptului de a introduce cai de atac in anumite termene si conditiile in care poate avea loc repunerea in termen", iar, in conformitate cu prevederile art. 125 alin. (3) din Constitutie, "procedura de judecata in fata instantelor judecatoresti este stabilita de lege".
    Presedintele Senatului nu a transmis punctul sau de vedere.

    CURTEA,
examinand incheierile de sesizare, punctele de vedere ale presedintelui Camerei Deputatilor si Guvernului, raportul judecatorului-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 30/1998 pentru modificarea si completarea Legii asigurarilor sociale de sanatate nr. 145/1997, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 421 din 6 noiembrie 1998, criticata pentru faptul ca a fost emisa cu incalcarea prevederilor art. 114 alin. (4) si ale art. 72 alin. (3) lit. l) din Constitutie, intrucat nu a existat nici o situatie exceptionala justificativa si s-a reglementat intr-un domeniu rezervat legii organice.
    De asemenea, constituie obiect al exceptiei de neconstitutionalitate si dispozitiile art. 37 alin. (2) din Legea asigurarilor sociale de sanatate nr. 145/1997, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 178 din 31 iulie 1997, text de lege care, dupa modificarea sa prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 30/1998, are urmatorul continut: "Litigiile in legatura cu incheierea, executarea, modificarea si incetarea contractului dintre casa de asigurari de sanatate si medic ori cele in legatura cu interpretarea clauzelor contractului vor fi solutionate de catre parti, pe cale amiabila. Litigiile nesolutionate pe cale amiabila sunt de competenta instantelor judecatoresti, potrivit legii. Termenul de sesizare a instantelor judecatoresti competente este de 3 luni de la data nerealizarii acordului de vointa a partilor contractului cu privire la pretentiile ce constituie obiectul litigiului."
    Autorul exceptiei sustine ca aceste dispozitii legale sunt contrare urmatoarelor prevederi constitutionale:
    - Art. 21: "(1) Orice persoana se poate adresa justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime.
    (2) Nici o lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept.";
    - Art. 72 alin. (3) lit. l): "(3) Prin lege organica se reglementeaza: [...]
    l) regimul general privind raporturile de munca, sindicatele si protectia sociala;";
    - Art. 114 alin. (4): "In cazuri exceptionale, Guvernul poate adopta ordonante de urgenta. Acestea intra in vigoare numai dupa depunerea lor spre aprobare la Parlament. Daca Parlamentul nu se afla in sesiune, el se convoaca in mod obligatoriu".
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca aceasta nu este intemeiata si urmeaza sa fie respinsa pentru urmatoarele motive:
    Potrivit dispozitiilor art. 88 din Legea asigurarilor sociale de sanatate nr. 145/1997, aceasta lege a intrat in vigoare de la data de 1 ianuarie 1998, iar pentru perioada pana la 1 ianuarie 1999 s-a prevazut o serie de masuri de implementare si tranzitorii, legea aducand o noua reglementare asigurarilor sociale de sanatate. Prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 30/1998 s-au adus numeroase modificari si completari Legii nr. 145/1997, a caror necesitate si urgenta au rezultat din prima perioada de aplicare a prevederilor legii si pentru a caror punere in practica au fost necesare actiuni organizatorice importante, care trebuiau indeplinite pana la 1 ianuarie 1999.
    Nici alin. (4) al art. 114 si nici vreo alta dispozitie constitutionala nu interzic adoptarea de catre Guvern de ordonante de urgenta pentru reglementarea in domenii rezervate legii organice. Asemenea interdictii sunt prevazute numai pentru ordonantele emise de Guvern in temeiul unei legi speciale de abilitare. Acest fapt este retinut in numeroase decizii ale Curtii Constitutionale (de exemplu Decizia nr. 65 din 20 iunie 1995, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 129 din 28 iunie 1995 si Decizia nr. 15 din 25 ianuarie 2000, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 267 din 14 iunie 2000). Curtea constata ca nu s-au invederat motive care ar putea determina reconsiderarea jurisprudentei sale si astfel considerentele din acele decizii sunt valabile si in prezenta cauza.
    Art. 37 alin. (2) din Legea nr. 145/1997, in redactarea sa modificata prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 30/1998, nu schimba termenul general de prescriptie nici in privinta realizarii pretentiilor privind plata de catre casele de asigurari de sanatate a serviciilor medicale prestate. Acest text de lege reglementeaza o procedura prealabila in vederea solutionarii litigiilor in legatura cu "incheierea, executarea, modificarea si incetarea contractului dintre casa de asigurari de sanatate si medic", procedura care are drept scop solutionarea litigiilor de catre parti pe cale amiabila, nefiind prevazut nici un termen pentru declansarea litigiului, aplicandu-se astfel termenele generale de prescriptie. Acelasi text de lege mai prevede ca: "Litigiile nesolutionate pe cale amiabila sunt de competenta instantelor judecatoresti, potrivit legii", iar "Termenul pentru sesizarea instantelor judecatoresti competente este de 3 luni de la data nerealizarii acordului de vointa a partilor contractului cu privire la pretentiile ce constituie obiectul litigiului." Rezulta deci ca acest termen este deopotriva valabil pentru ambele parti ale contractului si ca el este un termen procedural, iar potrivit dispozitiilor art. 125 alin. (3) din Constitutie, "Competenta si procedura de judecata sunt stabilite de lege".

    Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 1, al art. 2, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 30/1998, precum si ale art. 37 alin. (2) din Legea asigurarilor sociale de sanatate nr. 145/1997, exceptie ridicata de cabinetele medicale individuale dr. Doina Miclaus, dr. Toader Pop, dr. Stefanca & Stefanca, dr. Elisabeta Scholl, dr. Ioan Antohi, dr. Ariana Viorica Nastai, dr. Emilia Armeanu, dr. Ana Lucia Ciplea si dr. Anca Doina Bosca in dosarele nr. 8.229/2001, nr. 8.230/2001, nr. 8.231/2001, nr. 8.232/2001, nr. 8.233/2001, nr. 8.234/2001, nr. 8.235/2001, nr. 8.236/2001 si nr. 8.237/2001 ale Judecatoriei Baia Mare.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 2 aprilie 2002.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. NICOLAE POPA

                              Magistrat asistent,
                              Laurentiu Cristescu