DECIZIE Nr. 102 din 31 octombrie 1995
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 287 din 11 decembrie 1995
Victor Dan Zlatescu - presedinte
Costica Bulai - judecator
Ioan Deleanu - judecator
Antonie Iorgovan - judecator
Lucian Stangu - judecator
Raul Petrescu - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol pronuntarea asupra recursului declarat de Societatea Comerciala
"Agapia" - S.R.L. Suceava impotriva Deciziei Curtii Constitutionale
nr. 52 din 23 mai 1995.
Dezbaterile au avut loc in sedinta din 24 octombrie 1995, in prezenta
reprezentantului Ministerului Public, in lipsa recurentului si a intimatilor
care, desi legal citati, nu s-au prezentat, si ele au fost consemnate in
incheierea din aceeasi data, cand Curtea, avand nevoie de timp pentru a
delibera, a amanat pronuntarea pentru data de 31 octombrie 1995.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
In Dosarul nr. 77/1995 al Curtii de Apel Suceava, Societatea Comerciala
"Agapia" - S.R.L. Suceava a invocat exceptia de neconstitutionalitate
a prevederilor art. 3 si ale art. 5 din Legea nr. 12/1991, cu care Curtea
Constitutionala a fost sesizata prin incheierea din 17 martie 1995.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate s-a invocat contrarietatea
de reglementare intre art. 5 din Legea nr. 12/1991 si art. 14 din Legea nr.
35/1991, privind data de la care se acorda scutirile de impozit. Astfel,
potrivit art. 5 din Legea nr. 12/1991, scutirile de impozit se acorda de la
data "infiintarii unitatii platitoare", iar potrivit art. 14 din
Legea nr. 35/1991 perioada de scutire se calculeaza de la data "inceperii
activitatii", rezultand astfel un "tratament diferentiat, contrar
statului de drept si Constitutiei". De asemenea, s-a sesizat faptul ca, in
sensul art. 3 din Legea nr. 12/1991, perioadele de scutire nu se suprapun
anului fiscal si nu se poate stabili, in termenul prevazut, ponderea valorica a
unor activitati, pentru incadrarea lor in perioadele de scutire. Curtea de Apel
Suceava a considerat ca dispozitiile art. 5 din Legea nr. 12/1991 incalca
prevederile art. 16 alin. (1) din Constitutie, iar insuficientele art. 3 din
aceeasi lege pot fi suplinite prin interpretarea logica a textului.
Respingand exceptia ca vadit nefondata, Curtea, prin Decizia nr. 52/1995, a
retinut ca Legea nr. 12/1991 a fost expres abrogata prin Ordonanta Guvernului
nr. 70/1994, ca trimiterea pe care o face art. 31 din Ordonanta Guvernului nr.
70/1994 la art. 5 din Legea nr. 12/1991 este doar "un simplu procedeu de
tehnica legislativa, ce nu poate avea ca semnificatie ca acest articol ar fi
supravietuit abrogarii sale", ca noua reglementare nu preia reglementarea
anterioara, ci instituie o norma de drept diferita.
Impotriva acestei decizii, Societatea Comerciala "Agapia" -
S.R.L. Suceava a declarat recurs pentru urmatoarele motive:
- Ordonanta Guvernului nu poate proceda la abrogarea legii, ci doar la
"explicitarea unor referiri" din aceasta, iar ordonanta devine
obligatorie numai daca ea a fost aprobata prin lege ulterioara;
- trimiterea de la art. 31 din Ordonanta Guvernului la prevederile art. 5
din Legea nr. 12/1991 nu poate fi considerata doar o chestiune de "tehnica
legislativa fara semnificatie", din moment ce "termenele de scutire
de plata a impozitului pe profit prevazute de art. 5 lit. a), b), c) si d) din
Legea nr. 12/1991, pentru societatile comerciale infiintate inainte de 31
decembrie 1994, expira inlauntrul anului fiscal 1991 si in urmatorii 1, 3, 5
ani, in functie de activitate;
- diferentele de tratament intre agentii economici romani si cei straini
trebuiau elucidate de Curte. De asemenea, Curtea trebuia sa se pronunte si cu
privire la art. 41 din ordonanta, prin care a fost abrogata atat Legea nr.
