DECIZIE Nr.
102 din 13 februarie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 297 alin. 2 teza a doua din Codul de
procedura civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 195 din 21 martie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu
- judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Antonia Constantin - procuror
Daniela Ramona Mariţiu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 295-297 din Codul de procedură
civilă, excepţie ridicată de Ion Marc în Dosarul nr. 11.305/302/2005 al
Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilă.
La apelul nominal răspund autorul excepţiei şi partea
Vasilica Cristea, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare
este legal îndeplinită.
Magistratul-asistent informează completul de judecată
că la dosarul cauzei autorul excepţiei a depus o cerere de amânare şi concluzii
scrise prin care solicită admiterea excepţiei.
Având cuvântul asupra cererii de amânare, autorul
excepţiei solicită admiterea acesteia.
Partea Vasilica Cristea se opune amânării cauzei.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a cererii de amânare.
Deliberând, Curtea respinge cererea de amânare.
Preşedintele constată cauza în stare de judecată şi
acordă cuvântul pe fond.
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate solicită
admiterea acesteia.
Partea Vasilica Cristea consideră că excepţia a fost
ridicată în vederea tergiversării cauzei, aşa încât se impune respingerea
acesteia.
Reprezentantul Ministerului
Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate,
arătând că obiectul acesteia îl constituie prevederile art. 297 alin. 2 teza a
doua din Codul de procedură civilă, ce au mai format obiect al controlului
exercitat de Curtea Constituţională.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului,
reţine următoarele:
Prin Incheierea din 3 octombrie 2006, pronunţată în
Dosarul nr. 11.305/302/2005, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu
excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 295-297 din Codul de
procedură civilă.
Excepţia a fost ridicată de Ion Marc într-o cauză având
ca obiect apelul împotriva sentinţei civile prin care s-a dispus evacuarea
autorului excepţiei.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia arată că textul de lege criticat aduce atingere
dispoziţiilor constituţionale invocate, deoarece „părţile vătămate prin
neregularităţile produse în prima instanţă, constatate ca atare de instanţa de
apel, sunt lipsite de un grad de jurisdicţie".
Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilă şi-a exprimat opinia în sensul că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie
prevederile art. 297 alin. 2 teza a doua din Codul de procedură civilă,
prevederi care nu aduc atingere textelor constituţionale si convenţionale
invocate, aşa cum a statuat şi Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că prevederile legale criticate sunt constituţionale, întrucât prin acestea se
instituie reguli privind judecarea apelului care se aplică tuturor celor prevăzuţi
în ipoteza normei, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare, iar
accesul liber la justiţie nu presupune în toate cazurile posibilitatea de a
recurge la toate structurile judecătoreşti şi la toate căile de atac.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare,
punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei şi ale părţii prezente,
concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la
prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10
şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum
a fost formulat de autorul acesteia, îl constituie dispoziţiile art. 295-297
din Codul de procedură civilă. In realitate, aşa cum rezultă din motivarea
excepţiei, obiectul acesteia îl constituie prevederile art. 297 alin. 2 teza a
doua din Codul de procedură civilă, asupra cărora Curtea se va pronunţa prin
prezenta decizie.
Textul de lege criticat are următorul cuprins: „In acest caz, precum şi
atunci când există vreun alt motiv de nulitate, iar prima instanţă a judecat în fond,
instanţa de apel, anulând în tot sau în parte procedura urmată şi hotărârea
pronunţată, va reţine procesul spre judecare."
In susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii
legale, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale
art. 1 alin. (5) privind respectarea supremaţiei Constituţiei şi a legilor, ale
art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin. (1), (2) şi (3) referitoare la accesul liber la justiţie şi dreptul la un
proces echitabil şi soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, ale art.
124 alin. (2) privind unicitatea, imparţialitatea şi egalitatea justiţiei, ale
art. 129 referitoare la folosirea căilor de atac. De asemenea, invocă
dispoziţiile art. 6 referitoare la dreptul la un proces echitabil din Convenţia
pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că prevederile art. 297 alin. 2 teza a doua din Codul de procedură
civilă au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, prin raportare la
dispoziţiile art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (1) şi (3), art. 124 alin. (2) şi
ale art. 129 din Legea fundamentală, precum şi ale art. 6 din Convenţia pentru
apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Astfel, prin
Decizia nr. 515 din 20 iunie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 764 din 7 septembrie
2006, făcând referire la jurisprudenţa sa, Curtea a respins excepţia, reţinând,
în esenţă, că textul de lege criticat, chiar dacă instituie două regimuri
juridice diferite, o face în considerarea existenţei a două situaţii diferite,
care nu puteau fi reglementate identic.
Totodată, Curtea a mai statuat că reglementarea
prevăzută de art. 297 din Codul de procedură civilă constituie o garanţie a
aplicării principiului prevăzut de art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru
apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind judecarea
unei cauze în mod echitabil şi într-un termen rezonabil, în scopul înlăturării
oricăror abuzuri din partea părţilor, prin care s-ar tinde la tergiversarea
nejustificată a soluţionării unui proces.
Intrucât nu au intervenit
elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii
Constituţionale în materie, atât soluţia, cât şi considerentele din decizia
menţionată îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză.
In sfârşit, Curtea constată că dispoziţiile art. 1
alin. (3) din Constituţie, invocate în motivarea excepţiei, consacră
principiile generale ce stau la baza organizării statului român. Aceste
principii sunt încălcate atunci când se aduce atingere unora dintre drepturile
şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor, garantate de Constituţie, sau
altor dispoziţii constituţionale relevante sub aspectul conţinutului art. 1
alin. (3) din Legea fundamentală. In cauza de faţă Curtea nu a reţinut că prin
dispoziţiile legale criticate s-ar fi adus vreo încălcare a drepturilor şi
libertăţilor fundamentale invocate de autorul excepţiei.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 297 alin. 2 teza a doua din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată
de Ion Marc în Dosarul nr. 11.305/302/2005 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a
IV-a civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 13 februarie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Mariţiu