DECIZIE Nr.
1032 din 13 noiembrie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozi?iilor art. 11 alin. (1), (2) si (4) din Legea
contenciosului administrativ nr. 554/2004
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 34 din 16 ianuarie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Antonia Constantin - procuror
Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 din Legea contenciosului
administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Societatea Comercială
„Vanessa" - S.R.L. din Timişoara în Dosarul nr. 6.483/59/2006 al Curţii de
Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii
acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate. In acest sens, precizează că
modificările aduse art. 11 din Legea nr. 554/2004 prin art. I pct. 16 din Legea nr. 262/2007 au drept
consecinţă înlăturarea criticii de neconstituţionalitate formulate de autorul
excepţiei, deoarece, în actuala redactare, alin. (2) al art. 11 din legea
atacată prevede o nouă modalitate de calcul al termenului de decădere, care are
ca moment de referinţă data comunicării actului, a luării la cunoştinţă, a
introducerii cererii sau a încheierii procesului-verbal de conciliere, după
caz. De altfel, menţionează că, potrivit art. 11 alin. (4) din Legea nr.
554/2004, părţile interesate pot oricând invoca, în faţa instanţei de
contencios administrativ, excepţia de nelegalitate sau excepţia de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele: Prin Incheierea din 9 mai 2007, pronunţată în Dosarul nr.
6.483/59/2006, Curtea de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi
fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 11 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. Excepţia
a fost ridicată de Societatea Comercială „Vanessa" - S.R.L. din Timişoara
într-o acţiune de contencios administrativ având ca obiect anularea parţială a
Hotărârii Guvernului nr. 977/2002 privind atestarea domeniului public al
judeţului Timiş.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul
acesteia arată, în esenţă, că dispoziţiile art. 11 din Legea nr. 554/2004, prin
aceea că „fixează termene imperative de exercitare a unei căi de atac împotriva unui act administrativ cu
caracter normativ, fără a se ţine cont de modul în care s-a adus la cunoştinţa
publicului un astfel de act normativ" şi de modul concret în care acesta a
fost comunicat, contravin prevederilor constituţionale ale art. 16, 21, 52 şi
53 din Constituţie, referitoare la principiul egalităţii în drepturi, accesul
liber la justiţie, dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică,
respectiv restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. De
asemenea, prin raportare la art. 20 din Legea fundamentală, referitor la
tratatele internaţionale privind drepturile omului, autorul excepţiei invocă
jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului referitoare la principiul
nediscriminării şi la dreptul de acces la instanţă şi anume cauzele Markx împotriva Belgiei, 1979 şi Saez Maeso împotriva Spaniei, 2004.
Curtea de Apel Timişoara- Secţia contencios
administrativ şi fiscal opinează în sensul
netemeiniciei excepţiei de neconstituţionalitate, indicând, pentru aceasta,
jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, de exemplu deciziile nr.
507/2004, nr. 123/2006 şi nr. 171/2007.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece, aşa cum se arată
şi în jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, textele de lege
criticate nu aduc atingere accesului liber la justiţie, ci, dimpotrivă, asigură
posibilitatea neîngrădită a celor interesaţi de a se adresa justiţiei, însă în
formele şi modalităţile instituite prin lege.
Avocatul Poporului consideră,
pe de o parte, că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11
alin. (1), (2) şi (21) din Legea nr. 554/2004 este inadmisibilă,
întrucât, ulterior sesizării Curţii Constituţionale, aceste prevederi au fost
modificate în substanţa lor, fără ca soluţia legislativă iniţial criticată să
fie păstrată, iar, pe de altă parte, apreciază că dispoziţiile art. 11 alin.
(3), (4) şi (5) din aceeaşi lege sunt constituţionale. Astfel, aceste din urmă
prevederi legale nu contravin principiului nediscriminării şi nici accesului
liber la justiţie, fiind, în acelaşi timp, în acord şi cu jurisprudenţa Curţii
Europene a Drepturilor Omului, care, în cauza Stubbings şi alţii împotriva Regatului Unit, 1996, a reţinut că instituirea unor termene pentru efectuarea
diferitelor acte de procedură, cum sunt şi termenele de decădere sau de
prescripţie, nu sunt de natură a încălca art. 6 par.1 din Convenţia pentru
apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, fiind restricţii
admise atât timp cât nu aduc atingere dreptului la un tribunal în substanţa sa, statele dispunând totodată
de o marjă largă de apreciere în aceste domeniu.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului şi dispoziţiile de lege
criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992,
reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum
a fost formulat, îl constituie dispoziţiile art. 11 din Legea contenciosului
administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004. Din
examinarea motivării autorului excepţiei rezultă că, în realitate, critica de
neconstituţionalitate vizează doar prevederile alin. (1), (2) şi (4) ale art.
11 din legea menţionată şi, ca atare, doar asupra acestora Curtea
Constituţională urmează să se pronunţe. Totodată, Curtea constată că, ulterior
sesizării sale cu soluţionarea prezentei excepţii de neconstituţionalitate,
Legea nr. 554/2004 a fost modificată şi completată prin Legea nr. 262/2007,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 510 din 30 iulie 2007. Alin. (1) şi (2) ale art.
