DECIZIE Nr.
1048 din 9 octombrie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 din Legea nr. 112/1995 pentru
reglementarea situatiei juridice a unor imobile cu destinatia de locuinte,
trecute in proprietatea statului si ale art. 315 din Codul de procedura civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 767 din 14 noiembrie 2008
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Ion Predescu -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Puskâs Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Ion Tiucă -
procuror
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 din Legea nr. 112/1995 pentru
reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe,
trecute în proprietatea statului şi ale art. 315 din Codul de procedură civilă,
excepţie ridicată de Lucia Elena Suciu în Dosarul nr. 247/302/2008 al
Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a civilă.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi
lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 29 mai 2008, pronunţată în Dosarul
nr. 247/302/2008, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a civilă
a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 3 din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei
juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea
statului şi ale art. 315 din Codul de procedură civilă. Excepţia de
neconstituţionalitate a fost ridicată de Lucia Elena Suciu în dosarul cu
numărul de mai sus, având ca obiect soluţionarea unei cereri privind o
obligaţie de a face.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că dispoziţiile de lege criticate sunt
neconstituţionale în măsura în care acestea sunt aplicate de către instanţele
judecătoreşti numai în situaţia retrocedării imobilelor, iar nu şi în situaţia
vânzării imobilelor retrocedate.
Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a
civilă şi-a exprimat opinia în sensul că excepţia
de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale, cu referire la
jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat Curţii Constituţionale
punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile de lege criticate raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 3 din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea
situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în
proprietatea statului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 29 noiembrie 1995, cu
modificările şi completările ulterioare, şi ale art. 315 din Codul de procedură
civilă, dispoziţii care au următorul cuprins:
- Art. 3 din Legea nr. 112/1995: „Prin apartament, în sensul prezentei legi, se înţelege locuinţa
compusă din una sau mai multe camere, cu dependinţele, garajele şi anexele
gospodăreşti aferente, inclusiv camere de serviciu, poduri, pivniţe, magazii şi altele
asemenea, indiferent dacă sunt situate la acelaşi nivel sau la niveluri
diferite şi care, la data trecerii în proprietatea statului, constituia o
singură unitate locativă de sine stătătoare, aşa cum a fost determinată prin
construcţie.
Apartamentul, astfel cum a fost definit în alin. 1,
rămâne considerat ca atare, indiferent dacă, ulterior trecerii în proprietatea
statului, s-au efectuat modificări constructive interioare ori a fost luat în
evidenţă ca reprezentând două sau mai multe apartamente.
Pentru adăugările, supraetajările, dotările,
utilităţile şi orice alte construcţii, care exced apartamentul trecut în
proprietatea statului, cât şi pentru pierderile de valoare, imputabile, se
aplică prevederile art. 13.";
- Art. 315: „In caz de
casare, hotărârile instanţei de recurs asupra problemelor de drept dezlegate,
precum şi asupra necesităţii administrării unor probe sunt obligatorii pentru
judecătorii fondului.
Când hotărârea a fost casată pentru nerespectarea formelor procedurale, judecata va reîncepe de la actul
anulat.
După casare, instanţa de fond va judeca din nou,
ţinând seama de toate motivele invocate înaintea instanţei a cărei hotărâre a
fost casată.
La judecarea recursului, precum şi la rejudecarea
procesului după casarea hotărârii de către instanţa de recurs, dispoziţiile
art. 296 sunt aplicabile în mod corespunzător."
Excepţia de neconstituţionalitate se raportează la
prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în faţa
legii şi ale art. 44 privind dreptul de proprietate privată.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
reţine că s-a pronunţat asupra dispoziţiilor art. 315 din Codul de procedură
civilă prin Decizia nr. 854/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 31 din 17
ianuarie 2007, statuând că, prin faptul că, rejudecând cauza, judecătorul preia
rezolvările în drept stabilite de instanţa de casare, nu se încalcă accesul
liber la justiţie, întrucât aceste rezolvări sunt date în cadrul activităţii cu
caracter jurisdicţional a instanţelor de casare, pe cale de hotărâri pronunţate
în urma dezbaterilor contradictorii, şi nu au nimic comun cu situaţia nepermisă
când, pe cale administrativă, un judecător ar primi indicaţii asupra modului în
care trebuie să judece o anumită cauză.
Pe de altă parte, aşa cum a statuat Curtea
Constituţională prin Decizia nr. 332/2001, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 113
din 12 februarie 2002, dacă judecătorii de la instanţa de fond nu ar fi
obligaţi să se supună îndrumărilor instanţei de control judiciar, putând
reitera erorile comise prin soluţia ce a fost desfiinţată, s-ar ajunge la exercitarea repetată a căilor de atac şi
la prelungirea duratei soluţionării cauzelor în mod nepermis.
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să
determine schimbarea acestei jurisprudenţe, atât considerentele, cât şi
soluţiile deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta
cauză.
Cu privire la dispoziţiile art. 3 din Legea nr.
112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia
de locuinţe, trecute în proprietatea statului, Curtea observă că autorul
excepţiei este nemulţumit în realitate de interpretarea dată acestora de către
Curtea de Apel Bucureşti, ceea ce nu poate constitui un veritabil motiv de
neconstituţionalitate. De altfel, întreaga motivare a excepţiei de
neconstituţionalitate conţine aspecte care ţin de aplicarea legii de către
instanţa de judecată chemată să soluţioneze litigiul în care s-a invocat
prezenta excepţie de neconstituţionalitate.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 3 din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei
juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea
statului şi ale art. 315 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de
Lucia Elena Suciu în Dosarul nr. 247/302/2008 al Judecătoriei Sectorului 5
Bucureşti - Secţia a II-a civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 9 octombrie 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean