DECIZIE Nr.
108 din 13 februarie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 14 alin. (4) teza a doua din Legea
contenciosului administrativ nr. 554/2004
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 172 din 12 martie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu -
judecător
Tudorel Toader - judecător
Antonia Constantin - procuror
Claudia-Margareta
Krupenschi -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 alin. (4) teza a doua din Legea
contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Direcţia
Generală a Finanţelor Publice Argeş în Dosarul nr. 10.774/1/2006 al Inaltei
Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal,
cauză înregistrată la Curtea Constituţională cu nr. 2.193D/2006.
La apelul nominal răspunde partea Societatea Comercială
„Dâmboviţa Construcţii" - S.A. din Târgovişte, prin consilier juridic
Ilie-Adrian Ghirdoveanu, cu delegaţie depusă la dosar, lipsind cealaltă parte,
faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr.
2.295D/2006, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate,
ridicată de acelaşi autor în Dosarul nr. 10.787/1/2006 al aceleiaşi instanţe.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Magistratul-asistent
informează Curtea că autorul excepţiei a transmis o cerere prin care solicită
conexarea Dosarului nr. 2.295D/2006 la Dosarul nr. 2.193D/2006.
Curtea, având în vedere atât identitatea obiectului
excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în cele două dosare, cât şi
solicitarea menţionată mai sus, pune în discuţie, din oficiu, problema
conexării cauzelor.
Partea prezentă şi reprezentantul Ministerului Public
sunt de acord cu conexarea dosarelor.
Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr.
47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 2.295D/2006 la Dosarul nr.
2.193D/2006, care a fost primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul părţii
Societatea Comercială „Dâmboviţa Construcţii" - S.A. din Târgovişte
solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât dispoziţiile
art. 14 alin. (4) teza a doua din Legea contenciosului administrativ nr.
554/2004 nu contravin prevederilor constituţionale ale art. 21 privind accesul
liber la justiţie, ale art. 24 alin. (1) referitor la garantarea dreptului la
apărare şi ale art. 129 privind folosirea căilor de
atac.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin încheierile din 11 octombrie şi 1 noiembrie 2006,
pronunţate în dosarele nr. 10.774/1/2006 şi nr. 10.787/1/2006, Inalta Curte
de Casaţie şi Justiţie -Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 14 alin. (4) teza a doua din Legea
contenciosului administrativ nr. 554/2004. Excepţia
a fost ridicată de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Argeş în cauze având
ca obiect soluţionarea unor recursuri declarate împotriva unor sentinţe prin
care s-a dispus suspendarea executării unor decizii de impunere, până la
pronunţarea instanţei de fond.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, având conţinut identic, se susţine că textul de lege criticat,
„datorită redactării restrictive şi necondiţionate, pune părţile în situaţia
ca, pentru a se putea încadra în termenul legal de declarare a recursului, să
promoveze o cale de atac fără să cunoască considerentele hotărârii pronunţate,
motivele de recurs astfel formulate fiind incerte şi aleatorii". In lipsa
stabilirii obligaţiei instanţei de a motiva hotărârea într-un termen rezonabil,
evident mai scurt de 5 zile, sau a posibilităţii părţilor de a declara recurs
într-un termen ce curge de la data comunicării hotărârii, şi nu al pronunţării,
şi în cazul în care motivarea nu se face în termenul stabilit, accesul părţilor
la justiţie pe calea exercitării căilor legale de atac este, astfel, limitat.
Or, în cadrul altor proceduri ce se judecă de urgenţă, legiuitorul a instituit
în sarcina instanţei obligaţia de a motiva hotărârea supusă recursului în
termen de 48 de ore de la pronunţare, tocmai pentru a oferi părţilor posibilitatea
cunoaşterii considerentelor reţinute de instanţă. Se mai precizează că în cauza
de faţă nu pot fi aplicate prevederile Codului de procedură civilă la care face
trimitere art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, întrucât dreptul comun
stabileşte distincţii clare în ceea ce priveşte declararea recursului de către
procuror sau de către părţi, iar aplicarea art. 17 alin. (3) din legea
criticată, potrivit căruia hotărârile sunt redactate şi motivate de urgenţă, în
termen de 10 zile de la pronunţare, determină declararea recursului în temeiul
art. 14 alin. (4) din lege fără ca părţile să cunoască motivele pe baza cărora
instanţa a pronunţat hotărârea recurată. Ca atare, consideră că textul criticat
contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 privind accesul liber la
justiţie, ale art. 24 alin. (1) referitor la garantarea dreptului la apărare şi
ale art. 129 privind folosirea căilor de atac, solicitând, pentru aceasta,
admiterea excepţiei de neconstituţionalitate.
Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de
contencios administrativ şi fiscal, exprimându-şi
opinia doar în Dosarul nr. 2.295D/2006, menţionează că excepţia de
neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată, în acest sens, că textul legal
criticat nu aduce atingere prevederilor art. 21, ale art. 24 alin. (1) şi ale
art. 129 din Constituţie, fiind, totodată, în acord cu art. 126 alin. (2) din
aceasta.
Potrivit dispoziţiilor art. 30
alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului
Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţiile de
neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului apreciază
că dispoziţiile art. 14 alin. (4) teza a doua din Legea nr. 554/2004 sunt
constituţionale. Astfel, susţine că limitarea exercitării dreptului de recurs
înăuntrul unui termen de 5 zile de la momentul pronunţării hotărârii
judecătoreşti este justificată prin specificul cauzelor respective, care se
soluţionează în cadrul unei proceduri speciale, care nu este de natură să
afecteze dreptul la un proces echitabil. De asemenea, textul de lege criticat
nu îngrădeşte dreptul părţilor de a fi asistate de un avocat pe tot parcursul
procesului şi de a aduce în sprijinul lor toate dovezile necesare, cu atât mai
mult cu cât acestea sunt încunoştinţate din timp despre judecată şi, prin
urmare, au posibilitatea să-şi exercite dreptul la apărare. Totodată, normele
supuse controlului de constituţionalitate sunt norme de procedură, stabilite de
legiuitor în temeiul prerogativelor conferite de art. 126 alin. (2) şi de art.
129 din Constituţie, potrivit cărora competenţa instanţelor judecătoreşti şi a
procedurii de judecată, respectiv a condiţiilor de exercitare a căilor de atac,
sunt stabilite de către legiuitor.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere
ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor,
susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului şi dispoziţiile de lege
criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992,
reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 14 alin. (4) teza a doua din Legea contenciosului
administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, având
următorul conţinut:
- Art. 14 „Suspendarea executării actului": „(4)
Incheierea sau, după caz, sentinţa prin care se pronunţă suspendarea este
executorie de drept. Ea poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la
pronunţare."
In motivarea excepţiei, autorul acesteia invocă
dispoziţiile constituţionale ale art. 21 privind accesul liber la justiţie, ale
art. 24 alin. (1) referitor la garantarea dreptului la apărare şi ale art. 129
privind folosirea căilor de atac.
Analizând excepţia de neconstituţionalitate ridicată,
Curtea Constituţională constată că, în esenţă, autorul excepţiei sesizează
unele necorelări, sub aspectul termenelor pe care le conţin, între dispoziţiile
art. 14 alin. (4) teza a doua din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora sentinţa poate fi atacată cu
recurs în termen de 5 zile de la pronunţare, şi ale art. 17 alin. (3) din
aceeaşi lege, care prevăd obligaţia instanţei de a redacta şi a motiva de
urgenţă hotărârea, în cel mult 10 zile de la pronunţare, fără a fi prevăzută
posibilitatea declarării recursului de la comunicarea hotărârii. Datorită
acestor deosebiri de reglementare, părţile nu pot formula motivele de recurs,
întrucât nu cunosc considerentele hotărârii supuse recursului, fiind astfel
lezate în ceea ce priveşte exercitarea efectivă a dreptului de acces liber la
justiţie, a dreptului la apărare şi a dreptului privind folosirea căilor de
atac.
Curtea constată că această critică este neîntemeiată.
Declararea recursului în termen de 5 zile de la pronunţarea hotărârii nu
implică şi obligaţia depunerii concomitente a motivelor de recurs. Potrivit
art. 17 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, hotărârea urmează a fi redactată şi
motivată de urgenţă, în termen de cel mult 10 zile de la pronunţare, astfel că,
după această perioadă, părţile vor cunoaşte considerentele ce au condus la
soluţia pronunţată şi vor putea
formula motivele de recurs în raport cu cele reţinute de instanţă.
Totodată, Curtea reaminteşte că, în temeiul art. 126
alin. (2) din Constituţie, procedura de judecată este prevăzută numai prin
lege, iar legiuitorul, în considerarea unor situaţii speciale, poate adopta
norme de procedură derogatorii de la dreptul comun, atâta vreme cât îşi
subordonează acest demers regulilor şi principiilor constituţionale.
Necesitatea soluţionării cu celeritate a cauzelor din domeniul contenciosului
administrativ a determinat reglementarea unei proceduri de judecată speciale,
care nu se abate însă de la exigenţele drepturilor procesuale ale părţilor,
consacrate în Legea fundamentală.
In raport cu cele menţionate, Curtea constată că
prevederile art. 14 alin. (4) teza a doua din Legea nr. 554/2004 nu contravin
normelor constituţionale privind accesul liber la justiţie, dreptul la apărare
şi la folosirea căilor de atac, în sensul criticilor formulate de autorul
excepţiei.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 14 alin. (4) teza a doua din Legea contenciosului
administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Direcţia Generală a Finanţelor
Publice Argeş în dosarele nr. 10.774/1/2006 şi nr. 10.787/1/2006 ale Inaltei Curţi
de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 13 februarie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Claudia-Margareta Krupenschi