CONVENTIE Nr.
0 din 3 mai 2005
Consiliului Europei privind
lupta impotriva traficului de fiinte umane*)
ACT EMIS DE:
ACT INTERNATIONAL
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 622 din 19 iulie 2006
Preambul
Statele membre ale Consiliului Europei şi celelalte
state semnatare ale prezentei convenţii,
considerând că scopul Consiliului Europei este de a
realiza o uniune mai strânsă între membrii săi;
considerând că traficul de fiinţe umane constituie o
violare a drepturilor omului şi o atingere adusă demnităţii şi integrităţii
fiinţei umane;
considerând că traficul de fiinţe umane poate conduce
la o situaţie de sclavie pentru victime;
considerând că respectarea drepturilor victimelor,
protecţia acestora, precum şi lupta împotriva traficului de fiinţe umane
trebuie să reprezinte obiective primordiale;
considerând că orice acţiune sau iniţiativă în domeniul
luptei împotriva traficului de fiinţe umane trebuie să fie nediscriminatorie şi
să ia în considerare egalitatea dintre femei şi bărbaţi, precum şi o abordare
bazată pe drepturile copilului;
reamintind declaraţiile miniştrilor afacerilor externe
ai statelor membre de la cea de-a 112-a (14 şi 15 mai 2003) şi 114-a (12 şi 13
mai 2004) Sesiune a Comitetului de Miniştri, făcând apel la o acţiune întărită
a Consiliului Europei în domeniul traficului de fiinţe umane;
având în vedere Convenţia pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale (1950) şi protocoalele sale;
având în vedere următoarele recomandări ale Comitetului
de Miniştri către statele Consiliului Europei: Recomandarea nr. R (91) privind
exploatarea sexuală, pornografia, prostituţia, precum şi traficul de copii şi
de tineri adulţi; Recomandarea nr. (97) 13 privind intimidarea martorilor şi drepturile
apărării; Recomandarea nr. R (2000) 11 privind lupta împotriva traficului de
fiinţe umane în scopul exploatării sexuale; Recomandarea Rec (2001) 16 privind
protecţia copiilor împotriva exploatării sexuale; Recomandarea Rec (2002) 5
privind protecţia femeilor împotriva violenţei;
având în vedere următoarele recomandări ale Adunării
Parlamentare a Consiliului Europei: Recomandarea 1.325 (1997) privind traficul
de femei şi prostituţia forţată în statele membre ale Consiliului Europei;
Recomandarea 1.450 (2000) privind violenţa împotriva femeilor în Europa;
Recomandarea 1.545 (2002) privind campania împotriva traficului de femei;
Recomandarea 1.610 (2003) privind migraţia în legătură cu traficul de femei şi
prostituţie; Recomandarea 1.611 (2003) privind traficul de organe în Europa;
Recomandarea 1.663 (2004) privind sclavia domestică: aservirea, persoane au
pair şi soţii cumpărate prin corespondenţă;
având în vedere Decizia-cadru a
Consiliului Uniunii Europene din 19 iulie 2002 privind lupta împotriva traficului
de fiinţe umane; Decizia-cadru a Consiliului Uniunii Europene din 15 martie
2001 privind statutul victimelor în cadrul procedurilor penale şi Directiva
Consiliului Uniunii Europene din 29 aprilie 2004 privind titlul de şedere
eliberat cetăţenilor statelor terţe, care sunt victime ale traficului de fiinţe
umane sau care au făcut obiectul unei acţiuni de facilitare a migraţiei ilegale şi care cooperează cu
autorităţile competente;
ţinând cont de Convenţia Naţiunilor Unite împotriva
criminalităţii transnaţionale organizate şi de Protocolul la aceasta privind
prevenirea, reprimarea şi sancţionarea traficului de persoane, în special al
femeilor şi copiilor, în scopul consolidării protecţiei asigurate de aceste
instrumente şi dezvoltării normelor enunţate de ele;
ţinând cont de celelalte instrumente juridice
internaţionale relevante în domeniul luptei împotriva traficului de fiinţe
umane;
ţinând cont de necesitatea de a elabora un instrument
juridic internaţional global care să se concentreze pe drepturile fundamentale
ale victimelor traficului şi să stabilească un mecanism specific de
monitorizare,
au convenit următoarele:
CAPITOLUL I
Obiective, domeniu de aplicare, principiul nediscriminării şi definiţii
ARTICOLUL 1
Obiectivele Convenţiei
1. Obiectivele prezentei convenţii sunt:
a) prevenirea şi combaterea traficului de fiinţe
umane, garantând egalitatea dintre femei şi bărbaţi;
b) protecţia drepturilor fundamentale ale victimelor
traficului, realizarea unui cadru complet de protecţie şi asistenţă a
victimelor şi martorilor, garantând egalitatea dintre femei şi bărbaţi, precum
şi asigurarea de anchete şi urmăriri eficiente;
c) promovarea cooperării internaţionale în domeniul
luptei împotriva traficului de fiinţe umane.
2. Pentru a asigura o aplicare eficientă a
dispoziţiilor sale de către părţi, prezenta convenţie stabileşte un mecanism
specific de monitorizare.
ARTICOLUL 2
Domeniul de aplicare
Prezenta convenţie se aplică
tuturor formelor de trafic de fiinţe umane, celor naţionale sau transnaţionale,
cu sau fără legătură cu criminalitatea organizată.
ARTICOLUL 3
Principiul nediscriminării
Aplicarea prevederilor prezentei convenţii de către
părţi, în special cele privind măsurile de protecţie şi promovare a drepturilor
victimelor, trebuie asigurată fără nicio discriminare bazată pe sex, rasă,
culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine
naţională ori socială, apartenenţă la o minoritate naţională, avere, locul
naşterii sau orice altă situaţie.
*) Traducere.
ARTICOLUL 4
Definiţii
Pentru scopurile prezentei convenţii:
a) expresia trafic de
fiinţe umane desemnează recrutarea, transportul,
transferul, cazarea sau primirea persoanelor, prin ameninţarea cu ori prin
utilizarea forţei sau a altor forme de constrângere, prin răpire, fraudă,
înşelăciune, abuz de autoritate ori de o situaţie de vulnerabilitate sau prin
oferirea ori acceptarea de plăţi sau de avantaje pentru obţinerea
consimţământului unei persoane având autoritate asupra altei persoane, în
scopul exploatării. Exploatarea cuprinde cel puţin exploatarea prostituţiei
celorlalţi sau alte forme de exploatare sexuală, munca ori serviciile forţate,
sclavia sau practicile similare acesteia, aservirea ori
prelevarea de organe;
b) consimţământul unei victime a traficului de fiinţe
umane la exploatarea enunţată la lit. a) nu prezintă relevanţă atunci când a
fost utilizat unul dintre mijloacele enunţate la lit. a);
c) recrutarea, transportul,
transferul, cazarea sau primirea unui copil în scopul exploatării se consideră
trafic de fiinţe umane, chiar dacă nu implică niciunul dintre mijloacele
enunţate la lit. a);
d) termenul copil desemnează
orice persoană cu vârsta mai mică de 18 ani;
e) termenul victimă desemnează orice persoană fizică care este supusă traficului de
fiinţe umane, astfel cum acesta este definit în prezentul articol.
CAPITOLUL II
Prevenirea, cooperarea şi alte măsuri
ARTICOLUL 5
Prevenirea traficului de fiinţe umane
1. Fiecare parte va lua măsuri pentru stabilirea şi
întărirea coordonării pe plan naţional dintre diferite organisme cu atribuţii
în prevenirea şi lupta împotriva traficului de fiinţe umane.
2. Fiecare parte va stabili şi/sau va susţine
politici şi programe eficiente în vederea prevenirii traficului de fiinţe
umane, prin mijloace cum ar fi: cercetări, campanii de informare, sensibilizare
şi educare, iniţiative sociale şi economice şi programe de pregătire, destinate
în special persoanelor vulnerabile la trafic şi profesioniştilor implicaţi în
combaterea traficului de fiinţe umane.
3. Fiecare parte va promova o abordare bazată pe
drepturile fundamentale ale omului şi va recurge la o abordare integrată a
egalităţii dintre bărbaţi şi femei, precum şi la o abordare axată pe
respectarea copiilor, în dezvoltarea, aplicarea şi evaluarea tuturor
politicilor şi programelor prevăzute la paragraful 2.
4. Fiecare parte va lua măsurile corespunzătoare care
sunt necesare pentru a asigura legalitatea migraţiilor, în special prin
transmiterea, prin intermediul autorităţilor competente, a informaţiilor exacte
privind condiţiile care permit intrarea şi şederea legală pe teritoriul
acesteia.
5. Fiecare parte va lua măsuri specifice în scopul
reducerii vulnerabilităţii copiilor faţă de trafic, în special prin crearea
unui mediu protector pentru aceştia.
6. Măsurile stabilite în conformitate cu prezentul
articol vor implica, unde este cazul, organizaţiile neguvernamentale,alte
organizaţii competente şi reprezentanţi ai societăţii civile angajaţi în prevenirea traficului de
fiinţe umane, în protecţia sau în asistarea victimelor.
ARTICOLUL 6
Măsurile pentru descurajarea cererii
Pentru a descuraja cererea care favorizează toate
formele de exploatare a persoanelor, în special a femeilor şi copiilor, care
conduc la trafic, fiecare parte va adopta ori va dezvolta cadrul juridic,
administrativ, educativ, social, cultural sau de orice altă natură, inclusiv:
a) cercetări privind cele mai bune practici, metode
şi strategii;
b) măsuri de sensibilizare a opiniei publice asupra
răspunderii şi rolului important al mass-media şi al societăţii civile pentru
identificarea cererii drept una dintre cauzele de bază ale traficului de fiinţe
umane;
c) campanii de informare pentru grupuri-ţintă, care să implice în mod corespunzător, printre
altele, autorităţile publice şi factorii de decizie politici;
d) măsuri preventive, incluzând programe educative
destinate fetelor şi băieţilor pe perioada şcolarizării acestora, care să
sublinieze caracterul inacceptabil al discriminării bazate pe sex şi
consecinţele ei negative, importanţa egalităţii dintre femei şi bărbaţi, precum
şi demnitatea şi integritatea fiecărei fiinţe umane.
ARTICOLUL 7
Măsuri privind frontiera
1. Fără a aduce prejudicii angajamentelor
internaţionale privind libera circulaţie a persoanelor, părţile vor întări, în
măsura posibilului, controalele la frontieră necesare pentru prevenirea şi
descoperirea traficului de fiinţe umane.
2. Fiecare parte va adopta măsurile legislative sau
alte măsuri necesare pentru prevenirea, în măsura posibilului, a utilizării
mijoacelor de transport de către transportatorii comerciali pentru comiterea
infracţiunilor stabilite în conformitate cu prezenta convenţie.
3. Când este cazul şi fără a
prejudicia convenţiile internaţionale aplicabile, aceste măsuri vor prevedea
obligaţia transportatorilor comerciali, inclusiv a oricărei companii de
transport, proprietarului sau operatorului oricărui mijloc de transport, de a
verifica dacă toţi pasagerii sunt în posesia documentelor de călătorie
solicitate pentru intrarea în statul de destinaţie.
4. Fiecare parte va lua măsurile necesare, în
conformitate cu dreptul intern, pentru a prevedea sancţiuni în cazul
nerespectării obligaţiei prevăzute la paragraful 3.
5. Fiecare parte va adopta măsurile legislative şi
alte măsuri necesare pentru a permite, în conformitate cu dreptul său intern,
refuzarea intrării sau revocarea vizei persoanelor implicate în comiterea
infracţiunilor stabilite în conformitate cu prezenta convenţie.
6. Părţile vor întări cooperarea dintre serviciile de
control la frontieră, în special prin stabilirea şi menţinerea căilor de
comunicare directe.
ARTICOLUL 8
Securitatea şi controlul documentelor
Fiecare parte va adopta
măsurile necesare:
a) pentru a se asigura că documentele de călătorie sau de identitate pe care le eliberează sunt
de o calitate care nu permite
cu uşurinţă folosirea improprie, falsificarea, modificarea, reproducerea ori emiterea ilegală a acestora; şi
b) pentru asigurarea integrităţii şi securităţii
documentelor de călătorie sau de identitate eliberate de aceasta sau în numele
său şi pentru împiedicarea creării şi eliberării ilegale a acestora.
ARTICOLUL 9
Legitimitatea şi valabilitatea documentelor
La cererea celeilalte părţi,
fiecare parte va verifica, în conformitate cu dreptul intern şi într-un termen
rezonabil, legitimitatea şi valabilitatea documentelor de călătorie sau de
identitate eliberate ori presupuse că ar fi fost emise în numele său şi care
sunt suspectate de a fi utilizate pentru traficul cu fiinţe umane.
CAPITOLUL III
Măsuri pentru protecţia şi promovarea drepturilor
victimelor, cu garantarea egalităţii între femei şi bărbaţi
ARTICOLUL 10
Identificarea victimelor
1. Fiecare parte se va
asigura că autorităţile sale competente dispun de persoane pregătite şi
calificate în prevenirea şi lupta împotriva traficului de fiinţe umane şi în
identificarea şi sprijinirea victimelor, în special a copiilor, precum şi că
autorităţile competente implicate colaborează între ele şi cu organizaţiile de
asistenţă relevante, pentru a permite identificarea victimelor printr-o
procedură care să aibă în vedere situaţia specială a femeilor şi copiilor
victime şi, atunci când este cazul, eliberarea de permise de şedere în
condiţiile art. 14.
2. Fiecare parte va lua măsurile legislative şi alte
măsuri necesare pentru identificarea victimelor, atunci când este cazul, în
colaborare cu alte părţi şi organizaţii de asistenţă. Fiecare parte se va
asigura că, dacă autorităţile competente consideră că există motive temeinice
pentru a crede că o persoană a fost victimă a traficului de persoane, aceasta
să nu fie îndepărtată de pe teritoriul său până la finalizarea, de către
autorităţile competente, a procedurii de identificare în calitate de victimă a
infracţiunii prevăzute la art. 18 şi că aceasta va beneficia de asistenţa
prevăzută la art. 12 paragrafele 1 şi 2.
3. In caz de incertitudine asupra vârstei victimei şi
când există motive de a crede că victima este copil, pe perioada de verificare
a vârstei, se prezumă că aceasta este copil şi i se acordă măsuri de protecţie
specifice.
4. Din momentul în care un copil neînsoţit este
identificat ca victimă, fiecare parte:
a) va prevedea reprezentarea sa de către un tutore
legal, o organizaţie sau o autoritate care acţionează în conformitate cu
interesul superior al copilului;
b) va lua măsurile necesare pentru stabilirea
identităţii şi naţionalităţii sale;
c) va depune toate eforturile pentru identificarea
familiei atunci când este în interesul superior al copilului.
ARTICOLUL 11
Protecţia vieţii private
1. Fiecare parte va proteja viaţa privată şi
identitatea victimelor. Datele cu caracter personal în legătură cu acestea vor
fi înregistrate şi utilizate în condiţiile prevederilor Convenţiei pentru
protecţia persoanelor cu privire la procesarea automatizată a datelor cu
caracter personal (Seria Tratatelor europene nr. 108).
2. In special, fiecare parte va adopta măsuri pentru
a se asigura că identitatea sau elementele care permit identificarea unui copil
victimă a traficului să nu fie făcute publice prin mass-media ori prin alte
mijloace, în afară de circumstanţe excepţionale care să permită găsirea
membrilor familiei copilului sau a asigura bunăstarea şi protecţia acestuia.
3. Cu respectarea art. 10 din Convenţia pentru
apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, aşa cum este
interpretat de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, fiecare parte va avea în
vedere adoptarea de măsuri pentru a încuraja mass-media să apere viaţa privată
şi identitatea victimelor, prin autoreglementare ori prin intermediul măsurilor
de reglementare sau de coreglementare.
ARTICOLUL 12
Asistenţa victimelor
1. Fiecare parte va adopta măsurile legislative şi
alte măsuri necesare pentru a asista victimele în reabilitarea fizică,
psihologică şi socială. O astfel de asistenţă va include cel puţin:
a) condiţii de viaţă care să poată asigura
subzistenţa lor, prin măsuri precum cazare corespunzătoare şi sigură, asistenţa
psihologică şi materială;
b) accesul la îngrijiri medicale de urgenţă;
c) servicii de traducere şi interpretare, dacă este
cazul;
d) consiliere şi informaţii privind, în special,
drepturile prevăzute de lege pentru ei şi serviciile ce le sunt puse la
dispoziţie, într-o limbă pe care acestea o pot înţelege;
e) asistenţă care să permită ca drepturile şi
interesele lor să fie prezentate şi luate în considerare în etapele procedurii
penale desfăşurate împotriva autorilor de infracţiuni;
f) accesul la educaţie pentru
copii.
2. Fiecare parte va lua în considerare necesităţile în
domeniul securităţii şi protecţiei victimelor.
3. In plus, fiecare parte va asigura asistenţa
medicală necesară sau orice alt tip de asistenţă victimelor care au reşedinţa
legală pe teritoriul său şi care nu dispun de resurse adecvate şi au nevoie de
ele.
4. Fiecare parte va adopta regulile prin care
victimelor cu reşedinţa legală pe teritoriul său le este permis accesul la
piaţa muncii, la pregătire profesională şi la învăţământ.
5. Dacă este cazul şi în
condiţiile prevăzute în dreptul intern, fiecare parte va lua măsuri pentru a
coopera cu organizaţiile neguvernamentale, cu alte organizaţii competente sau
reprezentanţi ai societăţii civile care oferă asistenţă victimelor.
6. Fiecare parte va adopta
măsurile legislative şi alte măsuri necesare pentru a se asigura că asistenţa
acordată unei victime nu este condiţionată de dorinţa acesteia de a fi martor.
7. Pentru aplicarea dispoziţiilor prevăzute în
prezentul articol, fiecare parte se va asigura că serviciile sunt furnizate cu
acordul şi cu informarea victimelor, luând în considerare nevoile specifice ale
persoanelor vulnerabile şi drepturile copiilor privind cazarea, educaţia şi
îngrijirile medicale potrivite.
ARTICOLUL 13
Termenul de
recuperare şi de reflecţie
1. Fiecare parte va
prevedea în dreptul intern un termen de recuperare şi de reflecţie de cel puţin
30 de zile, atunci când există motive temeinice de a crede că persoana în cauză
este o victimă. Acest termen trebuie să aibă o durată suficientă pentru a
permite persoanei în cauză să se recupereze, să evite influenţa traficanţilor
şi/ sau să ia o decizie în cunoştinţă de cauză privind cooperarea cu
autorităţile competente. Pe durata acestui termen nicio măsură de expulzare nu
va putea fi pusă în aplicare în privinţa sa. Această prevedere nu afectează
activităţile realizate de autorităţile competente în fiecare dintre etapele
procedurii naţionale relevante, în special pe durata anchetei şi urmăririi
penale. Pe durata acestui termen, părţile vor acorda persoanei în cauză dreptul
de şedere pe teritoriul lor.
2. Pe durata acestui termen, persoanele vizate la
paragraful 1 au dreptul de a beneficia de măsurile prevăzute la art. 12
paragrafele 1 şi 2.
3. Părţile nu sunt obligate să respecte acest termen
pentru motive de ordine publică sau dacă se descoperă că statutul de victimă a
fost invocat în mod nejustificat.
ARTICOLUL 14
Permisul de şedere
1. Fiecare parte va elibera victimelor un permis de
şedere reînnoibil fie în una dintre următoarele ipoteze, fie în ambele:
a) autoritatea competentă consideră că şederea lor
este necesară datorită situaţiei lor personale;
b) autoritatea competentă consideră că şederea lor
este necesară datorită cooperării cu autorităţile competente în cadrul unei anchete sau proceduri penale.
2. Atunci când legislaţia o impune, permisul de şedere
al victimelor copii va fi eliberat în conformitate cu interesul superior al
acestora şi, dacă este cazul, prelungit în aceleaşi condiţii.
3. Neprelungirea sau
retragerea unui permis de şedere este supusă condiţiilor prevăzute în dreptul
intern al părţii.
4. Dacă o victimă depune o cerere pentru un permis de
şedere de altă categorie, partea în cauză va lua în considerare faptul că
victima a beneficiat sau beneficiază de un permis de şedere obţinut în baza
paragrafului 1.
5. Având în vedere obligaţiile părţilor prevăzute la
art. 40, fiecare parte se va asigura că acordarea unui permis, potrivit
prezentei dispoziţii, nu va afecta dreptul de a solicita şi de a beneficia de azil.
ARTICOLUL 15
Compensaţii şi recurs
1. Fiecare parte va
garanta victimelor, de la primul contact cu autorităţile competente, accesul la
informaţii privind procedurile judiciare şi administrative relevante într-o
limbă pe care acestea o pot înţelege.
2. Fiecare parte va prevedea în dreptul intern dreptul
de a fi asistat de un apărător şi dreptul la asistenţă juridică gratuită pentru
victime, în condiţiile prevăzute de dreptul intern.
3. Fiecare parte va prevedea în dreptul intern dreptul victimelor de a fi compensate de către autorii infracţiunilor.
4. Fiecare parte va adopta măsurile legislative şi
alte măsuri necesare pentru a asigura garantarea compensării victimelor, în
condiţiile prevăzute de dreptul intern, de exemplu, prin stabilirea unui fond
pentru compensarea victimelor sau a altor măsuri ori programe destinate
asistenţei şi integrării sociale a victimelor, care ar putea fi finanţate prin
sumele provenite din aplicarea măsurilor prevăzute la art. 23.
ARTICOLUL 16
Repatrierea şi
returnarea victimelor
1. Partea al cărei cetăţean este victima sau în care
aceasta avea dreptul de şedere cu titlu permanent în momentul intrării pe
teritoriul părţii primitoare va facilita şi va accepta, ţinând cont de
drepturile, securitatea şi demnitatea persoanei, returnarea acesteia fără
întârziere nejustificată sau neîntemeiată.
2. Atunci când o parte returnează o victimă în alt
stat, această returnare va fi efectuată ţinându-se cont de drepturile,
securitatea şi demnitatea persoanei, precum şi de stadiul oricărei proceduri
judiciare legate de faptul că este victimă şi va fi, de preferinţă, voluntară.
3. La cererea părţii primitoare, partea solicitată va
verifica dacă persoana este cetăţeanul său sau dacă avea drept de şedere cu
titlu permanent pe teritoriul ei în momentul intrării pe teritoriul părţii primitoare.
4. Pentru a facilita returnarea unei victime care nu
posedă documentele adecvate, partea al cărei cetăţean este această persoană sau
în care aceasta avea drept de şedere cu titlu permanent în momentul intrării pe
teritoriul părţii primitoare va accepta să elibereze, la cererea părţii
primitoare, documentele de călătorie sau orice altă autorizaţie necesară pentru
a permite persoanei să călătorească şi să reintre pe teritoriul său.
5. Fiecare parte va lua măsurile legislative şi alte
măsuri necesare pentru a stabili programe de repatriere cu participarea
instituţiilor naţionale sau internaţionale şi a organizaţiilor neguvernamentale
implicate. Aceste programe vor avea ca scop evitarea revictimizării. Fiecare
parte va depune toate eforturile pentru a favoriza reintegrarea victimelor în
societatea statului de întoarcere, inclusiv reintegrarea în sistemul educativ
şi pe piaţa muncii, în special prin dobândirea şi perfecţionarea competenţelor
profesionale. In ceea ce priveşte copiii, aceste programe ar trebui să includă
exercitarea dreptului la educaţie, precum şi măsurile destinate să le asigure
îngrijirea ori primirea adecvată de către familia lor sau de structurile de
protecţie corespunzătoare.
6. Fiecare parte va lua măsurile legislative şi alte
măsuri necesare pentru punerea la dispoziţia victimelor, după caz în colaborare
cu orice parte implicată, a informaţiilor de contact privind structurile care
le pot asista în ţara unde aceste victime sunt returnate sau repatriate, cum ar
fi autorităţile de aplicare a legii, organizaţiile neguvernamentale, juriştii
în măsură de a-i consilia şi organismele de asistenţă socială.
7. Copiii victime nu vor fi repatriaţi într-un stat
dacă, urmare unei evaluări privind riscul şi securitatea, există indicii că returnarea
nu este în interesul superior al copilului.
ARTICOLUL 17
Egalitatea între femei şi bărbaţi
Atunci când va aplica măsurile prevăzute în prezentul
capitol, fiecare parte va urmări promovarea egalităţii între femei şi bărbaţi şi
va adopta o abordare de integrare a egalităţii de gen în dezvoltarea, aplicarea
şi evaluarea acestor măsuri.
CAPITOLUL IV
Dreptul penal material
ARTICOLUL 18
Incriminarea traficului de fiinţe umane
Fiecare parte va adopta
măsurile legislative şi alte măsuri necesare pentru a califica drept
infracţiune faptele enunţate la art. 4, dacă au fost comise cu intenţie.
ARTICOLUL 19
Incriminarea utilizării serviciilor unei victime
Fiecare parte va evalua posibilitatea adoptării unor măsuri legislative şi a altor măsuri necesare
pentru a califica drept infracţiune, în conformitate cu dreptul intern,
utilizarea serviciilor care fac obiectul exploatării prevăzute la art. 4 lit.
a), având cunoştinţă de faptul că persoana în cauză este victimă a traficului
de fiinţe umane.
ARTICOLUL 20
Incriminarea faptelor privind documentele de
călătorie sau de identitate
Fiecare parte va adopta măsurile legislative şi alte
măsuri necesare pentru a califica drept infracţiune următoarele fapte, atunci
când acestea au fost comise cu intenţie în scopul de a permite traficul de
fiinţe umane:
a) confecţionarea unui document de călătorie sau de
identitate falsificat;
b) procurarea sau furnizarea unui astfel de document;
c) reţinerea, sustragerea, ascunderea, deteriorarea
ori distrugerea unui document de călătorie sau de identitate al unei alte
persoane.
ARTICOLUL 21
Tentativa şi complicitatea
1. Fiecare parte va
adopta măsurile legislative şi alte măsuri necesare pentru a califica drept
infracţiune orice formă de complicitate comisă intenţionat pentru săvârşirea
uneia dintre infracţiunile stabilite în conformitate cu art. 18 şi 20.
