DECIZIE   Nr. 109 din 12 aprilie 2001

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 171 alin. 2 si 3 din Codul de procedura penala

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 296 din  6 iunie 2001

    Lucian Mihai      - presedinte
    Costica Bulai     - judecator
    Constantin Doldur - judecator
    Kozsokar Gabor    - judecator
    Ioan Muraru       - judecator
    Nicolae Popa      - judecator
    Lucian Stangu     - judecator
    Iuliana Nedelcu   - procuror
    Mihai Paul Cotta  - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 171 alin. 2 si 3 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Iulian Vasile Voiculescu in Dosarul nr. 1.498/2000 al Judecatoriei Brasov.
    La apelul nominal se prezinta avocat Ioan Terta, pentru autorul exceptiei, si Paraschiva Popescu. Lipsesc Andreea Codruta Petrule, Spitalul judetean Brasov si Societatea de Asigurari "ASIROM" - S.A. - Sucursala Brasov, fata de care procedura de citare a fost legal indeplinita.
    Reprezentantul autorului exceptiei solicita admiterea exceptiei de neconstitutionalitate, sustinand ca prevederile art. 171 alin. 2 si 3 din Codul de procedura penala contravin dispozitiilor art. 24 alin. (2) din Constitutie, care prevad ca in tot cursul procesului penal partile au dreptul sa fie asistate de un avocat ales sau numit din oficiu, fara a distinge intre fazele procesului penal. Or, dispozitiile art. 171 alin. 2 din Codul de procedura penala reglementeaza asistenta juridica obligatorie numai pentru anumite categorii de invinuiti sau inculpati, aflati in situatii speciale, iar dispozitiile art. 172 alin. 3 din acelasi cod prevad asistenta juridica obligatorie numai in cursul judecatii si numai daca pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea savarsita este inchisoarea mai mare de 5 ani sau daca instanta apreciaza ca inculpatul nu si-ar putea face singur apararea. Acest mod de reglementare a dreptului la aparare, diferit si contradictoriu, facand distinctie intre fazele procesului penal, este contrar dispozitiilor art. 24 alin. (2) din Constitutie.
    Paraschiva Popescu declara ca lasa la aprecierea Curtii solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate.
    Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei ca fiind neintemeiata, deoarece dispozitiile legale criticate nu aduc atingere dreptului constitutional la aparare, iar stabilirea cazurilor si conditiilor in care asistenta juridica este obligatorie constituie atributul exclusiv al legiuitorului, care nu este supus controlului Curtii Constitutionale.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 17 octombrie 2000, pronuntata in Dosarul nr. 1.498/2000, Judecatoria Brasov a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 171 alin. 2 si 3 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Iulian Vasile Voiculescu.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate s-a sustinut ca dispozitiile art. 171 alin. 2 si 3 din Codul de procedura penala contravin prevederilor art. 24 alin. (2) din Constitutie, potrivit carora dreptul la aparare este asigurat in tot cursul procesului penal. Astfel, se arata ca dispozitiile art. 171 alin. 2 din Codul de procedura penala reglementeaza asistenta juridica obligatorie, in faza de urmarire penala, numai pentru anumite categorii de faptuitori si numai pentru anumite situatii expres prevazute. Pe de alta parte, dispozitiile art. 3 al aceluiasi articol prevad, de data aceasta in cursul judecatii, obligativitatea asistentei juridice in anumite situatii, avand in vedere criteriul cuantumului pedepsei sau aprecierea instantei ca inculpatul nu si-ar putea face singur apararea. De aceea, dupa parerea autorului exceptiei, dispozitiile art. 171 alin. 2 si 3 din Codul de procedura penala reglementeaza in mod diferit si contradictoriu dreptul la aparare, facand distinctie intre fazele procesului penal, contrar dispozitiilor art. 24 alin. (2) din Constitutie.
    Judecatoria Brasov, exprimandu-si opinia, apreciaza ca prevederile art. 171 alin. 2 si 3 din Codul de procedura penala nu contravin dispozitiilor art. 24 alin. (2) din Constitutie, dreptul la aparare fiind garantat in toate cazurile, iar dreptul la asistenta juridica obligatorie este prevazut pentru situatii limitativ enumerate, in care se considera ca este necesar.
    Desi considera ca exceptia este neintemeiata, instanta observa existenta unei discriminari in ceea ce priveste persoana invinuitului in faza de urmarire penala in raport cu persoana inculpatului din faza cercetarii judecatoresti, sub aspectul asistentei juridice obligatorii. In acest sens se propune instituirea asistentei juridice obligatorii si in faza urmaririi penale, atunci cand invinuitul sau inculpatul este cercetat pentru o infractiune la care pedeapsa este mai mare de 5 ani, spre a se asigura o echitate procesuala.
    In conformitate cu dispozitiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
    Guvernul, in punctul sau de vedere, apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 171 alin. 2 si 3 din Codul de procedura penala este neintemeiata. Art. 24 alin. (2) din Constitutie, pretins a fi incalcat prin dispozitiile art. 171 alin. 2 si 3 din Codul de procedura penala, este reflectat in art. 171 alin. 1 din Codul de procedura penala, care prevede ca invinuitul sau inculpatul are dreptul sa fie asistat de aparator in tot cursul urmaririi penale si al judecatii, iar organele judiciare sunt obligate sa ii aduca la cunostinta acest drept. In felul acesta atat Constitutia, cat si Codul de procedura penala consacra regula potrivit careia partile au dreptul la asistenta juridica, drept de care persoana indreptatita se poate prevala sau nu. Prin urmare, este un drept al persoanei, de care aceasta poate dispune, iar nu o obligatie a organelor judiciare de a asigura asistenta juridica. Astfel, art. 24 alin. (2) din Constitutie, ca si art. 171 alin. 1 din Codul de procedura penala se refera la "avocatul ales". Exista insa situatii in care legea impune asistenta juridica obligatorie a invinuitului sau inculpatului, considerandu-se ca apararea este o institutie de interes social, care functioneaza atat in interesul invinuitului sau al inculpatului, cat si in interesul bunei desfasurari a procesului penal. Or, tocmai aceste situatii sunt prevazute la art. 171 alin. 2, atat pentru faza de urmarire penala, cat si pentru faza de judecata, precum si la art. 171 alin. 3, numai pentru faza de judecata. Regula este ca asistenta juridica este facultativa, iar cazurile in care este obligatorie sunt prevazute explicit de lege. In aceste conditii sustinerea ca limitarea asistentei juridice obligatorii in faza de judecata, in anumite situatii, incalca dreptul la aparare apare ca fiind neintemeiata, cata vreme regula consacrata constitutional este aceea a asistentei juridice facultative. Exceptiile de la aceasta regula sunt lasate la aprecierea legiuitorului, conform art. 125 alin. (3) din Constitutie, care prevede ca procedura de judecata este stabilita de lege. In acest sens, nu este necesar ca situatiile in care se impune asistenta juridica obligatorie sa fie aceleasi atat in faza de urmarire penala, cat si in faza judecatii, legiuitorul fiind acela care, in baza prevederilor constitutionale mentionate, poate aprecia asupra necesitatii crearii unui nou caz de asistenta juridica obligatorie, tinand seama de nevoile practice si de principiul nediscriminarii. Sustinerea potrivit careia reglementarea diferita din cele doua alineate incalca dreptul la aparare este infirmata si de numeroasele garantii procesuale de care invinuitul sau inculpatul beneficiaza in cursul urmaririi penale, indiferent daca asistenta juridica este obligatorie sau facultativa. In concluzie, in punctul de vedere al Guvernului se arata ca dreptul la aparare consacrat de Constitutie include dreptul la asistenta juridica, fara insa a presupune in mod obligatoriu dreptul la asistenta juridica obligatorie. Se citeaza in acest sens Decizia Curtii Constitutionale nr. 33 din 24 februarie 2000, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 242 din 1 iunie 2000.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, sustinerile partilor prezente, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei il constituie dispozitiile art. 171 alin. 2 si 3 din Codul de procedura penala privitoare la asistenta juridica obligatorie a invinuitului sau inculpatului, dispozitii care au urmatorul continut: "Asistenta juridica este obligatorie cand invinuitul sau inculpatul este minor, militar in termen, militar cu termen redus, rezervist, concentrat, elev al unei institutii militare de invatamant, internat intr-un centru de reeducare sau intr-un institut medical-educativ ori cand este arestat, chiar in alta cauza.
    In cursul judecatii existenta juridica este obligatorie si in cauzele in care legea prevede pentru infractiunea savarsita pedeapsa inchisorii mai mare de 5 ani sau cand instanta apreciaza ca inculpatul nu si-ar putea face singur apararea."
    Aceste dispozitii sunt considerate de autorul exceptiei ca fiind contrare prevederilor art. 24 alin. (2) din Constitutie, referitoare la dreptul la aparare, potrivit carora, "In tot cursul procesului, partile au dreptul sa fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu". Principala critica consta in aceea ca dispozitiile legale criticate nu prevad asistenta juridica obligatorie si in cursul urmaririi penale, atunci cand pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea savarsita este inchisoarea mai mare de 5 ani.
    Analizand sub acest aspect criticile formulate de autorul exceptiei, Curtea constata ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata. Dispozitiile art. 24 din Constitutie isi gasesc reflectare in mai multe texte din Codul de procedura penala. Din interpretarea sistematica a acestor prevederi legale rezulta ca sunt respectate in totalitate dispozitiile constitutionale referitoare la dreptul la aparare. Astfel, art. 6 din Codul de procedura penala garanteaza dreptul la aparare, stabilind totodata obligatia organelor judiciare de a asigura partilor deplina exercitare a drepturilor procesuale, precum si conditiile in care acestea pot fi exercitate in tot cursul procesului penal. De asemenea, prevederile art. 171 alin. 1 din acelasi cod statueaza ca "Invinuitul sau inculpatul are dreptul sa fie asistat de aparator in tot cursul urmaririi penale si al judecatii, iar organele judiciare sunt obligate sa-i aduca la cunostinta acest drept". In sfarsit, in realizarea aceluiasi principiu constitutional, art. 171 alin. 4 din Codul de procedura penala stabileste cazurile in care pot fi luate masuri pentru desemnarea unui aparator din oficiu. In consecinta, persoana indreptatita sa beneficieze de dreptul constitutional la aparare se poate prevala sau nu de acest drept, fara sa poata pretinde insa asistenta juridica obligatorie decat in alte cazuri decat cele prevazute de lege. Pe de alta parte faptul ca asistenta juridica este obligatorie numai in anumite cazuri si in anumite conditii cu caracter obiectiv si subiectiv constituie o oportunitate ce tine de rolul Parlamentului, in conformitate cu dispozitiile art. 58 alin. (1) din Constitutie, care prevad ca "Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului roman si unica autoritate legiuitoare a tarii".
    Asupra exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 171 alin. 2 si 3 din Codul de procedura penala Curtea Constitutionala s-a pronuntat prin mai multe decizii, respingand, ca fiind neintemeiate, exceptiile de neconstitutionalitate ridicate si constatand ca dispozitiile legale criticate nu aduc atingere, sub nici un aspect, dreptului constitutional la aparare. In acest sens este, de exemplu, Decizia nr. 7 din 20 ianuarie 2000, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 161 din 18 aprilie 2000. Prin aceasta decizie Curtea Constitutionala a respins exceptia de neconstitutionalitate care a avut ca obiect, ca si in cauza de fata, dispozitiile art. 171 alin. 2 si 3 din Codul de procedura penala. Curtea a constatat, cu acel prilej, ca dreptul la aparare nu poate si nu trebuie sa fie confundat cu dreptul la asistenta juridica obligatorie, primul fiind garantat in toate cazurile, iar cel de-al doilea fiind creat de legiuitor, care stabileste si cazurile in care se considera ca este necesar.
    Solutia adoptata de jurisprudenta Curtii Constitutionale, precum si considerentele pe care aceasta se intemeiaza sunt valabile si in cauza de fata.

    Fata de cele de mai sus, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 171 alin. 1 si 2 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Iulian Vasile Voiculescu in Dosarul nr. 1.498/2000 al Judecatoriei Brasov.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 12 aprilie 2001.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
                       LUCIAN MIHAI

                              Magistrat asistent,
                              Mihai Paul Cotta