DECIZIE   Nr. 105 din 13 iulie 1998

referitoare la constitutionalitatea Legii privind abilitarea Guvernului de a emite ordonante

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 263 din 15 iulie 1998

    In legatura cu Legea privind abilitarea Guvernului de a emite ordonante, adoptata de Camera Deputatilor si de Senat la 30 iunie 1998, Curtea Constitutionala a fost sesizata, la data de 2 iulie 1998, cu obiectii de neconstitutionalitate atat din partea unui grup de senatori, cat si din partea unui grup de deputati.
    Sesizarea formulata de grupul de 40 de senatori, respectiv de: Ion Iliescu, Mihai Matetovici, Liviu Maior, Mihaela-Rodica Stanoiu, Nicolae Sersea, Dan Stelian Marin, Ion Bold, Doru Laurian Badulescu, Octavian Opris, Doru Ioan Taracila, Ion Predescu, Octav Cozmanca, Gheorghe Avram, Emil Dima, Virgil Popa, Ioan Avarvarei, Alexandru-Radu Timofte, Constantin Sava, Vasile Vacaru, Mihai Petrescu, Ilie Aurel Constantin, Virgil Popescu, Nicolae Vacaroiu, Doru Gaita, Dan Mircea Popescu, Vasile Ion, Oliviu Gherman, Gheorghe Dumitrascu, Ilie Platica-Vidovici, Victor Apostolache, Ion Solcanu, Ghiorghi Prisacaru, Marcu Burtea, Victor Fuior, Nelu Badea, Nicolae Patru, Haralambie Cotarcea, Costica Ciurtin, Gheorghe Bunduc si Ion Minzina, constituie obiectul Dosarului nr. 112A/1998.
    1. In consideratiile generale ale sesizarii se sustine ca:
    - abilitarea Guvernului de a emite ordonante "in 18 domenii de activitate si pentru 102 materii de reglementat" presupune "un volum mare de acte normative", ceea ce echivaleaza cu o transferare de competenta de la Parlament la Guvern, incalcandu-se astfel atat dispozitiile art. 58 alin. (1) din Constitutie, potrivit carora "Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a tarii", cat si cele ale art. 114 din legea fundamentala, care prevad ca delegarea legislativa "are caracter limitativ, temporal si determinat";
    - se arata ca, in conformitate cu prevederile art. 114 alin. (2) din Constitutie, legea de abilitare "trebuie sa stabileasca obligatoriu si sa determine precis domeniul pentru care deleaga competenta de legiferare prin ordonante", insa prin legea atacata determinarea domeniilor "este confuza, la modul general si total imprecisa, ceea ce poate duce la depasirea delegarii" si, implicit, la incalcarea competentei de reglementare "prin intrarea in domeniul legii organice";
    - legea de abilitare contine referiri la acte normative anterioare, insuficient determinate, astfel incat trimiterea, fiind confuza, poate "crea substituirea temeiurilor legale de referinta";
    - legea nu este constitutionala si pentru ca "foarte putine dintre materiile de reglementat se justifica pe urgenta, pentru perioada celor doua luni de vara", nu au legatura directa cu reforma economica, "nu sunt de domeniul aplicativ al ordonantelor de abilitare" si pentru ca exista in vigoare acte normative care contin reglementari corespunzatoare.
    Se mai sustine ca prin delegarea excesiva de legiferare in "domenii si materii pentru care numai legea si numai Parlamentul au competenta de adoptare" se incalca angajamentul guvernamental prezentat "de primul-ministru de a renunta la mecanismul ordonantelor si de a recunoaste functia de legiferare a Parlamentului". In acest mod, se considera ca "Bazele constitutionale ale statului de drept sunt incalcate";
    - sunt formulate doua obiectiuni: in prima se critica faptul ca la art. 1 pct. 1 sunt enumerate 17 acorduri internationale, ratificari sau aderari, "care trebuia sa constituie preocuparea Guvernului, pana la aceasta data", iar in cea de-a doua, privind art. 1 pct. 4 lit. j), referitoare la Garda financiara, se respinge necesitatea organizarii si functionarii acestei institutii prin ordonanta, deoarece institutia este deja reglementata prin lege. Se sustine ca "legea este contradictorie si confuza", pentru ca la lit. k) a aceluiasi punct se deleaga competenta de legiferare pentru modificarea si completarea unor prevederi privind Garda financiara.
    2. Aspectele de neconstitutionalitate sesizate sunt:
    - dispozitiile art. 1 pct. 1 lit. m), prin care se abiliteaza Guvernul sa reglementeze prin ordonanta modificarea Ordonantei Guvernului nr. 66/1997 privind regimul investitiilor straine, sunt criticate, intrucat legea investitiilor straine este lege organica, care priveste, printre altele, "vanzarea-cumpararea de terenuri, de constructii, alte drepturi reale, de catre romani sau straini", iar in domeniile care fac obiectul legii organice Parlamentul nu poate emite o lege speciala de abilitare;
    - prevederile art. 1 pct. 2 lit. f), referitoare la acordarea de prime la exportul de grau, precum si cele cuprinse la art. 1 pct. 1 lit. j), referitoare la asigurarea unor facilitati furnizorilor de ingrasaminte, sunt contrare spiritului dispozitiilor art. 134 si 137 din Constitutie, intrucat primele din bugetul de stat trebuie acordate producatorilor si nu comerciantilor;
    - si dispozitiile art. 1 pct. 3 lit. a), referitoare la abilitarea Guvernului de a reglementa prin ordonanta regimul silvic si administrarea fondului forestier, sunt neconstitutionale, deoarece atat regimul silvic, cat si administrarea fondului forestier sunt reglementate in capitole distincte ale Codului silvic, care are natura juridica a unei legi organice, si, in consecinta, cele doua capitole nu pot fi modificate prin ordonanta, ci prin lege organica. Astfel sunt incalcate prevederile art. 114 alin. (1) din Constitutie.
    Neconstitutionale sunt considerate si prevederile cuprinse la lit. b) a aceluiasi punct, care reglementeaza impadurirea terenurilor degradate, intrucat "actele de ameliorare prin impaduriri aduc atingere dreptului de proprietate", care poate fi reglementat numai prin lege organica, tinand seama de prevederile art. 72 alin. (3) lit. k) din Constitutie;
    - dispozitiile art. 1 pct. 4 lit. j) si k), referitoare la organizarea si functionarea Garzii financiare si la modificarea si completarea unor prevederi legale care privesc activitatea acesteia, sunt neconstitutionale, pentru ca "aceasta este o institutie de stat, guvernamentala, cu statut special de functionari publici, cu regulament special de functionare", iar obiectul de reglementare apartine domeniului legii organice si nicidecum domeniului de reglementare prin lege ordinara;
    - reglementarile art. 1 pct. 6 lit. a) si b), care "privesc acte de dispozitie privind proprietatea ce apartine F.P.S. si fostelor F.P.P. devenite societati de investitii financiare (S.I.F.)", angajeaza proprietatea in raporturile dintre cele doua categorii de unitati, care poate fi reglementata numai prin lege organica;
    - sunt, la randul lor, neconstitutionale si prevederile art. 1 pct. 7 lit. b), c) si d), prin care Guvernul a fost abilitat sa emita ordonante in domeniul salarizarii persoanelor alese sau numite in functii de demnitate publica din administratia publica locala, in domeniul salarizarii diplomatilor si in domeniul platii colaboratorilor externi, folositi de ministere la elaborarea unor proiecte de coduri si a altor acte normative. Se arata ca domeniile de abilitare au fost stabilite cu superficialitate, intrucat prin legea salarizarii in domeniul bugetar, adoptata recent de Parlament, sunt reglementate "cele trei materii mentionate la lit. b), c) si d)";
    - din prevederile art. 1 pct. 9 lit. b), privind organizarea si functionarea Fondului Cultural National, nu rezulta la ce se refera abilitarea. Daca Fondul Cultural National inlocuieste ca regim si reglementare "patrimoniul cultural national", reglementarea prin ordonanta va aduce "inestimabile pagube poporului roman, datorita specificului ordonantei de abilitare";
    - delegarea legislativa prevazuta la art. 1 pct. 10 lit. d), e) si g) priveste domeniul invatamantului si educatiei nationale si astfel se poate "intelege ca se intentioneaza sa se modifice legea invatamantului". Intrucat legea mentionata este una organica, abilitarea data este inadmisibila si nici nu se justifica, pentru ca problematica vizata este, deja reglementata;
    - abilitarea pentru planificarea apararii Romaniei, prevazuta la art. 1 pct. 15 lit. a), este data cu nerespectarea prevederilor art. 117 din Constitutie, potrivit carora "problemele apararii nationale sunt de competenta exclusiva a Parlamentului" si se reglementeaza prin lege organica;
    - prevederile referitoare la reglementarea situatiei bunurilor de orice fel supuse confiscarii, confiscate, fara mostenitori sau fara stapan, precum si valorificarea acestora, in conditiile procedurale si de transmitere fara plata a unor bunuri confiscate, prevazute la art. 1 pct. 15 lit. d), privesc acte de dispozitie asupra dreptului de proprietate si, prin urmare, domeniul de legiferare apartine legii organice. Prin abilitarea Guvernului de a reglementa prin ordonanta acest domeniu, dreptul de proprietate "prevazut la art. 41 din Constitutie isi pierde garantia constitutionala";
    - prevederile art. 1 pct. 16, referitoare la zona de interes national, sunt neconstitutionale, intrucat, in sensul art. 72 alin. (3) lit. k) si p) din Constitutie, declararea oricarei zone este de domeniul legii organice;
    - reglementarea restituirii unor imobile care au apartinut comunitatilor minoritatilor nationale, prevazuta la art. 1 pct. 17, se poate realiza numai printr-o lege organica. Se sustine ca aceasta dispozitie este discriminatorie, in favoarea unor categorii de minoritati nationale, si creeaza acestei categorii de cetateni un statut privilegiat fata de cetatenii majoritari;
    - in final, se solicita sa se constate neconstitutionalitatea legii in integralitatea sa, avand in vedere ca, in exercitarea controlului de constitutionalitate, Curtea poate sa examineze si "alte aspecte de neconstitutionalitate, conexe cu cele sesizate".
    Sesizarea formulata de un grup de 52 de deputati, respectiv de: Adrian Nastase, Miron Tudor Mitrea, Ioan Bivolaru, Viorica Afrasinei, Mircea Adrian Croitoru, Vasile Stan, Marin Cristea, Traian Sabau, Dumitru Popescu, Florin Georgescu, Mitzura Domnica Arghezi, Romulus Ion Moucha, Ioan Dan Popescu, Dan Nica, Petre Naidin, Ecaterina Andronescu, Niculae Napoleon Antonescu, Gheorghe Vilceanu, Petru Bejinariu, Gheorghe Secara, Gheorghe Marin, Florian Serac, Victor Traian Mihu, Ionel Marineci, Mihai Vitcu, Constantin-Eremia Cotrutz, Gheorghe Ana, Hildegard Puwak, Marian Sarbu, Gheorghe Romeo Leonard Cazan, Ioan Iuliu Furo, Luca Stefanoiu, Ilie Neacsu, Constantin Babalau, Ovidiu Sincai, Virgil Popa, Vasile Matei, Eugenia Moldoveanu, Darie Simion, Dumitru Paslaru, Lazar Ladariu, Alexandru Albu, Ioan Mircea Pascu, Leonida Lari Iorga, Gheorghe Ana, Mihail Sireteanu, Iulian Costel Tocu, Ion Honcescu, Gheorghe Oana, Acsinte Gaspar, Dan Ghibernea si Viorel Hrebenciuc, formeaza obiectul Dosarului nr. 113A/1998.
    In consideratiile generale este criticata legea ca fiind neconstitutionala, pentru ca abilitarea vizeaza un numar insemnat de reglementari, "ceea ce va conduce la adoptarea unui numar exagerat de ordonante" si, implicit, la transferul, in favoarea Guvernului, a competentei de legiferare, atributie conferita Parlamentului prin Constitutie.
    Critici care vizeaza in mod concret aspecte de neconstitutionalitate:
    - dispozitiile art. 1 pct. 1 lit. e), i), l) teza intai si lit. o), prin care Guvernul este abilitat sa emita "ordonante referitoare la ratificarea, aderarea sau acceptarea de catre Romania a unor acorduri, conventii sau amendamente internationale", contravin prevederilor art. 91 alin. (1) din Constitutie, care prevad ca presedintele incheie tratate in numele Romaniei si ca "tratatele internationale care implica un angajament financiar" sunt supuse Parlamentului pentru ratificare. Atributiile presedintelui, reglementate prin Constitutie, nu pot fi delegate Guvernului;
    - sunt atacate ca neconstitutionale si prevederile art. 1 pct. 3 lit. a), referitoare la reglementarea regimului silvic si la administrarea Fondului forestier national, intrucat enuntarea generala a domeniului delegarii legislative nu permite delimitarea "reglementarilor organice de cele ordinare cu privire la regimul juridic al proprietatii publice si al sanctiunilor care vor fi aplicate in caz de incalcare a acestora";
    - dispozitiile art. 1 pct. 15 lit. a), referitoare la abilitarea de a emite ordonante in domeniul planificarii apararii Romaniei, care este o componenta in cadrul sistemului national de aparare, sunt in contradictie cu art. 117 alin. (2) din Constitutie si, ca atare, regimul acestuia trebuie reglementat prin lege organica;
    - reglementarea de la art. 1 pct. 17, referitoare la restituirea unor bunuri imobile ce au apartinut comunitatilor minoritatilor nationale, este neconstitutionala, deoarece, potrivit art. 72 alin. (3) lit. k) din Constitutie, "regimul general al proprietatii si al mostenirii se reglementeaza prin lege organica".
    In temeiul art. 19 din Legea nr. 47/1992, republicata, s-au cerut puncte de vedere presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului.
    Presedintele Camerei Deputatilor apreciaza, in punctul sau de vedere, ca obiectiile de neconstitutionalitate formulate sunt neintemeiate, aratand, in esenta, urmatoarele:
    I. Cu privire la consideratiile generale ale sesizarilor, se sustine ca stabilirea numarului materiilor in care Guvernul este abilitat sa emita ordonante "reprezinta o putere exclusiva a Parlamentului", iar aceasta modalitate de exercitare a puterii sale "nu reprezinta un transfer al competentei de legiferare de la Parlament la Guvern".
    Referitor la critica potrivit careia textele sunt redactate intr-o maniera "prea generala, confuza si nedeterminata", se afirma ca modul de redactare a unei legi "nu poate privi constitutionalitatea acesteia, ci eventuale probleme de tehnica legislativa".
    In ceea ce priveste constatarea autorilor sesizarii ca foarte putine dintre materiile de reglementare delegate se justifica prin urgenta, se afirma ca "oportunitatea delegarii legislative nu poate face obiectul justitiei constitutionale".
    Nu sunt intemeiate nici sustinerile ca prin ordonante nu se pot reglementa "regimul juridic, statutele, institutiile, segmentele generale ale societatii", pentru ca materiile respective nu sunt cuprinse in domeniul rezervat legilor organice.
    Cu privire la obiectiile exprimate la pct. 1 lit. e) din sesizarea grupului de senatori, se opineaza ca atat ratificarea acordurilor internationale, cat si modificarea unor prevederi privind regimul investitiilor straine in Romania intra in categoria legilor ordinare si, deci, "orice impediment privitor la delegarea legislativa in aceasta materie este inlaturat".
    Relativ la cea de-a doua obiectie de la pct. 1 lit. e) din sesizarea grupului de senatori, referitoare la Garda financiara, se afirma ideea ca "ordonantele pot interveni si in materii ce sunt deja reglementate prin lege ordinara" si, prin urmare, Guvernul poate fi abilitat "pentru a reanaliza reglementarea existenta".
    II. Presedintele Camerei Deputatilor a grupat raspunsurile la obiectiile exprimate la pct. 2, intitulat "Aspecte esentiale de neconstitutionalitate", in doua categorii:
    A. Referitor la prima categorie de critici, care invoca ideea reglementarii prin ordonante a unor domenii care fac obiectul legilor organice, se retine:
    - critica referitoare la dispozitiile cuprinse la art. 1 pct. 1 lit. m) din lege nu este intemeiata, pentru ca s-a delegat modificarea Ordonantei Guvernului nr. 66/1997 privind regimul investitiilor straine in Romania, realizate prin cumpararea de titluri de stat, care nu a fost inca aprobata prin lege, iar nu modificarea Legii investitiilor straine, care este o lege organica;
    - obiectiile formulate la art. 1 pct. 3 lit. a) nu pot fi retinute, deoarece art. 72 alin. (3) lit. k) din Constitutie, referitor la regimul general al proprietatii, nu este afectat, pentru ca regimul silvic si administrarea fondului forestier nu reprezinta "elemente definitorii ale regimului general al proprietatii, ci numai modalitati de aparare a dreptului de proprietate";
    - nici obiectia ce vizeaza art. 1 pct. 6 lit. a) si b) nu poate fi retinuta, deoarece, potrivit prevederilor art. 72 alin. (3) lit. k) din Constitutie, se reglementeaza prin lege organica regimul juridic general al proprietatii si al mostenirii, si "nicidecum reglementarea transferului de actiuni, ca urmare a reorganizarii regiilor autonome, regularizarea cotelor de capital social, alocate potrivit Legii nr. 58/1991, ori masurile pentru oprirea subcapitalizarii bancilor", asa cum expres se mentioneaza la art. 1 pct. 6 lit. a), b) si c) din lege;
    - critica formulata la art. 1 pct. 10, lit. d), e) si g) nu poate fi acceptata, pentru ca nici una dintre materiile mentionate la aceste litere nu a fost reglementata prin legea invatamantului si nu tine de domeniul legilor organice;
    - sustinerile autorilor sesizarii cu privire la neconstitutionalitatea art. 1 pct. 15 lit. a), referitoare la planificarea apararii Romaniei, nu sunt intemeiate, deoarece, potrivit art. 117 alin. (2) din legea fundamentala, "numai structura sistemului de aparare, organizarea armatei, pregatirea populatiei pentru aparare si statutul cadrelor militare se stabilesc prin lege organica, planificarea apararii Romaniei fiind exclusa din materiile rezervate legii organice";
    - nu este fondata nici critica referitoare la art. 1 pct. 16, referitoare la zona de interes national, avand in vedere ca dispozitiile art. 72 alin. (3) lit. p) din Constitutie se refera la stabilirea zonei economice exclusive, care impreuna cu zona contigua, zona intermediara si platoul continental alcatuiesc zone maritime cu regim special, institutie juridica apartinatoare dreptului international. Zonele de interes national, creatie a dreptului intern, sunt apartinatoare domeniului legii ordinare;
    - obiectia de neconstitutionalitate ce vizeaza art. 1 pct. 17 din legea de abilitare nu poate fi primita, pentru ca delegarea legislativa relativa la "reglementarea restituirii unor imobile ce au apartinut comunitatilor minoritatilor nationale poate privi numai aspecte exterioare regimului general al proprietatii, care, potrivit art. 72 alin. (3) lit. k) din Constitutie, se reglementeaza numai prin lege organica". Or, prin reglementarea restituirii unor bunuri imobile in cadrul unei ordonante nu se aduce atingere regimului general al proprietatii, ci se are in vedere modalitatea de realizare a dreptului de proprietate.
    B. Referitor la categoria de critici care exprima ideea de neconstitutionalitate prin aceea ca demonstreaza o gresita reglementare sau impovareaza Guvernul cu solutionarea unor probleme deosebit de grave, se sustine:
    - critica privind art. 1 pct. 2 lit. j) este neintemeiata, deoarece "acordarea unor prime la export este o chestiune de politica economica, iar nu una de constitutionalitate";
    - nu este fondata nici critica adusa prevederilor art. 1 pct. 2 lit. j), referitoare la "asigurarea unor facilitati furnizorilor de ingrasaminte chimice si de uz fitosanitar in anul 1998", intrucat este tot o chestiune de politica economica a Guvernului, "care nu afecteaza constitutionalitatea legii de abilitare";
    - nici critica privind dispozitiile art. 1 pct. 7 lit. b), c) si d) nu este intemeiata, deoarece nici o prevedere constitutionala nu interzice Parlamentului sa abiliteze Guvernul de a emite "ordonante in domenii care sunt deja reglementate, cu exceptia legilor organice";
    - nu poate fi primita nici critica indreptata impotriva art. 1 pct. 9 lit. b), cu atat mai mult cu cat se stie ca in materia protectiei patrimoniului cultural national s-a legiferat foarte putin. Reglementarea organizarii si functionarii, prin ordonanta, a Fondului Cultural National "reprezinta o reglementare juridica utila", care nu este exceptata in materia delegarii legislative si nici nu este contrara Constitutiei;
    - nici critica indreptata impotriva art. 1 pct. 15 lit. d) nu este intemeiata, intrucat abilitarea priveste numai "bunurile supuse confiscarii, confiscate, fara mostenitori sau fara stapan", deci care presupun o interventie de urgenta pentru a nu se distruge sau devaloriza, sau sa fie pagubitoare pentru mediu.
    In punctul de vedere al presedintelui Senatului se apreciaza ca sesizarile grupului de deputati si ale grupului de senatori sunt neintemeiate, pentru urmatoarele motive:
    A. Asupra consideratiilor generale ale sesizarilor se arata ca acestea apar ca neintemeiate, deoarece art. 114 din Constitutie "nu impune o limitare a numarului de domenii de activitate, de materii sau ordonante", iar domeniile in care se pot emite ordonante "sunt enuntate in mod deosebit de precis".
    Critica referitoare la posibilitatea ca reglementarile prin ordonante sa alunece in domeniul legilor organice este neintemeiata, potrivit opiniei exprimate, utilizandu-se ca argument prevederile art. 114 alin. (1) din Constitutie, conform carora "ordonantele nu pot legifera in domenii care fac obiectul legilor organice, si afirmatia ca "este firesc ca Guvernul sa respecte aceasta prevedere". Mai mult, se sustine ca "atata timp insa cat o ordonanta nu a fost emisa, nu se poate pune in discutie daca ea reglementeaza un domeniu care face obiectul unei legi ordinare sau al unei legi organice".
    Presedintele Senatului, in finalul consideratiilor generale, a mentionat ca prin acestea s-a raspuns implicit si criticilor concrete ale sesizarilor ce vizeaza urmatoarele prevederi ale legii de abilitare: art. 1 pct. 1 lit. m) si j), pct. 2 lit. f), pct. 3 lit. a) si b), pct. 4 lit. j) si k), pct. 6 lit. a) si b), pct. 10 lit. d), e) si g), pct. 15 lit. a) si pct. 17.
    B. Punctul de vedere exprimat cu privire la obiectiunile de neconstitutionalitate asupra unor dispozitii ale Legii de abilitare a Guvernului de a emite ordonante:
    - cu referire la critica ce vizeaza ratificarea unor acorduri internationale, prevazute la art. 1, se arata ca se impune a fi respinsa pentru ca nu contine nici un motiv de neconstitutionalitate;
    - apare ca nefondata si critica formulata asupra constitutionalitatii art. 1 pct. 1 lit. c), lit. i), lit. l) teza intai si lit. o), deoarece ordonantele de ratificare, incheiere de acorduri etc. vor fi supuse spre aprobare Parlamentului si deci "cerintele constitutionale sunt respectate de legea de abilitare";
    - este neintemeiata si critica privitoare la stabilirea coeficientilor de salarizare pentru persoanele alese sau numite in functii de demnitate publica din administratia publica locala, pentru ca, desi este adevarat ca "Legea de salarizare in domeniul bugetar" a fost votata de ambele Camere, acest fapt nu releva un aspect de neconstitutionalitate, insa produce consecinta ca "acest punct din lege ramane fara obiect";
    - in pofida criticilor aduse abilitarii de a reglementa prin ordonanta salarizarea diplomatilor si plata colaboratorilor externi folositi de ministere la elaborarea unor proiecte de coduri si a altor acte normative, se apreciaza ca delegarea in acest domeniu este constitutionala, pentru ca vor fi reglementate "domenii precise cu privire la salarizarea unei categorii de functionari de stat, respectiv la reglementarea platii unei categorii strict delimitate de colaboratori externi";
    - prin critica indreptata impotriva art. 1 pct. 9 lit. b) privind organizarea si functionarea Fondului Cultural National, "nu se invoca imprejurarea ca emiterea unei ordonante in acest domeniu ar avea un caracter neconstitutional si astfel ea apare ca fiind nefondata";
    - se solicita sa se constate ca abilitarea de a se reglementa prin ordonanta planificarea apararii Romaniei este constitutionala, deoarece aceasta materie nu este enumerata la art. 117 alin. (2) din Constitutie printre domeniile care se reglementeaza prin lege organica;
    - cu privire la art. 1 pct. 15 lit. d) din legea examinata, privind reglementarea bunurilor de orice fel supuse confiscarii, confiscate, fara mostenitori sau fara stapan, precum si valorificarea lor in conditiile si cu procedurile de transmitere fara plata a unor bunuri confiscate, se arata ca este "netemeinica sustinerea din contestatie ca se aduce atingere dreptului de proprietate, deoarece prin legea de abilitare se urmareste ca Guvernul sa poata reglementa prin ordonanta modul de valorificare a bunurilor care apartin statului, ca urmare a situatiilor enumerate de lege";
    - se solicita sa se constate ca este neintemeiata si critica de neconstitutionalitate indreptata impotriva art. 1 pct. 16 din lege, intrucat, "invocandu-se art. 72 alin. (3) lit. p) din Constitutie, contestatarii confunda zona de interes national, care urmeaza a fi stabilita prin ordonanta, cu zona economica exclusiva", care este apartinatoare domeniului legilor organice.
    In punctul de vedere al Guvernului se apreciaza ca sesizarea formulata de grupul senatorilor cu privire la neconstitutionalitatea legii de abilitare a Guvernului de a emite ordonante este nefondata, in esenta, pentru urmatoarele motive:
    - critica referitoare la transferarea competentei de legiferare de la Parlament la Guvern, cu incalcarea prevederilor art. 58 alin. (1) din Constitutie, si la delegarea legislativa, care s-a produs cu incalcarea dispozitiilor art. 114 din legea fundamentala, se apreciaza ca este neintemeiata, "avand in vedere ca delegarea legislativa a fost data in temeiul art. 114 din Constitutie, fara a se incalca dispozitiile art. 58 alin. (1) din legea fundamentala";
    - se arata ca domeniile de abilitare a Guvernului de a emite ordonante nu sunt imprecis si confuz determinate, ci, dimpotriva, "ele sunt clar exprimate si, chiar daca pentru unele domenii exprimarea este mai generala, se are in vedere respectarea stricta a Constitutiei in domeniul adoptarii ordonantelor";
    - sustinerea potrivit careia prin Legea de abilitare a Guvernului de a emite ordonante se fac "referiri la acte normative si, indeosebi, la ordonante anterioare, insuficient determinate", nu poate fi acceptata, pentru ca nu a fost invocata incalcarea vreunei dispozitii constitutionale si pentru ca "nu se poate baza pe simple eventualitati";
    - nu este intemeiata critica potrivit careia prin delegarea de legiferare in "domeniile multiple ce urmeaza a fi reglementate prin ordonante se incalca angajamentul guvernamental de a renunta la mecanismul ordonantelor de urgenta si ca materiile de reglementare nu au legatura directa si imediata cu reforma economica", deoarece actele normative ce urmeaza a fi emise nu sunt ordonante de urgenta, "avand domenii restranse de reglementare doar la domeniile care nu fac obiectul legilor organice", iar legatura cu reforma economica rezulta chiar din critica potrivit careia "abilitarea reprezinta de fapt o reluare in mare parte a programului de guvernare";
    - in legatura cu faptul ca ratificarile si aderarile la cele 17 acorduri internationale trebuia "sa constituie preocuparea Guvernului in alta perioada" si cu sustinerile referitoare la abilitarea Guvernului de a reglementa prin ordonanta organizarea si functionarea Garzii financiare, se apreciaza ca sunt nefondate criticile, intrucat ele nu sunt dezvoltate in considerarea unor norme constitutionale incalcate;
    - referitor la afirmatia ca modificarea Ordonantei Guvernului nr. 66/1997 privind regimul investitiilor straine in Romania este de domeniul legii organice si, in consecinta, abilitarea in aceasta materie este neconstitutionala, se sustine ca "investitiile straine realizate prin cumpararea de titluri de stat" apartin unui "domeniu care nu are nici o legatura cu regimul general al proprietatii si al legii organice";
    - in legatura cu pretinsa neconstitutionalitate a delegarii de legiferare in materia acordarii de prime la exportul de grau si asigurarii unor inlesniri furnizorilor de ingrasaminte chimice si de produse de uz fitosanitar in anul 1998, se apreciaza ca nefondata critica, avand in vedere ca din textul art. 1 pct. 2 lit. j) nu rezulta ca vor fi incurajati "exportatorii si nu producatorii";
    - sustinerile cu privire la neconstitutionalitatea art. 1 pct. 3 lit. a) si d) apar ca neintemeiate, pentru ca "nu au in vedere faptul ca textul nu se refera la schimbarea regimului juridic, ci la masuri ce trebuie luate pentru asigurarea protectiei Fondului forestier national, cu respectarea intocmai a principiilor si dispozitiilor constitutionale privind regimul general al fondului forestier si al proprietatii";
    - cu privire la neconstitutionalitatea reglementarii prin ordonante a transferului de proprietate catre Fondul Proprietatii de Stat a unor actiuni, se afirma ca este neintemeiata sustinerea, pentru ca "domeniul rezervat legii organice se refera exclusiv la regimul general al proprietatii si nu la aspecte de ordin particular";
    - in legatura cu salarizarea categoriilor de salariati, prevazuta la art. 1 pct. 7 lit. b), c) si d), care a mai fost reglementata printr-o lege recent adoptata de Camerele Parlamentului, se apreciaza ca abilitarea acordata Guvernului este constitutionala, cu atat mai mult cu cat autorii obiectiunii nu au invocat "textele constitutionale la care se contravine";
    - se solicita sa fie respinsa si sesizarea de neconstitutionalitate privind dispozitiile art. 1 pct. 9 lit. b), prin care Guvernul este abilitat sa emita ordonante pentru organizarea si functionarea Fondului Cultural National, intrucat obiectiunea nu este motivata pe infrangerea unor prevederi constitutionale;
    - prevederile art. 1 pct. 10 lit. d), e) si g), cu privire la reglementari ce se refera la unele activitati de invatamant, sunt constitutionale, "avand in vedere ca din redactarea textelor ... rezulta clar ca prin ordonante se vor reglementa unele masuri ce nu vizeaza <<organizarea generala a invatamantului>>", care tine de domeniul legii organice;
    - delegarea legislativa privind planificarea apararii Romaniei este constitutionala, intrucat art. 117 alin. (2) din Constitutie stabileste materiile care se reglementeaza prin lege organica, nefiind enumerata printre aceste materii si planificarea apararii Romaniei;
    - nici prevederile art. 1 pct. 15 lit. d), referitoare la reglementarea situatiei bunurilor de orice fel supuse confiscarii si ramase fara stapan, nu contravin vreunei prevederi constitutionale, intrucat, potrivit prevederilor art. 72 alin. (3) lit. k) din Constitutie, face obiectul legii organice numai "regimul general al proprietatii si al mostenirii";
    - se sustine ca declararea zonei de interes national este de domeniul legii ordinare si, in consecinta, delegarea de legiferare este constitutionala, intrucat art. 72 alin. (3) lit. p) din Constitutie se refera la "zone economice exclusive", care se reglementeaza prin lege organica;
    - in opinia Guvernului, reglementarea restituirii unor bunuri imobile, prin delegare legislativa, este constitutionala, "intrucat rezulta clar ca ordonanta ar urma sa stabileasca unele modalitati si proceduri de restituire".
    Dispozitia legala analizata, se sustine in continuare, nu poate fi considerata neconstitutionala "atata timp cat nu se precizeaza ca restituirea se refera si la alte categorii de imobile decat cele preluate de stat fara titlu", iar in cazul unor asemenea imobile, "restituirea nu are caracter constitutiv de drepturi", deci nu presupune "desfiintarea dreptului de proprietate a unuia si infiintarea dreptului de proprietate in favoarea altuia".
    Se conchide ca "aceste dispozitii nu sunt de domeniul legii organice, intrucat nu privesc regimul general al proprietatii ci, dimpotriva, sunt in spiritul art. 41 alin. (1) din Constitutie, potrivit caruia statul garanteaza si ocroteste proprietatea".
    Intrucat ambele obiectii privesc aceeasi lege si, in esenta, au un continut asemanator, Curtea dispune conexarea celor doua dosare.

    CURTEA CONSTITUTIONALA,
avand in vedere obiectiile de neconstitutionalitate cu care a fost sesizata, punctele de vedere ale presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si al Guvernului, prevederile legii privind abilitarea Guvernului de a emite ordonante, raportate la dispozitiile Constitutiei si ale Legii nr. 47/1992, republicata, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala este competenta sa solutioneze obiectiile de neconstitutionalitate care au fost formulate, cu respectarea art. 144 lit. a) din Constitutie si a art. 17 si urmatoarele din Legea nr. 47/1992.
    Obiectiile formulate in cele doua sesizari pot fi grupate in trei categorii: cele cu caracter general, cele privind aspecte care nu vizeaza incalcarea unor dispozitii constitutionale si cele care se intemeiaza, in principal, pe incalcarea prevederilor art. 114 alin. (1) din Constitutie, referitoare la interdictia abilitarii Guvernului de a emite ordonante in domeniul legilor organice.
    I. Cat priveste pe cele dintai, in sesizarea inaintata de cei 40 de senatori se solicita constatarea "neconstitutionalitatii legii in intregimea ei, in temeiul art. 58 si 114 din Constitutie, sau declararea ca neconstitutionala a abilitarii date pentru materiile enuntate la pct. 2", care se refera la "aspecte esentiale de neconstitutionalitate". Este de presupus ca aspectele de neconstitutionalitate, care conduc, in opinia semnatarilor sesizarii, la neconstitutionalitatea in intregime a legii supuse controlului, sunt cuprinse la pct. 1 al aceleiasi sesizari.
    In cadrul ambelor sesizari se arata ca, prin marele numar al materiilor delegate prin legea de abilitare, are loc "... o transferare de competenta de la Parlament la Guvern", incalcandu-se astfel art. 58 alin. (1) din Constitutie, potrivit caruia Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a tarii. Aceeasi critica este cuprinsa si in partea initiala a sesizarii semnate de cei 52 de deputati.
    Este de retinut insa, asa cum se arata si in punctul de vedere al Senatului, ca textul art. 114 alin. (1) din Constitutie nu impune o limita anume intinderii delegarii, fiind de resortul exclusiv al puterii legiuitoare de a aprecia care sunt materiile ce urmeaza a fi reglementate prin ordonante. Pe de alta parte, nu poate fi vorba de un transfer de competenta de la Parlament la Guvern, atata timp cat, potrivit art. 114 alin. (3) din Constitutie, ordonantele se supun aprobarii Parlamentului prin lege, intr-un termen stabilit prin insusi continutul legii de abilitare, asa cum s-a si procedat in speta. Libera apreciere a Parlamentului cu privire la obiectul legii de abilitare este tocmai expresia oferirii posibilitatii pentru executiv de a emite reglementari prin ordonante pe timpul vacantei parlamentare, in domenii pe care Parlamentul insusi, desi le apreciaza ca prioritare in perioada respectiva, nu le poate reglementa prin lege. In aceasta perioada, asupra acestei aprecieri, cata vreme prevederile art. 114 din Constitutie sunt respectate, Curtea Constitutionala nu are calitatea de se pronunta, asa cum s-a retinut in mod constant in practica acesteia.
    In sesizarea grupului de senatori se mai sustine ca "... determinarea materiilor pentru care s-a dat abilitare este confuza, la modul general, si total imprecisa", ceea ce ar conduce la "... depasirea delegarii, substituirea de reglementare si incalcarea competentei prin intrarea in domeniul legii organice".
    Dar acestea nu sunt critici de constitutionalitate, pentru a se situa in campul de analiza al contenciosului constitutional, fiind cel mult, dupa cum se arata in punctul de vedere al Camerei Deputatilor, de resortul unei critici a modului de redactare a legii, evidentiind eventuale neajunsuri de domeniul tehnicii legislative.
    In aceeasi sesizare se mai arata ca "... foarte putine dintre materiile de reglementare se justifica pe urgenta", omitandu-se faptul ca in cauza nu este in discutie emiterea unor ordonante de urgenta, prevazute la art. 114 alin. (4) din Constitutie, care, fara indoiala, ar fi indreptatit critica formulata, ci de ordonante ce nu reclama o astfel de justificare, fiind doar expresia unei delegari legislative in delimitarea careia Parlamentul este suveran.
    In fine, critica intemeiata pe faptul ca legea supusa controlului, prin dimensiunile delegarii, ar incalca angajamentul primului-ministru de a se renunta la legiferarea prin ordonante prezinta, neindoielnic, un caracter politic, care nu poate avea contingente, prin insasi natura ei, cu contenciosul constitutional.
    Fata de cele de mai sus, este de retinut, in conditiile in care nu se formuleaza alte obiectii referitoare la constitutionalitatea legii in integralitatea ei, ca obiectiile respective nu sunt de natura a conduce la considerarea intregii legi ca neconstitutionala, urmand a se analiza celelalte critici, cu caracter concret, formulate de grupul de senatori la pct. 2 din sesizare, precum si de grupul de deputati la pct. II din actul inaintat Curtii.
    II. In legatura cu o alta parte a sesizarilor, se retine ca unele dintre criticile formulate nu vizeaza, in realitate, incalcari ale legii fundamentale.
    Astfel, la art. 1 pct. 1 lit. m) din sesizarea primita de la Senat se arata ca modificarea Ordonantei Guvernului nr. 66/1997 privind regimul investitiilor straine in Romania, realizate prin cumpararea de titluri de stat, ar fi neconstitutionala, pentru ca ar fi de domeniul legii organice, care nu poate fi delegat, omitandu-se ca delegarea a avut loc si ca ordonanta, fiind in vigoare, este si firesc ca organul care a adoptat-o (Guvernul) sa o poata modifica. Faptul ca aceste modificari ar putea sa priveasca aspecte de domeniul legii organice reprezinta o simpla ipoteza a autorilor sesizarii. Daca astfel de modificari s-ar produce, ele ar fi cenzurabile in cadrul contenciosului constitutional, in virtutea dispozitiilor legii fundamentale.
    La pct. 2 lit. b) si c) din sesizarea primita de la Senat [vizand art. 1 pct. 2 lit. f) si art. 1 pct. 1 lit. j) din lege] se critica faptul ca, in mod eronat, primele pentru export la grau se dau exportatorilor si nu producatorilor ori ca facilitatile referitoare la productia de ingrasaminte se acorda furnizorilor si nu producatorilor.
    Considerarea ca neconstitutionale a acestor dispozitii se intemeiaza pe prevederile art. 134 si 137 din Constitutie, care nu au nici o relevanta in sustinerea liberei aprecieri a legiuitorului in legatura cu destinatarii acestor inlesniri.
    Se obiecteaza, in aceeasi sesizare provenind de la Senat, ca dispozitiile art. 1 pct. 4 lit. j) si k) din lege, referitoare la organizarea si functionarea Garzii financiare, reprezinta o formulare "contradictorie si confuza", urmarindu-se "interese si scopuri nedeclarate in lege", intrucat aceasta autoritate a statului dispune de o lege de organizare si functionare. Este evident ca in cauza sunt avute in vedere dispozitii modificatoare ale acestei legi, numai ca neconstitutionalitatea viitoarelor norme reprezinta doar o probabilitate care nu este de natura a conduce la considerarea textului criticat ca neconstitutional, ramanand doar la stadiul de simpla ipoteza, in cazul confirmarii careia normele respective sunt cenzurabile pe aceeasi cale de contencios constitutional.
    La acelasi punct se considera ca textul contravine legii fundamentale, pentru ca Garda financiara "este o institutie de stat, cu statut special de functionari publici" care, in virtutea Constitutiei, "ca si statutul functionarilor publici, inclusiv cel al Garzii financiare", este de domeniul legii organice. Critica se intemeiaza pe acelasi tip de supozitie, anticipandu-se nu numai continutul viitoarei reglementari, dar chiar si faptul ca el ar urma sa fie de domeniul legii organice, deci concluzia nu poate fi decat cea aratata mai sus.
    In sesizarea primita de la Senat se critica si art. 1 pct. 7 lit. b), c) si d) din lege, relativ la aspecte ale salarizarii in domeniul bugetar, omitandu-se faptul ca proiectul adoptat de Parlament reglementeaza salarizarea la toate categoriile mentionate in text.
    In prezent, aceasta lege nu este in vigoare, iar pe de alta parte, domeniul salarizarii nu face parte, potrivit Constitutiei, din categoria celor rezervate legii organice, pentru a se putea sustine ca dispozitia criticata ar fi neconstitutionala.
    In sfarsit, faptul ca la art. 1 pct. 9 lit. b) se deleaga Guvernului posibilitatea de a reglementa prin ordonante organizarea si functionarea Fondului Cultural National, problema neindoielnic importanta, nu inseamna ca in acest fel s-ar ajunge la incalcarea Constitutiei si, mai mult decat atat, ca astfel s-ar ajunge la producerea "... unor inestimabile pagube poporului roman", ca si cum delegarea legislativa, prin ea insasi, ar fi de natura a atrage astfel de grave, dar ipotetice efecte negative pentru patrimoniul cultural al natiunii, iar Parlamentul nu ar fi in masura, la dezbaterea aprobarii acestor ordonante, sa analizeze si sa refuze, eventual, masurile neadecvate luate de Guvern in temeiul abilitarii. Dar acestea nu sunt aspecte de domeniul controlului de constitutionalitate, in care sens Curtea Constitutionala s-a mai pronuntat si anterior, spre exemplu prin Decizia nr. 75 din 13 iulie 1994, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 190 din 25 iulie 1994, in cuprinsul careia s-a retinut ca nici salarizarea personalului din domeniul bugetar, nici stabilirea unor reglementari privind protejarea patrimoniului cultural national nu sunt de domeniul legii organice.
    Tot in sesizarea grupului de senatori se sustine ca prevederile art. 1 pct. 10 lit. d), e) si g) - referitoare la infiintarea Comisiei de Evaluare si Acreditare a Invatamantului Preuniversitar, organizarea examenului de capacitate si a bacalaureatului in anul scolar 1998/1999 si la formarea profesionala continua prin sistemul educational - nu sunt constitutionale, abilitarea fiind ori inadmisibila, deoarece este de domeniul legii organice (a invatamantului), ori nu se justifica, "... deoarece exista reglementare in legea invatamantului".
    Faptul ca astfel de reglementari ar fi sau nu justificate nu reprezinta o problema care sa intre sub incidenta controlului de constitutionalitate, iar cat priveste imprejurarea ca s-ar afecta prevederile unei legi organice, aceasta sustinere este neintemeiata. Astfel, insasi enuntarea materiilor mentionate mai sus evidentiaza faptul ca delegarea priveste aspecte mai degraba de natura administrativa (infiintarea unei comisii, organizarea unui examen anual ori formarea profesionala), care nu aveau cum sa-si gaseasca locul in legea invatamantului, fiind, asa cum se subliniaza in punctul de vedere al Camerei Deputatilor, de resortul legii ordinare. Nu orice act normativ de aplicare a unei legi organice devine, datorita specificului acesteia, o lege organica.
    III. In cea de-a treia categorie de critici figureaza, in ambele sesizari, delegarea ratificarii unor tratate internationale, invocandu-se art. 91 alin. (1) din Constitutie, potrivit caruia presedintele incheie tratate internationale in numele Romaniei si le supune ratificarii Parlamentului in termen de 60 de zile. Desigur ca aceasta este situatia in ceea ce priveste tratatele incheiate de seful statului, dar in enumerarea cuprinsa in legea de abilitare nu sunt mentionate acorduri de aceasta natura, reglementarea criticata privind, in marea lor majoritate, ratificarea unor documente internationale cu caracter financiar, iar celelalte referindu-se la aspecte de ordin tehnic, cum ar fi controlul autovehiculelor, transportul de marfuri perisabile, crearea Biroului International de Telecomunicatii, afilierea Ministerului Apararii Nationale la Consiliul International al Sportului etc., intre care chiar un acord semnat de Guvernul Romaniei. Este de retinut ca toate ordonantele prin care aceste acorduri se vor ratifica trebuie supuse Parlamentului spre aprobare, devenind dupa aceea legi; asadar nu poate fi vorba de evitarea Parlamentului sau de o operatiune de ratificare neconstitutionala, cata vreme, in final, tot Parlamentului ii revine dreptul de a decide, prin lege, asupra ratificarii efectuate, cu titlu provizoriu, prin ordonante. Pe de alta parte, legile de incuviintare a ratificarii nu intra in categoria celor ce fac parte din domeniul legilor organice, deci si sub acest aspect critica este lipsita de temei.
    De altfel si anterior (in acest sens a se vedea deciziile nr. 43 din 8 iulie 1993 si nr. 718 din 29 decembrie 1997, publicate in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 175 din 23 iulie 1993 si, respectiv, nr. 396 din 31 decembrie 1997) Curtea Constitutionala s-a pronuntat in sensul constitutionalitatii abilitarii Guvernului in domeniul ratificarii unor astfel de tratate.
    In ambele sesizari se mai arata ca si art. 1 pct. 15 lit. a) din lege, privind planificarea apararii Romaniei, este neconstitutional, pentru ca nu este suficient circumstantiat, fiind si contrar art. 117 alin. (2) din Constitutie.
    Textul constitutional citat prevede ca sunt de domeniul legii organice structura sistemului national de aparare, organizarea armatei, pregatirea populatiei, a economiei si a teritoriului pentru aparare, precum si statutul cadrelor militare. Asadar in enumerarea de mai sus nu figureaza si planificarea apararii nationale, care, asa cum se arata in punctul de vedere al Camerei Deputatilor, nu este o componenta a structurii sistemului national de aparare, ci un element specific managementului in domeniul apararii nationale, care pune in miscare structurile existente pentru realizarea unor scopuri legate de apararea tarii.
    In sesizarea grupului de senatori se mai sustine si faptul ca art. 1 pct. 16 din lege - relativ la declararea unei zone de interes national a unui ansamblu din zona centrala a municipiului Bucuresti, incluzand noul centru civic si centrul istoric - ar fi neconstitutional, intrucat se refera la o zona a carei reglementare este de domeniul legii organice, intrand sub incidenta art. 72 alin. (3) lit. p) din Constitutie. Sesizarea este neintemeiata, deoarece textul constitutional are in vedere zona economica exclusiva, concept de drept international public, cu totul strain notiunii de zona de interes istoric national, specifica dreptului intern.
    In aceeasi sesizare se critica art. 1 pct. 6 lit. a) si b) din lege, care prevede reglementarea transferului catre Fondul Proprietatii de Stat al actiunilor societatilor comerciale rezultate ca urmare a reorganizarii regiilor autonome, precum si regularizarea cotelor de capital social alocate societatilor comerciale, potrivit Legii nr. 58/1991, pe motiv ca "... acestea sunt acte de dispozitie care angajeaza proprietatea (...) si nu se poate interveni cu reglementari prin ordonante, deoarece raporturile de proprietate se reglementeaza numai prin lege organica".
    Critica este neintemeiata, deoarece, potrivit art. 72 alin. (3) lit. k) din Constitutie, sunt de domeniul legii organice numai normele prin care se reglementeaza regimul general al proprietatii si nicidecum probleme de domeniul celor enuntate la art. 1 pct. 6 lit. a) si b) din lege.
    In ambele sesizari sunt considerate ca neconstitutionale si prevederile art. 1 pct. 3 lit. a) si b), referitoare la protectia apelor, padurilor si mediului, concretizata in reglementarea regimului silvic, administrarea Fondului forestier national si impadurirea terenurilor degradate, pe motiv ca si aceste materii sunt de domeniul legii organice, fiind incalcate aceleasi dispozitii ale art. 72 alin. (3) lit. k) din Constitutie. Si in acest caz este de observat ca nici una dintre materiile cuprinse in textul criticat nu priveste o lege organica si nu afecteaza regimul general al dreptului de proprietate; se retine, pe de alta parte, ca delegarea legislativa in aceasta materie priveste in mod direct protectia exercitarii dreptului de proprietate, legat de protectia mediului inconjurator, si in ceea ce priveste padurile si apele, fiind constitutionala si in spiritul dispozitiilor art. 41 alin. (6) din Constitutie, referitoare la obligatia respectarii sarcinilor privind protectia mediului inconjurator, precum si ale art. 134 alin. (2) lit. e) din Constitutie, care se refera la obligatia statului de a asigura ocrotirea mediului inconjurator.
    O alta critica adusa legii de grupul de senatori se refera la prevederile art. 1 pct. 15 lit. d), potrivit carora Guvernul este abilitat sa emita ordonante pentru reglementarea situatiei bunurilor supuse confiscarii, confiscate, fara mostenitori sau fara stapan, precum si valorificarea acestora, cu argumentarea ca prin acest text este afectat dreptul de proprietate, asa cum este el reglementat prin art. 41 din Constitutie. Critica este neintemeiata pentru aceleasi motive ca mai sus, referitoare la regimul general al dreptului de proprietate, sensul delegarii fiind acela ca obiectul acesteia este legat direct de necesitatea interventiei Guvernului pentru a se evita degradarea, distrugerea sau pierderea acestor bunuri, tocmai datorita situatiei lor juridice speciale.
    In sfarsit, in ambele sesizari este considerat neconstitutional textul art. 1 pct. 17, care priveste reglementarea restituirii unor bunuri imobile care au apartinut unor comunitati ale minoritatilor nationale, cu motivarea ca un astfel de transfer de proprietate este posibil numai prin lege organica, reprezentand o modalitate de "... deposedare a unui proprietar in favoarea altei persoane".
    Se retine ca si in aceasta situatie este exprimat un punct de vedere intemeiat pe un ipotetic continut neconstitutional al viitoarei reglementari a problemei contestate. De fapt in abilitarea data prin lege Guvernului nu este vorba despre o chestiune privind regimul general al proprietatii, ci numai despre restituirea unor bunuri.
    Desigur ca, in cazul in care o astfel de reglementare ar avea incidenta asupra regimului general al proprietatii si deci ar conduce la neconstitutionalitatea ordonantei sau a ordonantelor respective, nu exista nici un motiv sa se excluda posibilitatea ca fie Parlamentul, cu prilejul dezbaterilor legilor de aprobare a acestora, fie Curtea Constitutionala, pe calea contenciosului constitutional, sa inlature orice eventuala afectare a regimului juridic general al proprietatii, in conformitate cu prevederile Constitutiei.

    Avand in vedere considerentele expuse, prevederile art. 144 lit. a) si ale art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si ale art. 13 alin. (1) lit. A.a) si ale art. 17 din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA CONSTITUTIONALA
    In numele legii
    DECIDE:

    Constata ca Legea privind abilitarea Guvernului de a emite ordonante, adoptata de Camera Deputatilor si de Senat in sedinta din 30 iunie 1998, este constitutionala.
    Decizia se comunica Presedintelui Romaniei.

    Dezbaterea a avut loc la data de 13 iulie 1998 si la ea au participat: Ioan Muraru, presedinte, Costica Bulai, Nicolae Popa, Lucian Stangu, Florin Bucur Vasilescu si Romul Petru Vonica, judecatori.

                    PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
                        prof. univ. dr. IOAN MURARU

                          Magistrat asistent sef,
                               Claudia Miu