DECIZIE Nr.
1085 din 14 octombrie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 146, art. 246, art. 248 1, toate din
Codul penal, art. I pct. 51 din Legea nr. 278/2006 pentru modificarea si
completarea Codului penal, precum si pentru modificarea si completarea altor
legi si art. 3 din Legea nr. 31/1968 pentru punerea in aplicare a Codului de
procedura penala al Republicii Socialiste Romania din 12 noiembrie 1968
ACT EMIS DE: CURTEA
CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 786 din 25 noiembrie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskâs Valentin Zoltan
-judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 146, art. 246, art. 2481, toate din Codul penal, art. I pct. 51 din Legea nr. 278/2006 pentru modificarea şi completarea
Codului penal, precum şi pentru modificarea şi completarea altor legi şi art. 3
din Legea nr. 31/1968 pentru punerea în aplicare a Codului de procedură penală
al Republicii Socialiste România din 12 noiembrie 1968, excepţie ridicată de
Doina Uscoi şi Cornel Uscoi în Dosarul nr. 11/62/2005 al Inaltei Curţi de
Casaţie şi Justiţie - Secţia penală.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Autorii excepţiei au depus la dosar o cerere prin care
solicită acordarea unui nou termen de judecată în vederea angajării unui
apărător.
Reprezentantul Ministerului
Public se opune acordării unui nou termen de judecată.
Curtea, deliberând asupra cererii formulate, în temeiul
art. 14 din Legea nr. 47/1992 şi al art. 156 din Codul de procedură civilă,
dispune respingerea cererii, deoarece de la data sesizării instanţei de
contencios constituţional, respectiv 19 iunie 2008, şi până în prezent autorii
excepţiei au avut la dispoziţie un interval de timp suficient care să le
permită angajarea unui avocat.
Cauza se află în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului
Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca
neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 19 iunie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 11/62/2005, Inalta
Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională
cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 146, art. 246, art.
2481,
toate din Codul penal, art. I pct. 51 din Legea
nr. 278/2006 pentru modificarea şi completarea Codului penal, precum şi pentru
modificarea şi completarea altor legi şi art. 3 din Legea nr. 31/1968 pentru punerea în aplicare a
Codului de procedură penală al Republicii Socialiste România din 12 noiembrie
1968, excepţie ridicată de Doina Uscoi şi Cornel
Uscoi în dosarul de mai sus.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că dispoziţiile legale atacate contravin
prevederilor art. 1 alin. (3), art. 16 alin. (1) şi art. 21 alin. (3) din
Constituţia României, deoarece instituie definirea formelor infracţiunii de
abuz în serviciu - simplă şi calificată - în raport cu valoarea prejudiciului
cauzat, stabilită în mod arbitrar, fără luarea în considerare a condiţiilor
concrete care determină cursul monedei naţionale.
Inalta Curte de
Casaţie şi Justiţie - Secţia penală opinează că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că dispoziţiile art. 146, art. 246, art. 2481, toate din Codul penal, şi ale art. I pct.
51 din Legea nr. 278/2006 pentru modificarea şi
completarea Codului penal, precum şi pentru modificarea şi completarea altor
legi nu contravin Legii fundamentale, sens în care face trimitere la
jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
Cât priveşte excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 3 din Legea nr. 31/1968, Avocatul Poporului arată că şi
aceasta este neîntemeiată, deoarece prevederile contestate nu conţin norme de
natură să încalce criteriile egalităţii în drepturi ori dreptul părţilor la un
proces echitabil.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională constată că a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din
Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr.
47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de
neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 146, art. 246, art. 2481, toate din Codul penal, art. I pct. 51 din Legea nr. 278/2006 pentru modificarea şi completarea
Codului penal, precum şi pentru modificarea şi
completarea altor legi, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 601
din 12 iulie 2006, şi art. 3 din Legea nr. 31/1968 pentru punerea în aplicare a
Codului de procedură penală al Republicii Socialiste România din 12 noiembrie
1968, publicată în Buletinul Oficial nr. 147 din 13 noiembrie 1968, dispoziţii
care au următorul cuprins:
-Art. 146 din Codul penal - Consecinţe
deosebit de grave: „Prin consecinţe deosebit de
grave se înţelege o pagubă materială mai mare de 200.000 lei sau o
perturbare deosebit de gravă a activităţii, cauzată unei autorităţi publice sau
oricăreia dintre unităţile la care se referă art. 145, ori altei persoane
juridice sau fizice."
- Art. 246 din Codul penal - Abuzul în serviciu
contra intereselor persoanelor:
„Fapta funcţionarului public, care, în exerciţiul
atribuţiilor sale de serviciu, cu ştiinţă, nu îndeplineşte un act ori îl
îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o vătămare intereselor
legale ale unei persoane se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3
ani.";
- Art. 2481 din Codul penal - Abuzul în serviciu în forma calificată:
„Dacă faptele prevăzute în art. 246, 247 şi 248 au
avut consecinţe deosebit de grave, se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 15 ani
şi interzicerea unor drepturi."
- Art. I pct. 51 din Legea nr. 278/2006:
„Codul penal al României, republicat în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 65 din 16
aprilie 1997, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se
completează după cum urmează: [...]
51. Articolul
146 va avea următorul cuprins:
«Consecinţe deosebit de grave
Art. 146. - Prin consecinţe deosebit de grave se înţelege o pagubă materială mai
mare de 200.000 lei sau o perturbare deosebit de gravă a activităţii, cauzată
unei autorităţi publice sau oricăreia dintre unităţile la care se referă art.
145, ori altei persoane juridice sau fizice.»";
- Art. 3 din Legea nr. 31/1968: „Regulile de competenţă din noul cod de procedură penală se aplică
şi cauzelor în care procesul penal a fost pornit înainte de intrarea în vigoare
a acestui cod,
afară de cazul când a intervenit o hotărâre în primă instanţă."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului
instanţei de contencios constituţional, prin raportare la critici similare.
Astfel, Curtea Constituţională s-a pronunţat asupra dispoziţiilor art. 2481 şi art. 146 din Codul penal prin
Decizia nr. 343 din 18 martie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 288 din 14
aprilie 2008, statuând că nu contravin Constituţiei.
De asemenea, prin Decizia nr. 299 din 29 martie 2007,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 26 aprilie 2007, Curtea Constituţională a respins ca
neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 246 din
Codul penal, constatând că nu contravin prevederilor constituţionale invocate.
Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi,
de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele
deciziilor mai sus amintite îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză,
inclusiv pentru excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 51 din Legea nr. 278/2006.
Curtea mai constată că nu poate fi primită critica
referitoare la neconstituţionalitatea art. 3 din Legea nr. 31/1968, deoarece
prin norma tranzitorie criticată nu este afectat principiul egalităţii în
drepturi consacrat de art. 4 alin. (2) şi art. 16 din Legea fundamentală, ea
aplicându-se fără nicio deosebire tuturor persoanelor aflate în ipoteza sa. Mai
mult, în acord cu celelalte exigenţe fundamentale şi potrivit dispoziţiilor
constituţionale ale art. 126 alin. (2), legiuitorul are deplina libertate de a
stabili procedura de judecată.
Nu poate fi primită nici critica din perspectiva
văduvirii destinatarilor săi de caracterul previzibil, deoarece Legea nr.
31/1968 a fost publicată în Buletinul Oficial nr. 147 la data de 13 noiembrie
1968. Aşa fiind, nu se poate spune că din acel an şi până în prezent autorii
excepţiei au fost luaţi prin surprindere de vreo derogare intempestivă şi
nejustificată de la regula general acceptată a aplicării imediate a normelor de
procedură.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 146, art. 246, art. 2481, toate din Codul penal, art. I pct. 51 din Legea nr. 278/2006 pentru modificarea şi completarea Codului penal, precum şi pentru
modificarea şi completarea altor legi şi art. 3 din Legea nr. 31/1968 pentru
punerea în aplicare a Codului de procedură penală al Republicii Socialiste
România din 12 noiembrie 1968, excepţie ridicată de Doina Uscoi şi Cornel Uscoi
în Dosarul nr. 11/62/2005 al Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia
penală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 14 octombrie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru