SECŢIA A PATRACurtea Europeană a Drepturilor Omului (Secţia a patra), reunită la 23 februarie 2016 într-un comitet compus din Vincent A. De Gaetano, preşedinte, Krzysztof Wojtyczek, Iulia Antoanella Motoc, judecători, şi Fatoş Aracı, grefier adjunct de secţie,având în vedere cererea menţionată anterior, introdusă la 16 septembrie 2010,având în vedere declaraţia prezentată de Guvernul pârât la 24 iunie 2015 solicitând Curţii să scoată cererea de pe rol şi răspunsul reclamantului la această declaraţie,după ce a deliberat în acest sens, pronunţă următoarea decizie:ÎN FAPT ŞI PROCEDURA1. Reclamantul, Mihai Marcel Trif, este resortisant german, născut în 1951 şi cu domiciliul în Sunrise.2. Guvernul român („Guvernul") a fost reprezentat de agentul guvernamental, doamna C. Brumar, din cadrul Ministerului Afacerilor Externe. Guvernul german, care fusese informat despre cauză, dată fiind naţionalitatea reclamantului, nu şi-a exercitat dreptul de a interveni în temeiul art. 36 § 1 din Convenţie.3. Reclamantul s-a plâns în temeiul art. 6 § 1 din Convenţie de durata nerezonabilă a procedurilor penale iniţiate împotriva sa.4. Cererea a fost comunicată Guvernului.ÎN DREPT5. După eşuarea încercării de soluţionare pe cale amiabilă a cauzei, prin Scrisoarea din 24 iunie 2015, Guvernul a informat Curtea cu privire la propunerea de a formula o declaraţie unilaterală în vederea soluţionării litigiului. Acesta a solicitat în continuare Curţii să radieze cererea de pe rol în conformitate cu art. 37 din Convenţie.6. Declaraţia prevede următoarele:Guvernul declară, prin această declaraţie unilaterală, că recunoaşte existenţa unei încălcări a articolului 6 § 1 din Convenţie din cauza duratei procedurii contestate. Guvernul este pregătit să plătească reclamantului Mihai Marcel Trif, cu titlu de satisfacţie echitabilă, suma de 810 EUR, sumă pe care o consideră rezonabilă, având în vedere jurisprudenţa Curţii. Această sumă va acoperi toate prejudiciile, precum şi cheltuielile de judecată, şi va fi scutită de orice impozite sau taxe aplicabile. Această sumă se va plăti în contul indicat de reclamant în decurs de trei luni de la data notificării deciziei în conformitate cu art. 37 § 1 din Convenţie. În caz de neplată a acestei sume în termenul stabilit, Guvernul se obligă să plătească, de la expirarea termenului menţionat şi până la momentul plăţii, o dobândă simplă, la o rată egală cu rata de împrumut marginal practicată de Banca Centrală Europeană pe parcursul perioadei de neplată, majorată cu trei puncte procentuale. Această plată va reprezenta soluţionarea definitivă a cauzei. Guvernul invită onorata Curte să decidă că examinarea prezentei cereri nu mai este justificată şi să radieze cererea de pe rol, în conformitate cu art. 37 § 1 lit. c) din Convenţie 7. Prin Scrisoarea din 14 iulie 2015, reclamantul a indicat că este mulţumit de termenii declaraţiei unilaterale. El susţinea că suma propusă nu reprezintă o reparaţie echitabilă.8. Curtea reaminteşte că art. 37 din Convenţie prevede că aceasta poate, în orice stadiu al procedurii, să decidă scoaterea de pe rol a unei cereri atunci când circumstanţele cauzei permit să se tragă concluziile specificate la lit. a), b) sau c) ale alineatului 1 al acestui articol. Art. 37 § 1 lit. c) permite Curţii în special să radieze o cauză de pe rol dacă:din orice alt motiv, constatat de Curte, continuarea examinării cererii nu se mai justifică. 9. Curtea reaminteşte, de asemenea, că în anumite circumstanţe, poate să radieze de pe rol o cerere sau o parte a acesteia în temeiul art. 37 § 1 lit. c) pe baza unei declaraţii unilaterale a Guvernului pârât - chiar dacă reclamantul doreşte ca examinarea cauzei să fie continuată.10. În acest scop, Curtea a examinat declaraţia în lumina principiilor care reies din jurisprudenţa sa, în special Hotărârea Tahsin Acar [a se vedea Tahsin Acar împotriva Turciei (MC), nr. 26.307/95, pct. 75-77, CEDO 2003-VI; WAZA Spółka z o.o. împotriva Poloniei (dec.) nr. 11.602/02, 26 iunie 2007; şi Sulwińska împotriva Poloniei (dec.) nr. 28.953/03, 18 septembrie 2007].11. Curtea a stabilit într-un număr de cauze, inclusiv în cele împotriva României, practica sa cu privire la plângerile în legătură cu încălcarea dreptului la judecarea într-un termen rezonabil a unei cauze [a se vedea, de exemplu, Frydlender împotriva Franţei (MC), nr. 30.979/96, pct. 43, CEDO 2000-VII, Cocchiarella împotriva Italiei (MC), nr. 64.886/01, pct. 69-98, CEDO 2006-V; Abramiuc împotriva României, nr. 37.411/02, pct. 103-109, 24 februarie 2009 şi Vlad şi alţii împotriva României, nr. 40.756/06, 41.508/07 şi 50.806/07, pct. 133 şi 154-156, 26 noiembrie 2013).12. Ţinând seama de natura celor recunoscute în declaraţia Guvernului, precum şi de cuantumul compensaţiei propuse, Curtea consideră că nu se mai justifică continuarea examinării cererii [art. 37 § 1 lit. c)].13. Mai mult, în lumina consideraţiilor de mai sus, şi mai ales dată fiind jurisprudenţa clară şi vastă pe această temă, Curtea consideră că respectarea drepturilor omului aşa cum sunt definite în Convenţie şi în Protocoalele la aceasta nu necesită continuarea examinării cererii (art. 37 § 1 in fine).14. În orice caz, decizia Curţii nu afectează nicio altă decizie pe care ar putea să o adopte cu privire la repunerea acestei cereri pe rol, în temeiul art. 37 § 2 din Convenţie, dacă Guvernul nu respectă condiţiile declaraţiei sale unilaterale [a se vedea Josipović împotriva Serbiei (dec.), nr. 18.369/07, 4 martie 2008, şi Aleksentseva şi alţi 28 împotriva Rusiei (dec.), nr. 75.025/01 şi altele, 23 martie 2006].15. Având în vedere cele de mai sus, este necesar să radieze cauza de pe rol.PENTRU ACESTE MOTIVE,În unanimitate, CURTEA:Ia act de termenii declaraţiei Guvernului pârât în temeiul art. 6 § 1 din Convenţie şi de modalităţile de asigurare a respectării angajamentelor la care se face referire în aceasta.Decide să radieze cererea de pe rol în conformitate cu art. 37 § 1 lit. c) din Convenţie.Redactată în limba engleză şi comunicată în scris la 17 martie 2016.PREŞEDINTEVincent A. De GaetanoGrefier adjunct,Fatoş Aracı