DECIZIE Nr.
1072 din 14 octombrie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 28 1 alin. 1 lit. b), art. 35 alin.
1 si art. 91 3 alin. 1 si 2 din Codul de procedura penala, ale art. 62 alin.
(1) lit. a) si alin. (3) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecatorilor
si procurorilor si ale art. 18 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.
27/2006 privind salarizarea si alte drepturi ale judecatorilor, procurorilor si
altor categorii de personal din sistemul justitiei
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 769 din 17 noiembrie 2008
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar
-judecător
Ion Predescu -judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Tudorel Toader
-judecător
Puskas Valentin
Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Iuliana Nedelcu -
procuror
Ioana Marilena Chiorean -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 281 alin. 1 lit. b), art. 35 alin. 1 şi art.
913 alin. 1 şi 2
din Codul de procedură penală, ale art. 62 alin. (1) lit. a) şi alin. (3) din
Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor şi ale art.
18 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea şi
alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor şi altor categorii de personal
din sistemul justiţiei, excepţie ridicată de Ionel Daniş şi Constantin Carp în
Dosarul nr. 773/45/2007 al Curţii de Apel Iaşi - Secţia penală.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor criticate din Legea nr. 303/2004 şi din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 27/2006, deoarece acestea nu au legătură cu soluţionarea cauzei.
In ceea ce priveşte dispoziţiile criticate din Codul de procedură penală,
solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, cu referire la
jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 12 martie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 773/45/2007, Curtea de Apel Iaşi - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia
de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 281 alin. 1 lit. b), art. 35
alin. 1 şi art. 913 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură penală, ale art. 62 alin. (1)
lit. a) şi alin. (3) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi
procurorilor şi ale art.18 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006
privind salarizarea şi alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor şi altor
categorii de personal din sistemul justiţiei. Excepţia
de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 913 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură penală, ale art. 62 alin. (1)
lit. a) şi alin. (3) din Legea nr. 303/2004 şi ale art. 18 din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 27/2006 a fost ridicată de Ionel Daniş, iar excepţia
de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 281 alin. 1 lit. b) şi art. 35 alin. 1 din Codul de procedură penală a
fost invocată de Constantin Carp într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei
cauze penale privind infracţiuni de corupţie.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că dispoziţiile de
lege criticate sunt neconstituţionale, deoarece instituie reguli de procedură
de natură să încalce dreptul la apărare şi dreptul la un proces echitabil, iar
în ceea ce priveşte dispoziţiile privind statutul şi salarizarea magistraţilor,
acestea creează un regim discriminatoriu între magistraţii judecaţi pentru
săvârşirea unor infracţiuni şi alte categorii de inculpaţi şi încalcă prezumţia
de nevinovăţie.
Curtea de Apel Iaşi -
Secţia penală şi-a exprimat opinia în sensul că
dispoziţiile criticate din Codul de procedură penală sunt constituţionale, iar
dispoziţiile art. 62 alin. (1) lit. a) şi alin. (3) din Legea nr. 303/2004 şi
ale art. 18 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006 sunt
neconstituţionale.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale, cu referire la
jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat Curţii Constituţionale
punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile de lege criticate raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 281 alin. 1 lit. b), art. 35alin. 1 şi art. 913 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură
penală, ale art. 62 alin. (1) lit. a) şi alin. (3) din Legea nr. 303/2004
privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 13 septembrie 2005 şi ale art. 18 din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale
judecătorilor, procurorilor şi altor categorii de personal din sistemul
justiţiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 314 din 7 aprilie 2006.
Dispoziţiile criticate din Codul de procedură penală au
următorul cuprins:
- Art.281 alin. 1 lit. b): „Curtea de apel judecă: 1. în primă instanţă: [...] b)
infracţiunile săvârşite de judecătorii de la judecătorii şi tribunale şi de
procurorii de la parchetele care funcţionează pe lângă aceste instanţe, precum
şi de avocaţi, notari publici, executori judecătoreşti şi de controlorii
financiari ai Curţii de Conturi;";
- Art. 35 alin. 1: „In caz
de indivizibilitate sau conexitate, dacă competenţa în raport cu diferiţii
făptuitori ori diferitele fapte aparţine, potrivit legii, mai multor instanţe
de grad egal, competenţa de a judeca toate faptele şi pe toţi făptuitorii
revine instanţei mai întâi sesizate, iar dacă competenţa după natura faptelor
sau după calitatea persoanelor aparţine unor instanţe de grad diferit,
competenţa de a judeca toate cauzele reunite revine instanţei superioare în
grad.";
- Art. 913 alin. 1
şi 2: „Convorbirile sau comunicările interceptate şi înregistrate care
privesc fapta ce formează obiectul cercetării sau contribuie la identificarea
ori localizarea participanţilor sunt redate integral într-un proces-verbal de
procuror sau de lucrătorul din cadrul poliţiei judiciare delegat de procuror,
în care se menţionează autorizaţia dată pentru efectuarea acestora, numărul ori
numerele posturilor telefonice sau alte date de identificare a legăturilor
între care s-au purtat convorbirile ori comunicările, numele persoanelor care
le-au purtat, dacă sunt cunoscute, data şi ora fiecărei convorbiri ori
comunicări în parte şi numărul de ordine al suportului pe care se face imprimarea.
Procesul-verbal este certificat pentru autenticitate
de către procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală în
cauză. Dacă săvârşirea unor infracţiuni are loc prin convorbiri sau comunicări
care conţin secrete de stat, consemnarea se face în procese-verbale separate,
iar dispoziţiile art. 97 alin. 3 se aplică în mod corespunzător.
Corespondenţele în altă limbă decât cea română sunt transcrise în limba română,
prin intermediul unui interpret."
Celelalte dispoziţii de lege criticate au următorul
cuprins:
- Art. 62 alin. (1) lit. a) şi alin. (3) din Legea nr.
303/2004: „(1) Judecătorul sau procurorul este suspendat din funcţie în
următoarele cazuri: a) când a fost pusă în mişcare acţiunea penală împotriva sa
prin ordonanţă sau rechizitoriu.
[...]
(3) In perioada suspendării din funcţie,
judecătorului şi procurorului nu i se plătesc drepturile salariale. Această
perioadă nu constituie vechime în magistratură.";
- Art. 18 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
27/2006: „(1) Pentru activitatea desfăşurată personalul prevăzut la art. 1
beneficiază la sfârşitul anului calendaristic de un premiu anual egal cu
indemnizaţia de încadrare brută din ultima lună a anului pentru care se face
premierea.
(2)Pentru cei care nu au lucrat tot timpul anului premiul
se acordă proporţional cu perioada în care au lucrat, luându-se în calcul
indemnizaţia de încadrare brută din ultima lună de activitate.
(3)Premiile anuale
pot fi reduse sau nu se acordă persoanelor care au obţinut calificativul
„nesatisfăcător" ori au săvârşit abateri pentru care au fost sancţionate
disciplinar în anul pentru care se face premierea. Aceste drepturi nu se acordă
în cazul persoanelor care au fost suspendate sau înlăturate din funcţie pentru
fapte imputabile lor."
Excepţia de neconstituţionalitate se raportează la
prevederile constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în faţa legii, ale
art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil şi ale art. 23 alin.
(11) privind prezumţia de nevinovăţie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
reţine următoarele:
I. Dispoziţiile art. 62 alin.
(1) lit. a) şi alin. (3) din Legea nr. 303/2004 reglementează cazurile şi
consecinţele suspendării din funcţie a judecătorului sau procurorului, iar cele
ale art. 18 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006 se referă la
premiile anuale acordate judecătorilor, procurorilor şi altor categorii de
personal din sistemul justiţiei.
Cauza penală în care s-a invocat excepţia de
neconstituţionalitate a acestor prevederi de lege are ca obiect săvârşirea de către autorii excepţiei a
unor infracţiuni de corupţie prevăzute de Legea nr. 78/2000.
Potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Curtea decide asupra excepţiilor privind neconstituţionalitatea
unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau ordonanţă, „care
are legătură cu soluţionarea cauzei".
Or, dispoziţiile art. 62 alin. (1) lit. a) şi alin. (3)
din Legea nr. 303/2004 şi ale art. 18 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
27/2006 nu au legătură cu soluţionarea cauzei de către instanţa de judecată şi,
prin urmare, în temeiul art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, excepţia de
neconstituţionalitate a acestora este inadmisibilă.
II. Asupra constituţionalităţii
dispoziţiilor art. 281 alin. 1 lit. b) şi art. 35 alin. 1 din Codul de procedură penală,
Curtea s-a pronunţat prin Decizia nr. 206/2004, publicată în Monitorul Oficial
a României, Partea I, nr. 471 din 26 mai 2004. Cu acel prilej, a statuat că stabilirea competenţelor
instanţelor judecătoreşti, inclusiv în caz de indivizibilitate sau conexitate,
constituie atributul exclusiv al legiuitorului, iar acesta poate stabili, în
considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură, precum şi
modalităţi de exercitare a drepturilor procedurale, fiind ţinut, desigur, ca în
procesul de legiferare să se circumscrie cadrului constituţional.
Totodată, Curtea a reţinut că prevederile criticate nu
conţin privilegii sau discriminări în raport cu criteriile egalităţii în
drepturi înscrise în art. 4 din Constituţie, iar situaţia juridică a anumitor
categorii de persoane (în speţă judecătorii de la judecătorii, pe de o parte,
respectiv inculpaţii care au săvârşit infracţiuni aflate în raport de
conexitate sau indivizibilitate, pe de altă parte) justifică aplicarea unui
tratament diferit, în scopul unei mai bune înfăptuiri a justiţiei. De altfel,
Curtea a statuat în jurisprudenţa sa că art. 16 din Constituţie vizează
egalitatea în drepturi între cetăţeni în ceea ce priveşte recunoaşterea în
favoarea acestora a unor drepturi şi libertăţi fundamentale, nu şi identitatea
de tratament juridic asupra aplicării unor măsuri, indiferent de natura lor. In
felul acesta se justifică nu numai admisibilitatea unui regim juridic diferit faţă
de anumite categorii de persoane, dar şi necesitatea lui.
Curtea a constatat, de asemenea, că textele de lege
criticate nu încalcă prevederile art. 21 din Constituţie, câtă vreme accesul
liber la justiţie este asigurat prin posibilitatea părţilor de a se adresa
instanţei de judecată şi de a declara recurs împotriva hotărârii instanţei de
fond, exercitarea dreptului oricărei persoane de a se adresa justiţiei pentru
apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime nefiind
îngrădită prin stabilirea unei singure căi de atac (recursul). In acest sens,
Curtea Constituţională a reţinut în mod constant în jurisprudenţa sa că accesul
la justiţie nu presupune, în toate cazurile, accesul la toate structurile
judecătoreşti şi la toate căile de atac prevăzute de lege. Faptul că nu se
poate folosi, în cauză, calea de atac a apelului nu afectează drepturile
procesuale ale inculpatului, având în vedere dispoziţiile art. 3856 alin. 3 din Codul de procedură penală, care prevăd că recursul, în acest caz, nu se
limitează la motivele de casare enumerate de art. 3859 din Codul de procedură penală, iar
instanţa este obligată să examineze întreaga cauză sub toate aspectele.
In sfârşit, Curtea a mai reţinut că prevederile
criticate nu încalcă dreptul la un proces echitabil, reglementat de prevederile
art. 21 alin. (3) din Constituţie, republicată, precum şi de cele ale art. 6
din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale, întrucât nu înlătură posibilitatea inculpaţilor de a beneficia de
drepturile şi garanţiile procesuale instituite prin lege, în cadrul unui proces
public, judecat de către o instanţă independentă, imparţială şi stabilită prin
lege, într-un termen rezonabil, condiţii care sunt asigurate şi în situaţia
judecării cauzelor în primă instanţă de către curţile de apel. Totodată,
textele criticate asigură dreptul la două grade de jurisdicţie în materie penală, reglementat de art. 2 din Protocolul
nr. 7 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Referitor la prevederile art. 913 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură penală, prin Decizia nr.
539/2004, publicată în Monitorul Oficial a României, Partea I, nr. 61 din 18 ianuarie 2005, Curtea a
reţinut că acestea conţin suficiente garanţii, prin reglementarea în detaliu a justificării emiterii autorizaţiei, a
condiţiilor şi a modalităţilor de efectuare a înregistrărilor, a consemnării şi
certificării autenticităţii convorbirilor înregistrate, a redării integrale a
acestora.
Intrucât nu au intervenit elemente noi, care să
determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, soluţia adoptată şi
considerentele acestor decizii sunt valabile şi în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din
Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art.
29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
1. Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 62 alin. (1) lit. a) şi alin. (3)
din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor şi ale
art. 18 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea
şi alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor şi altor categorii de personal
din sistemul justiţiei, excepţie ridicată de Ionel Daniş în Dosarul nr.
773/45/2007 al Curţii de Apel Iaşi - Secţia penală.
2. Respinge, ca fiind neîntemeiată, excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 281 alin. 1 lit. b), art. 35 alin. 1 şi art. 913 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură
penală, excepţie ridicată de Constantin Carp şi Ionel Daniş în aceIaşi dosar.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 14 octombrie 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean