DECIZIE Nr.
1096 din 22 noiembrie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 53 alin. (2) lit. c) si m) din Legea
nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 850 din 11 decembrie 2007
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Ninosu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Ion Tiucă - procuror
Daniela Ramona Mariţiu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 53 alin. (2) lit. c) şi m) din Legea
nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, excepţie
ridicată de Marin Iovan în Dosarul nr. 16.130/54/2006 al Curţii de Apel Craiova
- Secţia contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal răspunde reprezentantul Uniunii
Naţionale a Barourilor din România, lipsă fiind autorul excepţiei, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Magistratul-asistent referă asupra cererii depuse la
dosar de autorul excepţiei, prin care acesta solicită acordarea unui nou termen
de judecată.
Reprezentantul Uniunii Naţionale a Barourilor din
România lasă la aprecierea instanţei acordarea unui nou termen de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea
cererii formulate de autorul excepţiei.
Curtea, deliberând, respinge cererea de acordare a unui
nou termen de judecată.
Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul
Uniunii Naţionale a Barourilor din România solicită respingerea excepţiei de
neconstituţionalitate.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele: Prin Incheierea din 27 aprilie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 16.130/54/2006, Curtea de Apel de Apel
Craiova - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 53
alin. (2) lit. c) şi m) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, excepţie
ridicată de Marin Iovan.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile de lege criticat,
contravin prevederilor art. 41 din Constituţie, ale art. 8, 10 şi 23 din
Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi ale art. 6, 13, 14 şi 17 din
Convenţia pentru apărarea drepturilor şi a libertăţilor fundamentale, fără a
arăta în ce mod.
Curtea de Apel Craiova - Secţia contencios
administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de
neconstituţionalitate este neîntemeiată.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază că
dreptul la muncă, prevăzut de textul constituţional invocat, nu are legătură cu
întocmirea şi publicarea tabloului anual al avocaţilor şi nici cu măsura
suspendării din funcţie a unui avocat în cazul neîndeplinirii unor obligaţii
prevăzute de lege, deoarece art. 1 alin. (1) din Legea nr. 51/1995 prevede,
referitor la categoria profesională a cărei activitate o reglementează, că „profesia
de avocat este liberă şi independentă, cu organizare şi funcţionare autonome,
în condiţiile prezentei legi şi ale statutului profesiei". Instituirea,
prin textele de lege criticate, a unor condiţii în exercitarea profesiei de
avocat este justificată de asigurarea unui climat de ordine în valorificarea,
de către titulari, a drepturilor şi intereselor legitime. De altfel, avocatul
nemulţumit de decizia Consiliului Baroului, de suspendare din exercitarea
profesiei în cazul neplăţii taxelor, are dreptul de a se adresa Consiliului
Uniunii Avocaţilor din România, iar în conformitate cu art. 21 din Legea
fundamentală, instanţei de judecată competente.
Avocatul Poporului arată
că soluţia legislativă instituită prin dispoziţiile de lege criticate nu
constituie o restrângere a exercitării dreptului de a profesa avocatura, ci o
garanţie legală stabilită în scopul asigurării unui climat de ordine în
valorificarea, de către titulari, a drepturilor şi intereselor legitime.
Avocatura este un serviciu public, al cărui specific impune necesitatea
prevederii, prin lege, a unor condiţii de exercitare a acestei profesii.
Instituirea, prin legea care reglementează exercitarea profesiei de avocat, a
unor obligaţii pentru cei în cauză, precum şi a unor măsuri sancţionatorii faţă
de cei ce încalcă regulile prevăzute nu încalcă sub niciun aspect accesul liber
la justiţie ori dreptul la apărare al avocatului suspendat, întrucât prin
exercitarea căilor legale de atac împotriva deciziei Consiliului Baroului se
oferă acestuia suficiente garanţii pentru a formula pretenţii şi apărări.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului,
dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum
şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 53 alin. (2) lit. c) şi m) din Legea nr. 51/1995
pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat,
republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 113 din 6 martie 2001, dispoziţii
modificate prin Legea nr. 255/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 23 iunie
2004. Textul de lege criticat are următorul conţinut: „Consiliul baroului
are următoarele atribuţii:[...]
c) întocmeşte, modifică şi dă publicităţii tabloul
anual al avocaţilor, membri ai baroului, şi îl comunică celor în drept;[...]
m) suspendă din exercitarea profesiei, pe durata
neplăţii taxelor, avocatul care nu achită taxele şi contribuţiile prevăzute de
lege şi de statutul profesiei timp de 3 luni de la scadenţa acestora, dacă a
fost avertizat despre neplată şi nu s-a conformat obligaţiei;".
In susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii
legale autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale
art. 41 referitoare la munca şi protecţia socială a muncii. De asemenea, se
invocă prevederile art. 8, 10 şi 23 din Declaraţia Universală a Drepturilor
Omului şi ale art. 6, 13, 14 şi 17 din Convenţia pentru apărarea drepturilor şi
a libertăţilor fundamentale.
Examinând sesizarea, Curtea constată că excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 53 alin. (2) lit. m) din Legea nr.
51/1995 a mai fost invocată de acelaşi autor în acelaşi dosar, cu o motivare
asemănătoare.
Astfel, prin Decizia nr. 406 din 14 iulie 2005,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 807 din 6 septembrie 2005, Curtea a statuat că
instituirea prin legea care reglementează exercitarea profesiei de avocat a
unor obligaţii pentru cei în cauză, precum şi a unor măsuri sancţionatorii faţă
de cei ce încalcă regulile prevăzute este întru totul legitimă. Referitor la
invocarea art. 41 din Constituţie, Curtea a constatat că dreptul la muncă
prevăzut de textul constituţional nu are legătură cu măsura suspendării din
funcţie a unui avocat, în cazul neîndeplinirii unor obligaţii prevăzute de
lege, deoarece art. 1 alin. (1) din Legea nr. 51/1995 prevede, referitor la
categoria profesională a cărei activitate o reglementează, că „Profesia de
avocat este liberă şi independentă, cu organizare şi funcţionare autonome, în
condiţiile prezentei legi şi ale statutului profesiei",
Tot cu acel prilej, făcând referire la jurisprudenţa
Curţii Europene a Drepturilor Omului, şi anume Cauza
H. contra Belgiei, 1987, şi Cauza Albert şi Le
Compte contra Belgiei, 1983, Curtea a constatat că prevederile legale
criticate nu încalcă nici dispoziţiile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale.
In ceea ce priveşte dispoziţiile art. 53 alin. (2) lit.
c) din Legea nr. 51/1995, Curtea constată că acestea prevăd în sarcina
consiliul baroului obligaţia de a întocmi, de a modifica şi de a da publicităţii
tabloul anual al avocaţilor, membri ai baroului, şi de a-l comunica celor în
drept, fără ca în acest mod să se încalce prevederile art. 41 din Constituţie
şi cele ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale.
Cât priveşte dispoziţiile art. 8, 10 şi 23 din
Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi cele ale art. 13, 14 şi 17 din
Convenţia pentru apărarea drepturilor şi a libertăţilor fundamentale, Curtea
constată că acestea nu au incidenţă în cauza dedusă judecăţii.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 53 alin. (2) lit. c) şi m) din Legea nr. 51/1995 pentru
organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, excepţie ridicată de Marin
Iovan în Dosarul nr. 16.130/54/2006 al Curţii de Apel Craiova - Secţia
contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 22 noiembrie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Mariţiu