DECIZIE Nr.
1003 din 7 octombrie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 61 lit. e) din Legea nr. 53/2003 -
Codul muncii si ale art. 41 alin. (5) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul
public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 753 din 7 noiembrie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Puskas Valentin Zoltan
-judecător
Augustin Zegrean -judecător
Ion Tiucă - procuror
Mihaela Ionescu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 61 lit. e) din Legea nr. 53/2003 -
Codul muncii şi ale art. 41 alin. (5) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul
public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, excepţie ridicată de
Jăniţa Ioniţă în Dosarul nr. 7.198/99/2007 al Curţii de Apel Iaşi - Secţia
litigii de muncă şi asigurări sociale.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Magistratul-asistent referă asupra cauzei, arătând că
la dosar au fost depuse concluzii scrise prin care autorul solicită judecarea
în lipsă a excepţiei de neconstituţionalitate şi admiterea acesteia.
Cauza este în stare de
judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată, invocând jurisprudenţa în
materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 11 aprilie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 7.198/99/2007, Curtea de Apel Iaşi - Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 61 lit. e) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii şi ale art. 41 alin. (5)
din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de
asigurări sociale. Excepţia a fost ridicată de
Jăniţa Ioniţă cu prilejul soluţionării recursului formulat împotriva Sentinţei
nr. 2.369 din 19 decembrie 2007, pronunţată de Tribunalul Iaşi în Dosarul nr.
7.198/99/2007.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că art. 61 lit. e) din Codul muncii şi
art. 41 alin. (5) din Legea nr. 19/2000 sunt contrare art. 41 alin. (1) din
Constituţie. In acest sens, arată că pensionarea unei persoane reprezintă un
drept al acesteia, iar nu o obligaţie. Atât timp cât o persoană este aptă de
muncă şi doreşte să muncească, chiar şi fără ieşirea la pensie, Constituţia îi
dă dreptul la muncă.
Curtea de Apel Iaşi -
Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale consideră
că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată. In acest sens, arată
că dreptul la muncă nu poate fi îngrădit, însă desfăşurarea unei activităţi remunerate
în baza unui contract de muncă presupune drepturi şi obligaţii corelative ale
celor două părţi. Eliminarea acordului angajatorului pentru continuarea activităţii în ipoteza
îndeplinirii de către salariat a condiţiilor pentru ieşirea la pensie prevăzute
de Legea nr. 19/2000 ar încălca principiile ce stau la baza oricărei relaţii de
muncă, respectiv cele ale consensualismului şi bunei-credinţe. Nu constituie o
îngrădire a dreptului la muncă un eventual acord negativ pentru ca salariatul
să îşi desfăşoare în continuare activitatea în cadrul aceleiaşi unităţi,
întrucât acesta din urmă are opţiunea de a desfăşura munca, după pensionare, la
un alt angajator.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că textele de lege criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au transmis punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor,
concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la
prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 61 lit. e) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, aşa cum a fost modificată prin Legea
nr. 371/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.147 din 19 decembrie 2005.
Acest text de lege are următoarea redactare:
Art. 61 lit. e): „Angajatorulpoate
dispune concedierea pentru motive care tin de persoana salariatului în
următoarele situaţii: [...]
e) în cazul în care salariatul îndeplineşte
condiţiile de vârstă standard şi stagiu de cotizare şi nu a solicitat
pensionarea în condiţiile legii."
De asemenea, obiect al excepţiei de
neconstituţionalitate îl constituie şi dispoziţiile art. 41 alin. (5) din Legea
nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000, aşa cum a fost modificată prin Legea
nr. 338/2002, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 446 din 25 iunie 2002.
Textul de lege criticat are următoarea redactare:
Art. 41 alin. (5): „Asiguraţii
care îndeplinesc condiţiile prevăzute de prezenta lege pentru obţinerea unei
pensii pentru limită de vârstă, cu excepţia pensiei anticipate şi a pensiei
anticipate parţiale, îşi pot continua activitatea numai cu acordul
angajatorului."
Autorul excepţiei consideră că aceste texte de lege
sunt contrare art. 41 alin. (1) din Constituţie, potrivit căruia „Dreptul la muncă nu poate fi
îngrădit. Alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupaţiei, precum şi a locului
de muncă este liberă".
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că autorul excepţiei a mai supus examinării, cu un alt prilej,
constituţionalitatea art. 61 lit. e) din Codul muncii, invocând aceleaşi
argumente ca în prezenta cauză. Astfel, prin Decizia nr. 689 din 12 iunie 2008,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 570 din 29 iulie 2008, Curtea a respins ca neîntemeiată
excepţia de neconstituţionalitate a art. 61 lit. e) din Codul muncii, reţinând
că „dreptul la muncă nu poate fi îngrădit, el semnificând însuşi dreptul pe
care îl are o fiinţă umană de a trăi procurându-şi resursele necesare vieţii
prin munca sa. Astfel, dispoziţiile constituţionale consacră libertatea
alegerii profesiei, meseriei sau ocupaţiei, libertatea alegerii locului de
muncă, protecţia socială a muncii, retribuţia muncii depuse, dreptul la
negocieri şi caracterul obligatoriu al convenţiilor colective încheiate ca
urmare a acestor negocieri". Cu toate acestea, Curtea a arătat că
„împlinirea condiţiilor pentru obţinerea dreptului la pensie naşte vocaţia
către dreptul fundamental la pensie, conceput să asigure resursele necesare
vieţii după vârsta în care se apreciază că o persoană nu mai poate desfăşura o
activitate pentru obţinerea acestor resurse". In aceIaşi timp, a amintit
că, în măsura în care îndeplinesc condiţiile prevăzute de lege şi au acordul
angajatorului, aşa cum prevede art. 41 alin. (5) din Legea nr. 19/2000,
persoanele pentru care s-a născut vocaţia de a obţine dreptul la pensie pot
continua munca în vederea obţinerii unor venituri mai mari. Curtea a observat,
însă, că „acest drept nu poate impieta asupra dreptului de care se bucură
angajatorul de a decide asupra celei mai bune soluţii pentru desfăşurarea
activităţii sale, mai ales în condiţiile în care angajatul are deja
posibilitatea de a obţine pensie".
Deoarece nu au intervenit elemente noi de natură să
justifice schimbarea jurisprudenţei Curţii, cele statuate anterior îşi menţin
valabilitatea şi în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 61 lit. e) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii şi ale art.
41 alin. (5) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte
drepturi de asigurări sociale, excepţie ridicată de Jăniţa Ioniţă în Dosarul
nr. 7.198/99/2007 al Curţii de Apel Iaşi - Secţia litigii de muncă şi asigurări
sociale.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 octombrie 2008.
Preşedintele Curţii Constituţionale,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Ionescu