DECIZIE Nr.
101 din 4 februarie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 278 1 alin. 7 din Codul de procedura
penala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 163 din 15 martie 2010
Ioan Vida - preşedinte
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Ion Predescu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Marinela Mincă - procuror
Marieta Safta -
magistrat-asistent-şef
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2781 alin. 7
din Codul de procedură penală, excepţie invocată de Vasile
Lazăr în Dosarul nr. 7.015/300/2009 al Judecătoriei Sectorului 2
Bucureşti - Secţia penală.
La apelul nominal răspunde, pentru autorul
excepţiei, domnul avocat George Alimănescu.
Cauza se află în stare de judecată.
Având cuvântul, avocatul autorului excepţiei
solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate astfel cum
a fost formulată, expunând, pe larg, motivele de
neconstituţionalitate formulate în dosarul cauzei.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând şi
jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, reţine următoarele:
Prin Incheierea din 11 iunie 2009, pronunţată
în Dosarul nr. 7.015/300/2009, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti
- Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu
excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2781
alin. 7 din Codul de procedură penală, excepţie
invocată de Vasile Lazăr. In motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că
normele criticate restrâng mijloacele de probă ce pot fi administrate în
cadrul procedurii îndreptate împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor
procurorului de netrimitere în judecată, permiţând doar administrarea
probei cu înscrisuri. Prin aceasta este îngrădit accesul liber la
justiţie şi este limitat rolul judecătorului, care nu mai poate
dispune administrarea tuturor probelor pe care le-ar socoti necesare
aflării adevărului.
Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti -
Secţia penală consideră că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată,
întrucât normele criticate nu încalcă dispoziţiile
constituţionale invocate.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1)
din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului
şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului consideră
că textul de lege criticat este constituţional, invocând şi
jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
Preşedinţii celor două Camere ale
Parlamentului şi Guvernul nu au
comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, punctul de vedere al Avocatului Poporului,
susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului,
dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei,
precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art.
146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3, 10
şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de
neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate
îl constituie dispoziţiile art. 2781 alin. 7 din Codul de
procedură penală, având următorul cuprins: „Judecătorul,
soluţionând plângerea, verifică rezoluţia sau ordonanţa
atacată, pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei
şi a oricăror înscrisuri noi prezentate."
In susţinerea
neconstituţionalităţii acestor prevederi legale se invocă
încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (4) cu
privire la statul român, ale art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi, ale
art. 21 privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces
echitabil şi ale art. 126 alin. (1) cu privire la instanţele judecătoreşti.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate
astfel cum a fost formulată, Curtea constată că art. 2781
alin. 7 din Codul de procedură penală a mai fost supus controlului
instanţei de contencios constituţional, prin raportare la
prevederile constituţionale invocate şi în prezenta cauză
şi cu motivări similare.
Astfel, de exemplu, prin Decizia nr. 770 din 1 iulie
2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 562 din 25
iulie 2008, şi Decizia nr. 250 din 6 martie 2008, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 222 din 24 martie 2008, Curtea a
considerat ca fiind neîntemeiată critica de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 2781 alin. 7 din Codul de procedură
penală, reţinând că limitarea mijloacelor de probă care pot
fi administrate la judecarea plângerii împotriva rezoluţiilor sau
ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată este
justificată având în vedere natura juridică a acestei plângeri, care
nu vizează judecarea propriu-zisă a cauzei penale, ci constituie un mijloc
procedural prin care se realizează un examen al rezoluţiei sau al
ordonanţei procurorului, atacate sub aspectul legalităţii
acesteia. Ca urmare, este firesc ca, în vederea soluţionării
plângerii, instanţa să verifice, pe baza lucrărilor şi a
materialului existente în dosarul cauzei, care au fost avute în vedere de
procuror la emiterea ordonanţei sau a rezoluţiei de netrimitere în
judecată atacate, dacă această soluţie a fost sau nu
dispusă cu respectarea dispoziţiilor legale. Cu aceeaşi ocazie,
Curtea a statuat că dispoziţiile art. 2781 alin. 7 din
Codul de procedură penală nu încalcă dreptul la un proces
echitabil, astfel cum este acesta consfinţit de prevederile
constituţionale şi de reglementările internaţionale,
petentul având deplina libertate de a demonstra în faţa instanţei de
judecată nelegalitatea actului atacat, în raport cu lucrările şi
materialul din dosarul cauzei, precum şi posibilitatea prezentării
unor probe suplimentare faţă de cele deja administrate, respectiv „înscrisuri
noi".
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură
să ducă la reconsiderarea acestei jurisprudenţe, atât
soluţia, cât şi considerentele deciziei menţionate îşi
păstrează valabilitatea şi în cauza de fată.
Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art.
146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum si al art.
1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6)
din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 2781 alin. 7 din Codul de procedură
penală, excepţie invocată de Vasile Lazăr în Dosarul nr.
7.015/300/2009 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti - Secţia
penală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 4 februarie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent-şef,
Marieta Safta