12/1991, cat si Legea nr. 55/1991, fara a se tine seama ca prevederile art. 5
din Legea nr. 12/1991 se aplica inca 5 ani;
- investitorii straini beneficiaza in continuare de termenele de scutire ce
se calculeaza "de la desfasurarea activitatii", in timp ce pentru
agentii economici romani acestea "opereaza de la data infiintarii, in
functie de obiect";
- in situatia nerealizarii profitului din motive independente, nu opereaza
decaderea din drept";
- modul de stabilire a ponderii valorice in cazul in care obiectul de
activitate este diversificat este neconstitutional;
- nu poate fi impartasit punctul de vedere al Curtii Constitutionale, in
sensul caruia, "la data invocarii exceptiei de
neconstitutionalitate", norma respectiva "nu mai era in
vigoare", din moment ce "articolul in cauza a fost preluat de
Ordonanta Guvernului nr. 70/1994 prin art. 31";
- pornind de la principiul aplicarii legii in timp, "Curtea trebuia sa
se pronunte cu privire la constitutionalitatea legislatiei sub imperiul careia
s-a declarat litigiul si care a creat confuzii si inadvertente";
- cat timp art. 5 din Legea nr. 12/1991 a fost preluat de Ordonanta
Guvernului nr. 70/1994, Curtea "avea obligatia sa hotarasca asupra
exceptiei".
Deoarece solutionarea exceptiei s-a facut in temeiul art. 24 alin. (2) din
Legea nr. 47/1992, fara citarea partilor, dupa declararea recursului s-au
solicitat puncte de vedere, conform art. 24 alin. (3) din aceeasi lege, Camerei
Deputatilor, Senatului si Guvernului.
In punctul de vedere al Guvernului se apreciaza ca singurele elemente din
motivele de recurs care pun in discutie o problema de neconstitutionalitate
sunt cele referitoare la sustinerea ca o ordonanta a Guvernului nu ar putea
abroga o lege, precum si afirmatia ca ordonanta devine obligatorie numai dupa
aprobarea ei prin lege. In opinia Guvernului, ambele sustineri "contrazic
in mod evident dispozitiile constitutionale in materie de delegare
legislativa".
Camera Deputatilor si Senatul nu si-au exprimat punctele de vedere.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, decizia atacata, motivele de recurs,
punctul de vedere al Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor,
concluziile reprezentantului Ministerului Public sustinute in sedinta publica
din 24 octombrie 1995, precum si dispozitiile legale atacate ca
neconstitutionale, raportate la prevederile Constitutiei si ale Legii nr.
47/1992, retine urmatoarele:
Curtea constata ca motivele de recurs privind legalitatea termenelor de
scutire de plata a impozitului pe profit pentru agentii economici romani in
comparatie cu cei straini, "modul de stabilire a ponderii valorice, pentru
incadrarea in termenele de scutire, in cazul in care obiectul de activitate
este diversificat", aplicarea legislatiei sub imperiul careia s-a nascut
litigiul si care, in opinia recurentului, a creat confuzii si inadvertente, nu
reprezinta, in substanta lor, obiectii de neconstitutionalitate si, ca atare,
nu pot forma obiectul controlului de constitutionalitate, ci sunt probleme de
competenta instantei judecatoresti, investita cu solutionarea litigiului.
Rezulta ca, potrivit art. 144 lit. c) din Constitutie si art. 23 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, competenta Curtii priveste numai motivele de recurs
referitoare, pe de o parte, la constitutionalitatea prevederilor art. 3 si ale
art. 5 din Legea nr. 12/1991, iar pe de alta parte, constitutionalitatea
abrogarii printr-o ordonanta a unei legi si data de la care ordonanta isi
produce efectele.
Cat priveste motivul de recurs referitor la prevederile art. 3 din Legea
nr. 12/1991, se constata ca prin Decizia nr. 52/1995, care face obiectul
acestui recurs, s-a retinut ca, intrucat Legea nr. 12/1991 a fost abrogata in
intregime, Curtea nu se poate pronunta asupra unei exceptii avand ca obiect o
norma legala abrogata. Aceasta solutie este in concordanta cu practica
jurisdictionala a Curtii, potrivit careia conflictul de constitutionalitate nu poate
exista intre o norma constitutionala in vigoare si o norma abrogata. Asa fiind,
solutia primei instante, in ce priveste prevederile art. 3 din Legea nr.
12/1991, este temeinica si legala. Intr-adevar, art. 41 din Ordonanta
Guvernului nr. 70/1994 abroga pe data intrarii ei in vigoare, intre alte acte
normative, si Legea nr. 12/1991 privind impozitul pe profit.
Referitor la art. 5 din Legea nr. 12/1991, Curtea constata ca Ordonanta
Guvernului nr. 70/1994 dupa ce, prin art. 41, abroga Legea nr. 12/1991, prin
art. 31 admite totusi ultraactivitatea unora dintre prevederile legii abrogate.
