DECIZIE Nr.
1013 din 7 iulie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 lit. a) si art. 7 alin. (1) din
Legea nr. 39/2003 privind prevenirea si combaterea criminalitatii organizate,
art. 71 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 105/2001 privind
frontiera de stat a Romaniei, precum si art. 64 alin. 1 lit. c) din Codul penal
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 547 din 6 august 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader - judecător
Augustin Zegrean -judecător
Marinela Mincă - procuror
Doina Suliman -
magistrat-asistent-şef
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 lit. a) şi art. 7 alin. (1) din
Legea nr. 39/2003 privind prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate,
art. 71 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 105/2001 privind
frontiera de stat a României, precum şi art. 64 alin. 1 lit. c) din Codul
penal, excepţie ridicată de Ilie Doleanu în Dosarul nr. 70/35/2007 al Inaltei
Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de
16 iunie 2009 şi au fost consemnate în încheierea din acea dată, când Curtea a
amânat pronunţarea la data de 23 iunie 2009 şi, apoi, la 30 iunie 2009, şi 7
iulie 2009.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 16 martie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 70/35/2008, Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală
a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 2 lit. a) şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 privind
prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate, art. 71 alin. (1) din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 105/2001 privind frontiera de stat a
României, precum şi art. 64 alin. 1 lit. c) din Codul penal.
Excepţia a fost ridicată de Ilie Doleanu cu ocazia
soluţionării recursurilor declarate împotriva Deciziei penale nr. 75/A din 5
septembrie 2008 a Curţii de Apel Oradea - Secţia penală şi pentru cauze cu
minori.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile de lege criticate
contravin prevederilor constituţionale ale art. 40 şi 45, şi ale art. 6 şi art.
11 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale, precum şi art. 52 din Codul de procedură penală, fără
a arăta însă în ce constă contrarietatea.
Instanţa de judecată apreciază
că excepţia este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile de lege criticate nu
contravin prevederilor constituţionale invocate.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a
comunica punctele lor de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că textele de lege criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au transmis punctele de vedere asupra
excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise
ale autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege
criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992,
reţine următoarele:
Curtea Constituţională este competentă, potrivit
dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie şi ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de
neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 2 lit.a) şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003
privind prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 50 din 29 ianuarie 2003, art. 71
alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 105/2001 privind frontiera
de stat a României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
352 din 30 iunie 2001, aprobată cu modificări prin Legea nr. 243/2002, cu
modificările şi completările ulterioare, şi art. 64 alin. 1 lit. c) din Codul
penal, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 65 din 16
aprilie 1997, cu modificările şi completările ulterioare.
Aceste texte de lege au următoarea redactare:
- Art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2003: „In prezenta
lege termenii şi expresiile de mai jos au următorul înţeles:
a) grup infracţional organizat - grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane,
care există pentru o perioadă şi acţionează în mod coordonat în scopul
comiterii uneia sau mai multor infracţiuni grave, pentru a obţine direct sau
indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material; nu constituie grup
infracţional organizat grupul format ocazional în scopul comiterii imediate a
uneia sau mai multor infracţiuni şi care nu are continuitate sau o structură
determinată ori roluri prestabilite pentru membrii săi în cadrul
grupului;";
- Art. 7 alin. (1) din
Legea nr. 39/2003: „Iniţierea sau constituirea unui grup infracţional
organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup se
pedepseşte cu închisoare de la 5 la 20 de ani şi interzicerea unor
drepturi.";
- Art. 71 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 105/2001: „Racolarea, îndrumarea sau călăuzirea uneia sau mai
multor persoane în scopul trecerii frauduloase a frontierei de stat, precum şi
organizarea acestor activităţi constituie infracţiunea de trafic de migranţi şi
se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani.";
- Art. 64 alin. 1 lit. c) din Codul penal: „Pedeapsa
complementară a interzicerii unor drepturi constă în interzicerea unuia sau
unora din următoarele drepturi: [...]
c) dreptul de a ocupa o funcţie sau de a exercita o
profesie ori de a desfăşura o activitate, de natura aceleia de care s-a folosit
condamnatul pentru săvârşirea infracţiunii;".
In opinia autorului excepţiei, aceste dispoziţii de
lege sunt în neconcordanţă cu prevederile constituţionale ale art. 40 privind
dreptul de asociere şi art. 45 referitoare la libertatea economică, art. 6
paragrafele 1 şi 2 şi art. 11 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului
şi a libertăţilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil,
respectiv libertatea de întrunire şi de asociere, precum şi art. 52
din Codul de procedură penală, referitoare la prezumţia de nevinovăţie. Autorul
excepţiei nu arată însă în ce constă contrarietatea acestor norme.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
reţine că dispoziţiile de lege criticate, reglementând definiţia grupului
infracţional organizat, pedeapsa pentru iniţierea sau constituirea ori aderarea
sau sprijinirea unui astfel de grup, infracţiunea de trafic de migranţi şi
interzicerea unor drepturi ca pedeapsă complementară, nu sunt de natură să
îngrădească accesul la justiţie sau dreptul la un proces echitabil.
Scopul grupului infracţional este acela de a comite
fapte antisociale incriminate ca atare în Codul penal ori în legi speciale.
Instituirea pedepselor şi a condiţiilor de aplicare şi executare a acestora
constituie atributul exclusiv al legiuitorului, care, potrivit art. 73 alin.
(3) lit. h) din Constituţie, are deplina libertate de reglementare.
Referitor la pretinsa încălcare a art. 40 din
Constituţie, Curtea constată că acest text constituţional stabileşte limitele
în care cetăţenii se pot asocia, fiind, desigur, exclusă asocierea acestora în
vederea săvârşirii de fapte penale.
Nu poate fi reţinută nici critica privind încălcarea
art. 45 din Constituţie. Aceste prevederi constituţionale nu au incidenţă în
prezenta cauză.
Curtea constată însă că autorul excepţiei menţionează
doar în mod formal textele constituţionale pretins încălcate, fără a arăta în
ce constă contradicţia relevată. Simpla enumerare, în susţinerea excepţiei, a
unor prevederi constituţionale pretins încălcate nu este de natură să satisfacă
exigenţele art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora „Sesizările
trebuie făcute în formă scrisă şi motivate". In aceste condiţii,
excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 lit. a) şi art. 7 alin. (1) din
Legea nr. 39/2003 privind prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate,
art. 71 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 105/2001 privind
frontiera de stat a României, precum şi art. 64 alin. 1 lit. c) din Codul penal,
excepţie ridicată de Ilie Doleanu în Dosarul nr. 70/35/2007 al Inaltei Curţi de
Casaţie şi Justiţie - Secţia penală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 iulie 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent-şef,
Doina Suliman