11 din Legea nr. 554/2004 au fost modificate prin art. I
pct. 16 din actul normativ menţionat, astfel că
dispoziţiile legale ce constituie obiectul excepţiei de neconstituţionalitate
au în prezent următoarea redactare:
Art. 11 -Termenul de
introducere a acţiunii:
„(1) Cererile prin care se solicită anularea unui
act administrativ individual, a unui contract administrativ, recunoaşterea
dreptului pretins şi repararea pagubei cauzate se pot introduce în termen de 6
luni de la:
a)data comunicării
răspunsului la plângerea prealabilă;
b)data comunicării refuzului nejustificat de
soluţionare a cererii;
c)data expirării termenului de soluţionare a
plângerii prealabile, respectiv data expirării termenului legal de soluţionare
a cererii;
d)data expirării termenului prevăzut la art. 2 alin.
(1) lit. h), calculat de la comunicarea actului administrativ emis în
soluţionarea favorabilă a cererii sau, după caz, a plângerii prealabile;
e)data încheierii procesului-verbal de finalizare a
procedurii concilierii, în cazul contractelor administrative.
(2)Pentru motive temeinice, în cazul actului
administrativ individual, cererea poate fi introdusă şi peste termenul prevăzut
la alin. (1), dar nu mai târziu de un an de la data comunicării actului, data
luării la cunoştinţă, data introducerii cererii sau data încheierii
procesului-verbal de conciliere, după caz. [...]
(4)Ordonanţele sau dispoziţiile din ordonanţe care
se consideră a fi neconstituţionale, precum şi actele administrative cu
caracter normativ care se consideră a fi nelegale pot fi atacate oricând."
In opinia autorului excepţiei, textele de lege
criticate contravin dispoziţiilor art. 16 - Egalitatea
în drepturi, art. 20 - Tratatele
internaţionale privind drepturile omului, art. 21 -
Accesul liber la justiţie, art. 52 - Dreptul persoanei vătămate de
o autoritate publică şi art. 53 - Restrângerea
exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi din Constituţie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
Constituţională constată următoarele:
In ceea ce priveşte dispoziţiile art. 11 alin. (2) din
Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, acestea, în redactarea iniţial
criticată, instituiau, ca termen de decădere pentru introducerea cererii prin
care se solicită anularea unui act administrativ unilateral, recunoaşterea
dreptului pretins şi repararea pagubei cauzate, termenul de un an de la data
emiterii actului. Ulterior sesizării Curţii Constituţionale cu soluţionarea
prezentei excepţii de neconstituţionale, această soluţie legislativă -
criticată de autorul excepţiei - a fost înlocuită prin dispoziţiile art. I pct. 16 din Legea nr. 262/2007, iar acest
termen de decădere are ca moment de referinţă data comunicării actului, data luării
la cunoştinţă, data introducerii cererii sau data încheierii procesului-verbal
de conciliere, după caz. Ca atare, Curtea constată că, în prezent, dispoziţiile
art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 nu mai conţin aceleaşi norme juridice
avute în vedere de autorul excepţiei, astfel că, în temeiul art. 29 alin. (1)
şi (6) din Legea nr. 47/1992, urmează să respingă această excepţie de
neconstituţionalitate ca devenită inadmisibilă.
Referitor la prevederile alin. (1) şi (4) ale art.
11din Legea nr. 554/2004, Curtea constată că acestea nu conţin norme contrare
principiului egalităţii în drepturi sau accesului liber la justiţie, astfel cum
pretinde autorul excepţiei. Dispoziţiile alin. (1) al art. 11 instituie
termenul de prescripţie de 6 luni în care poate fi atacat în faţa instanţei de
judecată un act administrativ individual sau un contract administrativ, acest
termen începând să curgă, după caz, de la data comunicării răspunsului la
plângerea prealabilă sau a refuzului nejustificat de soluţionare a cererii,
data expirării termenului legal de răspuns sau de soluţionare a plângerii
prealabile ori a cererii sau data încheierii procesului-verbal de finalizare a
procedurii concilierii, în cazul contractelor administrative. Prin urmare,
textul de lege respectă întru totul condiţia luării la cunoştinţă de către
persoanele interesate a actului administrativ individual atacabil, astfel că nu
se poate reţine critica de neconstituţionalitate referitoare la încălcarea
principiului egalităţii în drepturi sau a liberului acces la justiţie. Desigur,
principiul accesului liber la justiţie nu este incompatibil, ci chiar presupune
instituirea prin lege a formelor şi modalităţilor procedurale de exercitare a
acestui drept, fără a se putea susţine astfel încălcarea lui. Cât priveşte
invocarea art. 52 din Constituţie, referitor la dreptul persoanei vătămate de o
autoritate publică, Curtea constată că prevederile art. 11 alin. (1) din legea
criticată reprezintă chiar transpunerea în planul legii organice a dreptului
pretins a fi încălcat.
In sfârşit, Curtea Constituţională nu poate reţine nici
critica de neconstituţionalitate referitoare la prevederile art. 11 alin. (4)
din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, întrucât acestea consacră
posibilitatea părţilor de a invoca oricând în faţa instanţei de contencios administrativ excepţia de nelegalitate
a actelor administrative cu caracter normativ sau excepţia de
neconstituţionalitate a ordonanţelor ori a dispoziţiilor din ordonanţe
considerate ca atare.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie,
precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea
nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
I. Respinge, ca devenită
inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin.
(2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de
Societatea Comercială „Vanessa" - S.R.L. din Timişoara în Dosarul nr.
6.483/59/2006 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi
fiscal.
II. Respinge, ca neîntemeiată,
excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (1)şi (4) din
Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de acelaşi
autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe de judecată.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 13 noiembrie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Claudia-Margareta Krupenschi