Cu alte cuvinte, prin examinarea dispozitiilor art. 41 din ordonanta ar rezulta
ca abrogarea priveste Legea nr. 12/1991 in totalitate, fara nici o exceptie;
totusi, art. 31 din ordonanta prevede ca "scutirile de impozit prevazute
la art. 5 din Legea nr. 12/1991 privind impozitul pe profit si art. 14 din
Legea nr. 35/1991 privind regimul investitiilor straine, cu modificarile
ulterioare, vor ramane valabile numai in cazul persoanelor juridice care s-au
inregistrat la Registrul comertului inainte de 1 ianuarie 1995 si pentru care
perioada de scutire nu a expirat. Scutirea opereaza pana la expirarea perioadei
legale, cu conditia de a activa si a realiza in continuare venituri, inca o
perioada egala cu perioada de scutire. In caz contrar, impozitul pe profit se
recalculeaza, inclusiv pentru perioada de scutire, potrivit reglementarilor
existente la data acordarii facilitatilor".
Prin decizia atacata s-a considerat ca art. 31 din Ordonanta Guvernului nr.
70/1994 "nu preia reglementarea anterioara, ci a instituit o norma de
drept diferita, avand ca scop de a mentine, in anumite limite, facilitatile
acordate prin art. 5 din legea abrogata", asa incat "trimiterea la
art. 5 din Legea nr. 12/1991 este un simplu procedeu de tehnica legislativa, ce
nu poate avea semnificatia ca acest articol a supravietuit abrogarii
sale".
Curtea constata ca solutia instantei de fond este criticabila,
considerentele acesteia, pe care se sprijina dispozitivul, cuprinzand cateva
contradictii in termeni: trimiterea - ca procedeu de tehnica legislativa nu se
poate face la o norma inexistenta, abrogata; chiar daca s-a instituit "o
norma de drept diferita", nu mai putin art. 31 din ordonanta trimite totusi
la art. 5 din Legea nr. 12/1991, cat priveste facilitatile acordate la plata
impozitului pe profit, o trimitere partiala, dar totusi trimitere. Nu se poate
sustine nici ca trimiterea priveste numai categoria economico-financiara a
facilitatilor din cuprinsul art. 5 din Legea nr. 12/1991, care, efectiv, ar fi
fost abrogat o data cu legea din care el face parte, caci astfel, ar ramane
fara explicatie persistenta facilitatilor legale, stabilite prin lege, in
conditiile abrogarii totale a respectivei legi. Daca art. 5 din Legea nr.
12/1991 nu a supravietuit abrogarii sale, atunci constituirea ca reper a
acestui articol in noua reglementare ar fi un nonsens.
Intr-o stricta logica juridica, prin coroborarea art. 41 din ordonanta cu
art. 31 din acelasi act normativ, rezulta ca art. 41 a abrogat Legea nr.
12/1991, cu exceptia totusi a celor prevazute la art. 5 din aceasta lege.
In sensul celor aratate, urmeaza ca motivul de recurs privitor la art. 5
din Legea nr. 12/1991 sa fie admis. Asa fiind, admitand recursul, Curtea, in
temeiul art. 25 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, urmeaza sa se pronunte, in
fond, asupra constitutionalitatii art. 5 din Legea nr. 12/1991.
Prin art. 5 din Legea nr. 12/1991, unitatilor platitoare de impozit li s-au
acordat unele facilitati, constand in scutirea de impozitul pe profit.
S-a sustinut de catre autorul exceptiei de neconstitutionalitate si, in
continuare, de catre recurent ca art. 5 din Legea nr. 12/1991 este
neconstitutional, intrucat scutirile de impozit pe care le instituie se aplica
de la data infiintarii unitatii platitoare de impozit, pe cand art. 14 din
Legea nr. 35/1991 prevede ca perioada de scutire de impozit pe profit pentru
investitiile straine se calculeaza de la data inceperii activitatii, rezultand astfel
un tratament diferentiat intre agentii economici romani si cei straini. Or, asa
cum a opinat si instanta in incheierea prin care a fost sesizata Curtea, astfel
s-ar contraveni prevederilor art. 16 alin. (1) din Constitutie.
