Decizia Nr.1040 din 14.07.2011

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 1 şi pct. 7 lit. n) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 69/2009 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, excepţie ridicată de Simion Marele în Dosarul nr. 1.226/33/2009 al Curţii de Apel Cluj - Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 3.682D/2010.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca devenită inadmisibilă. În acest sens, arată că soluţia legislativă criticată a fost modificată, îndepărtându-se astfel motivele de neconstituţionalitate invocate de autorul excepţiei.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 26 noiembrie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 1.226/33/2009, Curtea de Apel Cluj - Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 1 şi pct. 7 lit. n) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 69/2009 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii.Excepţia a fost ridicată de Simion Marele cu prilejul soluţionării unei acţiuni în contencios administrativ având ca obiect anularea unor acte administrative.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile de lege criticate, care operează modificări asupra condiţiilor pe care trebuie să le îndeplinească o persoană pentru a fi manager al unui spital public şi care prevăd încetarea de drept a contractului de management al persoanelor care nu îndeplinesc aceste condiţii, aduc atingere dreptului la muncă. În acest sens, arată că noile condiţii stabilite de lege nu au fost cerute la momentul în care a dobândit funcţia de manager şi consideră că o persoană cu pregătire în domeniul juridic sau economic nu va îndeplini mai bine atribuţiile decât o persoană care deja are experienţă, deşi are o altă formaţie profesională. Măsura dispusă prin textele de lege criticate nu este nici necesară şi nici proporţională cu situaţia care a determinat-o, contravenind astfel şi art. 53 din Constituţie. În plus, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 69/2009 a fost adoptată cu încălcarea art. 115 alin. (4) din Constituţie, deoarece nu exista o situaţie extraordinară a cărei reglementare să nu fi putut fi amânată, iar motivarea urgenţei nu a fost făcută într-un mod pertinent. În sfârşit, arată că o asemenea reglementare aduce atingere şi siguranţei persoanei, afectând drepturi câştigate.Curtea de Apel Cluj - Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal consideră că textele de lege criticate sunt neconstituţionale, contravenind art. 115 alin. (6) din Constituţie.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, autorul excepţiei criticând de fapt probleme legate de omisiuni legislative ori aspecte ce ţin de aplicarea şi interpretarea legii.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Potrivit încheierii de sesizare, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. I pct. 1 şi pct. 7 lit. n) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 69/2009 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 419 din 18 iunie 2009, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 91/2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 348 din 26 mai 2010. În ceea ce priveşte art. I pct. 7, Curtea constată că, în realitate, autorul excepţiei critică dispoziţiile lit. n) cu care se completează art. 183³ din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 28 aprilie 2006.Textele de lege criticate au următoarea redactare:– Art. I pct. 1 şi pct. 7: „Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 28 aprilie 2006, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează: [...]1. La articolul 178, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins:(2) Managerul persoană fizică sau reprezentantul desemnat de managerul persoană juridică trebuie să fie absolvent al unei instituţii de învăţământ superior în domeniul medical, economic, juridic sau administrativ şi al unor cursuri de perfecţionare în management sau management sanitar, agreate de Ministerul Sănătăţii şi stabilite prin ordin al ministrului sănătăţii.» [...] 7. La articolul 183³, după litera m) se introduc două noi litere, literele n) şi o), cu următorul cuprins: n)dacă se constată că managerul nu mai îndeplineşte condiţiile prevăzute de dispoziţiile legale în vigoare pentru exercitarea funcţiei de manager; [...]. Autorul excepţiei consideră că aceste prevederi de lege contravin următoarelor texte din Constituţie: art. 41 alin. (1) privind dreptul la muncă, art. 53 alin. (2) referitor la condiţiile restrângerii exerciţiului unor drepturi sau libertăţi, art. 115 alin. (4) referitor la condiţiile în care poate fi emisă o ordonanţă de urgenţă şi art. 23 alin. (1) referitor la siguranţa persoanei. De asemenea, este invocată jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, prin Hotărârea din 1 decembrie 2005 pronunţată în Cauza Păduraru contra României, dar şi jurisprudenţa Curţii Europene de Justiţie în care s-a consacrat principiul protecţiei încrederii legitime ca o „normă superioară de drept“. Curtea constată că, ulterior sesizării sale cu excepţia de neconstituţionalitate, art. I pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului a fost modificat prin dispoziţiile Legii nr. 91/2010. Potrivit celor statuate, însă, prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011 aflată în curs de publicare, dispoziţiile de lege supuse controlului de constituţionalitate, şi care sunt aplicabile litigiului în care s-a invocat excepţia de neconstituţionalitate în virtutea principiului tempus regit actum, pot constitui obiect al excepţiei de neconstituţionalitate chiar dacă acestea au fost abrogate sau şi-au încetat aplicarea. Prin urmare, Curtea, constatând că temeiul desfacerii contractului de management al autorului excepţiei îl reprezintă art. I pct. 1 şi pct. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 69/2009 în redactarea în vigoare la data invocării excepţiei de neconstituţionalitate, urmează a se pronunţa asupra constituţionalităţii acestor prevederi de lege. Examinând prevederile de lege criticate, Curtea constată că dispoziţiile de lege criticate aduc modificări condiţiilor pe care o persoană fizică ori reprezentantul unei persoane juridice trebuie să le îndeplinească pentru a ocupa funcţia de manager al unui spital public şi prevăd, deopotrivă, încetarea contractelor de management ale persoanelor care nu îndeplinesc aceste condiţii legale. Cât priveşte stabilirea prin lege a unor noi condiţii pentru ocuparea funcţiei de manager al unui spital public, Curtea observă că Legea fundamentală nu instituie nicio limitare, astfel că legiuitorul este liber să instituie reglementări menite să ducă la realizarea unor obiective specifice. Astfel, din preambulul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 69/2009 reiese, între altele, că noile condiţii pe care trebuie să le îndeplinească managerul unui spital public au fost stabilite pentru a contracara „problemele apărute în sistemul de asistenţă spitalicească din România, ca urmare a managementului defectuos la nivelul unui număr însemnat de spitale, cu consecinţe directe în calitatea îngrijirilor medicale acordate populaţiei“. Prin urmare, intervenţia legislativă s-a impus de urgenţă, printr-o reglementare adecvată, în deplin acord cu prevederile art. 115 alin. (4) din Constituţie. De asemenea, din perspectiva arătată, Curtea apreciază că prevederile de lege examinate sunt justificate şi nu aduc atingere niciunui drept ocrotit de Legea fundamentală. Cât priveşte dispoziţiile de lege prin care se instituie o nouă cauză de încetare a contractului de management, Curtea apreciază, de asemenea, că o astfel de reglementare nu contravine niciunei prevederi constituţionale. În acest sens, se impune observaţia că reglementarea contractului de management are o natură specifică, conţinând elemente specifice contractului de mandat de drept civil, elemente ale contractului individual de muncă, dar şi particularităţi impuse de funcţia de manager al unui spital public care impune subordonarea cu precădere interesului public şi necesităţii asigurării unui standard cât mai ridicat de ocrotire a sănătăţii, cu un impact direct asupra nivelului de trai al populaţiei. Toate aceste valori au o consacrare constituţională, care justifică reglementarea specifică a clauzelor contractului de management. Referitor la susţinerea potrivit căreia art. I pct. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 69/2009 ar aduce atingere unui contract de management încheiat în condiţii legale diferite, Curtea constată că, deşi textul de lege criticat prevede încetarea contractelor de management în situaţia în care „managerul nu mai îndeplineşte condiţiile prevăzute de dispoziţiile legale în vigoare pentru exercitarea funcţiei de manager“, o atare dispoziţie nu poate fi interpretată independent de dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Constituţie. Prin urmare, Curtea apreciază că aspectele criticate de autorul excepţiei au în vedere probleme de aplicare şi interpretare a dispoziţiilor legale, de competenţa instanţei de judecată. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 69/2009 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, precum şi a art. I pct. 7 din aceeaşi ordonanţă prin care se completează cu lit. n) art. 183³ din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, excepţie ridicată de Simion Marele în Dosarul nr. 1.226/33/2009 al Curţii de Apel Cluj - Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 14 iulie 2011. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Patricia Marilena Ionea