DECIZIE   Nr. 101 din 4 februarie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 278 1 alin. 7 din Codul de procedura penala

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 163 din 15 martie 2010

Ioan Vida                            - preşedinte

Aspazia Cojocaru               -judecător

Acsinte Gaspar                  -judecător

Ion Predescu                      -judecător

Tudorel Toader                   -judecător

Augustin Zegrean              -judecător

Marinela Mincă                  - procuror

Marieta Safta                     - magistrat-asistent-şef

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2781 alin. 7 din Codul de procedură penală, excepţie invocată de Vasile Lazăr în Dosarul nr. 7.015/300/2009 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti - Secţia penală.

La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepţiei, domnul avocat George Alimănescu.

Cauza se află în stare de judecată.

Având cuvântul, avocatul autorului excepţiei solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulată, expunând, pe larg, motivele de neconstituţionalitate formulate în dosarul cauzei.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Incheierea din 11 iunie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 7.015/300/2009, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2781 alin. 7 din Codul de procedură penală, excepţie invocată de Vasile Lazăr. In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că normele criticate restrâng mijloacele de probă ce pot fi administrate în cadrul procedurii îndreptate împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată, permiţând doar administrarea probei cu înscrisuri. Prin aceasta este îngrădit accesul liber la justiţie şi este limitat rolul judecătorului, care nu mai poate dispune administrarea tuturor probelor pe care le-ar socoti necesare aflării adevărului.

Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti - Secţia penală consideră  că excepţia    de  neconstituţionalitate  este neîntemeiată, întrucât normele criticate nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate.

In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Avocatul Poporului consideră că textul de lege criticat este constituţional, invocând şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctul de vedere al Avocatului Poporului, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 2781 alin. 7 din Codul de procedură penală, având următorul cuprins: „Judecătorul, soluţionând plângerea, verifică rezoluţia sau ordonanţa atacată, pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei şi a oricăror înscrisuri noi prezentate."

In susţinerea neconstituţionalităţii acestor prevederi legale se invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (4) cu privire la statul român, ale art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 21 privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil şi ale art. 126 alin. (1) cu privire la instanţele judecătoreşti.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulată, Curtea constată că art. 2781 alin. 7 din Codul de procedură penală a mai fost supus controlului instanţei de contencios   constituţional,    prin    raportare   la   prevederile constituţionale invocate şi în prezenta cauză şi cu motivări similare.

Astfel, de exemplu, prin Decizia nr. 770 din 1 iulie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 562 din 25 iulie 2008, şi Decizia nr. 250 din 6 martie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 222 din 24 martie 2008, Curtea a considerat ca fiind neîntemeiată critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2781 alin. 7 din Codul de procedură penală, reţinând că limitarea mijloacelor de probă care pot fi administrate la judecarea plângerii împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată este justificată având în vedere natura juridică a acestei plângeri, care nu vizează judecarea propriu-zisă a cauzei penale, ci constituie un mijloc procedural prin care se realizează un examen al rezoluţiei sau al ordonanţei procurorului, atacate sub aspectul legalităţii acesteia. Ca urmare, este firesc ca, în vederea soluţionării plângerii, instanţa să verifice, pe baza lucrărilor şi a materialului existente în dosarul cauzei, care au fost avute în vedere de procuror la emiterea ordonanţei sau a rezoluţiei de netrimitere în judecată atacate, dacă această soluţie a fost sau nu dispusă cu respectarea dispoziţiilor legale. Cu aceeaşi ocazie, Curtea a statuat că dispoziţiile art. 2781 alin. 7 din Codul de procedură penală nu încalcă dreptul la un proces echitabil, astfel cum este acesta consfinţit de prevederile constituţionale şi de reglementările internaţionale, petentul având deplina libertate de a demonstra în faţa instanţei de judecată nelegalitatea actului atacat, în raport cu lucrările şi materialul din dosarul cauzei, precum şi posibilitatea prezentării unor probe suplimentare faţă de cele deja administrate, respectiv „înscrisuri noi".

Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să ducă la reconsiderarea acestei jurisprudenţe, atât soluţia, cât şi considerentele deciziei menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de fată.

Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,

CURTEA  CONSTITUŢIONALĂ

In numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2781 alin. 7 din Codul de procedură penală, excepţie invocată de Vasile Lazăr în Dosarul nr. 7.015/300/2009 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti - Secţia penală.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 4 februarie 2010.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent-şef,

Marieta Safta