DECIZIE   Nr. 1003 din 7 iulie 2009

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 16 alin. (1) si (2) si art. 276 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 575 din 18 august 2009

Ioan Vida                             - preşedinte

Nicolae Cochinescu             -judecător

Aspazia Cojocaru                -judecător

Acsinte Gaspar                    -judecător

Petre Lăzăroiu                     -judecător

Puskas Valentin Zoltan        -judecător

Tudorel Toader                    -judecător

Augustin Zegrean                -judecător

Carmen-Cătălina Gliga        - procuror

Benke Karoly                       - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (1) şi (2) şi art. 276 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Maz Construct" - S.R.L. din Târgovişte în Dosarul nr. 7.781/288/2008 al Judecătoriei Râmnicu Vâlcea - Secţia civilă.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Incheierea din 17 februarie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 7.781/288/2008, Judecătoria Râmnicu Vâlcea - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (1) şi (2) şi art. 276 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Maz Construct" - S.R.L. din Târgovişte într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei plângeri formulate împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei prevăzute de art. 276 alin. (1) lit. e) din Codul muncii.

In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că dispoziţiile art. 16 alin. (1) şi (2) din Codul muncii sunt neconstituţionale, întrucât îngrădesc accesul liber la practicarea unei activităţi salariale şi încalcă drepturile angajatorului în sensul că nu lasă posibilitatea ca salariatul, înainte de încheierea contractului de muncă, să presteze perioadă de probă pentru a putea presta în viitor o activitate în condiţii de normalitate. De asemenea, se încalcă dreptul la muncă, egalitatea în drepturi a părţilor contractante, precum şi dreptul la libertatea de a negocia clauzele contractuale, având în vedere că prevederea legală criticată impune încheierea contractului de muncă înainte de începerea activităţii, înainte deci ca angajatorul să constate dacă respectivul  salariat este apt sau nu pentru locul de muncă pe care este încadrat.

Referitor la art. 276 alin. (1) lit. e) din Codul muncii se arată că acesta este neconstituţional, întrucât stabilirea amenzilor între o limită minimă şi maximă este de natură a lăsa loc la arbitrariu.

Judecătoria Râmnicu Vâlcea - Secţia civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,'3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 16 alin. (1) şi (2) şi art. 276 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, cu modificările şi completările ulterioare, care au următorul cuprins:

- Art. 16 alin. (1) şi (2): „(1) Contractul individual de muncă se încheie în baza consimţământului părţilor, în formă scrisă, în limba română. Obligaţia de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului. Angajatorul persoană juridică, persoana fizică autorizată să desfăşoare o activitate independentă, precum şi asociaţia familială au obligaţia de a încheia, în formă scrisă, contractul individual de muncă anterior începerii raporturilor de muncă.

(2) In situaţia în care contractul individual de muncă nu a fost încheiat în formă scrisă, se prezumă că a fost încheiat pe o durată nedeterminată, iar părţile pot face dovada prevederilor contractuale şi a prestaţiilor efectuate prin orice alt mijloc de probă.";

- Art. 276 alin. (1) lit. e): „(1) Constituie contravenţie şi se sancţionează astfel următoarele fapte: [...]

e) primirea la muncă a persoanelor fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art. 16 alin. (1), cu amendă de la 1.500 lei la 2.000 lei pentru fiecare persoană identificată, fără a depăşi valoarea cumulată de 100.000 lei."

Deşi autorul excepţiei nu invocă în mod expres textele constituţionale pretins încălcate, din motivarea excepţiei rezultă că acesta apreciază că prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi şi art. 41 alin. (1) privind dreptul la muncă.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate şi dispoziţiile legale criticate, prin raportare la prevederile constituţionale invocate, se constată următoarele:

Curtea s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii celor două prevederi legale criticate. Astfel, prin Decizia nr. 655 din 5 octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 907 din 8 noiembrie 2006, şi Decizia nr. 265 din 20 martie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 266 din 20 aprilie 2007, Curtea a respins excepţiile de neconstituţionalitate ridicate, statuând că răspunderea  pentru încheierea contractului individual de muncă revine în mod firesc angajatorului. Existenţa contractului previne comportamentul abuziv al angajatorului, dar şi atitudinea incorectă a salariatului în îndeplinirea sarcinilor pentru care s-a angajat. Incadrarea în muncă doar cu forme legale, pe baza unor contracte individuale de muncă, asigură şi cunoaşterea şi exercitarea obligaţiilor legale ce le revin celor care folosesc forţă de muncă salariată.

Prevederea obligaţiei încheierii contractului individual de muncă în formă scrisa, precum şi sancţionarea neîndeplinirii acestei obligaţii legale nu îngrădesc în niciun fel exerciţiul dreptului la muncă.

De asemenea, nu se poate reţine încălcarea art. 16 din Constituţie pe motiv că ar exista o discriminare între angajat şi angajator, întrucât aceştia, în mod obiectiv şi raţional, nu se afla în aceeaşi situaţie juridică, din moment ce primul prestează muncă, iar celălalt beneficiază de prestaţia respectivă. In aceste condiţii, legiuitorul este liber să stabilească un tratament juridic diferenţiat între angajat şi angajator.

Intrucât nu s-au evidenţiat elemente sau motive noi care ar putea determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, soluţia şi considerentele deciziei citate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

Celelalte aspecte învederate de autorul excepţiei nu se constituie într-o veritabilă critică de neconstituţionalitate, ci, mai degrabă, în propuneri de lege ferenda. Aceste chestiuni excedează competenţei Curţii Constituţionale.

In consecinţă, Curtea va respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (1) si (2) si art. 276 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA  CONSTITUŢIONALĂ

In numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (1)şi (2) şi art. 276 alin. (1) lit. e)din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Maz Construct" - S.R.L. din Târgovişte în Dosarul nr. 7.781/288/2008 al Judecătoriei Râmnicu Vâlcea - Secţia civilă.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 iulie 2009.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Benke Karoly