DECIZIE   Nr. 107 din 13 iunie 2000

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 389 din 21 august 2000

    Lucian Mihai           - presedinte
    Costica Bulai          - judecator
    Constantin Doldur      - judecator
    Kozsokar Gabor         - judecator
    Ioan Muraru            - judecator
    Nicolae Popa           - judecator
    Lucian Stangu          - judecator
    Florin Bucur Vasilescu - judecator
    Romul Petru Vonica     - judecator
    Mariana Trofimescu     - procuror
    Maria Bratu            - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte, exceptie ridicata de Francisc Zavoda si Maria Terezia Zavoda in Dosarul nr. 9.101/1999 al Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti.
    La apelul nominal raspunde Tudor Bogdan Teodorescu si avocat Mirela Elian pentru Francisc Zavoda. Lipseste Maria Terezia Zavoda, fata de care procedura de citare a fost legal indeplinita.
    Cauza fiind in stare de judecata, aparatorul autorilor exceptiei solicita admiterea acesteia, aratand ca dispozitiile Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 contravin prevederilor art. 114 alin. (4), al art. 51, al art. 72 alin. (3) lit. k), al art. 49 alin. (1) si al art. 16 alin. (1) din Constitutie, neavand drept scop protectia chiriasilor, ci evacuarea lor din spatiile in care au trait si in care au investit. In sustinere, depune note scrise.
    Tudor Bogdan Teodorescu solicita respingerea exceptiei, precizand ca autorii exceptiei au fost pusi in intarziere inainte de introducerea actiunii in evacuare.
    Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, aratand ca asupra constitutionalitatii dispozitiilor unor articole din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 Curtea Constitutionala s-a pronuntat prin Decizia nr. 224/1999, statuand ca textele criticate sunt constitutionale. In ceea ce priveste dispozitiile ordonantei, in ansamblul ei, acestea nu contravin prevederilor constitutionale, ci, dimpotriva, ele au scopul de a asigura o protectie chiriasilor din imobilele restituite fostilor proprietari.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
    Prin Incheierea din 14 septembrie 1999, pronuntata in Dosarul nr. 9.101/1999, Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte, exceptie ridicata de Francisc Zavoda si Maria Terezia Zavoda.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia contesta constitutionalitatea ordonantei in intregul ei, considerand ca prevederile sale "contravin dispozitiilor art. 4 alin. (2), art. 16 alin. (1), art. 20 alin. (1), art. 21 alin. (1) si (2), art. 22 alin. (1), art. 43 alin. (1), art. 49 alin. (1), art. 51, art. 54, art. 114 alin. (4) si art. 128 din Constitutie, precum si principiilor cuprinse in Declaratia Universala a Drepturilor Omului".
    Exprimandu-si opinia asupra exceptiei, instanta de judecata considera ca aceasta este neintemeiata, deoarece prin dispozitiile ordonantei criticate nu se incalca principiile si drepturile constitutionale garantate prin art. 4 alin. (2), art. 16 alin. (1), art. 20 alin. (1), art. 21 alin. (1) si (2), art. 22 alin. (1), art. 43 alin. (1), art. 49 alin. (1), art. 51, 54, art. 114 alin. (4) si art. 128. Instanta apreciaza totusi ca "pentru unele situatii juridice prevazute de lege se puteau gasi si alte rezolvari ce ar fi putut fi solutii mai bune".
    In conformitate cu dispozitiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
    Guvernul, in punctul sau de vedere, arata ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, deoarece prevederile acesteia au menirea de a asigura protectie chiriasilor din imobilele restituite fostilor proprietari. Urgenta reglementarii a fost determinata atat de necesitatea de a solutiona situatiile litigioase aparute ca urmare a aplicarii Legii nr. 112/1995, cat si de faptul ca la data de 18 aprilie 1999 expira termenul prevazut de Legea nr. 17/1994.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala constata ca a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40 din 8 aprilie 1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 148 din 8 aprilie 1999. Autorii exceptiei considera ca aceasta contravine, in primul rand, dispozitiilor art. 114 alin. (4) din Constitutie, referitoare la conditiile in care Guvernul poate adopta ordonante de urgenta.
    In conformitate cu prevederile art. 114 alin. (4) din Constitutie, "In cazuri exceptionale, Guvernul poate adopta ordonante de urgenta. Acestea intra in vigoare numai dupa depunerea lor spre aprobare la Parlament". Autorii exceptiei sustin ca nu pot fi considerate cazuri exceptionale reglementarea incheierii si derularii contractelor de inchiriere, modificarea raporturilor dintre proprietari si chiriasi, reglementarea schimbului obligatoriu de locuinta, redefinirea institutiei ordonantei presedintiale, regimul probatiunii in dreptul civil, dar recunosc ca "singura imprejurare care putea justifica adoptarea unei ordonante de urgenta era incetarea efectelor Legii nr. 17/1994 pentru prelungirea sau reinnoirea contractelor de inchiriere privind unele suprafete locative".
    I. Examinand, sub acest prim aspect, exceptia de neconstitutionalitate, Curtea Constitutionala constata ca Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 a fost adoptata cu respectarea cerintelor art. 114 alin. (4) din Constitutie. Cazul exceptional avut in vedere de Guvern la adoptarea acestei ordonante a fost necesitatea reglementarii de urgenta a prelungirii contractelor de inchiriere, a caror valabilitate expira la data de 18 aprilie 1999, conform Legii nr. 17/1994, tergiversarea reglementarii putand crea conflicte sociale. Ordonanta are ca scop protectia chiriasilor prin: prelungirea contractelor de inchiriere pentru o perioada de 5 sau 3 ani, dupa caz, asigurarea stabilitatii, in viitor, a drepturilor lor locative prin acordarea dreptului chiriasului la reinnoirea contractului de inchiriere si crearea unor garantii impotriva unei evacuari abuzive, precum si a unui drept de preemtiune in cazul in care proprietarul intentioneaza sa vanda locuinta. Capitolul II al ordonantei reglementeaza schimbul obligatoriu de locuinte, cuprinzand dispozitii menite sa asigure atat exercitarea de catre proprietari a prerogativelor dreptului de proprietate, cat si exercitarea dreptului chiriasilor la o locuinta salubra si avand dependintele strict necesare. Capitolul III al aceleiasi ordonante reglementeaza modul de stabilire si de plata a chiriei, modalitatile de negociere a noului cuantum al acesteia si norme de protectie a chiriasului cu privire la nivelul chiriei, care nu poate depasi 25% din venitul lunar pe familie, in cazul in care acest venit este sub nivelul salariului mediu pe economie. Ordonanta reglementeaza si aspecte privind modificarea si revizuirea chiriei in conditiile cresterii ratei inflatiei, fiind interzisa expres rezilierea contractului sau evacuarea chiriasului pentru motivul ca acesta nu este de acord cu majorarea chiriei. Capitolul IV cuprinde dispozitii finale privind solutionarea litigiilor dintre chiriasi si proprietari, drepturile chiriasilor care au facut imbunatatiri necesare si utile locuintei, precum si alte dispozitii.
    Curtea observa ca reglementarea de urgenta a acestor raporturi juridice dintre proprietari si chiriasi se impunea nu numai sub aspectul prelungirii contractelor de inchiriere, astfel cum au sustinut in motivarea exceptiei autorii acesteia, ci si sub celelalte aspecte reglementate de ordonanta. Prin urmare, sub acest aspect, exceptia de neconstitutionalitate urmeaza sa fie respinsa.
    De altfel, la aceeasi solutie, de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, se ajunge si pe baza argumentelor infatisate in opinia separata formulata la Decizia Curtii Constitutionale nr. 15 din 25 ianuarie 2000, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 267 din 14 iunie 2000, opinie pe care autorii acesteia o mentin si in cauza de fata.
    II. Autorii exceptiei considera ca prevederile ordonantei contravin si dispozitiilor constitutionale cuprinse in art. 4 alin. (2), art. 16 alin. (1), art. 20 alin. (1), art. 21 alin. (1) si (2), art. 22 alin. (1), art. 43 alin. (1), art. 49 alin. (1), art. 51, 54 si 128, care au urmatoarea redactare:
    Art. 4 alin. (2)
    "Romania este patria comuna si indivizibila a tuturor cetatenilor sai, fara deosebire de rasa, de nationalitate, de origine etnica, de limba, de religie, de sex, de opinie, de apartenenta politica, de avere sau de origine sociala.";
    Art. 16 alin. (1)
    "Cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari.";
    Art. 20 alin. (1)
    "Dispozitiile constitutionale privind drepturile si libertatile cetatenilor vor fi interpretate si aplicate in concordanta cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate la care Romania este parte.";
    Art. 21
    "(1) Orice persoana se poate adresa justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime.
    (2) Nici o lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept.";
    Art. 22 alin. (1)
    "Dreptul la viata, precum si dreptul la integritate fizica si psihica ale persoanei sunt garantate.";
    Art. 43 alin. (1)
    "Statul este obligat sa ia masuri de dezvoltare economica si de protectie sociala, de natura sa asigure cetatenilor un nivel de trai decent.";
    Art. 49 alin. (1)
    "Exercitiul unor drepturi sau al unor libertati poate fi restrans numai prin lege si numai daca se impune, dupa caz, pentru: apararea sigurantei nationale, a ordinii, a sanatatii ori a moralei publice, a drepturilor si a libertatilor cetatenilor; desfasurarea instructiei penale; prevenirea consecintelor unei calamitati naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav.";
    Art. 51
    "Respectarea Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor este obligatorie.";
    Art. 54
    "Cetatenii romani, cetatenii straini si apatrizii trebuie sa-si exercite drepturile si libertatile constitutionale cu buna-credinta, fara sa incalce drepturile si libertatile celorlalti.";
    Art. 128
    "Impotriva hotararilor judecatoresti, partile interesate si Ministerul Public pot exercita caile de atac, in conditiile legii."
    Autorii exceptiei au mai invocat si incalcarea Declaratiei Universale a Drepturilor Omului si totodata violarea prevederilor art. 20 alin. (1) din Constitutie, potrivit carora "Dispozitiile constitutionale privind drepturile si libertatile cetatenilor vor fi interpretate si aplicate in concordanta cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate la care Romania este parte".
    Examinand aceste sustineri, Curtea constata ca referirile autorilor exceptiei la art. 4 alin. (2), la art. 49 alin. (1) si la art. 54 din Constitutie sunt nerelevante, intrucat prin nici o dispozitie a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 nu se reglementeaza raporturi juridice prin care sa se creeze discriminari intre cetateni pe criterii de rasa, nationalitate, origine etnica, de limba, de religie, de sex, de opinie, de apartenenta politica, de avere sau de origine sociala. De asemenea, nu sunt puse in discutie restrangerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertati fundamentale si nici exercitarea cu buna-credinta a unor asemenea drepturi sau libertati.
    Cu privire la sustinerea ca prin aceeasi ordonanta a fost incalcat principiul egalitatii in drepturi a cetatenilor, consacrat prin art. 16 alin. (1) din Constitutie, Curtea retine ca dispozitiile ordonantei nu contravin acestui principiu, deoarece, asa cum a stabilit in mod constant in jurisprudenta sa, principiul egalitatii nu inseamna uniformitate, asa incat, daca la situatii egale trebuie sa corespunda un tratament egal, la situatii diferite tratamentul juridic nu poate fi decat diferit. Violarea principiului egalitatii si nediscriminarii exista atunci cand se aplica tratament diferentiat unor cazuri egale, fara a exista o motivare obiectiva si rezonabila, sau daca exista o disproportie intre scopul urmarit prin tratament inegal si mijloacele folosite.
    Referitor la critica de neconstitutionalitate privind incalcarea Declaratiei Universale a Drepturilor Omului, Curtea considera ca aceasta este neintemeiata, deoarece prin ordonanta supusa controlului de constitutionalitate Guvernul a avut in vedere tocmai apararea drepturilor fundamentale ale omului, ratiunea adoptarii ordonantei fiind protectia chiriasilor si prelungirea contractelor de inchiriere.
    Pentru aceleasi considerente Curtea retine ca nu au fost incalcate nici dispozitiile art. 43 alin. (1) din Constitutie, prin care este consacrata obligatia statului de a asigura cetatenilor un nivel de trai decent.
    Curtea constata, de asemenea, ca nu sunt intemeiate nici criticile privind incalcarea art. 128 din Constitutie, referitor la folosirea cailor de atac, deoarece, potrivit ordonantei criticate, partile interesate pot exercita calea de atac a recursului in conditiile reglementate prin ordonanta, iar potrivit art. 125 alin. (3) din Constitutie, "Competenta si procedura de judecata sunt stabilite de lege".
    Observand ca prin Ordonanta de urgenta nr. 40/1999 Guvernul nu a contravenit acestor dispozitii constitutionale, invocate de autorii exceptiei, Curtea retine ca nu au fost incalcate nici prevederile art. 51 din Legea fundamentala, referitoare la respectarea Constitutiei si a legilor, intrucat prevederile acesteia au fost respectate. Indatorirea fundamentala a cetatenilor de respectare a legilor nu este de natura sa impiedice Guvernul sa adopte solutii diferite de reglementarile anterioare.

    Fata de cele de mai sus, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte, exceptie ridicata de Francisc Zavoda si Maria Terezia Zavoda in Dosarul nr. 9.101/1998 al Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 13 iunie 2000.

            PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
                       LUCIAN MIHAI

                              Magistrat asistent,
                              Maria Bratu