DECIZIE Nr. 58*) din 18 mai 1994
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 29 din 8 februarie 1995
*) A se vedea si Decizia Constitutionala nr. 110 din 9 noiembrie 1994.
Victor Dan Zlatescu - presedinte
Viorel Mihai Ciobanu - judecator
Florin Bucur Vasilescu - judecator
Ioan Griga - procuror
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent
Pe rol solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art.
224 din Codul penal, ridicata de inculpatii Murgoci Cristache, Caldararu Ion si
Cercel Tudorel in Dosarul nr. 2900/1993 al Judecatoriei Tulcea, cu care Curtea
Constitutionala a fost sesizata prin Incheierea din 7 septembrie 1993.
Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din 10 mai 1994, in prezenta
procurorului si lipsa partilor, legal citate, si au fost consemnate in
incheierea din acea data, cand Curtea Constitutionala, avand nevoie de timp
pentru a delibera, a aminat pronuntarea pentru 18 mai 1994.
Procurorul pune concluzii de respingere a exceptiei de
neconstitutionalitate a art. 224 din Codul penal, deoarece, prin incheierea de
sesizare a Curtii, instanta de judecata exprimandu-si opinia, potrivit art. 23
alin. (5) din Legea nr. 47/1992, a fost de acord cu punctul de vedere al partii
- notiunea de avut public nu se confunda cu cea de avut obstesc si nu este
legal sa se aplice un regim sanctionator diferentiat - si, in consecinta,
trebuia sa schimbe incadrarea juridica a faptei si sa solutioneze cauza.
CURTEA CONSTITUTIONALA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
prin rechizitoriul nr. 328P/1993 al Procuraturii Tulcea, inculpatii Murgoci
Cristache, Caldararu Ion si Cercel Tudorel au fost trimisi in judecata pentru
savarsirea infractiunii prevazute de art. 224 din Codul penal, cauza formand
obiectul Dosarului nr. 2900/1993 al Judecatoriei Tulcea.
La termenul de judecata din 7 septembrie 1993, inculpatii au ridicat
exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 224 din Codul penal, cu
motivarea ca notiunea de avut obstesc din Codul penal nu s-a transformat in
avut public, Constitutia definind notiunea de avut public, in care nu se
regaseste si obiectul infractiunii din prezenta speta.
Judecatoria Tulcea, prin Incheierea din 7 septembrie 1993, pronuntata in
Dosarul nr. 2900/1993, sesizeaza Curtea Constitutionala cu solutionarea
exceptiei de neconstitutionalitate si, exprimandu-si opinia, considera ca
notiunea de avut public nu se confunda cu notiunea de avut obstesc si nu este
legal sa se aplice un regim sanctionator diferentiat, atat timp cat legiuitorul
nu a facut acest lucru in mod expres.
In vederea solutionarii exceptiei de neconstitutionalitate au fost solicitate,
potrivit art. 24 din Legea nr. 47/1992, puncte de vedere Guvernului, Camerei
Deputatilor si Senatului.
In punctul sau de vedere, Guvernul contesta competenta Curtii
Constitutionale, considerand ca este o problema de interpretare ce revine
instantelor judecatoresti, iar pe fond, sustine ca, atat notiunea obstesc
folosita de art. 145 din Codul penal, cat si categoria juridica de avut obstesc
au o sfera mai larga decat conceptul de avut public in care se identifica doar
bunurile proprietatii publice.
Camera Deputatilor si Senatul nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA CONSTITUTIONALA,
examinind incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul
intocmit de judecatorul-raportor, dispozitiile art. 224 din Codul penal, prevederile
Constitutiei si ale Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
In temeiul dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie si ale art. 3 si
art. 26 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constitutionala constata ca
este competenta sa se pronunte asupra exceptiei invocate.
