DECIZIE Nr.
1029 din 9 iulie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 32 alin. (2) din Ordonanta
Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, precum si ale
art. 109 alin. (2) si (3) si art. 118 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului
nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 551 din 7 august 2009
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Carmen-Cătălina Gliga - procuror
Marieta Safta -
magistrat-asistent-şef
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 32 alin. (2) din Ordonanţa
Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, precum şi ale
art. 109 alin. (2) şi (3) şi art. 118 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie
ridicată de Gheorghe Piperea în Dosarul nr. 10.732/281/2008 al Judecătoriei
Ploieşti.
La apelul nominal răspunde autorul excepţiei, lipsind
cealaltă parte, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 2.374
D/2009, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstitutionalitate, invocată de
acelaşi autor în Dosarul nr. 246/247/2009 al Judecătoriei Insurăţei.'
La apelul nominal răspunde autorul excepţiei, lipsind
cealaltă parte, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea, având în vedere identitatea de obiect a
excepţiilor de neconstitutionalitate ridicate în Dosarele nr. 698 D/2009 şi nr.
2.374 D/2009, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.
Autorul excepţiei este de acord cu conexarea.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază ca fiind
întrunite condiţiile conexării dosarelor.
Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din
Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale,
dispune conexarea Dosarului nr. 2.374 D/2009 la Dosarul nr. 698 D/2009, care a
fost primul înregistrat.
Cauza se află în stare de judecată.
Având cuvântul, autorul excepţiei solicită admiterea
excepţiei de neconstitutionalitate, expunând, pe larg, motivele formulate în
faţa instanţei de judecată. Invocă şi jurisprudenţa Curţii Europene a
Drepturilor Omului, respectiv Cauza Maszni împotriva României, 2006.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine
următoarele:
Prin încheierile din 16 ianuarie 2009 şi, respectiv, 29
aprilie 2009, pronunţate în dosarele nr. 10.732/281/2008 şi, respectiv, nr.
246/247/2009, Judecătoria Ploieşti şi judecătoria Insurăţei au sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstitutionalitate a dispoziţiilor
art. 32 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic
al contravenţiilor, precum şi ale art. 109 alin. (2) şi (3) şi art. 118
alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia
pe drumurile publice, excepţie ridicată de Gheorghe Piperea.
In motivarea excepţiei de neconstitutionalitate, similară în dosarele conexate, se susţine, în esenţă, că
dispoziţiile art. 32 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, precum şi
cele ale art. 118 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002
încalcă liberul acces la justiţie, deoarece creează un obstacol considerabil
pentru cetăţenii care nu locuiesc în raza teritorială unde s-a produs fapta,
determinând cheltuieli financiare şi timp irosit cu deplasarea petentului la
instanţa de judecată. In plus, aceste dispoziţii legale se abat de la
principiul legislaţiei contenciosului administrativ, care prevăd posibilitatea
alegerii competenţei de către persoana contestatoare şi încalcă şi prevederile
art. 12 din Codul de procedură civilă, care dau posibilitatea reclamantului să
aleagă între mai multe instanţe deopotrivă competente. In ceea ce priveşte art.
109 alin. (2) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, se
susţine că încalcă prevederile art. 26 din Constituţie, deoarece acordă, în mod
nelegal, autorităţilor publice dreptul de a înregistra şi prelucra date cu
caracter personal în activitatea lor de constatare a contravenţiilor.
Judecătoria Ploieşti apreciază
că excepţia de neconstitutionalitate invocată în cauză este neîntemeiată,
întrucât textele legale criticate nu încalcă prevederile constituţionale
invocate.
Judecătoria Insurăţei apreciază
că excepţia de neconstitutionalitate invocată cu privire la art. 32 alin. (2)
din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 şi la art. 118 alin. (1) din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 este întemeiată, deoarece modul de stabilire
a competenţei de soluţionare a plângerilor prin cele două texte criticate
creează un obstacol pentru cetăţenii care nu locuiesc în raza teritorială unde
s-a produs fapta, cărora le este încălcat astfel accesul liber la justiţie. In
ceea ce priveşte excepţia de neconstitutionalitate a art. 109 alin. (2) şi (3)
din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, se consideră că este
neîntemeiată.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor
celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru
a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstitutionalitate
ridicate.
Guvernul apreciază că excepţia
de neconstitutionalitate este neîntemeiată.
Avocatul Poporului consideră
că textele de lege criticate sunt constituţionale, invocând jurisprudenţa
Curţii Constituţionale în materie.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de
neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de
judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 32 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001
privind regimul juridic al contravenţiilor, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, precum şi cele ale art. 109
alin. (2) şi (3) şi art. 118 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului
nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, cu modificările şi
completările ulterioare.
Textele de lege criticate au următorul cuprins:
- Art. 32 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr.
2/2001: „Plângerea împreună cu dosarul cauzei se trimit de îndată
judecătoriei în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia.";
- Art. 109 alin. (2) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 195/2002: „(2) Constatarea contravenţiilor se poate face şi
cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate şi
verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare
a contravenţiei.
(3) In cazurile prevăzute la alin. (2),
procesul-verbal se poate încheia şi în lipsa contravenientului, după stabilirea
identităţii conducătorului de vehicul, menţionându-se aceasta în
procesul-verbal, fără a fi necesară confirmarea faptelor de către
martori.";
- Art. 118 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 195/2002: „Impotriva procesului-verbal de constatare a
contravenţiilor se poate depune plângere, în termen de 15 zile de la
comunicare, la judecătoria în a cărei rază de competenţă a fost constatată
fapta."
Se susţine că aceste dispoziţii legale încalcă
egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi accesul liber la justiţie, consacrate
de art. 16 şi, respectiv, art. 21 alin. (3) din Constituţie, precum şi
prevederile art. 26 din Constituţie care consacră obligaţia autorităţilor
publice de a ocroti viaţa intimă, familială şi privată a persoanelor.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că a mai examinat constituţionalitatea art. 32 alin. (2) din Ordonanţa
Guvernului nr. 2/2001, precum şi a art. 118 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă
a Guvernului nr. 195/2002, în raport cu aceleaşi texte din Legea fundamentală
şi faţă de critici similare.
Astfel, de exemplu, prin Decizia nr. 813 din 27
septembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 705
din 18 octombrie 2007, Decizia nr. 1.128 din 27 noiembrie 2007, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 872 din 20 decembrie 2007, şi
Decizia nr. 81 din 8 februarie 2007, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 160 din 7 martie 2007, Curtea a respins ca neîntemeiată
excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 32 alin. (2) din
Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, statuând că acestea nu încalcă egalitatea în
drepturi, liberul acces la justiţie şi dreptul la un proces echitabil.
De asemenea, prin Decizia nr. 464 din 22 aprilie 2008,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 378 din 19 mai 2008,
Curtea a statuat că art. 118 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului
nr. 195/2002, care instituie norme de procedură privind soluţionarea plângerii
formulate împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a
contravenţiei, nu îngrădeşte accesul liber la justiţie al persoanelor
interesate şi nu contravine dreptului la un proces echitabil. Dimpotrivă,
reglementarea competenţei teritoriale a instanţelor judecătoreşti în cauzele
având ca obiect plângerile împotriva proceselor-verbale de contravenţie prin
care se constată încălcări ale dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului
nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice este menită să dea
expresie garanţiilor constituţionale invocate, prin asigurarea administrării cu
celeritate a probelor strânse de lucrătorii poliţiei rutiere. In plus, această
modalitate de reglementare reprezintă opţiunea legiuitorului, fiind în
conformitate cu prevederile art. 126 alin. (2) din Constituţie, privind
competenţa şi procedura în faţa instanţelor judecătoreşti. Considerentele care
fundamentează jurisprudenţa menţionată sunt valabile şi în prezenta cauză,
deoarece nu au intervenit elemente noi.
Cât priveşte criticile privind existenţa unei
contradicţii între dispoziţiile art. 32 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr.
2/2001, precum şi ale art. 118 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului
nr. 195/2002, cu normele care reglementează contenciosul administrativ,
respectiv procedura civilă, acestea nu intră în sfera controlului de
constituţionalitate.
Obiect al excepţiei de neconstituţionalitate ridicate
în cauzele conexate îl mai constituie şi dispoziţiile art. 109 alin. (2) şi (3)
din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, cu privire la care se
susţine că încalcă prevederile art. 26 din Constituţie privind viaţa intimă,
familială şi privată, deoarece acordă, în mod nelegal, autorităţilor publice
dreptul de a înregistra şi prelucra date cu caracter personal în activitatea
lor de constatare a contravenţiilor.
Nici această critică nu poate fi primită. Astfel,
posibilitatea constatării contravenţiilor prin mijloace tehnice certificate sau
mijloace tehnice omologate şi verificate metrologic a fost reglementată de
legiuitor în vederea realizării unui interes public, prevăzut chiar în
cuprinsul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, şi anume acela al
asigurării desfăşurării fluente şi în siguranţă a circulaţiei pe drumurile
publice, precum şi al ocrotirii vieţii, integrităţii corporale şi a sănătăţii
persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public.
Inregistrarea şi prelucrarea datelor participanţilor la trafic se realizează
aşadar în condiţiile şi în limitele legii, fiind destinate exclusiv realizării
interesului public arătat, această modalitate de constatare a contravenţiilor
fiind în acord cu prevederile art. 26 alin. (2) din Constituţie, potrivit
cărora „Persoana fizică are dreptul să dispună de ea însăşi, dacă nu încalcă
drepturile şi libertăţile altora, ordinea publică sau bunele moravuri". In
plus, persoana sancţionată ca urmare a constatării unei contravenţii prin
mijloacele în discuţie, dacă apreciază că procesul-verbal de stabilire şi sancţionare
a contravenţiei a fost întocmit în mod nelegal, are posibilitatea de a formula
plângere în faţa instanţei de judecată şi de a obţine anularea acestuia.
Eventualele abuzuri la care autorul excepţiei face referire, respectiv
folosirea nelegală a datelor obţinute în temeiul textului de lege criticat nu
intră sub incidenţa controlului de constituţionalitate exercitat de Curte.
Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146
lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art.
11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1)şi (6) din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 32 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul
juridic al contravenţiilor, precum şi ale art. 109 alin. (2) şi (3) şi art. 118
alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia
pe drumurile publice, excepţie ridicată de Gheorghe Piperea în Dosarul nr.
10.732/281/2008 al Judecătoriei Ploieşti şi în Dosarul nr. 246/247/2009 al
Judecătoriei Insurăţei.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 9 iulie 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent-şef,
Marieta Safta