DECIZIE   Nr. 110 din  9 noiembrie 1994

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 29 din  8 februarie 1995

    Vasile Gionea           -  presedinte
    Mihai Constantinescu    -  judecator
    Miklos Fazakas          -  judecator
    Antonie Iorgovan        -  judecator
    Ioan Muraru             -  judecator
    Raul Petrescu           -  procuror
    Gabriela Dragomirescu   -  magistrat-asistent

    Pe rol solutionarea recursului declarat de Ministerul Public impotriva Deciziei Curtii Constitutionale nr. 58 din 18 mai 1994 prin care a fost respinsa ca lipsita de obiect exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 224 din Codul penal, ridicata de Murgoci Cristache, Caldararu Ion si Cercel Tudorel in Dosarul nr. 2900/1993 al Judecatoriei Tulcea.
    La apelul nominal, partile lipsa.
    Procedura legal indeplinita.
    Magistratul-asistent face referatul cauzei.
    Dosarul fiind in stare de judecata, presedintele completului da cuvantul procurorului care pune concluzii de admitere a recursului si de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca vadit nefondata, pentru motivele aratate in cererea de recurs.

    CURTEA CONSTITUTIONALA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
    In Dosarul nr. 2900/1993 al Judecatoriei Tulcea inculpatii Murgoci Cristache, Caldararu Ion si Cercel Tudorel au ridicat exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 224 din Codul penal, cu motivarea ca notiunea de avut obstesc din Codul penal nu s-a transformat in avut public, Constitutia definind notiunea de avut public in care nu se regaseste si obiectul infractiunii din prezenta speta, cu care Curtea Constitutionala a fost sesizata prin Incheierea din 7 septembrie 1993.
    Prin Decizia nr. 58 din 18 mai 1994, Curtea Constitutionala a respins ca lipsita de obiect exceptia de neconstitutionalitate si a constatat ca, potrivit Deciziei nr. 33 din 26 mai 1993, definitiva, art. 224 din Codul penal este abrogat partial, conform art. 150 alin. (1) din Constitutie si, in consecinta, acesta urmeaza a se aplica numai cu privire la bunurile prevazute in art. 135 alin. (4) din Constitutie, bunuri ce fac obiectul exclusiv al proprietatii publice.
    Impotriva acestei decizii, Ministerul Public a declarat in termen legal recurs pentru urmatoarele motive:
    - Curtea Constitutionala, constatand abrogarea, si-a depasit competenta materiala, incalcind astfel principiul constitutional al separatiei puterilor in stat;
    - exceptia de neconstitutionalitate trebuia respinsa ca vadit nefondata, deoarece Judecatoria Tulcea, exprimandu-si opinia, a fost de acord cu punctele de vedere ale inculpatilor considerand ca dispozitiile art. 224 din Codul Penal contravin Constitutiei;
    - solutia admiterii exceptiei de neconstitutionalitate, intemeiata pe caracterul obligatoriu al Deciziei Curtii Constitutionale nr. 33 din 26 mai 1993, inchide calea sesizarii Curtii cu orice alta exceptie, chiar si atunci cand aceasta ar privi un bun public, nominalizat expres in art. 135 alin. (4) din Constitutie;
    - nemotivarea deciziei si deci incalcarea dispozitiilor art. 13 si art. 16 din Legea nr. 47/1992 si ale art. 261 din Codul de procedura civila.

    CURTEA CONSTITUTIONALA,
examinind incheierea de sesizare, decizia atacata, cererea de recurs, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile recurentului - Ministerul Public -, dispozitiile legale atacate ca neconstitutionale, raportate la prevederile Constitutiei, ale Legii nr. 47/1992 si ale Regulamentului de organizare si functionare a Curtii Constitutionale, retine:
    Primul motiv de recurs, privind lipsa competentei materiale a Curtii Constitutionale de a constata abrogarea unor prevederi legale, urmeaza a fi respins ca nefondat.
    Potrivit practicii sale constante, Curtea, cat timp instanta de judecata nu a retinut ca un text legal este abrogat potrivit art. 150 alin. (1) din Constitutie si a sesizat Curtea Constitutionala cu solutionarea exceptiei, este obligata sa se pronunte in virtutea dreptului constitutional al cetatenilor de a invoca neconstitutionalitatea unei prevederi pe care instanta intelege sa il aplice.
    Abrogarea, potrivit art. 150 alin. (1) din Constitutie, este rezultatul contrarietatii legii anterioare cu prevederile Constitutiei, astfel incat ea constituie nu numai o consecinta a aplicarii legii in timp, ci si o problema de constitutionalitate, ca urmare a suprematiei legii fundamentale in cadrul sistemului juridic.
    Nici cel de-al doilea motiv de recurs, potrivit caruia exceptia de neconstitutionalitate trebuia respinsa ca vadit nefondata, deoarece opinia exprimata de instanta a fost in acord cu punctul de vedere al inculpatilor, nu poate fi retinut, motivul invocat fiind contrar literei si spiritului Legii nr. 47/1992.
    Pe de o parte, faptul ca in materia avutului obstesc, opinia instantei, in speta Judecatoria Tulcea, a fost in acord cu punctul de vedere al inculpatilor, nu este de natura sa atraga necompetenta Curtii, de vreme ce instanta de judecata nu a statuat aceasta prin dispozitivul Incheierii din 7 septembrie 1993 si a sesizat Curtea Constitutionala.
    In consecinta, sub acest aspect, Judecatoria Tulcea s-a desesizat de solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate si, singura in drept sa se pronunte este Curtea Constitutionala care, prin deciziile sale obligatorii, asigura o practica unitara in domeniul controlului constitutionalitatii legii.
    Pe de alta parte, critica referitoare la necesitatea respingerii exceptiei de neconstitutionalitate ca "vadit nefondata" nu este intemeiata, deoarece, potrivit art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, solutia respingerii fara citarea partilor pe acest temei este conditionata de unanimitatea opiniei membrilor completului de judecata in aprecierea exceptiei. Aceasta regula, care impune doua aspecte - unul de fond, in sensul ca exceptia este neintemeiata in mod vadit, si unul de procedura - se aplica numai daca acestea coincid, in caz negativ, prevederile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 nefiind operante.
    Cel de-al treilea motiv de recurs, referitor la solutia respingerii exceptiei de neconstitutionalitate intemeiata pe caracterul obligatoriu al Deciziei Curtii Constitutionale nr. 33 din 26 mai 1993, definitiva, care inchide astfel calea sesizarii Curtii cu orice alta exceptie, chiar si atunci cand aceasta priveste un bun public dintre cele nominalizate in art. 135 alin. (4) din Constitutie, urmeaza, de asemenea, a fi respins ca nefondat.
    Potrivit art. 29 din regulamentul sau de organizare si functionare, Curtea Constitutionala statueaza numai asupra problemelor de drept. Constatand in drept ca art. 224 din Codul penal este abrogat partial si ca urmeaza sa se aplice numai cu privire la bunurile prevazute in art. 135 alin. (4) din Constitutie, bunuri ce fac obiectul exclusiv al proprietatii publice, ramane ca fiecare instanta de judecata sa stabileasca daca este vorba sau nu de astfel de bunuri si sa decida daca textele referitoare la infractiunile privind avutul obstesc sunt sau nu aplicabile.
    Si cel de-al patrulea motiv de recurs, privitor la nemotivarea deciziei si deci incalcarea prevederilor art. 13 si art. 16 din Legea nr. 47/1992 si ale art. 261 din Codul de procedura civila privind continutul deciziei, urmeaza a fi respins ca nefondat. Din moment ce decizia Plenului Curtii Constitutionale, pronuntata in temeiul art. 29 din Regulamentul de organizare si functionare a Curtii, este obligatorie pentru completele de judecata, acestea nu se pot indeparta de la motivarea ei si deci invocarea acesteia semnifica motivarea deciziei pronuntate intr-o exceptie concreta. Cu toate acestea, existenta deciziei Plenului Curtii Constitutionale nu are drept consecinta inutilitatea judecarii exceptiilor in cadrul carora s-ar putea ridica noi probleme si noi interpretari in masura sa determine, eventual, schimbarea practicii Curtii Constitutionale.
    Pentru motivele aratate, recursul declarat de Ministerul Public impotriva Deciziei Curtii Constitutionale nr. 58 din 18 mai 1994 urmeaza a fi respins.
    In temeiul art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si al art. 1, art. 3, art. 13 alin. (1) lit. A. c), art. 25 si art. 26 din Legea nr. 47/1992,

    CURTEA CONSTITUTIONALA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge recursul declarat de Ministerul Public impotriva Deciziei Curtii Constitutionale nr. 58 din 18 mai 1994, pronuntata in Dosarul nr. 82C/1993.
    Definitiva.
    Pronuntata in sedinta publica din 16 noiembrie 1994.

             PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
             prof. dr. VASILE GIONEA

                   Magistrat-asistent,
                  Gabriela Dragomirescu