Curtea constata ca, pe fond, exceptia de neconstitutionalitate nu este
intemeiata. Art. 16 alin. (1) din Constitutie proclama si garanteaza egalitatea
in drepturi a cetatenilor, deci a persoanelor fizice care apartin statului
roman, iar nu egalitatea persoanelor colective, a persoanelor juridice. Textul
art. 16 alin. (1) ar fi aplicabil, in cazul persoanelor colective fata de care
s-a promovat un tratament juridic diferentiat, numai daca astfel regimul
juridic diferit s-ar rasfrange asupra cetatenilor, implicand inegalitatea lor in
fata legii si a autoritatilor publice. In acest sens, in practica instantei de
justitie constitutionala s-a decis, in mod constant, ca principiul egalitatii
in fata legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situatii care,
in functie de scopul urmarit, nu sunt diferite. De aceea el nu exclude ci,
dimpotriva, presupune solutii diferite pentru situatii diferite.
Regimul juridic al impozitelor este inevitabil diferit, el implicand si o
strategie economico-financiara. Uniformitatea reglementarilor in acest domeniu
ar avea drept consecinta desfiintarea tuturor criteriilor de impozitare si a
scopului urmarit de legiuitor prin parghiile financiare. Consideratii de
principiu, in acest sens, asupra carora nu sunt motive sa se revina, au fost
cuprinse si in Decizia Curtii Constitutionale nr. 74/1994, publicata in
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 189 din 22 iulie 1994. Pentru
rezolvarea adecvata a problemei in discutie, urmeaza ca instanta de judecata
investita cu solutionarea cauzei, procedand la interpretarea reglementarilor in
materie, sa precizeze sensul si continutul reglementarii cu privire la
impozitul pe profit, stabilind, intre altele, subiectul platitor al impozitului
pe profit, sensul conceptului de investitie straina si delimitarea acesteia de
investitorul strain, deosebirea dintre profit si dividende si regimul juridic,
diferit, aplicabil acestora, probleme ce tin de interpretarea legii in materie.
Cat priveste motivul de recurs referitor la constitutionalitatea abrogarii
printr-o ordonanta a unei legi si data de la care ordonanta isi produce
efectele, Curtea constata ca si acesta este neintemeiat. Art. 114 din
Constitutie, reglementand delegarea legislativa, instituie astfel o procedura
exceptionala de substituire a Guvernului in prerogativele legislative ale
Parlamentului. Delegarea legislativa conduce la concluzia ca Guvernul, abilitat
sa exercite pe timp limitat, in conditiile art. 114 din Constitutie, atributii
de legiferare, poate ca, manifestandu-se in domeniul legislativ, sa
reglementeze primar, sa modifice sau sa abroge reglementarea existenta. La
aceeasi concluzie se poate ajunge si prin interpretarea art. 114 alin. (1) din
Constitutie: "Parlamentul poate adopta o lege speciala de abilitare a
Guvernului pentru a emite ordonante, in domenii care nu fac obiectul legilor
organice". Rezulta deci ca Guvernul poate emite ordonante, adica poate
reglementa numai in domenii care fac obiectul legilor ordinare. Asadar,
ordonanta poate privi un domeniu susceptibil de legiferare sau un domeniu
legiferat, in acest din urma caz Guvernul putand modifica sau abroga
reglementari legislative existente la data delegarii legislative.
Sustinerea recurentului ca ordonanta "devine obligatorie numai daca a
fost aprobata prin lege ulterioara" nu poate fi primita, fiind rezultatul
confuziei dintre efectele ordonantei si forta ei juridica. Ordonanta intra in
vigoare, deci isi produce efectele, de la data publicarii ei in Monitorul
Oficial al Romaniei sau de la o data prevazuta expres in ordonanta, dar
ulterioara momentului publicarii. Daca, potrivit legii de abilitare, in
conditiile art. 114 alin. (3) din Constitutie, ordonanta se supune aprobarii
Parlamentului, in caz de aprobare, ea dobandeste forta juridica a legii.
Efectele ordonantei se produc insa si pe perioada anterioara legii de aprobare
a ei. Numai nerespectarea termenului stabilit pentru supunerea ordonantei
aprobarii Parlamentului atrage - cum precizeaza art. 114 alin. (3) fraza finala
- "incetarea efectelor ordonantei".
Pentru motivele aratate, in temeiul art. 144 lit. c) din Constitutie,
precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c) si al art. 25 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Admite recursul Societatii Comerciale "Agapia" - S.R.L. Suceava
impotriva Deciziei Curtii Constitutionale nr. 52 din 23 mai 1995 si, in fond,
respinge exceptia de neconstitutionalitate.
Definitiva.
Pronuntata in sedinta publica din 31 octombrie 1995.
PRESEDINTE,
prof. univ. dr. Victor Dan Zlatescu
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu