DECIZIE   Nr. 105 din  8 iunie 2000

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 214 alin. 3 din Codul penal

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 393 din 23 august 2000

    Ioan Muraru            - presedinte
    Costica Bulai          - judecator
    Constantin Doldur      - judecator
    Kozsokar Gabor         - judecator
    Nicolae Popa           - judecator
    Lucian Stangu          - judecator
    Florin Bucur Vasilescu - judecator
    Romul Petru Vonica     - judecator
    Iuliana Nedelcu        - procuror
    Laurentiu Cristescu    - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 214 alin. 3 din Codul penal, exceptie cu a carei solutionare Curtea Constitutionala a fost sesizata de Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti prin Incheierea din 22 martie 2000, pronuntata in Dosarul nr. 3.856/1999, aflat pe rolul acelei instante.
    La apelul nominal raspunde consilier juridic Cornel Simtian pentru Societatea Comerciala "Admet" - S.A. Galati, lipsind celelalte parti, fata de care procedura de citare a fost legal indeplinita.
    Cauza fiind in stare de judecata, reprezentantul Societatii Comerciale "Admet" - S.A. Galati arata ca exceptia ridicata este inadmisibila, deoarece nu se poate sustine ca in fond nu ar fi aplicabile dispozitiile art. 214 alin. 3 din Codul penal. Se mai arata ca printre actele aflate la dosarul instantei care a sesizat Curtea Constitutionala se afla un act prin care Stefania Sandu si Constantin Remus Ivan au ridicat in acest dosar exceptia lipsei plangerii prealabile si nu exceptia de neconstitutionalitate. In consecinta, solicita respingerea acesteia.
    Reprezentantul Ministerului Public arata ca in cauza Curtea Constitutionala nu a fost legal sesizata, deoarece prin Decizia nr. 5 din 4 februarie 1999, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 95 din 5 martie 1999, Curtea a constatat ca dispozitia "cu exceptia cazului cand acesta este in intregime sau in parte proprietatea statului", cuprinsa in textul art. 214 alin. 3 din Codul penal, este neconstitutionala. In aceasta situatie instanta constatand ca exceptia este inadmisibila, trebuia ca, in conformitate cu dispozitiile art. 23 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, republicata, sa o respinga printr-o incheiere motivata, fara a mai sesiza Curtea Constitutionala. In concluzie, solicita respingerea exceptiei ca fiind inadmisibila.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
    Prin Incheierea din 22 martie 2000, pronuntata in Dosarul nr. 3.856/1999, Judecatoria sectorului 2 Bucuresti a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 214 alin. 3 din Codul penal, exceptie ridicata, asa cum se arata in incheiere, de "aparatorul inculpatului". Instanta retine ca aparatorul inculpatului a ridicat exceptia de neconstitutionalitate "conform art. 214 alin. 3 din Codul penal si art. 22 din Legea nr. 47/1992", fara sa arate in numele carui inculpat a fost ridicata exceptia, avand in vedere ca in cauza erau mai multi inculpati care, asa cum se retine in incheiere, erau prezenti in instanta. In aceeasi incheiere se mai arata ca reprezentantul Ministerului Public "pune concluzii de admitere a exceptiei si solicita trimiterea dosarului la Curtea Constitutionala".
    Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti, exprimandu-si opinia, arata ca prin Decizia nr. 5 din 4 februarie 1999, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 95 din 5 martie 1999, Curtea Constitutionala a constatat ca dispozitia "cu exceptia cazului cand acesta este in intregime sau in parte proprietatea statului", din art. 214 alin. 3 din Codul penal, este neconstitutionala. In aceeasi incheiere instanta mai arata ca "Fata de cele aratate, intrucat Curtea a constatat printr-o decizie anterioara neconstitutionalitatea dispozitiei legale criticate, aceasta nu mai poate face obiectul unei noi exceptii de neconstitutionalitate, apreciind o cauza de inadmisibilitate, in temeiul art. 23 alin. (3) si (6) din Legea nr. 47/1992, republicata". Cu toate acestea, instanta "admite exceptia de neconstitutionalitate invocata de aparatorul inculpatului" si dispune trimiterea dosarului la Curtea Constitutionala.
    Potrivit art. 94 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si putea exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
    Guvernul, in punctul sau de vedere, arata ca, intrucat Curtea Constitutionala a constatat printr-o decizie anterioara ca dispozitiile legale criticate sunt neconstitutionale, instanta trebuia sa respinga exceptia prin incheiere motivata, fara a mai sesiza Curtea Constitutionala, potrivit art. 23 alin. (3) si (6) din Legea nr. 47/1992, republicata.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, sustinerile partii prezente, punctul de vedere al Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Exceptia cu a carei solutionare a fost sesizata priveste dispozitiile art. 214 alin. 3 din Codul penal, care au urmatorul continut: "Daca bunul este proprietate privata, cu exceptia cazului cand acesta este in intregime sau in parte proprietatea statului, actiunea penala pentru fapta prevazuta in alin. 1 se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate."
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca in aceasta cauza ea nu a fost legal sesizata. Cunoscand ca anterior Curtea s-a pronuntat prin Decizia nr. 5 din 4 februarie 1999, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 95 din 5 martie 1999, asupra constitutionalitatii dispozitiei "cu exceptia cazului cand acesta este in intregime sau in parte proprietatea statului", declarand-o neconstitutionala, instanta se afla in fata unui caz de inadmisibilitate a exceptiei ridicate si, potrivit dispozitiilor art. 23 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, republicata, avea obligatia sa respinga exceptia printr-o incheiere motivata, fara a mai sesiza Curtea Constitutionala. Cu toate acestea, Curtea, avand in vedere jurisprudenta sa, precum si faptul ca a fost sesizata in forma prevazuta in art. 23 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, republicata, urmeaza sa respinga ea insasi, ca fiind inadmisibila, exceptia de neconstitutionalitate.

    Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, cu majoritate de voturi,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge, ca fiind inadmisibila, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 214 alin. 3 din Codul penal, exceptie cu a carei solutionare a fost sesizata de Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti in Dosarul nr. 3.856/1999.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 8 iunie 2000.

                       PRESEDINTE,
              prof. univ. dr. Ioan Muraru

                              Magistrat asistent,
                              Laurentiu Cristescu