Decizia Nr.1097 din 08.09.2011

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1586 din Codul civil şi ale art. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligaţii băneşti, excepţie ridicată de Ana Maria Marques Santo în Dosarul nr. 1.919/55/2010 al Judecătoriei Arad - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului nr. 3.286D/2010.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 1 iulie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 1.919/55/2010, Judecătoria Arad - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1586 din Codul civil şi ale art. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligaţii băneşti.Excepţia a fost ridicată de Ana Maria Marques Santo într-o cauză având ca obiect pretenţii.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile legale criticate lipsesc de eficienţă juridică principiul libertăţii actelor juridice civile şi principiul voinţei reale a părţilor care încheie un contract de împrumut fără a stipula achitarea vreunei dobânzi pentru nerestituirea împrumutului la termen. Sancţiunea legală aplicată debitorului în temeiul prevederilor art. 1586 din Codul civil şi ale art. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 9/2000 constituie o discriminare între creditor şi debitor de natură a afecta principiul constituţional al egalităţii în drepturi.Judecătoria Arad - Secţia civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate invocată este neîntemeiată, raportat la criticile autorului, textele de lege sancţionând conduita debitorului rău-platnic care, deşi obligat să restituie la termen un împrumut acordat, nu şi-a executat obligaţia asumată, aşa cum prevede art. 969 şi art. 1073 din Codul civil.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului a transmis punctul său de vedere cu Adresa nr. 8.528 din 27 august 2010, înregistrată la Curtea Constituţională cu nr. 12.800 din 27 august 2010, şi apreciază că dispoziţiile art. 1586 din Codul civil şi ale art. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 9/2000 sunt constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3,10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 1586 din Codul civil şi ale art. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligaţii băneşti, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 26 din 25 ianuarie 2000, texte de lege care au următorul conţinut:– Art.1586 din Codul civil: „Dacă împrumutatul nu întoarce la timpul stipulat lucrurile împrumutate sau valoarea lor, trebuie să plătească şi dobânzi, de la ziua cererii prin judecată a împrumutului.“;

– Art. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 9/2000: „În cazul în care, potrivit dispoziţiilor legale sau prevederilor contractuale, obligaţia este purtătoare de dobânzi fără să se arate rata dobânzii, se va plăti dobânda legală.“În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor art. 16 - Egalitatea în drepturi şi art. 44 alin. (1) şi (2) - Dreptul de proprietate privată din Constituţie. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, acceptând postura de împrumutat, de neconceput fără acordul exprimat în acest sens, persoana în cauză este prezumată că a cunoscut reglementarea legală aplicabilă în materie, potrivit principiului nemo censetur ignorare legem, şi prin urmare, ea şi-a asumat în cunoştinţă de cauză consecinţele prevăzute de lege cu privire la nerespectarea obligaţiei contractuale referitoare la termenul de restituire a împrumutului, şi anume plata dobânzii. Prin urmare, Curtea constată că, întrucât incidenţa reglementării criticate este subsecventă acordului de voinţă intervenit între toate părţile contractante, nu există niciun temei în raport cu care să se poată reţine că aceasta ar contraveni art. 44 alin. (1) şi (2) din Constituţie. Debitorul obligaţiei de restituire a împrumutului nu se poate prevala de neîndeplinirea propriilor obligaţii contractuale sau legale pentru a susţine încălcarea dreptului său de proprietate, legiuitorul fiind obligat să asigure protecţie egală tuturor titularilor dreptului, inclusiv celor cu interese contrare. Mai mult, în ceea ce priveşte pretinsa nesocotire a art. 16 alin. (1) din Legea fundamentală, Curtea constată că textul de lege criticat nu creează nicio discriminare între părţile raportului juridic, întrucât nu se poate reţine o similitudine între situaţia juridică a debitorilor şi cea a creditorilor, de natură să permită caracterizarea regimului juridic diferenţiat ce le este aplicabil ca fiind discriminatoriu. Egalitatea cetăţenilor în faţa legii, precum şi faptul că nimeni nu este mai presus de lege sunt principii fundamentale, consacrate de art. 16 din Constituţie, care însă nu pot face abstracţie de faptul că nimeni nu se poate prevala de necunoaşterea legii. Aşa fiind, persoanele care încheie acte juridice civile, în speţă fiind vorba de un contract de împrumut, pot conveni - în temeiul principiului disponibilităţii - să stipuleze sau nu sancţiuni pentru cazul nerespectării clauzelor contractuale şi pot să îşi îndeplinească obligaţiile asumate în mod liber, fără a face apel la lege. Dacă însă una dintre părţi nu îşi respectă obligaţia asumată prin contract, cealaltă parte este îndreptăţită să se adreseze instanţei judecătoreşti, solicitând aplicarea legii. Un astfel de comportament este firesc, el nefiind de natură a crea vreo discriminare, ci - dimpotrivă - reprezintă un mod legal de apărare şi realizare a drepturilor celui vătămat de neîndeplinirea obligaţiilor asumate de cocontractant. Prin urmare, într-o asemenea situaţie, reclamantul este îndreptăţit să pretindă aplicarea legii şi să solicite obligarea debitorului rău-platnic la restituirea împrumutului cu sau fără despăgubiri/dobânzi, fiind deopotrivă aplicabil principiul disponibilităţii. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1586 din Codul civil şi ale art. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligaţii băneşti, excepţie ridicată de Ana Maria Marques Santo în Dosarul nr. 1.919/55/2010 al Judecătoriei Arad - Secţia civilă. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 septembrie 2011. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent-şef, Mihaela Senia Costinescu