DECIZIE Nr.
1067 din 20 noiembrie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 22 alin. (2) din Legea nr. 85/2006
privind procedura insolventei
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 842 din 8 decembrie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu
-judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Ninosu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Ion Tiucă - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 22 alin. (2) din Legea nr. 85/2006
privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Fair& Full Insolvency
Consulting I.PU.R.L. din Constanţa în Dosarul nr. 66/2006 al Tribunalului Buzău
- Secţia comercială şi de contencios administrativ.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Magistratul-asistent referă asupra cauzei, arătând că
la dosarul Curţii Constituţionale autorul excepţiei a depus o cerere prin care
solicită acordarea unui termen în vederea pregătirii apărării.
Reprezentantul Ministerului Public se opune cererii,
apreciind că, întrucât încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale datează
din 28 martie 2007, partea a avut suficient timp să angajeze un apărător până
la termenul fixat de instanţă.
Curtea, deliberând, respinge cererea de amânare a
judecăţii, deoarece nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 156 alin. 1
din Codul de procedură civilă.
Pe fondul cauzei, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate
ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 10 mai 2007, pronunţată în Dosarul
nr. 66/2006, Tribunalul Buzău - Secţia comercială şi de contencios
administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 22 alin. (2) din Legea nr. 85/2006
privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Fair& Full
Insolvency Consulting I.P.U.R.L. din Constanţa.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile criticate încalcă dreptul
de liberă practică a profesiei de practician în insolvenţă, întrucât nu
determină cu claritate „motivele temeinice" care pot sta la baza
înlocuirii administratorului judiciar, legiuitorul lăsând la aprecierea
exclusivă şi pur subiectivă a judecătorului-sindic îndeplinirea condiţiilor
pentru luarea unei astfel de măsuri. Mai mult, atunci când înlocuirea se
dispune din oficiu, hotărârea judecătorului-sindic nu ţine seama de decizia
adunării creditorilor prin care a fost numit administratorul judiciar. Astfel,
în condiţiile în care creditorii sunt principalele persoane interesate de modul
în care practicianul în insolvenţă îşi îndeplineşte atribuţiile cu care a fost
învestit, decizia acestora de a-l menţine în calitate de administrator apare ca
fiind lipsită de relevanţă.
In concluzie, autorul excepţiei susţine că dispoziţiile
art. 22 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 constituie o îngrădire nejustificată a
dreptului unei persoane de a-şi exercita în mod liber o activitate economică
bazată pe libera iniţiativă.
Tribunalul Buzău - Secţia comercială şi de
contencios administrativ apreciază excepţia de
neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată. Arată că atribuţiile
administratorului judiciar sunt stabilite printr-o lege specială, respectiv
Legea nr. 85/2006, precum şi de către judecătorul-sindic, în temeiul art. 20
alin. (2) din lege, iar motivele temeinice care pot sta la baza luării măsurii
de înlocuire a practicianului în insolvenţă sunt tocmai neîndeplinirea sau îndeplinirea
defectuoasă a acestor atribuţii.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul consideră că
accesul practicianului în insolvenţă la o activitate economică nu este îngrădit
prin norma legală criticată, aceasta sancţionând comportamentul neconform cu
legea sau dispoziţiile judecătorului-sindic al administratorului judiciar, în
scopul asigurării unei bune desfăşurări a procedurii insolvenţei şi a
îndeplinirii obiectivelor acesteia.
Avocatul Poporului apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textele de lege
criticate fiind în deplină concordanţă cu dispoziţiile constituţionale
invocate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 22 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 privind
procedura insolvenţei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, text de
lege care are următorul conţinut: „In orice stadiu al procedurii,
judecătorul-sindic, din oficiu sau la cererea comitetului creditorilor, îl
poate înlocui pe administratorul judiciar, prin încheiere motivată, pentru
motive temeinice. Incheierea de înlocuire se pronunţă în camera de consiliu, de
urgenţă, cu citarea administratorului judiciar şi a comitetului
creditorilor."
Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale
criticate încalcă prevederile constituţionale cuprinse în art. 45, referitoare
la libertatea economică.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că atribuţiile administratorului judiciar în cadrul procedurii
insolvenţei sunt cele stabilite prin art. 20 din Legea nr. 85/2006, care la
alin. (1) enumera principalele competenţe, iar la alin. (2) dă posibilitatea
judecătorului-sindic de a-i încredinţa administratorului judiciar, prin
încheiere, orice alte atribuţii pe care le consideră necesare.
Art. 22 din lege prevede măsurile şi sancţiunile pe
care judecătorul-sindic le poate aplica administratorului judiciar în cazul în
care acesta nu îşi îndeplineşte sau îşi îndeplineşte defectuos ori cu
întârziere sarcinile prevăzute de lege sau stabilite de judecătorul-sindic.
Textul de lege criticat prevede una dintre aceste
măsuri, şi anume înlocuirea administratorului judiciar de către
judecătorul-sindic. Inlocuirea practicianului în insolvenţă operează din oficiu
sau la cererea comitetului creditorilor, judecătorul-sindic fiind obligat să se
pronunţe printr-o încheiere care să cuprindă motivele temeinice care au condus
la adoptarea unei astfel de măsuri.
Curtea constată că dispoziţiile art. 22 alin. (2) din
Legea nr. 85/2006 nu îngrădesc sub nicio formă accesul liber al persoanei la o
activitate economică, consacrat de art. 45 din Constituţie. Atâta vreme cât
însuşi textul constituţional prevede că exercitarea acestuia se desfăşoară în
condiţiile legii, împrejurarea că, din motive care îi sunt imputabile în
exclusivitate administratorului judiciar, acesta este înlocuit din dosarul de
insolvenţă, în orice stadiu al procedurii, nu poate fi interpretată drept o
îngrădire nejustificată a dreptului de a-şi exercita în mod liber activitatea
profesională.
Independent însă de aceste
circumstanţe, critica de neconstituţionalitate nu poate fi reţinută întrucât
neagă legiuitorului competenţa conferită prin Constituţie de a reglementa
cadrul în care titularul unui drept are posibilitatea să şi-l valorifice, luând
în considerare drepturile şi interesele legitime ale celorlalţi titulari, pe
care este ţinut să le respecte.
Pe de altă parte, Curtea reţine că, potrivit art. 20
alin. (2) teza a doua din lege, încheierea de înlocuire se pronunţă în camera
de consiliu, de urgenţă, cu citarea administratorului judiciar şi a comitetului
creditorilor. Intr-un atare context, practicianul în insolvenţă are
posibilitatea de a-şi expune punctul de vedere cu privire la cererea de
înlocuire şi de a formula apărări în contradictoriu cu comitetul creditorilor,
astfel că susţinerea potrivit căreia textul de lege criticat lasă la aprecierea
exclusivă şi pur subiectivă a judecătorului-sindic îndeplinirea condiţiilor
necesare luării unei astfel de măsuri apare ca fiind neîntemeiată.
Pentru considerentele expuse
mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie,
precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea
nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 22 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie
ridicată de Fair & Full Insolvency Consulting I.P.U.R.L. din Constanţa în
Dosarul nr. 66/2006 al Tribunalului Buzău - Secţia comercială şi de contencios
administrativ.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 noiembrie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu