Decizia Nr.1067 din 14.07.2011

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 alin. (2), (3) şi (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, excepţie ridicată de Primăria Comunei Bradu în Dosarul nr. 1.413/1259/2008 al Tribunalului Comercial Argeş.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 1 octombrie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 1.413/1259/2008, Tribunalul Comercial Argeş a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 alin. (2), (3) şi (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, excepţie ridicată de Primăria Comunei Bradu, într-o cauză având ca obiect somaţie de plată.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că prin emiterea şi apoi comunicarea unei ordonanţe ce conţine somaţia de plată, ordonanţă obţinută ca urmare a unei proceduri speciale faţă de prevederile Codului de procedură civilă în ceea ce priveşte un anumit tip de creanţe, părţile sunt private de o serie de mijloace procesuale de care ar fi putut beneficia potrivit dreptului comun în susţinerea pretenţiilor sau apărărilor lor. În opinia autoarei excepţiei, faptul că, în practică, soluţionarea pe calea dreptului comun a litigiilor privind creanţele certe, lichide şi exigibile ar dura destul de mult, nu justifică o procedură specială care să încalce dreptul la un proces echitabil. Se mai arată că, chiar dacă în cadrul procedurii somaţiei de plată ambele părţi dispun de aceleaşi mijloace de probă, respectiv înscrisurile, va câştiga întotdeauna partea care, sub aspectul înscrisurilor prezentate, îşi va dovedi mai bine afirmaţia. Faptul că părţile au posibilitatea de a se folosi şi de alte mijloace de probă decât înscrisurile dacă apelează la calea dreptului comun nu este de natură a garanta existenţa unui proces echitabil, pentru că soluţia adoptată de către instanţă în cadrul procedurii somaţiei de plată constituie titlu executoriu. Până la pronunţarea instanţei de drept comun, debitorul supus executării ca efect al ordonanţei ce conţine somaţia de plată poate suferi prejudicii ireparabile. Cât priveşte durata propriu-zisă a termenului de plată pe care îl conţine ordonanţa, se apreciază că este mult prea scurt şi de multe ori nu este de natură a-i oferi debitorului posibilitatea de a-şi achita de bunăvoie obligaţiile către creditor, în cazul în care acesta doreşte acest lucru, evitând astfel executarea silită.Tribunalul Comercial Argeş consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece scopul legii este accelerarea procesului de recuperare a creanţelor, creditorii fiind îndreptăţiţi să aleagă fie calea specială prevăzută de Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001, fie calea dreptului comun.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 6 alin. (2), (3) şi (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 422 din 30 iulie 2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 295/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 380 din 5 iunie 2002, cu modificările şi completările ulterioare, având următorul cuprins: „(2) Când în urma examinării prevăzute la alin. (1) constată că pretenţiile creditorului sunt justificate, judecătorul emite ordonanţa care va conţine somaţia de plată către debitor, precum şi termenul de plată.(3) Termenul de plată nu va fi mai mic de 10 zile şi nici nu va depăşi 30 de zile. Judecătorul va putea stabili alt termen potrivit înţelegerii părţilor.(4) Ordonanţa se va înmâna părţii prezente sau se va comunica fiecărei părţi de îndată, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.“Textele constituţionale invocate în motivarea excepţiei sunt cele ale art. 21 alin. (3) şi art. 20, cu raportare la art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prevederile legale criticate au mai format obiectul controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi dispoziţii din Legea fundamentală. Astfel, prin Decizia nr. 434 din 18 noiembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 77 din 29 ianuarie 2004, Curtea a reţinut că „Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 instituie o procedură specială şi accelerată, derogatorie de la normele procedurii civile, pentru a asigura recuperarea într-un timp cât mai scurt a creanţelor. Acest caracter special al procedurii a determinat limitarea mijloacelor de probă, utilizabile în prima fază, la înscrisuri, completate de explicaţiile şi lămuririle date de părţi“. Curtea a mai statuat, prin Decizia nr. 447 din 26 octombrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 5 ianuarie 2005, că textele de lege criticate nu aduc atingere prevederilor art. 21 din Constituţie, „întrucât ordonanţa privind somaţia de plată, ce urmează a fi emisă de judecător, se va referi doar la obligaţii de plată a unor sume de bani rezultate din înscrisuri însuşite de părţi“. Aşa fiind, „este justificată cerinţa ca dovada acestora să se facă prin înscrisuri. Celelalte aspecte ale raporturilor juridice dintre părţi urmează a fi rezolvate conform reglementărilor din dreptul comun. Limitarea este deopotrivă valabilă pentru ambele părţi, ele având condiţii identice pentru exercitarea dreptului la apărare, fără a se încălca prin aceasta egalitatea în drepturi sau accesul liber la justiţie şi la un proces echitabil“. Întrucât nu au intervenit elemente noi care să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, soluţia şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţă. Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 alin. (2), (3) şi (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, excepţie ridicată de Primăria Comunei Bradu în Dosarul nr. 1.413/1259/2008 al Tribunalului Comercial Argeş. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 14 iulie 2011. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Prim-magistrat-asistent, Marieta Safta