DECIZIE Nr.
1002 din 7 iulie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 378 alin. 1 1 din Codul de procedura
penala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 564 din 13 august 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Marinela Mincă - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 378 alin. 11 din Codul de
procedură penală, excepţie ridicată de Lucian Florin Guţi în Dosarul nr.
2.165/257/2007 al Tribunalului Sibiu - Secţia penală şi de Mihai Lazărîn
Dosarul nr. 98/293/2007 al Tribunalului Braşov - Secţia penală.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Autorul excepţiei, Lucian Florin Guţi, a depus la dosar
o cerere prin care solicită judecata în lipsă.
Curtea, având în vedere că excepţiile de
neconstitutionalitate ridicate în dosarele nr. 872D/2009 şi nr. 892D/2009 au
obiect identic, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.
Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere
dispoziţiile art. 164 din Codul de procedură civilă, nu se opune conexării
dosarelor.
Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din
Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale,
dispune conexarea Dosarului nr. 892D/2009 la Dosarul nr. 872D/2009, care este
primul înregistrat.
Cauza se află în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarelor, constată următoarele:
Prin Incheierile din 23 februarie 2009 şi 16 februarie
2009, pronunţate în dosarele nr. 2.165/257/2007 şi nr. 98/293/2007, Tribunalul
Sibiu - Secţia penală şi Tribunalul Braşov - Secţia penală au sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstitutionahtate a prevederilor art.
378 alin. V din Codul de procedură penală.
Excepţia a fost ridicată, în dosarele de mai sus, de Lucian
Florian Guţi şi de Lazăr Mihai.
In motivarea excepţiei de neconstitutionahtate autorii acesteia susţin că prevederile legale menţionate încalcă
dispoziţiile constituţionale ale art. 23 alin. (11), precum şi ale art. 6
paragrafele 1 şi 2 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale, art. 26 şi art. 14 paragrafele 2 şi 3 din Pactul
internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, art. 10 din
Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, deoarece permite magistraţilor să
îl reaudieze pe inculpatul achitat tocmai pentru a găsi probe noi de
condamnare. De asemenea, se creează o discriminare de tratament procesual penal
între inculpatul achitat şi cel condamnat.
Tribunalul Sibiu - Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Tribunalul Braşov - Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra
excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere
ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor,
concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la
prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 378 alin. V din Codul de procedură penală,
cu denumirea marginală Judecarea apelului, care au următorul conţinut: „Cu
ocazia judecării apelului, instanţa este obligată să procedeze la
ascultarea inculpatului prezent, potrivit dispoziţiilor cuprinse în Partea
specială, titlul II, capitolul II, atunci când acesta nu a fost ascultat la
instanţa de fond, precum şi atunci când instanţa de fond nu a pronunţat
împotriva inculpatului o hotărâre de condamnare."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că dispoziţiile art. 378 alin. 11 din Codul de
procedură penală instituie obligativitatea pentru instanţa învestită cu
judecarea apelului de a audia inculpatul prezent în două situaţii, şi anume
atunci când acesta nu a fost ascultat la instanţa de fond, precum şi atunci
când inculpatul a fost achitat de instanţa de fond. Prin urmare, textul, cum
greşit susţine autorul excepţiei, nu permite magistraţilor să reaudieze
inculpatul achitat tocmai pentru a găsi probe noi de condamnare, deoarece
instanţa verifică hotărârea atacată nu numai pe baza materialului existent, ci
şi a oricăror probe noi administrate în faţa sa, printre acestea regăsindu-se
şi declaraţia inculpatului. Or, potrivit art. 70 alin. 2 din Codul de procedură
penală, inculpatul are libertatea de a nu da nicio declaraţie, iar în cazul în
care consimte să o facă, precizările sale nu constituie ipso facto o
declaraţie de culpabilitate, întrucât aceasta, ca de altfel toate mijloacele de
probă din procesul penal, are drept scop aflarea adevărului şi poate fundamenta
o decizie de condamnare numai în măsura în care se coroborează cu alte fapte
sau împrejurări ce rezultă din ansamblul tuturor probelor existente într-o
cauză. Aşa fiind, prevederile legale criticate satisfac pe deplin exigenţele
constituţionale referitoare la art. 23 alin. (11) şi nici nu se aplică
discriminatoriu, deoarece toţi inculpaţii aflaţi în cel puţin una dintre cele
două situaţii juridice circumscrise de text beneficiază de acelaşi tratament,
neputând fi pus semnul egalităţii între inculpaţii neaudiaţi sau achitaţi de
instanţa de fond, pe de o parte, şi cei audiaţi sau condamnaţi de prima
instanţă, pe de altă parte.
In plus, potrivit art. 371 alin. 2 din Codul de
procedură penală, în cadrul limitelor sale referitoare la efectele devolutivşi
extensiv guvernate de principiul non reformatio in pejus, instanţa de
apel este obligată să examineze cauza sub toate aspectele de fapt şi de drept,
asigurând astfel părţilor suficiente garanţii procesuale în deplin acord cu
prezumţia de nevinovăţie şi dreptul la o ocrotire egală din partea legii.
Aceleaşi raţiuni sunt valabile şi în ce priveşte
netemeinicia încălcării celorlalte dispoziţii din actele internaţionale
invocate în cauză.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 378 alin. 11 din Codul de procedură penală,
excepţie ridicată de Lucian Florin Guţi în Dosarul nr. 2.165/257/2007 al
Tribunalului Sibiu - Secţia penală şi de Mihai Lazăr în Dosarul nr. 98/293/2007
al Tribunalului Braşov - Secţia penală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 iulie 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru