Decizia Nr.1089 din 18.12.2012

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 51 alin. (1) pct. C. lit. c) din Legea dialogului social nr. 62/2011, excepţie ridicată de Sindicatul Naţional „Solidaritatea“ al Metalurgiştilor din România din Jilava în Dosarul nr. 4.835/1.748/2012 al Judecătoriei Cornetu şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.378D/2012.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 7 septembrie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 4.835/1.748/2012, Judecătoria Cornetu a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 51 alin. (1) pct. C. lit. c) din Legea dialogului social nr. 62/2011. Excepţia a fost ridicată de petentul Sindicatul Naţional „Solidaritatea“ al Metalurgiştilor din România din Jilava în cadrul unui litigiu având ca obiect constatare reprezentativitate sindicat.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile de lege criticate contravin art. 9, 15, 40, 41, 43 şi 53 din Legea fundamentală.În acest sens, arată că dispoziţiile de lege criticate permit ca, la nivelul unităţii, un singur sindicat să poată îndeplini condiţiile de reprezentativitate, numai acesta putând participa la negocierile colective din unitatea respectivă, ceea ce împiedică exercitarea dreptului salariaţilor de a se asocia liber în sindicate.Totodată, salariaţilor care nu vor să se asocieze în sindicatul majoritar le este încălcat dreptul la negocieri colective în materie de muncă. În mod concret, aceşti salariaţi sunt constrânşi fie să adere la sindicatul majoritar, ceea ce contravine art. 40 alin. (1) din Constituţie, caracterul asocierii nemaifiind liber, fie să nu se asocieze, caz în care nu mai beneficiază de dreptul de negocieri colective, garantat de art. 41 alin. (5) din Constituţie.În acest context, se observă că dispoziţiile de lege criticate contravin şi art. 9 din Constituţie, deoarece sindicatele care nu pot atinge pragul impus de legiuitor nu pot apăra drepturile şi promova interesele profesionale, economice şi sociale ale membrilor lor.De asemenea, dispoziţiile criticate contravin şi art. 15 alin. (1) din Constituţie, întrucât, în forma lor actuală, acestea nu garantează pentru salariaţii care nu sunt asociaţi în sindicatul majoritar drepturile constituţionale indicate mai sus.În final, autorii excepţiei aduc o propunere de lege ferenda, potrivit căreia se impune stabilirea unui prag de reprezentativitate între 30% şi 40% din numărul total al angajaţilor dintr-o unitate.Judecătoria Cornetu nu şi-a exprimat opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate „pentru a nu exista o antepronunţare asupra fondului cauzei şi a nu deveni incidente prevederile art. 27 pct. 7 din Codul de procedură civilă.“Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul apreciază, în esenţă, că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, invocând în acest sens Decizia Curţii Constituţionale nr. 68/2000.Avocatul Poporului apreciază, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale, deoarece legiuitorul este în drept să stabilească condiţiile obligatorii în care sindicatele îşi desfăşoară activitatea, inclusiv condiţiile de reprezentativitate. Mai mult, în situaţia în care actele îndeplinite ori măsurile luate au efecte nu numai asupra membrilor acestora, ci şi asupra restului salariaţilor din unitate, apare ca firească cerinţa legală ca aceste organizaţii să aibă un grad de reprezentativitate. În acest context, stabilirea unor condiţii legale privind reprezentativitatea constituie o expresie a dispoziţiilor constituţionale referitoare la activitatea şi rolul sindicatelor, care nu afectează în niciun fel exerciţiul dreptului la liberă asociere.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 51 alin. (1) pct. C. lit. c) din Legea dialogului social nr. 62/2011, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 625 din 31 august 2012, care au următorul cuprins: „Sunt reprezentative la nivel naţional, de sector de activitate, de grup de unităţi şi de unitate organizaţiile sindicale care îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii: [..] C. la nivel de unitate: [...] c) numărul de membri ai sindicatului reprezintă cel puţin jumătate plus unu din numărul angajaţilor unităţii.“Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 9 privind sindicatele, patronatele şi asociaţiile profesionale, art. 15 alin. (1) potrivit cărora „Cetăţenii beneficiază de drepturile şi de libertăţile consacrate prin Constituţie şi prin alte legi şi au obligaţiile prevăzute de acestea“, art. 40 privind dreptul de asociere, art. 41 alin. (5) privind dreptul la negocieri colective, art. 43 privind dreptul la grevă şi art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine următoarele:Prin Decizia nr. 574 din 4 mai 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 368 din 26 mai 2011, Curtea s-a pronunţat asupra constituţionalităţii Legii dialogului social - în cadrul controlului de constituţionalitate a priori, reţinând că art. 40 alin. (1) din Constituţie prevede dreptul cetăţenilor de a se asocia liber în partide politice, în sindicate, în patronate şi în alte forme de asociere. Acest drept fundamental, social-politic, care nu este însă un drept absolut, se exercită prin participare la constituirea asociaţiilor sau prin aderare la asociaţii existente. Înseşi prevederile constituţionale stabilesc anumite limite ale dreptului de asociere, care privesc trei aspecte: a) scopurile şi activitatea; b) membrii; c) caracterul asociaţiei, rezultând din modul său de constituire. Legea poate institui anumite condiţii obligatorii privind constituirea şi desfăşurarea activităţii asociaţiilor.Prin aceeaşi decizie, Curtea a reţinut - în ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate privind eliminarea unor măsuri ce asigurau exerciţiul liber şi neconstrâns al libertăţii sindicale - că soluţiile legislative anterioare nu sunt de relevanţă constituţională, cu alte cuvinte ele reprezintă mai degrabă garanţii suplimentare de nivel legal în sprijinul activităţii sindicale, fără ca prin eliminarea lor să fie pusă în discuţie sau afectată în vreun fel ori altul substanţa art. 9 sau 40 din Constituţie.Cu privire la impunerea prin lege a unui număr minim de membri pentru constituirea unui sindicat, Curtea s-a pronunţat prin Decizia nr. 147 din 25 martie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 418 din 11 mai 2004, constatând că această prevedere se încadrează în condiţiile pe care legea le poate impune potrivit prevederilor art. 9 din Constituţie. Stabilirea numărului minim de membri constituanţi se impune pentru a se asigura organizaţiei sindicale constituite o reprezentativitate minimă în vederea desfăşurării activităţilor specifice de apărare a drepturilor şi intereselor membrilor săi.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţiile, cât şi considerentele deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.Referitor la invocarea art. 43 din Constituţie privind dreptul la grevă, Curtea reţine că aceste dispoziţii constituţionale nu au legătură cu impunerea de către legiuitor a unor condiţii de reprezentativitate pentru constituirea sindicatelor.Având în vedere toate aceste argumente, Curtea constată că dispoziţiile constituţionale ale art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi nu au incidenţă în cauza de faţă, întrucât nu ne aflăm în ipoteza restrângerii exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 51 alin. (1) pct. C. lit. c) din Legea dialogului social nr. 62/2011, excepţie ridicată de Sindicatul Naţional „Solidaritatea“ al Metalurgiştilor din România din Jilava în Dosarul nr. 4.835/1.748/2012 al Judecătoriei Cornetu.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 18 decembrie 2012.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Ioana Marilena Chiorean