Faptul ca Judecatoria Tulcea, in opinia exprimata, a apreciat ca este
nelegal sa se confunde notiunea de avut public cu cea de avut obstesc si,
inadecvat, sa se considere ca societatile comerciale cu capital de stat, in
speta Societatea Comerciala "Romcereal" - S.A. Tulcea, fac parte din
domeniul public, nu este de natura sa atraga necompetenta Curtii
Constitutionale, de vreme ce instanta de judecata a sesizat Curtea, singura
care poate asigura, prin deciziile sale obligatorii, o jurisprudenta unitara in
materia controlului de constitutionalitate a legilor.
Problema supusa controlului de constitutionalitate priveste dispozitiile
Codului penal referitoare la avutul obstesc, in contextul prevederilor
constitutionale despre proprietate, asupra carora Plenul Curtii Constitutionale
s-a pronuntat prin Decizia nr. 1 din 7 septembrie 1993, publicata in Monitorul
Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 232 din 27 septembrie 1993, obligatorie
pentru completele de judecata. Prin decizia mentionata s-a constatat ca
dispozitiile Codului penal referitoare la infractiunile contra avutului
obstesc, deci si cea prevazuta de art. 224 din Codul penal - furtul in paguba
avutului obstesc - sunt abrogate partial, potrivit art. 150 alin. (1) din
Constitutie, urmand a se aplica in continuare numai pentru bunurile proprietate
publica prevazute de art. 135 alin. (4) din Constitutie.
Tinand seama de Decizia Plenului Curtii Constitutionale nr. 1 din 7
septembrie 1993, rezulta ca exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor
art. 224 din Codul penal ar urma sa fie admisa, dar, prin ramanerea definitiva
a Deciziei Curtii Constitutionale nr. 33 din 26 mai 1993, ca urmare a
respingerii recursului declarat in cauza respectiva de Ministerul Public, prin
Decizia nr. 63 din 4 noiembrie 1993, art. 224 din Codul penal a fost in mod
definitiv si obligatoriu partial abrogat potrivit art. 150 alin. (1) din
Constitutie, si, in consecinta, urmeaza a se aplica numai cu privire la
bunurile prevazute de art. 135 alin. (4) din Constitutie, bunuri ce formeaza
obiectul exclusiv al proprietatii publice. Rezulta ca, in prezent, orice alta
exceptie de neconstitutionalitate a art. 224 din Codul penal, deci si cea
invocata de inculpatii Murgoci Cristache, Caldararu Ion si Cercel Tudorel in
Dosarul nr. 2900/1993 al Judecatoriei Tulcea, este lipsita de obiect deoarece
prevederile art. 224 din Codul penal sunt abrogate partial, potrivit art. 150
alin. (1) din Constitutie, astfel cum s-a constatat prin Decizia Curtii
Constitutionale nr. 33 din 26 mai 1993, ramasa definitiva.
Pentru motivele aratate, in temeiul art. 144 lit. c) si art. 150 alin. (1)
din Constitutie, precum si al art. 1, art. 3, art. 13 alin. (1) lit. A.c) din
Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:
Constata ca, potrivit Deciziei Curtii Constitutionale nr. 33 din 26 mai
1993, ramasa definitiva prin Decizia nr. 63 din 4 noiembrie 1993, este abrogat
partial, conform art. 150 alin. (1) din Constitutie, si, in consecinta, acesta
urmeaza a se aplica numai cu privire la bunurile prevazute in art. 135 alin.
(4) din Constitutie, bunuri ce fac obiectul exclusiv al proprietatii publice
si, prin urmare,
Respinge ca lipsita de obiect exceptia de neconstitutionalitate cu privire
la dispozitiile art. 224 din Codul penal, ridicata de Murgoci Cristache,
Caldararu Ion si Cercel Tudorel in Dosarul nr. 2900/1993 al Judecatoriei
Tulcea.
Cu recurs in termen de 10 zile de la comunicare.
Pronuntata in sedinta din 18 mai 1994.
PRESEDINTE,
dr. Victor Dan Zlatescu
Magistrat asistent,
Gabriela Dragomirescu