DECIZIE Nr.
1027 din 7 octombrie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 11 alin. (2) din Ordonanta de
urgenta a Guvernului nr. 43/2002 privind Directia Nationala Anticoruptie
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 762 din 11 noiembrie 2008
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Ion Predescu -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Marinela Mincă - procuror
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea
excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (2) din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională
Anticorupţie, excepţie ridicată de Mihai Puwakîn Dosarul nr. 10.643/4/2007 al
Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti - Secţia penală.
La apelul nominal răspunde avocatul Cătălin Radu Dancu,
cu împuternicire avocaţială pentru autorul excepţiei de neconstituţionalitate.
Lipsesc celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal
îndeplinită.
Având cuvântul, avocatul Cătălin Radu Dancu solicită
admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, apreciind că specialiştii din
cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie - funcţionari publici sub controlul
nemijlocit al procurorilor - întocmesc rapoartele de constatare
tehnico-ştiinţifică fără ca partea să le poată cunoaşte conţinutul, fără să
poată formula obiecţiuni şi fără să poată să-şi desemneze un expert parte, ceea
ce contravine dreptului la
apărare şi dreptului la un proces echitabil. In acelaşi sens, invocă Hotărârea
Bulut contra Austriei, din 1996, a Curţii Europene a Drepturilor Omului,
arătând că se creează un dezechilibru între părţi, care dă naştere la o
inechitate intrinsecă. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, deoarece dispoziţiile de lege
criticate se completează cu regulile Codului de procedură penală. Totodată,
face referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele: Prin Incheierea din 17 iulie 2008, pronunţată în Dosarul nr.
10.643/4/2007, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti - Secţia penală a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 11 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind
Direcţia Naţională Anticoruptie. Excepţia de neconstituţionalitate a fost
ridicată de Mihai Puwakîn dosarul cu numărul de mai sus, având ca obiect
soluţionarea unei cauze penale privind săvârşirea infracţiunilor prevăzute de
art. 290 alin. 1 şi art. 3021 alin. 1 din Codul penal şi de art. 182 alin. 1 din Legea nr. 78/2000.
In motivarea
excepţiei de neconstituţionalitate autorii
acesteia susţin că dispoziţiile de lege criticate sunt neconstituţionale,
deoarece specialiştii din cadrul Direcţiei Naţionale Anticoruptie sunt supuşi
subiectivismului şi rigorii unei subordonări ierarhice, atâta timp cât sunt
subordonaţi procurorului de caz, iar toate rapoartele de constatare se fac sub directa îndrumare a procurorului.
Totodată, se susţine că dreptul la apărare rămâne fără eficacitate atâta timp
cât activitatea de strângere a probelor esenţiale cauzei s-a făcut fără a i se
respecta învinuitului dreptul de a propune probe obiective, de a formula
obiecţiuni la raportul întocmit de specialist sau de a
solicita un supliment.
Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti - Secţia penală şi-a exprimat opinia în sensul că dispoziţiile de lege criticate
sunt constituţionale.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere
ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima
punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat Curţii Constituţionale punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare,
punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor,
susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege
criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii
nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,'3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 11 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului
nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 244 din 11 aprilie 2002, modificate, ultima dată, prin Legea
nr. 54/2006 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 134/2005
pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.
43/2002 privind Parchetul Naţional Anticorupţie, publicată în Monitorul Oficial
al României, Paftea I, nr. 226 din 13 martie 2006.
In prezent, dispoziţiile de lege criticate au următorul
cuprins: „Specialiştii prevăzuţi la alin. (1) au calitatea de funcţionar
public şi îşi desfăşoară activitatea sub directa conducere, supraveghere şi
control nemijlocit al procurorilor din Direcţia Naţională Anticorupţie.
Specialiştii au drepturile şi obligaţiile prevăzute de lege pentru funcţionarii
publici, cu excepţiile menţionate în prezenta ordonanţă de urgenţă. De
asemenea, specialiştii beneficiază, în mod corespunzător, de drepturile
prevăzute la art. 26 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 177/2002 privind
salarizarea şi alte drepturi ale magistraţilor, cu modificările şi completările
ulterioare."
Excepţia de
neconstituţionalitate se raportează la prevederile constituţionale ale art. 21
privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil şi ale art.
24 privind dreptul la apărare.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
reţine că asupra prevederilor art. 11 alin. (1)-(3) din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 43/2002 s-a pronunţat prin Decizia nr. 805/2008, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 587 din 5 august 2008, constatând că acestea sunt constituţionale.
Cu acel prilej, Curtea a arătat că o componentă a
garanţiilor unui proces echitabil, în sensul art. 6 paragraful 1 din Convenţia
pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, este
principiul egalităţii armelor, ce semnifică tratarea egală a părţilor pe toată
durata desfăşurării procedurii în faţa unei instanţe de judecată, fără ca una
să fie dezavantajată în raport cu cealaltă. Din jurisprudenţa Curţii Europene a
Drepturilor Omului (Cauza Mantovanelli contra Franţei, 1997) reiese că se încalcă principiul egalităţii
armelor atunci când procedura contestată, în ansamblul ei, nu a respectat
prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenţie. Totodată, principiul
contradictorialităţii, o altă componentă a dreptului la un proces echitabil,
presupune, în esenţă, posibilitatea pentru părţile unui proces de a lua la
cunoştinţă de toate probele şi observaţiile prezentate judecătorului, de natură
să-i influenţeze decizia şi de a le discuta (cauzele J. J. contra Olandei, 1998, şi Cottin contra Belgiei, 2005).
Or, Curtea a reţinut că partea putea să ia la
cunoştinţă de existenţa constatării tehnico-ştiinţifice - mijloc de probă
efectuat de specialiştii din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, odată cu
prezentarea materialului de urmărire penală, în condiţiile art. 250-254 din
Codul de procedură penală. Aşadar, partea poate formula obiecţiuni la raportul
de constatare sau poate contesta în faţa instanţei de judecată, în condiţii de
contradictorialitate, mijlocul de probă respectiv.
De asemenea, Curtea a constatat
că o reglementare similară cu cea criticată este cuprinsă în art. 112 din Codul
de procedură penală, potrivit căruia, în anumite cazuri, organul de urmărire
penală poate folosi cunoştinţele unui specialist sau tehnician, dispunând, din
oficiu sau la cerere, efectuarea unei constatări tehnico-ştiinţifice, care se
efectuează, de regulă, de către specialişti sau tehnicieni care funcţionează în
cadrul ori pe lângă instituţia de care aparţine organul de urmărire penală, dar
care poate fi efectuată şi de către specialişti sau tehnicieni care
funcţionează în cadrul altor organe.
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să
determine schimbarea acestei jurisprudenţe, atât considerentele, cât şi soluţia
deciziei menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
In plus, cu privire la statutul specialiştilor din
cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, Curtea constată că faptul că aceştia
îşi desfăşoară activitatea sub directa conducere, supraveghere şi sub controlul
nemijlocit al procurorilor nu echivalează cu lipsa de obiectivitate sau de
imparţialitate a acestora. Pe de altă parte, soluţia legislativă este firească,
de vreme ce procurorul supraveghează întreaga urmărire penală.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al
art. 1-3, art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu
majoritate'de voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 11 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie, excepţie ridicată de Mihai
Puwakîn Dosarul nr. 10.643/4/2007 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti -
Secţia penală.
Definitivă şi general
obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 octombrie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean