DECIZIE Nr. 109 din 12 aprilie 2001
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 171 alin.
2 si 3 din Codul de procedura penala
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 296 din 6 iunie 2001

Lucian Mihai - presedinte
Costica Bulai - judecator
Constantin Doldur - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Ioan Muraru - judecator
Nicolae Popa - judecator
Lucian Stangu - judecator
Iuliana Nedelcu - procuror
Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 171 alin. 2 si 3 din Codul de procedura penala, exceptie
ridicata de Iulian Vasile Voiculescu in Dosarul nr. 1.498/2000 al Judecatoriei
Brasov.
La apelul nominal se prezinta avocat Ioan Terta, pentru autorul exceptiei,
si Paraschiva Popescu. Lipsesc Andreea Codruta Petrule, Spitalul judetean
Brasov si Societatea de Asigurari "ASIROM" - S.A. - Sucursala Brasov,
fata de care procedura de citare a fost legal indeplinita.
Reprezentantul autorului exceptiei solicita admiterea exceptiei de
neconstitutionalitate, sustinand ca prevederile art. 171 alin. 2 si 3 din Codul
de procedura penala contravin dispozitiilor art. 24 alin. (2) din Constitutie,
care prevad ca in tot cursul procesului penal partile au dreptul sa fie
asistate de un avocat ales sau numit din oficiu, fara a distinge intre fazele
procesului penal. Or, dispozitiile art. 171 alin. 2 din Codul de procedura
penala reglementeaza asistenta juridica obligatorie numai pentru anumite
categorii de invinuiti sau inculpati, aflati in situatii speciale, iar
dispozitiile art. 172 alin. 3 din acelasi cod prevad asistenta juridica
obligatorie numai in cursul judecatii si numai daca pedeapsa prevazuta de lege
pentru infractiunea savarsita este inchisoarea mai mare de 5 ani sau daca
instanta apreciaza ca inculpatul nu si-ar putea face singur apararea. Acest mod
de reglementare a dreptului la aparare, diferit si contradictoriu, facand
distinctie intre fazele procesului penal, este contrar dispozitiilor art. 24
alin. (2) din Constitutie.
Paraschiva Popescu declara ca lasa la aprecierea Curtii solutionarea
exceptiei de neconstitutionalitate.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei
ca fiind neintemeiata, deoarece dispozitiile legale criticate nu aduc atingere
dreptului constitutional la aparare, iar stabilirea cazurilor si conditiilor in
care asistenta juridica este obligatorie constituie atributul exclusiv al
legiuitorului, care nu este supus controlului Curtii Constitutionale.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin Incheierea din 17 octombrie 2000, pronuntata in Dosarul nr.
1.498/2000, Judecatoria Brasov a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 171 alin. 2 si 3 din Codul de
procedura penala, exceptie ridicata de Iulian Vasile Voiculescu.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate s-a sustinut ca
dispozitiile art. 171 alin. 2 si 3 din Codul de procedura penala contravin
prevederilor art. 24 alin. (2) din Constitutie, potrivit carora dreptul la
aparare este asigurat in tot cursul procesului penal. Astfel, se arata ca
dispozitiile art. 171 alin. 2 din Codul de procedura penala reglementeaza
asistenta juridica obligatorie, in faza de urmarire penala, numai pentru
anumite categorii de faptuitori si numai pentru anumite situatii expres prevazute.
Pe de alta parte, dispozitiile art. 3 al aceluiasi articol prevad, de data
aceasta in cursul judecatii, obligativitatea asistentei juridice in anumite
situatii, avand in vedere criteriul cuantumului pedepsei sau aprecierea
instantei ca inculpatul nu si-ar putea face singur apararea. De aceea, dupa
parerea autorului exceptiei, dispozitiile art. 171 alin. 2 si 3 din Codul de
procedura penala reglementeaza in mod diferit si contradictoriu dreptul la
aparare, facand distinctie intre fazele procesului penal, contrar dispozitiilor
art. 24 alin. (2) din Constitutie.
Judecatoria Brasov, exprimandu-si opinia, apreciaza ca prevederile art. 171
alin. 2 si 3 din Codul de procedura penala nu contravin dispozitiilor art. 24
alin. (2) din Constitutie, dreptul la aparare fiind garantat in toate cazurile,
iar dreptul la asistenta juridica obligatorie este prevazut pentru situatii
limitativ enumerate, in care se considera ca este necesar.
Desi considera ca exceptia este neintemeiata, instanta observa existenta
unei discriminari in ceea ce priveste persoana invinuitului in faza de urmarire
penala in raport cu persoana inculpatului din faza cercetarii judecatoresti,
sub aspectul asistentei juridice obligatorii. In acest sens se propune
instituirea asistentei juridice obligatorii si in faza urmaririi penale, atunci
cand invinuitul sau inculpatul este cercetat pentru o infractiune la care
pedeapsa este mai mare de 5 ani, spre a se asigura o echitate procesuala.
In conformitate cu dispozitiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua
Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere
asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
Guvernul, in punctul sau de vedere, apreciaza ca exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 171 alin. 2 si 3 din Codul de
procedura penala este neintemeiata. Art. 24 alin. (2) din Constitutie, pretins
a fi incalcat prin dispozitiile art. 171 alin. 2 si 3 din Codul de procedura
penala, este reflectat in art. 171 alin. 1 din Codul de procedura penala, care
prevede ca invinuitul sau inculpatul are dreptul sa fie asistat de aparator in
tot cursul urmaririi penale si al judecatii, iar organele judiciare sunt
obligate sa ii aduca la cunostinta acest drept. In felul acesta atat
Constitutia, cat si Codul de procedura penala consacra regula potrivit careia
partile au dreptul la asistenta juridica, drept de care persoana indreptatita
se poate prevala sau nu. Prin urmare, este un drept al persoanei, de care
aceasta poate dispune, iar nu o obligatie a organelor judiciare de a asigura
asistenta juridica. Astfel, art. 24 alin. (2) din Constitutie, ca si art. 171
alin. 1 din Codul de procedura penala se refera la "avocatul ales". Exista
insa situatii in care legea impune asistenta juridica obligatorie a
invinuitului sau inculpatului, considerandu-se ca apararea este o institutie de
interes social, care functioneaza atat in interesul invinuitului sau al
inculpatului, cat si in interesul bunei desfasurari a procesului penal. Or,
tocmai aceste situatii sunt prevazute la art. 171 alin. 2, atat pentru faza de
urmarire penala, cat si pentru faza de judecata, precum si la art. 171 alin. 3,
numai pentru faza de judecata. Regula este ca asistenta juridica este
facultativa, iar cazurile in care este obligatorie sunt prevazute explicit de
lege. In aceste conditii sustinerea ca limitarea asistentei juridice
obligatorii in faza de judecata, in anumite situatii, incalca dreptul la
aparare apare ca fiind neintemeiata, cata vreme regula consacrata
constitutional este aceea a asistentei juridice facultative. Exceptiile de la
aceasta regula sunt lasate la aprecierea legiuitorului, conform art. 125 alin.
(3) din Constitutie, care prevede ca procedura de judecata este stabilita de
lege. In acest sens, nu este necesar ca situatiile in care se impune asistenta
juridica obligatorie sa fie aceleasi atat in faza de urmarire penala, cat si in
faza judecatii, legiuitorul fiind acela care, in baza prevederilor constitutionale
mentionate, poate aprecia asupra necesitatii crearii unui nou caz de asistenta
juridica obligatorie, tinand seama de nevoile practice si de principiul
nediscriminarii. Sustinerea potrivit careia reglementarea diferita din cele
doua alineate incalca dreptul la aparare este infirmata si de numeroasele
garantii procesuale de care invinuitul sau inculpatul beneficiaza in cursul
urmaririi penale, indiferent daca asistenta juridica este obligatorie sau
facultativa. In concluzie, in punctul de vedere al Guvernului se arata ca
dreptul la aparare consacrat de Constitutie include dreptul la asistenta
juridica, fara insa a presupune in mod obligatoriu dreptul la asistenta
juridica obligatorie. Se citeaza in acest sens Decizia Curtii Constitutionale
nr. 33 din 24 februarie 2000, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei,
Partea I, nr. 242 din 1 iunie 2000.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul
intocmit de judecatorul-raportor, sustinerile partilor prezente, concluziile
procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile
Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit
dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1),
ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze
exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
Obiectul exceptiei il constituie dispozitiile art. 171 alin. 2 si 3 din
Codul de procedura penala privitoare la asistenta juridica obligatorie a
invinuitului sau inculpatului, dispozitii care au urmatorul continut:
"Asistenta juridica este obligatorie cand invinuitul sau inculpatul este
minor, militar in termen, militar cu termen redus, rezervist, concentrat, elev
al unei institutii militare de invatamant, internat intr-un centru de reeducare
sau intr-un institut medical-educativ ori cand este arestat, chiar in alta
cauza.
In cursul judecatii existenta juridica este obligatorie si in cauzele in
care legea prevede pentru infractiunea savarsita pedeapsa inchisorii mai mare
de 5 ani sau cand instanta apreciaza ca inculpatul nu si-ar putea face singur
apararea."
Aceste dispozitii sunt considerate de autorul exceptiei ca fiind contrare
prevederilor art. 24 alin. (2) din Constitutie, referitoare la dreptul la
aparare, potrivit carora, "In tot cursul procesului, partile au dreptul sa
fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu". Principala critica
consta in aceea ca dispozitiile legale criticate nu prevad asistenta juridica
obligatorie si in cursul urmaririi penale, atunci cand pedeapsa prevazuta de
lege pentru infractiunea savarsita este inchisoarea mai mare de 5 ani.
Analizand sub acest aspect criticile formulate de autorul exceptiei, Curtea
constata ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata. Dispozitiile
art. 24 din Constitutie isi gasesc reflectare in mai multe texte din Codul de
procedura penala. Din interpretarea sistematica a acestor prevederi legale
rezulta ca sunt respectate in totalitate dispozitiile constitutionale
referitoare la dreptul la aparare. Astfel, art. 6 din Codul de procedura penala
garanteaza dreptul la aparare, stabilind totodata obligatia organelor judiciare
de a asigura partilor deplina exercitare a drepturilor procesuale, precum si
conditiile in care acestea pot fi exercitate in tot cursul procesului penal. De
asemenea, prevederile art. 171 alin. 1 din acelasi cod statueaza ca
"Invinuitul sau inculpatul are dreptul sa fie asistat de aparator in tot
cursul urmaririi penale si al judecatii, iar organele judiciare sunt obligate
sa-i aduca la cunostinta acest drept". In sfarsit, in realizarea aceluiasi
principiu constitutional, art. 171 alin. 4 din Codul de procedura penala
stabileste cazurile in care pot fi luate masuri pentru desemnarea unui aparator
din oficiu. In consecinta, persoana indreptatita sa beneficieze de dreptul
constitutional la aparare se poate prevala sau nu de acest drept, fara sa poata
pretinde insa asistenta juridica obligatorie decat in alte cazuri decat cele
prevazute de lege. Pe de alta parte faptul ca asistenta juridica este
obligatorie numai in anumite cazuri si in anumite conditii cu caracter obiectiv
si subiectiv constituie o oportunitate ce tine de rolul Parlamentului, in
conformitate cu dispozitiile art. 58 alin. (1) din Constitutie, care prevad ca
"Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului roman si unica
autoritate legiuitoare a tarii".
Asupra exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 171 alin. 2
si 3 din Codul de procedura penala Curtea Constitutionala s-a pronuntat prin
mai multe decizii, respingand, ca fiind neintemeiate, exceptiile de neconstitutionalitate
ridicate si constatand ca dispozitiile legale criticate nu aduc atingere, sub
nici un aspect, dreptului constitutional la aparare. In acest sens este, de
exemplu, Decizia nr. 7 din 20 ianuarie 2000, publicata in Monitorul Oficial al
Romaniei, Partea I, nr. 161 din 18 aprilie 2000. Prin aceasta decizie Curtea
Constitutionala a respins exceptia de neconstitutionalitate care a avut ca
obiect, ca si in cauza de fata, dispozitiile art. 171 alin. 2 si 3 din Codul de
procedura penala. Curtea a constatat, cu acel prilej, ca dreptul la aparare nu
poate si nu trebuie sa fie confundat cu dreptul la asistenta juridica
obligatorie, primul fiind garantat in toate cazurile, iar cel de-al doilea
fiind creat de legiuitor, care stabileste si cazurile in care se considera ca
este necesar.
Solutia adoptata de jurisprudenta Curtii Constitutionale, precum si
considerentele pe care aceasta se intemeiaza sunt valabile si in cauza de fata.
Fata de cele de mai sus, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin.
(2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al
art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 171 alin. 1
si 2 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Iulian Vasile
Voiculescu in Dosarul nr. 1.498/2000 al Judecatoriei Brasov.
Definitiva si obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 12 aprilie 2001.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
LUCIAN MIHAI
Magistrat asistent,
Mihai Paul Cotta