DECIZIE Nr.
1104 din 21 septembrie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 10 alin. (3) si art. 11 alin. (2) din
Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor si
stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 772 din 18 noiembrie 2010
Augustin Zegrean -
preşedinte
Acsinte Gaspar -
judecător
Petre Lăzăroiu -
judecător
Mircea Ştefan Minea - judecător
Iulia Antoanella Motoc - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Maria Bratu -
magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public,
procuror Carmen-Cătălina Gliga.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 10 alin. (3) şi art. 11 alin. (2) din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi
stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, excepţie ridicată
de Cornelia Cârciu, Gheorghe Victor Cârciu şi Radu Ştefan Cârciu în Dosarul nr.
3.803/300/2009 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilă.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza se află în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere ca neîntemeiată a excepţiei de
neconstituţionalitate, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii
Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 19 februarie 2010, pronunţată în
Dosarul nr. 3.803/300/2009, Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilă a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 10
alin. (3) şi art. 11 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu
destinaţia de locuinţe, excepţie ridicată de
Cornelia Cârciu, Gheorghe Victor Cârciu şi Radu Ştefan Cârciu.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că prevederile de lege
criticate contravin dispoziţiilor constituţionale, întrucât „fac o diferenţiere
clară între categorii de cetăţeni, în sensul în care unei categorii de cetăţeni
îi sunt recunoscute mijloace diferite de protejare a dreptului de proprietate,
în timp ce categoria cealaltă nu are la îndemână decât mijloacele normale
recunoscute de lege".
Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilă consideră că prevederile de lege criticate nu contravin
dispoziţiilor constituţionale, invocând în acest sens jurisprudenţa în materie
a Curţii Constituţionale.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului,
Guvernul şi Avocatul
Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile
de lege criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr.
47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei îl reprezintă prevederile art. 10
alin. (3) şi art. 11 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu
destinaţia de locuinţe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 148 din 8 aprilie 1999, aprobată cu
modificări şi completări prin Legea nr. 241/2001, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 265 din 23 mai 2001, având următorul conţinut:
-Art. 10 alin. (3): „In
cazul în care chiriaşul sau fostul chiriaş comunică proprietarului că nu cere
să încheie un nou contract de închiriere, acesta este obligat să îi predea
proprietarului locuinţa pe bază de proces-verbal, în termen de cel mult 60 de
zile de la data notificării prevăzute la alin. (1). Nepredarea locuinţei
înăuntrul acestui termen îl îndreptăţeşte pe proprietar să ceară în justiţie
evacuarea necondiţionată a locatarilor, cu plata daunelor-interese, pe calea
ordonanţei preşedinţiale.";
- Art. 11 alin. (2): „Lipsa
unui răspuns scris sau refuzul nejustificat al chiriaşului sau al fostului
chiriaş de a încheia un nou contract de închiriere în termen de 60 de zile de
la primirea notificării îl îndreptăţeşte pe proprietar să ceară în justiţie
evacuarea necondiţionată a locatarilor, cu plata daunelor-interese, pe calea
ordonanţei preşedinţiale."
Autorii excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor
constituţionale ale art. 16 referitoare la egalitatea cetăţenilor în faţa legii
şi a autorităţilor publice, ale art. 21 privind accesul liber la justiţie şi
ale art. 44 referitor la dreptul de proprietate privată.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
reţine următoarele:
Asupra constituţionalităţii prevederilor art. 10 şi 11
din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 40/1999, prin raportare la
dispoziţiile art. 16 şi 21 din Legea fundamentală, Curtea s-a pronunţat prin
Decizia nr. 1.653 din 15 decembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 53 din
22 ianuarie 2010, statuând că aceste texte de lege sunt constituţionale.
In acest sens, Curtea a reţinut
că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 40/1999 are ca scop protecţia
chiriaşilor prin prelungirea contractelor de închiriere pentru o perioadă de 5
sau 3 ani, după caz, asigurarea stabilităţii în viitor a drepturilor lor
locative prin acordarea dreptului chiriaşului la reînnoirea contractului de închiriere şi crearea
unor garanţii împotriva unei evacuări abuzive, precum şi a unui drept de
preempţiune în cazul în care proprietarul intenţionează să vândă locuinţa.
Cu privire la susţinerea potrivit căreia textele
criticate încalcă principiul egalităţii în drepturi a cetăţenilor, consacrat
prin art. 16 din Constituţie, Curtea a reţinut că egalitatea între cetăţeni nu
împiedică stabilirea unor restricţii sau limitări ale drepturilor chiriaşilor,
atât timp cât acestea sunt aplicabile în mod nediscriminatoriu tuturor
persoanelor prevăzute în ipoteza normei.
Curtea nu a reţinut nici critica referitoare la
încălcarea prevederilor art. 21 din Constituţie privind accesul liber la
justiţie, ci, dimpotrivă, a
statuat că acest drept este confirmat prin soluţionarea litigiilor dintre
chiriaşi şi proprietari de către instanţa de judecată.
In ceea ce priveşte invocarea încălcării art. 44 din
Constituţie, Curtea constată că acest text constituţional nu are relevanţă,
întrucât în speţa dedusă judecăţii autorii excepţiei au calitatea de chiriaşi.
Curtea Constituţională a statuat în jurisprudenţa sa, de exemplu în Decizia nr.
42 din 4 februarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 226 din 3 aprilie 2003, că
reglementarea contractului de închiriere nu priveşte regimul proprietăţii.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146
lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1)lit.A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiată excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 10 alin. (3) şi art. 11 alin. (2) din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi
stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, excepţie ridicată
de Cornelia Cârciu, Gheorghe Victor Cârciu şi Radu Ştefan Cârciu în Dosarul nr.
3.803/300/2009 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 21 septembrie
2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Maria Bratu