DECIZIE Nr.
102 din 9 februarie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 18 alin. (3) din Legea nr. 146/1997
privind taxele judiciare de timbru
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 215 din 9 martie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecător
Constantin Doldur - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Ion Tiucă - procuror
Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstitu-ţionalitate a dispoziţiilor art. 18 alin. (3) din Legea nr.
146/1997 privind taxele judiciare de timbru, astfel cum au fost modificate prin
Legea nr. 195/2004 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a
Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, excepţie ridicată de Marin Frunză în Dosarul nr. 227/2005 al Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de
contencios administrativ şi
fiscal.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal
îndeplinită.
Cauza este în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstitutionalitate ca
neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 1 noiembrie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 227/2005, Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 18 alin. (3) din Legea
nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, astfel cum au fost modificate
prin Legea nr. 195/2004, excepţie ridicată de Marin Frunză.
In motivarea excepţiei de neconstitutionalitate, autorul
acesteia susţine că textul de lege criticat contravine
prevederilor art. 1, 4, 11, 15, 16, 20, 21, 24, 53, 124 şi 126 din Constituţie, raportate la prevederile art. 6, 13,
14, 17 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi
la art. 1, 2, 6, 7, 8, 10 şi
30 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului. In acest sens, arată că dispoziţiile de
lege criticate sunt neconstituţionale, deoarece împotriva măsurii prin care instanţa de judecată
solicită taxa judiciară de timbru justiţiabilul nu poate exercita calea de atac a recursului, iar soluţionarea cererii de reexaminare se face în
camera de consiliu, fără citarea părţilor, prin
încheiere irevocabilă.
Inalta Curte de Casaţie şi
Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. Dispoziţiile de lege criticate reglementează competenţa şi procedura în materia taxelor judiciare
de timbru, potrivit abilitării
conferite legiuitorului prin art. 126 alin. (2) din Constituţie, situaţie în care, nefiind vorba despre un litigiu privind fondul
dreptului, nu îşi găsesc aplicare mijloacele şi garanţiile procesuale privind dreptul la un proces echitabil. Aşa fiind, procedura aplicabilă în aceste cazuri, având ca finalitate
satisfacerea imperativului celerităţii, este mai sumară şi, astfel,
derogatorie de la dreptul comun. Instanţa arată că asupra dispoziţiilor art. 18 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 Curtea Constituţională s-a mai pronunţat,
prilej cu care a statuat că
acestea sunt constituţionale.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstitu-tionalitate.
Guvernul consideră că excepţia de
neconstitutionalitate este neîntemeiată. In acest sens, arată că textul de lege
criticat nu contravine prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (3) şi (5) şi ale art.
11 şi 20, raportate la dispoziţiile art. 6, 13, 14 şi 17 din Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi la unele dispoziţii din Declaraţia Universală a
Drepturilor
Omului, în acest sens invocând jurisprudenţa instanţei de contencios constituţional, şi anume
deciziile nr. 42/2005 şi nr.
581/2005. De asemenea, arată că reglementarea criticată nu contravine prevederilor constituţionale ale art. 21, în acest sens fiind şi jurisprudenţa Curţii Europene a
Drepturilor Omului. In ceea ce priveşte susţinerile de
neconstitutionalitate raportate la prevederile art. 1, 4, 15, 16, 24, 53 şi 124 din Constituţie, Guvernul apreciază că acestea nu pot fi primite, pe de o parte, pentru că nu sunt motivate, iar pe de altă parte, pentru că nu au o legătură cu cauza de faţă.
Avocatul Poporului apreciază că excepţia de
neconstitutionalitate este neîntemeiată. Astfel, arată că reglementarea criticată nu contravine prevederilor art. 21 alin.
(3) din Constituţie, în acest
sens invocând Decizia Curţii
Constituţionale nr. 42/2005.
De asemenea, consideră că nu poate fi reţinută nici critica
privind înfrângerea art. 129 din Constituţie, întrucât condiţiile
de exercitare a căilor de atac
sunt prevăzute de norme
juridice de drept procesual, o asemenea natură având şi textul
dedus controlului de constituţionalitate
în cauza de faţă.
In sfârşit, arată că dispoziţiile legale criticate nu conţin norme contrare nici celorlalte prevederi din Legea fundamentală şi din documentele juridice internaţionale invocate de autorul excepţiei.
Preşedinţii
celor două
Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere asupra excepţiei
de neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale
Guvernului şi Avocatului
Poporului, raportul întocmit în cauză de judecătorul-raportor,
concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor
art. 146 lit. d) din Constituţie,
ale art. 1 alin. (2) şi ale
art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea
nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstitu-tionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstitutionalitate îl constituie dispoziţiile art. 18 alin. (3) din Legea nr.
146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie
1997, modificate prin art. I pct. 12 din Legea nr. 195/2004 pentru aprobarea
Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 58/2003 privind
modificarea şi completarea
Codului de procedură civilă, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 470 din 26 mai
2004.
Dispoziţiile de lege criticate au următorul conţinut:
- Art. 18 alin. (3): „Cererea se soluţionează în camera de consiliu de un alt
complet, fără citarea părţilor, prin încheiere irevocabilă."
Autorul excepţiei susţine că textul de lege criticat încalcă prevederile constituţionale ale art. 1, privind statul de
drept, art. 4, referitoare la unitatea poporului şi egalitatea între cetăţeni, art. 11, privind dreptul internaţional şi dreptul
intern, art. 15, privind universalitatea, art. 16, care consacră egalitatea în drepturi, art. 20,
referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21, privind accesul liber la
justiţie, art. 24, privind
dreptul la apărare, art. 53,
referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 124, privind înfăptuirea justiţie, şi art. 126 referitoare la instanţele judecătoreşti.
In opinia autorului excepţiei sunt încălcate,
de asemenea, şi prevederile
art. 6, privind dreptul la un proces echitabil, art. 13, privind dreptul la un
recurs efectiv, art. 14, privind interzicerea discriminării, şi art. 17, privind interzicerea abuzului de drept din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale, precum şi o
serie de prevederi cuprinse în Declaraţia Universală a
Drepturilor Omului, şi anume
art. 1, privind libertatea şi
egalitatea în demnitate şi în
drepturi, art. 2, privind egalitatea în drepturi şi interzicerea discriminării, art. 6, privind recunoaşterea calităţii de
subiect de drept, art. 7, privind egalitatea în faţa legii şi protecţia împotriva oricărei discriminări,
art. 8, privind accesul efectiv la instanţele judiciare, art. 10, privind procesul echitabil, şi art. 30, privind interpretarea Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate,
Curtea constată că dispoziţiile art. 18 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 au mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi prevederi din Legea fundamentală ca şi în prezenta cauză şi cu motivări asemănătoare.
In acest sens sunt Decizia nr. 42 din 27 ianuarie 2005,
publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 206 din 10 martie 2005, Decizia nr. 164 din 22
martie 2005, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 561 din 30 iunie 2005, şi Decizia nr. 581 din 3 noiembrie 2005,
publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 1.113 din 9 decembrie 2005, prin care Curtea a
statuat că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale.
Cu acele prilejuri Curtea a constatat că obiectul textului criticat îl constituie
o normă procedurală care reglementează soluţionarea cererii de reexaminare împotriva încheierii de stabilire a
taxei de timbru, aşadar un
incident procedural, prealabil antamării fondului de către
instanţa de judecată. In condiţiile în care în discuţie este o chestiune prealabilă, soluţionarea
acesteia este guvernată de
principiul celerităţii, care
ar fi grav afectat prin aplicarea în materie a principiilor oralităţii şi contradictorialităţii, a obligativităţii
citării părţilor, ca şi a
posibilităţii exercitării unei căi de atac împotriva încheierii de soluţionare a cererii de reexaminare.
Deoarece nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, atât considerentele, cât şi soluţia
deciziilor menţionate îşi păstrează
valabilitatea şi în prezenta
cauză.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4)
din Constituţie, al art. 1-3,
al art. 11 alin. (1) lit. A.d), precum şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate
a dispoziţiilor art. 18 alin.
(3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Marin Frunză în
Dosarul nr. 227/2005 al Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de
contencios administrativ şi
fiscal.
Definitivă şi general
obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 9 februarie 2006.
PREŞEDINTELE
CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Ingrid Alina Tudora