DECIZIE Nr.
1034 din 9 octombrie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 18 1 alin. (1) si (3) din Legea nr.
78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 749 din 6 noiembrie 2008
Ioan Vida
- preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion
Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Marinela Mincă - procuror
Afrodita Laura Tutunaru -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstitutionalitate
a dispoziţiilor art. 181 alin. (1)şi (3) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea,
descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, excepţie ridicată de Marian
Mache Gheorghiţă în Dosarul nr. 61/92/2007 al Tribunalului Militar Bucureşti.
La apelul nominal se prezintă, pentru autorul
excepţiei, apărătorul ales Bogdan Rădulescu din cadrul Baroului Bucureşti, cu
delegaţie la dosar, şi se constată lipsa celorlalte părţi, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza se află în stare de judecată.
Apărătorul ales al autorului excepţiei pune concluzii
de admitere a acesteia.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 26 martie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 61/92/2007, Tribunalul Militar Bucureşti a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 181 alin. (1) şi (3) din Legea
nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de
corupţie, excepţie ridicată de Marian Mache
Gheorghiţă în dosarul de mai sus având ca obiect soluţionarea unei cauze
penale.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile legale menţionate încalcă
dispoziţiile constituţionale ale art. 44 alin. (2) teza întâi potrivit cărora „Proprietatea privată este garantată
şi ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular", deoarece asigură o protecţie superioară pentru proprietatea
Comunităţilor Europene faţă de proprietatea altor subiecte de drept naţional
sau internaţional. In susţinerea acestei ipoteze autorul excepţiei face
trimitere la jurisprudenţa Curţii Constituţionale - Decizia nr. 5 din 4
februarie 1999 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 214 alin. 3 din Codul penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 95 din 5 martie 1999
- potrivit căreia este încălcat textul constituţional invocat atunci când se
asigură o protecţie superioară proprietăţii de stat faţă de proprietatea
privată (prin punerea în mişcare din oficiu a acţiunii penale în situaţiile în
care subiect pasiv al infracţiunii era statul).
Tribunalul Militar Bucureşti opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra
excepţiei de neconstitutionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că excepţia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, deoarece exercitarea
dreptului de proprietate trebuie să se facă în limitele legii, iar legiuitorul
ordinar este competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea
atributelor dreptului de proprietate, în accepţiunea principală conferită de
Constituţie, în aşa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale
sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind
limitări rezonabile în valorificarea acestuia ca drept subiectiv garantat.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile
autorului excepţiei prin avocat, concluziile procurorului, dispoziţiile legale
criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992,
reţine următoarele:
Curtea Constituţională constată că a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din
Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr.
47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstitutionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstitutionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 181 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea,
descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 219 din 18 mai 2000, modificată şi completată prin Legea nr. 161 din 19 aprilie 2003 privind unele măsuri pentru
asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor
publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 279 din 21 aprilie 2003, care au următorul
conţinut:
-Art. 181: „(1)
Folosirea sau prezentarea de documente ori declaraţii false, inexacte sau
incomplete, care are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul
general al Comunităţilor Europene sau din bugetele administrate de acestea ori
în numele lor, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 15 ani şi interzicerea
unor drepturi. [...]
(3) Dacă faptele prevăzute la alin. (1) şi (2) au
produs consecinţe deosebit de grave, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20
ani şi interzicerea unor drepturi."
Examinând excepţia de neconstitutionalitate, Curtea
constată că dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului
instanţei de contencios constituţional prin raportare la critici similare.
Astfel, cu prilejul pronunţării Deciziei nr. 552 din 15 mai 2008, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 434 din 10 iunie 2008, Curtea Constituţională a respins ca
neîntemeiată excepţia de neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 181 şi art. 182 din Legea nr. 78/2000.
Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi,
de natură să justifice schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele
deciziei de mai sus îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
Distinct de acestea însă, Curtea mai constată următoarele:
Potrivit art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituţie,
legiuitorul are libertatea de a stabili prin lege organică infracţiunile,
pedepsele şi regimul
executării acestora. Acest lucru nu presupune însă uniformitate de
reglementare, motiv pentru care Parlamentul poate incrimina prin lege specială
o anumită conduită de natură a afecta o serie de relaţii sociale ocrotite aşa
cum sunt cele referitoare la interesele financiare ale Comunităţilor Europene.
De asemenea, nu poate fi primită susţinerea potrivit căreia este afectat
dreptul de proprietate prin lipsa uniformităţii normelor referitoare la
protecţia proprietăţii, deoarece, potrivit dispoziţiilor legale criticate, nu
se suprimă dreptul constituţional, ci, dimpotrivă, se asigură garantarea şi
ocrotirea acestuia. Jurisprudenta Curţii Constituţionale invocată în susţinerea
excepţiei nu este aplicabilă în cauză, deoarece în acea situaţie diferenţierea nepermisă a modalităţii de
protecţie a proprietăţii era făcută pe considerente arbitrare, de vreme ce
dreptul constituţional era lezat prin aceeaşi faptă antisocială. Or, potrivit
reglementării legale criticate, infracţiunea incriminată vizează un singur tip
de proprietate, şi anume acela al Comunităţilor Europene, care nu intră sub
incidenţa art. 44 din Constituţia României. Astfel, fiind vorba despre o faptă
săvârşită în cadrul unei proceduri de obţinere a fondurilor europene, este
evident că legiuitorul s-a referit numai la bunurile aparţinând Comunităţilor
Europene, iar nu şi la bunurile având ca titular persoane
fizice sau persoane juridice de drept comun.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 181 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea,
descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, excepţie ridicată de Marian
Mache Gheorghiţă în Dosarul nr. 61/92/2007 al Tribunalului Militar Bucureşti.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 9 octombrie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru