DECIZIE   Nr. 108 din 12 martie 2003

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. III, V, VI si VII din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 129/2002 pentru modificarea Legii nr. 26/1990 privind registrul comertului si a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 76/2001 privind simplificarea unor formalitati administrative pentru inregistrarea si autorizarea functionarii comerciantilor, modificata prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 156/2002, precum si a ordonantei in intregul ei

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 263 din 16 aprilie 2003

    Nicolae Popa          - presedinte
    Costica Bulai         - judecator
    Nicolae Cochinescu    - judecator
    Constantin Doldur     - judecator
    Kozsokar Gabor        - judecator
    Serban Viorel Stanoiu - judecator
    Lucian Stangu         - judecator
    Ioan Vida             - judecator
    Aurelia Popa          - procuror
    Mihai Paul Cotta      - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. III, V, VI si VII din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 129/2002 pentru modificarea Legii nr. 26/1990 privind registrul comertului si a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 76/2001 privind simplificarea unor formalitati administrative pentru inregistrarea si autorizarea functionarii comerciantilor, modificata prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 156/2002, precum si a ordonantei in intregul ei, exceptie ridicata de Elena Gabriela Onutu, Radu-Florin Diaconescu, Nicoleta-Adriana Luca, Victoria Robu, Georgeta Cernauteanu, Mihaela Condrea Cristina, Ana-Maria Rata, Irina-Casandra Turcu, Maria Condrea, Elena Jijie, Carmen Sonohat, Gabriela Damian, Ion Aldea, Mirela Bejan, Stefan Iatan, Carla-Mihaela Manolache, Ilona-Loredana Vacniuc, Gina Sirghi si Silvia-Lidia Pauliuc in Dosarul nr. 15.874/2002 al Tribunalului Iasi.
    Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din 4 martie 2003 si au fost consemnate in incheierea de la acea data, cand Curtea a amanat pronuntarea la 12 martie 2003.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 12 noiembrie 2003, pronuntata in Dosarul nr. 15.874/2002, Tribunalul Iasi a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 129/2002, exceptie ridicata de Elena Gabriela Onutu, Radu-Florin Diaconescu, Nicoleta-Adriana Luca, Victoria Robu, Georgeta Cernauteanu, Mihaela Condrea Cristina, Ana-Maria Rata, Irina-Casandra Turcu, Maria Condrea, Elena Jijie, Carmen Sonohat, Gabriela Damian, Ion Aldea, Mirela Bejan, Stefan Iatan, Carla-Mihaela Manolache, Ilona-Loredana Vacniuc, Gina Sirghi si Silvia-Lidia Pauliuc.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia, precizand ca exceptia vizeaza intreaga Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 129/2002, sustin, in esenta, urmatoarele:
    - Prin reglementarea art. III din ordonanta "a unui transfer fortat, de la o institutie de drept privat la o institutie de drept public, fara a se avea in vedere acceptul, manifestarea de vointa a fiecarui salariat", sunt incalcate dispozitiile art. 38 alin. (1) din Constitutie, care prevad ca alegerea profesiei si a locului de munca sunt libere, precum si prevederile art. 23 pct. 1 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului. Cu privire la acest aspect, autorii exceptiei de neconstitutionalitate invoca Decizia Curtii Constitutionale nr. 253 din 18 septembrie 2001, prin care s-a stabilit ca dispozitiile art. 69 din Codul muncii nu mai sunt in vigoare atat timp cat s-ar putea interpreta ca transferul in interesul serviciului s-ar putea face fara acordul persoanelor incadrate. Se apreciaza, de asemenea, ca transferul realizat ii aduce "in situatia de a fi salariatii unei institutii care nu detine acele bunuri care constituie mijloacele de munca necesare oricarui salariat pentru a-si exercita ocupatia". In fapt, sustin autorii exceptiei, "se realizeaza o nationalizare mascata a fortei de munca". Nerespectarea art. 38 din Constitutie conduce implicit, in conceptia autorilor exceptiei de neconstitutionalitate, "si la incalcarea celorlalte drepturi si libertati fundamentale reglementate in Constitutie care nu pot fi ingradite conform art. 49 din Legea fundamentala decat pentru cauzele expres prevazute in acest articol", desi acestea nu exista.
    - In acelasi timp, in motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se arata ca ordonanta criticata "incalca proprietatea privata asupra bunurilor mobile si imobile prin art. V, VI si VII, reglementand obligativitatea (principiul consensualismului cu privire la a decide in legatura cu un bun al tau care este ignorat cu desavarsire) incheierii unor protocoale de predare-preluare a bazelor de date, precum si a documentelor care privesc activitatea registrului si a biroului unic, a bunurilor cu care au fost dotate acestea si folosirea sediilor existente pe baza de contract de inchiriere sau protocol". In dezvoltarea acestui motiv al exceptiei autorii acesteia arata ca "activitatea de registru si de birou unic s-a desfasurat in spatiile camerei de comert cu bunurile (echipamente, programe si retele informative, copiatoare, mobilier, sali amenajate si altele) achizitionate si modernizate continuu in cei 13 ani de functionare". Pe de alta parte, se sustine ca "statul roman a legiferat folosirea abuziva, contrara vointei proprietarului, a bunurilor, in conditiile in care, in anul 1990, nu si-a respectat obligatia legala de a asigura, fara plata, spatiile de lucru si echipamentele informative necesare registrului comertului (art. 50 din Legea nr. 26/1990 privind registrul comertului)". Se considera ca astfel sunt incalcate dispozitiile art. 41 alin. (2) din Constitutie privind ocrotirea egala de lege a proprietatii private, indiferent de proprietar, ale art. 480 din Codul civil privind prerogativele dreptului de proprietate, ale art. 481 din Codul civil privind conditiile in care poate fi obligatorie cedarea proprietatilor private, precum si prevederile art. 17 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului, care consacra dreptul oricarei persoane la proprietate.
    - Un alt motiv de neconstitutionalitate a ordonantei de urgenta criticate, invocat de autorii exceptiei, il constituie incalcarea dispozitiilor art. 114 alin. (4) din Constitutie privind conditiile emiterii ordonantei de urgenta. In acest sens se apreciaza ca nu sunt intrunite conditiile pentru existenta "cazului exceptional", pentru a se justifica emiterea ordonantei de urgenta. Referitor la dispozitiile art. 114 alin. (4) din Constitutie, sunt invocate si deciziile Curtii Constitutionale nr. 65/1995, nr. 83/1998, nr. 15/2000 si nr. 173/2002, prin care au fost facute precizari cu privire la circumstantele in care pot fi emise ordonante de urgenta de catre Guvern. Autorii exceptiei invoca in acest sens si incalcarea dispozitiilor art. 51 din Constitutie, care consacra suprematia Constitutiei.
    Tribunalul Iasi considera, in esenta, ca Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 129/2002 contravine Constitutiei, intrucat "reglementeaza un transfer fortat al personalului, neluand in considerare dreptul acestuia de a-si da consimtamantul in acest sens, conditie esentiala de care depinde valabilitatea transferului". In acest fel, sustine instanta, "art. III din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 129/2002 contravine si dispozitiilor art. 23 pct. 1 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului, care proclama ca orice persoana are dreptul la munca, la libera alegere a profesiei si a felului muncii, la conditii echitabile si satisfacatoare de prestare a acestei munci si implicit incalca si prevederile art. 20 din Constitutie, potrivit carora dispozitiile referitoare la drepturile si libertatile fundamentale trebuie interpretate si aplicate in concordanta cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului si cu pactele si tratatele internationale la care Romania este parte". In legatura cu acest motiv de neconstitutionalitate este invocata si Decizia Curtii Constitutionale nr. 253/2001, prin care s-a statuat ca, in masura in care prevederea legala se interpreteaza in sensul ca transferul in interesul serviciului s-ar putea efectua fara acordul persoanei incadrate, dispozitiile art. 69 din Codul muncii nu mai sunt in vigoare.
    Instanta de judecata opineaza, de asemenea, ca Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 129/2002 a fost emisa cu incalcarea dispozitiilor art. 114 alin. (4) din Constitutie, "intrucat nu poate fi retinuta nici existenta unei situatii exceptionale, nici necesitatea instituirii de urgenta a unor masuri pentru salvgardarea interesului public in conditiile in care, in vechea reglementare, activitatea de registru si birou unic se desfasura in conditii bune, legalitatea actelor si operatiunilor de inregistrare fiind verificata de judecatorii delegati in acest sens la Oficiul registrului comertului".
    Referitor la motivul de neconstitutionalitate invocat de autorii exceptiei cu privire la incalcarea dreptului de proprietate al camerelor de comert si industrie prin obligarea acestora de a incheia protocoale cu reprezentantii Ministerului Justitiei, in folosinta caruia raman baza de date, bunurile cu care au fost dotate Oficiul National al Comertului si birourile unice, instanta de judecata considera "ca de dispozitiile din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 219/2002, respectiv art. V, VI si VII, care reglementeaza aceste aspecte, nu depinde solutionarea [...] cauzei".
    Cu toate acestea, instanta de judecata a dispus sesizarea Curtii Constitutionale cu "exceptia de neconstitutionalitate a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 129 din 10 octombrie 2002, raportat la art. 38 alin. (1), art. 41 alin. (2) din Constitutie si la art. 1 alin. (3) din Constitutie".
    Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate. De asemenea, in conformitate cu dispozitiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificarile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al institutiei Avocatul Poporului.
    Guvernul considera neintemeiata critica de neconstitutionalitate a prevederilor art. III din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 129/2002 referitoare la transferul in interesul serviciului al persoanelor angajate la oficiile registrului comertului. In argumentarea acestui punct de vedere arata ca, in concordanta cu politica sa sociala, "a ales solutia pe care a considerat-o cea mai potrivita pentru pastrarea locurilor de munca si pentru acordarea posibilitatii specialistilor din cadrul oficiilor registrului comertului de a-si pune in valoare, in continuare, experienta si pregatirea profesionala de exceptie". De altfel, arata Guvernul, "prevederile vizate sunt in deplin acord cu principiile generoase ale Directivei Consiliului Uniunii Europene nr. 23/EC/2001 cu privire la protejarea drepturilor angajatilor in cazul transferului intre doua persoane juridice a unor ansambluri de activitati. Dispozitiile directivei stabilesc ca drepturile si obligatiile angajatorului izvorand dintr-un contract sau alt fel de raport de munca, existente la data unui transfer, ca cel mentionat mai sus, vor fi transmise entitatii care preia activitatea respectiva, care este obligata sa le respecte intocmai". Pe de alta parte, se apreciaza ca, "in conformitate cu dispozitiile de drept intern si international citate [...], nici una dintre persoanele angajate la oficiile registrului comertului nu este obligata, sub nici o forma, sa accepte continuarea raporturilor de munca cu nou-infiintatul Oficiu National al Registrului Comertului, in ipoteza in care acestea nu doresc acest lucru". De altfel, se arata in punctul de vedere al Guvernului, "aceasta este singura interpretare ce se poate da art. III din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 129/2002 si pe care Guvernul a avut-o in vedere la emiterea actului normativ respectiv, in deplina concordanta cu considerentele pe care Curtea Constitutionala le-a exprimat in Decizia nr. 253/2001 privind exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 69 din Codul muncii". Conform acestei decizii, "in masura in care prevederea legala se interpreteaza in sensul ca transferul in interesul serviciului s-ar putea efectua fara acordul persoanei incadrate, dispozitiile art. 69 din Codul muncii nu mai sunt in vigoare potrivit art. 150 alin. (1) din Constitutie".
    In ceea ce priveste motivul de neconstitutionalitate intemeiat pe pretinsa incalcare a dispozitiilor art. 41 alin. (2) din Constitutie, Guvernul opineaza ca exceptia este inadmisibila, in conformitate cu prevederile art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, intrucat cererea de sesizare a instantei "vizeaza raporturi de munca" si, in aceste conditii, dispozitiile criticate ale art. V, VI si VII din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 129/2002 "nu influenteaza solutionarea cauzei deduse judecatii".
    Guvernul considera neintemeiate sustinerile autorilor exceptiei referitoare la incalcarea dreptului de proprietate al camerelor de comert si industrie asupra bunurilor din patrimoniul acestora, o data cu trecerea acestor bunuri in folosinta Oficiului National al Registrului Comertului din subordinea Ministerului Justitiei si a oficiilor registrului comertului de pe langa tribunale. Argumentand acest punct de vedere, Guvernul sustine ca "oficiile registrului comertului au desfasurat, de la constituirea acestuia, o activitate purtatoare de venituri, asa cum se prevede expres in art. 11 din Legea nr. 26/1990, republicata, cu completarile si modificarile ulterioare". De asemenea, potrivit aceleiasi argumentari, "recunoasterea calitatii de proprietar exclusiv a camerelor de comert si industrie asupra tuturor bunurilor aflate in patrimoniul acestora nu tine cont de modul in care s-a constituit acest patrimoniu. Asigurarea spatiului corespunzator si a conditiilor materiale necesare desfasurarii activitatii Oficiului National al Registrului Comertului si a fiecarui registru al comertului s-a realizat, pentru anii 1990 - 1991, de catre prefectura si, respectiv, de catre Primaria Municipiului Bucuresti. Bunurile cu care au fost dotate oficiile au trecut, fara plata, in proprietatea camerelor de comert si industrie teritoriale pana la data de 1 ianuarie 2002". Afectarea unui patrimoniu propriu necesar indeplinirii atributiilor pentru care au fost infiintate oficiile registrului comertului, se sustine in continuare, "a raspuns cerintelor normative din articolele 4 si 9 ale Legii nr. 26/1990, care atribuie registrului comertului un caracter de utilitate publica si care stabilesc norme de organizare si functionare proprii pentru oficiile respective". In opinia Guvernului, pe baza normelor legale in vigoare privind organizarea, functionarea, scopul si modul de constituire a patrimoniului oficiilor registrului comertului, "se impune concluzia ca aceasta institutie a dobandit, de la infiintare, gradul de autonomie necesar functionarii ca entitate independenta". Intrucat, prin interventia legiuitorului, s-au stabilit si sursele de venit necesare activitatii oficiilor registrului comertului (provenind din taxele pentru operatiile efectuate in registrul comertului), venituri a caror cuantificare reflecta o acoperire permanenta a cheltuielilor de functionare si, in plus, un excedent pentru bugetele camerelor de comert si industrie, pe langa care oficiile functionau, se poate conchide, in opinia Guvernului, ca acestea au fost concepute ca structuri autonome sub raport patrimonial, cu o organizare distincta si atributii stabilite prin lege, dar fara personalitate juridica.
    In punctul de vedere al Guvernului se considera totodata ca, "de la inceputul functionarii registrului comertului pe langa camerele de comert, o parte importanta a veniturilor camerelor respective a fost constituita din taxele percepute de oficiile registrului comertului pentru operatiunile efectuate de acestea, astfel incat sumele respective au creat resursele necesare investitiilor in sedii si alte categorii de bunuri destinate functionarii camerelor de comert si a oficiilor registrului comertului". De aceea, "aportul oficiilor registrului comertului la achizitionarea bunurilor in discutie a avut o importanta si o valoare deosebite, de care este imposibil sa nu se tina seama la constituirea patrimoniului persoanei juridice nou-infiintate".
    Totodata, "din evidentele Ministerului Finantelor Publice, rezulta ca din incasarile realizate, potrivit legii, de oficiile registrului comertului s-au acoperit cheltuielile de organizare si functionare ale acestora si s-au inregistrat importante excedente". Pe aceasta baza se arata ca art. VI din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 129/2002, astfel cum a fost modificat prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 156/2002, a stabilit, "in mod expres, ca bunurile din dotarea Oficiului National al Registrului Comertului, a oficiilor registrului comertului si a birourilor unice, in limita aportului acestora la dobandirea respectivelor bunuri, constituie patrimoniul Oficiului National al Registrului Comertului". Astfel Guvernul arata ca, "in raport cu modul de constituire al acestui patrimoniu, nu se poate pune problema unei confiscari si, cu atat mai putin, a unei nationalizari". In aceeasi ordine de idei, se apreciaza ca "sustinerea potrivit careia prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 129/2002 s-a impus camerelor de comert si industrie inchirierea obligatorie si fara limita de timp a imobilelor acestor institutii este neconforma cu reglementarea la care se face trimitere". Se mai sustine ca atat art. VII din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 129/2002, in forma initiala, cat si cea modificata prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 156/2002 "confera deplina libertate de a contracta, camerelor de comert si industrie neimpunandu-se nici o restrictie ori conditionare. Dispozitiile respective lasa la latitudinea camerelor de comert si industrie acceptarea (sau refuzul) de a asigura - contra unei chirii - spatiile pe care le-au utilizat oficiile registrului comertului si birourile unice".
    In legatura cu critica de neconstitutionalitate privind incalcarea dispozitiilor art. 114 alin. (4) din Constitutie la emiterea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 129/2002, Guvernul considera ca aceasta este nefondata. Se sustine, in argumentarea acestui punct de vedere, ca emiterea ordonantei de urgenta a fost determinata "de necesitatea eliminarii imediate a deficientelor constatate in activitatea oficiilor registrului comertului si a neincrederii crescande a comerciantilor fata de eficienta modului de organizare anterior emiterii Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 129/2002, de natura sa afecteze relatiile comerciale specifice economiei de piata". De asemenea, se arata ca "gravele dezacorduri intervenite intre anumite camere de comert teritoriale si Camera de Comert a Romaniei si a Municipiului Bucuresti, care au degenerat intr-un conflict la scena deschisa, aveau potential negativ asupra functionarii institutiilor respective, inclusiv asupra functionarii coerente a registrului comertului". In conceptia Guvernului, "in noua organizare, se va asigura o operativitate sporita activitatii specifice registrului comertului si, in special, a celei care vizeaza constituirea societatilor comerciale, tinandu-se seama si de rolul pe care instantele judecatoresti - prin judecatorul delegat -, pe langa care functioneaza oficiile registrului comertului, il au in procesul de inmatriculare a comerciantilor si de inregistrare a mentiunilor privitoare la activitatea acestora".
    Avocatul Poporului apreciaza ca dispozitiile art. III din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 129/2002 sunt neconstitutionale, intrucat "efectuarea transferului in interesul serviciului, care implica cu necesitate schimbarea unitatii cu care s-a incheiat contractul individual de munca, prin vointa unilaterala a legiuitorului, incalca principiul consacrat de prevederile art. 38 alin. (1) din Constitutie, potrivit carora <<Alegerea profesiei si alegerea locului de munca sunt libere>>". Se sustine totodata ca nu exista nici unul dintre motivele prevazute la art. 49 alin. (2) din Constitutie, care ar putea justifica restrangerea libertatii salariatului in alegerea profesiei si a locului de munca. In consecinta, Avocatul Poporului considera ca, "in masura in care dispozitiile art. III din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 129/2002 se interpreteaza in sensul ca transferul in interesul serviciului s-ar putea efectua fara acordul persoanei incadrate, acestea sunt neconstitutionale. In acest sens este invocata Decizia Curtii Constitutionale nr. 253/2001.
    Cu privire la motivul de neconstitutionalitate care se refera la incalcarea prevederilor art. 41 alin. (2) din Constitutie prin reglementarile cuprinse in art. V, VI si VII din ordonanta de urgenta criticata, Avocatul Poporului considera ca acesta este neintemeiat, intrucat limitele si continutul dreptului de proprietate sunt stabilite prin lege, conform art. 41 alin. (1) din Constitutie. In argumentarea acestei sustineri se mai arata ca, "prin vointa legiuitorului, bazele de date si documentele sunt proprietatea privata a registrelor comertului de pe langa camerele de comert, numai in masura in care acestea isi desfasoara activitatea pentru care au fost constituite. Or, in cazul de fata, activitatea acestora a fost reluata de catre Oficiul National al Registrului Comertului din subordinea Ministerului Justitiei si de oficiile registrului comertului de pe langa tribunale, prin urmare, si suportul logistic al desfasurarii activitatilor specifice registrului comertului (baze de date si documente)".
    Referitor la dispozitiile ordonantei privind sediile, se apreciaza ca "legiuitorul nu a dispus un transfer al dreptului de proprietate, ci doar posibilitatea utilizarii acestor spatii pana la identificarea unor sedii si numai in temeiul unor contracte de inchiriere sau protocoale, [...] care pot fi negociate de parti".
    In legatura cu motivul de neconstitutionalitate constand in incalcarea prevederilor art. 114 alin. (4) din Constitutie la emiterea ordonantei de urgenta, Avocatul Poporului considera, in esenta, ca sustinerile autorului exceptiei nu sunt intemeiate, intrucat Constitutia nu a definit continutul notiunii de "cazuri exceptionale". Ca urmare, emiterea unei ordonante de urgenta se poate fundamenta "numai pe necesitatea si urgenta reglementarii unei situatii care, datorita circumstantelor sale exceptionale, impune adoptarea de solutii imediate, in vederea evitarii unei grave atingeri aduse interesului public".
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile partii prezente si ale procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. III, V, VI si VII din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 129 din 10 octombrie 2002 pentru modificarea Legii nr. 26/1990 privind registrul comertului si a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 76/2001 privind simplificarea unor formalitati administrative pentru inregistrarea si autorizarea functionarii comerciantilor, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 746 din 11 octombrie 2002, precum si ordonanta in intregul ei.
    Dispozitiile art. III, V, VI si VII din ordonanta, criticate in mod special, au urmatorul cuprins:
    - Art. III: "Personalul actual al Oficiului National al Registrului Comertului de pe langa Camera de Comert si Industrie a Romaniei si a Municipiului Bucuresti, al oficiilor registrului comertului de pe langa camerele de comert si industrie teritoriale si al birourilor unice din cadrul camerelor de comert si industrie teritoriale se considera transferat in interes de serviciu la Oficiul National al Registrului Comertului din subordinea Ministerului Justitiei si la oficiile registrului comertului de pe langa tribunale, la care trece impreuna cu posturile aferente. [...]";
    - Art. V: "In termen de 30 de zile de la data intrarii in vigoare a prezentei ordonante de urgenta, bazele de date ale Oficiului National al Registrului Comertului de pe langa Camera de Comert si Industrie a Romaniei si a Municipiului Bucuresti, ale oficiilor registrului comertului de pe langa camerele de comert si industrie teritoriale si ale birourilor unice din cadrul camerelor de comert si industrie teritoriale, precum si documentele care privesc activitatea acestora se preiau de catre Ministerul Justitiei - Oficiul National al Registrului Comertului si de catre oficiile registrului comertului de pe langa tribunale, pe baza de protocol de predare-preluare incheiat intre reprezentantii Ministerului Justitiei si cei ai camerelor de comert si industrie teritoriale.";
    - Art. VI: "Bunurile cu care au fost dotate Oficiul National al Registrului Comertului, oficiile registrului comertului si birourile unice continua sa fie utilizate de catre acestea, pe baza de protocol incheiat intre reprezentantii Ministerului Justitiei si cei ai camerelor de comert si industrie.";
    - Art. VII: "Pana la identificarea unor sedii corespunzatoare pentru functionarea registrului comertului, Oficiul National al Registrului Comertului, oficiile registrului comertului si birourile unice vor folosi sediile existente, pe baza de contract de inchiriere sau protocol incheiat intre reprezentantii Ministerului Justitiei si cei ai camerelor de comert si industrie ori, dupa caz, alte persoane care au dreptul de proprietate asupra imobilelor."
    Ulterior, dupa data de 12 noiembrie 2002, cand a fost ridicata exceptia la instanta de judecata, prin articolul unic al Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 156 din 7 noiembrie 2002, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 850 din 25 noiembrie 2002, au fost modificate dispozitiile art. V, VI si VII din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 129/2002, care au in prezent urmatorul cuprins:
    "Art. V. - (1) In termen de 30 de zile de la data intrarii in vigoare a prezentei ordonante de urgenta bazele de date, aplicatiile de intretinere si utilizare a acestora, necesare in vederea tinerii si administrarii registrelor comertului de catre Oficiul National al Registrului Comertului, respectiv oficiile registrului comertului de pe langa camerele de comert si industrie teritoriale, si functionarii birourilor unice din cadrul camerelor de comert si industrie teritoriale, precum si documentele care privesc activitatea acestora se preiau de catre Ministerul Justitiei - Oficiul National al Registrului Comertului si de catre oficiile registrului comertului de pe langa tribunale, pe baza de protocol de predare-preluare incheiat intre reprezentantii Ministerului Justitiei si cei ai camerelor de comert si industrie teritoriale.
    (2) Modul de utilizare de catre Camera de Comert si Industrie a Romaniei si a Municipiului Bucuresti si de catre camerele de comert si industrie teritoriale a informatiilor cuprinse in bazele de date se stabileste pe baza contractuala sau prin protocol.";
    "Art. VI. - (1) Bunurile aflate in dotarea Oficiului National al Registrului Comertului, a oficiilor registrului comertului si a birourilor unice constituie, in limita aportului acestora la dobandirea bunurilor respective, patrimoniul Oficiului National al Registrului Comertului si vor fi folosite potrivit destinatiei stabilite.
    (2) Determinarea aportului prevazut la alin. (1) se va realiza pe baza datelor furnizate de Ministerul Finantelor Publice.
    (3) Predarea-preluarea bunurilor prevazute la alin. (1) se efectueaza prin protocol incheiat intre reprezentantii Ministerului Justitiei si cei ai Camerei de Comert si Industrie a Romaniei si a Municipiului Bucuresti si, respectiv, ai camerelor de comert si industrie teritoriale.";
    "Art. VII. - (1) In cazul spatiilor care nu fac parte din patrimoniul Oficiului National al Registrului Comertului, constituit potrivit art. VI alin. (1), Oficiul National al Registrului Comertului, oficiile registrului comertului si birourile unice vor folosi sediile existente pe baza de contract de inchiriere sau protocol, incheiat intre reprezentantii Ministerului Justitiei si cei ai camerelor de comert si industrie ori, dupa caz, cu persoanele care au dreptul de proprietate asupra imobilelor, pana la identificarea unor sedii corespunzatoare pentru functionarea registrului comertului.
    (2) Prevederile alin. (1) se aplica in mod corespunzator si in cazul in care spatiile care fac parte din patrimoniul Oficiului National al Registrului Comertului sunt insuficiente pentru desfasurarea in conditii corespunzatoare a activitatii."
    Curtea constata ca, din compararea dispozitiilor art. V, VI si VII din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 129/2002, in formularea initiala, si a celor cuprinse in aceleasi articole dupa modificarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 129/2002 prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 156/2002, nu exista deosebiri esentiale, reglementarea de principiu ramanand aceeasi, cu unele precizari de natura sa inlesneasca punerea in aplicare a prevederilor ordonantei.
    Intrucat noua reglementare, dupa ridicarea exceptiei in fata instantei, a modificat art. V, VI si VII din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 129/2002, preluand, in principiu, solutia legislativa anterioara modificarii, Curtea, in conformitate cu jurisprudenta sa in materie, urmeaza sa se pronunte asupra Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 129/2002, modificata prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 156/2002.
    Dispozitiile constitutionale si prevederile documentelor internationale invocate de autorii exceptiei in sustinerea acesteia au urmatorul cuprins:
    - Art. 38 alin. (1) din Constitutie: "Dreptul la munca nu poate fi ingradit. Alegerea profesiei si alegerea locului de munca sunt libere.";
    - Art. 41 alin. (2) teza intai din Constitutie: "Proprietatea privata este ocrotita in mod egal de lege, indiferent de titular.";
    - Art. 51 din Constitutie: "Respectarea Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor este obligatorie.";
    - Art. 114 alin. (4) din Constitutie: "In cazuri exceptionale, Guvernul poate adopta ordonante de urgenta. Acestea intra in vigoare numai dupa depunerea lor spre aprobare la Parlament. Daca Parlamentul nu se afla in sesiune, el se convoaca in mod obligatoriu.";
    - Art. 23 pct. 1 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului: "Orice persoana are dreptul la munca, la libera alegere a muncii, la conditii echitabile si satisfacatoare de munca, precum si la ocrotirea impotriva somajului.";
    - Art. 17 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului: "1. Orice persoana are dreptul la proprietate, atat singura, cat si in asociere cu altii.
    2. Nimeni nu va putea fi lipsit in mod arbitrar de proprietatea sa."
    Analizand ordonanta de urgenta criticata, cu modificarile ulterioare, Curtea retine ca aceasta are un continut complex, cuprinzand masuri privind instituirea unui nou sistem de organizare a registrului comertului, o noua optiune a legiuitorului cu privire la organizarea serviciului public al registrului comertului, in comparatie cu organizarea anterioara, prin infiintarea Oficiului National al Registrului Comertului, institutie publica cu personalitate juridica, finantat integral din venituri proprii, in subordinea Ministerului Justitiei, si a oficiilor registrului comertului, in subordinea Oficiului National, care functioneaza pe langa tribunale.
    1. O prima critica de neconstitutionalitate vizeaza intreaga ordonanta de urgenta a Guvernului, fiind intemeiata pe sustinerea ca aceasta a fost emisa cu incalcarea dispozitiilor art. 114 alin. (4) din Constitutie, in sensul ca nu a existat un "caz exceptional" care sa justifice emiterea ordonantei de urgenta. In acest fel se incalca, in opinia autorilor exceptiei, insusi principiul obligativitatii respectarii Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor, prevazut la art. 51 din Constitutie.
    Analizand aceasta sustinere, Curtea constata ca este neintemeiata.
    In absenta unei definitii constitutionale a conceptului de caz exceptional, Curtea Constitutionala a statuat in jurisprudenta sa - prin Decizia nr. 65 din 20 iunie 1995, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 129 din 28 iunie 1995 - ca acesta trebuie definit in raport cu "necesitatea si urgenta reglementarii unei situatii care, datorita circumstantelor sale exceptionale, impune adoptarea de solutii imediate, in vederea evitarii unei grave atingeri aduse interesului public". Totodata, prin Decizia nr. 43 din 12 februarie 2002, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 255 din 16 aprilie 2002, s-a stabilit ca "Subordonarea, prin chiar textul constitutional, a adoptarii ordonantei de urgenta existentei unui caz exceptional ii confera acestuia semnificatia de criteriu de constitutionalitate. Asa fiind, Curtea este competenta sa verifice, de la caz la caz, in masura in care este sesizata, daca ordonanta de urgenta dedusa controlului de constitutionalitate este impusa de o situatie care intruneste trasaturile unui caz exceptional".
    Astfel, in solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate ridicate in aceasta cauza, Curtea retine ca Guvernul, in punctul de vedere comunicat Curtii, a motivat recurgerea la delegarea legislativa prevazuta la art. 114 alin. (4) din Constitutie prin necesitatea asigurarii functionarii in conditii optime a institutiei registrului comertului, de necontestat interes public, in vederea eliminarii deficientelor constatate in activitatea acestuia, ca si a implicatiilor posibile ale "gravelor dezacorduri intervenite intre anumite camere de comert", in perioada anului trecut. De altfel, din examinarea Notei de fundamentare a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 129/2002 rezulta ca Guvernul a motivat inca de la adoptare recurgerea la ordonanta de urgenta prin "necesitatea eliminarii imediate a deficientelor constatate in activitatea oficiilor registrului comertului si a neincrederii comerciantilor in eficienta actualului mod de organizare, de natura sa afecteze relatiile comerciale specifice economiei de piata".
    In consecinta, Curtea constata ca ordonanta de urgenta criticata nu contravine dispozitiilor art. 114 alin. (4) din Constitutie, intrucat a fost adoptata cu respectarea conditiilor prevazute de acest text constitutional.
    2. In legatura cu critica de neconstitutionalitate potrivit careia, prin reglementarea cuprinsa la art. III din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 129/2002, se dispune un transfer fortat al salariatilor registrului comertului "de la o institutie de drept privat la o institutie de drept public", fara acordul salariatilor, incalcandu-se astfel art. 38 alin. (1) din Constitutie si art. 23 pct. 1 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului, Curtea constata ca este neintemeiata.
    Dispozitiile art. III din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 129/2002, potrivit carora "se considera transferat in interes de serviciu" personalul existent in structurile Registrului comertului de pe langa camerele de comert la Oficiul National al Registrului Comertului din subordinea Ministerului Justitiei si la oficiile registrului comertului de pe langa tribunale, nou-create, nu ingradesc, in nici un fel, dreptul celor in cauza de a munci si nici libertatea de a-si alege profesia sau locul de munca. Aceste dispozitii, care nu prevad modificarea locului de munca al angajatilor, se constituie intr-o masura de protectie a personalului respectiv, caruia ii este, astfel, asigurata mentinerea locului de munca, chiar daca au intervenit modificari in organizarea serviciului public al Registrului comertului. De aceea a fost utilizata formula "se considera transferat in interesul serviciului" si nu o alta, cum ar fi, de exemplu, "se transfera in interesul serviciului".
    In acest context Curtea retine ca masurile sociale care vizeaza ajutorul pentru redistribuirea sau recalificarea lucratorilor in vederea evitarii concedierilor colective constituie o obligatie pentru statele membre ale Consiliului Europei, prevazuta la art. 29 din Carta sociala europeana revizuita, ratificata de Romania prin Legea nr. 74/1999, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 193 din 4 mai 1999. Totodata, fiind o norma de protectie sociala, dispozitia criticata corespunde prevederilor art. 38 alin. (2) din Constitutie, potrivit carora salariatii au dreptul la protectie sociala a muncii in situatii specifice, precum si celor ale art. 23 pct. 1 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului, care reglementeaza dreptul persoanelor de a fi ocrotite impotriva somajului.
    De altfel, referitor la transferul in interesul serviciului fara acordul persoanei incadrate, Curtea Constitutionala s-a pronuntat cu un an inainte de adoptarea ordonantei criticate, prin Decizia nr. 253 din 18 septembrie 2001, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 837 din 27 decembrie 2001, invocata de insisi autorii exceptiei. Prin aceasta decizie a fost admisa exceptia de neconstitutionalitate referitoare la art. 69 din Codul muncii, text preconstitutional, stabilindu-se ca, "in masura in care prevederea legala se interpreteaza in sensul ca transferul in interesul serviciului s-ar putea efectua fara acordul persoanei incadrate, dispozitiile art. 69 din Codul muncii nu mai sunt in vigoare potrivit art. 150 alin. (1) din Constitutie".
    Or, ca urmare a efectului general obligatoriu al deciziilor Curtii Constitutionale in cazul constatarii neconstitutionalitatii unei dispozitii legale, efect prevazut de art. 145 alin. (2) din Constitutie, si ale art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, interpretarea dispozitiilor privind transferul in interesul serviciului fara acordul persoanei incadrate nu mai era posibila, intrucat fusese eliminata din legislatie. De altfel, chiar Guvernul, in punctul sau de vedere, precizeaza ca a avut in vedere, la data emiterii ordonantei, considerentele Deciziei Curtii Constitutionale nr. 253/2001, masura prevazuta la art. III din ordonanta de urgenta criticata avand un caracter de protectie a salariatilor, conform Directivei Consiliului Uniunii Europene nr. 2001/23/CE privind apropierea legislatiilor statelor membre referitoare la mentinerea drepturilor lucratorilor in cazul transferului intreprinderilor, stabilimentelor sau partilor de intreprinderi sau stabilimente.
    Curtea observa, de asemenea, ca prin Codul muncii - Legea nr. 53 din 24 ianuarie 2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, intrat in vigoare la 1 martie 2003, institutia transferului in interesul serviciului nu mai este prevazuta.
    3. O ultima critica de neconstitutionalitate se refera la dispozitiile art. V, VI si VII din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 129/2002, sustinandu-se ca acestea sunt contrare prevederilor art. 41 alin. (2) din Constitutie, art. 17 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului, precum si dispozitiilor art. 480 si 481 din Codul civil, precum si dispozitiilor altor acte normative, intrucat nesocotesc dreptul de proprietate al camerelor de comert asupra bunurilor la care se refera textele criticate.
    In ceea ce priveste aceasta sustinere, Curtea considera drept corecta opinia instantei de judecata, exprimata in Incheierea din 12 noiembrie 2002, in sensul ca solutionarea cauzei aflate pe rol - conflictul de munca intre salariatii reclamanti si Camera de Comert si Industrie a Judetului Iasi cu privire la nelegalitatea transferului in interesul serviciului - nu depinde de aceste dispozitii criticate ale ordonantei de urgenta, care nu se refera la drepturi ale angajatilor reclamanti.
    In consecinta, potrivit dispozitiilor art. 23 alin. (1) combinat cu cele ale alin. (6) al aceluiasi articol din Legea nr. 47/1992, republicata, exceptia de neconstitutionalitate este inadmisibila sub aspectul invocarii neconstitutionalitatii art. V, VI si VII din ordonanta de urgenta criticata.
    Faptul ca parata, Camera de Comert si Industrie a Judetului Iasi, a declarat, prin reprezentant, in sedinta din 8 noiembrie 2002, cand angajatii reclamanti au ridicat exceptia de neconstitutionalitate, ca "subscrie la sustinerile reclamantilor" nu are nici o semnificatie, sub aspectul lipsei de relevanta a dispozitiilor art. V, VI si VII din ordonanta de urgenta criticata, in solutionarea conflictului de munca dintre angajatii reclamanti si angajatoarea parata, Camera de Comert si Industrie a Judetului Iasi.
    In ceea ce priveste criticile de neconstitutionalitate care se bazeaza pe invocarea incalcarii unor dispozitii cuprinse in alte legi, Curtea constata ca acestea nu pot fi retinute, intrucat solutionarea eventualelor necorelari in legislatie, chiar daca acestea ar fi reale, nu intra in competenta instantei de contencios constitutional, ci in aceea a autoritatii legiuitoare.

    Fata de cele de mai sus, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, cu majoritate de voturi sub aspectul art. 114 alin. (4) din Constitutie,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    1. Respinge, ca fiind neintemeiata, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. III din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 129/2002 pentru modificarea Legii nr. 26/1990 privind registrul comertului si a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 76/2001 privind simplificarea unor formalitati administrative pentru inregistrarea si autorizarea functionarii comerciantilor, modificata prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 156/2002, precum si a ordonantei in intregul ei, exceptie ridicata de Elena Gabriela Onutu, Radu-Florin Diaconescu, Nicoleta-Adriana Luca, Victoria Robu, Georgeta Cernauteanu, Mihaela Condrea Cristina, Ana-Maria Rata, Irina-Casandra Turcu, Maria Condrea, Elena Jijie, Carmen Sonohat, Gabriela Damian, Ion Aldea, Mirela Bejan, Stefan Iatan, Carla-Mihaela Manolache, Ilona-Loredana Vacniuc, Gina Sirghi si Silvia-Lidia Pauliuc in Dosarul nr. 15.874/2002 al Tribunalului Iasi.
    2. Respinge, ca fiind inadmisibila, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. V, VI si VII din aceeasi ordonanta, exceptie ridicata de aceiasi autori in acelasi dosar.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 12 martie 2003.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. NICOLAE POPA

                              Magistrat asistent,
                              Mihai Paul Cotta