Decizia Nr.1091 din 18.12.2012

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II pct. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 124/2011 pentru modificarea şi completarea unor acte normative care reglementează acordarea de beneficii de asistenţă socială, excepţie ridicată de Gheorghe Ibriş, Ismail Niazi, Ali Cudret, Mustafa Pembe şi Ali Aiseghiul în Dosarul nr. 7.786/118/2012 al Tribunalului Constanţa - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.433D/2012.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi arată că unul dintre autorii excepţiei, Gheorghe Ibriş, a depus la dosar note scrise prin care solicită judecarea în lipsă şi admiterea excepţiei de neconstituţionalitate.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. În acest sens arată că stabilirea unor condiţii sau limitări în ceea ce priveşte acordarea ajutoarelor sociale nu este contrară prevederilor constituţionale. De asemenea, arată că beneficiarii acestor ajutoare sociale pot beneficia de reduceri ori eşalonări ale obligaţiilor fiscale, astfel că nu se poate reţine încălcarea dreptului la un nivel de trai decent.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea nr. 3.722 din 12 octombrie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 7.786/118/2012, Tribunalul Constanţa - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II pct. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 124/2011 pentru modificarea şi completarea unor acte normative care reglementează acordarea de beneficii de asistenţă socială.Excepţia a fost ridicată de Gheorghe Ibriş, Ismail Niazi, Ali Cudret, Mustafa Pembe şi Ali Aiseghiul cu prilejul soluţionării unei acţiuni în contencios administrativ având ca obiect suspendarea Dispoziţiei nr. 610 din 15 martie 2012 prin care primarul municipiului Constanţa a dispus suspendarea acordării ajutorului social.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că prevederile de lege criticate, care condiţionează acordarea ajutorului social de achitarea taxelor şi impozitelor faţă de bugetul local pentru bunurile deţinute în proprietate, sunt contrare art. 15 alin. (2) şi art. 47 din Constituţie. În acest sens, arată că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 124/2011 a intrat în vigoare la sfârşitul anului 2011, dar s-a aplicat şi cu privire la obligaţiile fiscale datorate înainte de intrarea sa în vigoare, fapt ce îi dă caracter retroactiv. De asemenea, susţine că măsura prevăzută de dispoziţiile de lege criticate aduce atingere dreptului la un nivel de trai decent. Tot în cadrul criticii de neconstituţionalitate arată şi faptul că prevederile de lege criticate sunt contrare dispoziţiilor art. 409 alin. 7 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora „alocaţiile de stat şi indemnizaţiile pentru copii, ajutoarele pentru îngrijirea copilului bolnav, ajutoarele de maternitate, cele acordate în caz de deces, bursele de studii acordate de stat, diurnele, precum şi orice alte asemenea indemnizaţii cu destinaţie specială, stabilite potrivit legii, nu pot fi urmărite pentru niciun fel de datorii“.Tribunalul Constanţa - Secţia contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât prevederile de lege criticate se aplică de la intrarea în vigoare a legii pentru viitor. Cât priveşte critica referitoare la încălcarea dreptului la un nivel de trai decent, consideră că sunt relevante cele reţinute de Curtea Constituţională cu privire la acest drept fundamental în Decizia nr. 1.576/2011.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale. Astfel, arată că aceste dispoziţii se aplică numai de la data intrării lor în vigoare pentru viitor, precum şi faptul că legiuitorul este liber să stabilească limitele şi condiţiile acordării drepturilor reglementate de aceste dispoziţii de lege.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele de vedere solicitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Potrivit încheierii de sesizare, obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. II pct. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 124/2011 pentru modificarea şi completarea unor acte normative care reglementează acordarea de beneficii de asistenţă socială, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 938 din 30 decembrie 2011.Curtea, având în vedere însă dispoziţiile art. 62 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, reţine că obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 16¹ din Legea nr. 416/2001 privind venitul minim garantat, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 401 din 20 iulie 2001, dispoziţii introduse prin art. II pct. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 124/2011 şi modificate ulterior, fără a se schimba soluţia legislativă criticată, prin art. I pct. 4 din Legea nr. 166/2012 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 124/2011 pentru modificarea şi completarea unor acte normative care reglementează acordarea de beneficii de asistenţă socială, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 699 din 11 octombrie 2012.Prevederile de lege criticate au în prezent următoarea redactare:

– Art. 16¹: „(1) Începând cu anul 2012, pentru menţinerea dreptului la ajutorul social, familiile şi persoanele singure beneficiare, cu drepturi stabilite de cel puţin 6 luni, au obligaţia să îşi achite impozitele şi taxele faţă de bugetul local pentru bunurile pe care le deţin în proprietate, conform prevederilor Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare.
(2) Verificarea îndeplinirii obligaţiei prevăzute la alin. (1) se realizează anual, până la data de 31 ianuarie a fiecărui an, pentru obligaţiile de plată către bugetul local aferente anului anterior.(3) Pentru beneficiarii ajutorului social prevăzuţi la alin. (1) care nu şi-au achitat impozitele şi taxele locale în termenul prevăzut la alin. (2), serviciul de specialitate al primarului are obligaţia să comunice acestora suma de plată, iar în cazul în care prin hotărâre a autorităţii administraţiei publice locale s-a stabilit eşalonarea, reducerea sau scutirea obligaţiilor legale de plată, se va comunica şi termenul scadent pentru acestea.(4) În situaţia în care, până la data de 31 martie a fiecărui an, primarul constată că nu a fost îndeplinită obligaţia prevăzută la alin. (1), acesta suspendă, prin dispoziţie, dreptul la ajutorul social pe o perioadă de 5 luni, începând cu drepturile aferente lunii aprilie. (5) Achitarea obligaţiilor legale faţă de bugetul local în perioada prevăzută la alin. (4) atrage reluarea, prin dispoziţia primarului, a dreptului la ajutorul social, începând cu luna următoare celei în care s-a achitat obligaţia, inclusiv pentru drepturile cuvenite în perioada suspendării.(6) În situaţia în care, după termenul prevăzut la alin. (4), nu a fost îndeplinită obligaţia prevăzută la alin. (1), dreptul la ajutorul social încetează prin dispoziţia primarului.(7) Pentru persoanele singure care se ocupă de creşterea şi îngrijirea unuia sau mai multor copii, menţinerea drepturilor reglementate de prezenta lege nu este condiţionată de obligaţia prevăzută la alin. (1).“Autorul excepţiei consideră că aceste prevederi de lege contravin următoarelor texte constituţionale: art. 15 alin. (2) referitor la neretroactivitatea legii civile şi art. 47 privind dreptul la un nivel de trai decent. De asemenea, invocă art. 11 din Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prevederile de lege criticate condiţionează acordarea ajutorului social de plata taxelor şi impozitelor locale. Aşa cum prevede în mod expres art. 16¹ alin. (1) din Legea nr. 416/2001, această condiţie îşi produce efectele „începând cu anul 2012“. Alin. (2) al aceluiaşi articol, referitor la verificarea îndeplinirii obligaţiei de plată a sarcinilor fiscale, nu se poate aplica nici el decât după această dată. Astfel, sintagma „obligaţiile de plată către bugetul local aferente anului anterior“ nu se poate referi decât la obligaţiile fiscale datorate începând cu anul 2012, întrucât numai după această dată legea instituie această condiţie de acordare a ajutorului social. Faptul că, în speţă, autorităţile administrative locale au aplicat în mod retroactiv aceste dispoziţii nu reprezintă un temei pentru declararea ca neconstituţionale a acestor prevederi de lege, ci constituie o problemă de aplicare a legii, de competenţa instanţei de judecată. Referitor la critica vizând încălcarea dreptului la un nivel de trai decent, Curtea reţine că, potrivit art. 47 alin. (1) din Constituţie, „statul este obligat să ia măsuri de dezvoltare economică şi de protecţie socială, de natură să asigure cetăţenilor un nivel de trai decent“. De asemenea, art. 1 alin. (3) din Legea fundamentală consacră caracterul de stat social al României. În cuprinsul Constituţiei sunt nominalizate mai multe drepturi fundamentale prin care se dă expresie obligaţiilor statului consacrate în articolele amintite. Cu titlu de exemplu pot fi amintite prevederile referitoare la instituirea unui salariu minim brut pe ţară, la concediul de maternitate plătit, la asistenţa medicală în unităţile sanitare de stat ori la ajutorul de şomaj. În plus faţă de aceste drepturi, art. 47 alin. (2) ultima teză din Constituţie prevede posibilitatea statului de a institui şi alte măsuri de asistenţă socială. Aceste din urmă măsuri, nefiind expres prevăzute de textele Legii fundamentale, rămân la aprecierea legiuitorului, care, în funcţie de nevoile sociale vizate, dar şi de resursele financiare disponibile, este liber să stabilească natura acestora, precum şi condiţiile şi limitele în care pot fi acordate. Un astfel de drept este şi cel prevăzut de prevederile de lege criticate. Cu toate acestea, având în vedere obiectivul urmărit de legiuitor, respectiv cel de a asigura un minim de venit destinat asigurării subzistenţei persoanelor fără venituri sau cu venituri foarte mici, condiţionarea acestuia de plata impozitelor şi a taxelor ar putea ridica întrebarea dacă statul, în acest caz, nu instituie în realitate un drept lipsit de substanţă, departe de a îndeplini obiectivul amintit. Curtea constată însă că, în realitate, dispoziţiile art. 16¹ din Legea nr. 416/2001 nu au un caracter rigid, care ar putea determina lipsirea de efect a acestora. Astfel, prin completarea adusă acestui articol de Legea nr. 166/2012, s-a prevăzut în alin. (7) că, pentru persoanele singure care se ocupă de creşterea şi îngrijirea unuia sau mai multor copii, menţinerea dreptului la ajutorul social nu este condiţionată de obligaţia plăţii obligaţiilor fiscale faţă de bugetul local. De asemenea, art. 16¹ alin. (1) din Legea nr. 416/2001 prevede posibilitatea acordării de scutiri, reduceri, eşalonări sau amânări la obligaţiile de plată faţă de bugetele locale. Această dispoziţie nu face decât să redea substanţa reglementării art. 286 din Legea nr. 571/2003 - Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, tocmai pentru a preveni o interpretare inflexibilă a prevederilor art. 16¹ din Legea nr. 416/2001. Având în vedere cele arătate, Curtea constată că sunt lipsite de temei susţinerile referitoare la încălcarea dreptului la un nivel de trai decent. În sfârşit, cât priveşte critica referitoare la contrarietatea dintre prevederile art. 16¹ din Legea nr. 416/2001 şi dispoziţiile art. 409 alin. 7 din Codul de procedură civilă, Curtea reţine că, potrivit prevederilor art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, instanţa de contencios constituţional este competentă să se pronunţe asupra conformităţii textelor de lege deduse controlului de constituţionalitate cu prevederile şi principiile Legii fundamentale, iar nu asupra conformităţii dintre diferite texte de lege. Aşa fiind, această critică nu poate fi supusă analizei Curţii Constituţionale. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16¹ din Legea nr. 416/2001 privind venitul minim garantat, excepţie ridicată de Gheorghe Ibriş, Ismail Niazi, Ali Cudret, Mustafa Pembe şi Ali Aiseghiul în Dosarul nr. 7.786/118/2012 al Tribunalului Constanţa - Secţia contencios administrativ şi fiscal. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 18 decembrie 2012. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Patricia Marilena Ionea