2. Fiecare parte va adopta măsurile legislative şi
alte măsuri necesare pentru a califica drept infracţiune orice formă de
tentativă intenţionată de comitere a uneia dintre infracţiunile stabilite în
conformitate cu art. 18 si art. 20 lit. a).
ARTICOLUL 22
Răspunderea persoanelor juridice
1. Fiecare parte va
adopta măsurile legislative şi alte măsuri necesare pentru asigurarea tragerii
la răspundere a persoanelor juridice pentru infracţiunile prevăzute de prezenta
convenţie, atunci când sunt comise în numele acestora de către orice persoană
fizică, care acţionează fie individual, fie în calitate de membru al unui organ
al persoanei juridice, care exercită o funcţie de conducere în cadrul acesteia,
în baza:
a) unei puteri de reprezentare a persoanei juridice;
b) unei autorităţi de a decide în numele persoanei
juridice;
c) unei autorităţi de a exercita
controlul în cadrul persoanei juridice.
2. Cu excepţia cazurilor deja prevăzute la paragraful
1, fiecare parte va lua măsurile necesare pentru asigurarea tragerii la
răspundere a persoanei juridice, atunci când absenţa supravegherii sau controlului din partea persoanei fizice
prevăzute la paragraful 1 a făcut posibilă comiterea unei infracţiuni stabilite
în conformitate cu prezenta convenţie, în interesul persoanei juridice, de
către o persoană fizică care se află sub autoritatea acesteia.
3. In funcţie de principiile
juridice ale părţii, răspunderea persoanei juridice poate fi penală, civilă sau
administrativă.
4. Această răspundere va fi stabilită fără a afecta
răspunderea penală a persoanelor fizice care au comis infracţiunea.
ARTICOLUL 23
Sancţiuni şi măsuri
1. Fiecare parte va
adopta măsurile legislative şi alte măsuri necesare pentru a institui sancţiuni
efective, proporţionale şi preventive pentru infracţiunile stabilite în
aplicarea art. 18 - 21. Acestea vor cuprinde, pentru infracţiunile stabilite
conform art. 18 comise de persoane fizice, sancţiuni privative de libertate
care pot conduce la extrădare.
2. Fiecare parte va veghea ca persoanele juridice
responsabile potrivit art. 22 să facă obiectul sancţiunilor sau măsurilor
penale ori de altă natură, efective, proporţionale şi preventive, inclusiv al
sancţiunilor pecuniare.
3. Fiecare parte va adopta măsurile legislative şi
alte măsuri necesare pentru a-i permite confiscarea sau privarea de mijloacele
ori produsele infracţiunilor stabilite în baza art. 18 şi art. 20 lit. a) sau a
bunurilor a căror valoare corespunde acestor produse.
4. Fiecare parte va adopta măsurile legislative şi
alte măsuri necesare pentru a permite închiderea temporară sau definitivă a
oricărui local utilizat pentru comiterea traficului de fiinţe umane, fără a
încălca drepturile terţilor de bună-credinţă, ori pentru a interzice autorului
acestei infracţiuni, cu titlu temporar sau definitiv, desfăşurarea activităţii
cu ocazia căreia infracţiunea a fost comisă.
ARTICOLUL 24
Circumstanţe agravante
Fiecare parte va lua măsurile necesare ca următoarele
împrejurări să fie considerate circumstanţe agravante în determinarea
sancţiunii aplicate infracţiunilor stabilite conform art. 18:
a) infracţiunea a pus în pericol viaţa victimei în
mod deliberat sau prin neglijenţă gravă;
b) infracţiunea a fost comisă împotriva unui copil;
c) infracţiunea a fost comisă de către un funcţionar
public în exerciţiul atribuţiilor de serviciu;
d) infracţiunea a fost comisă în cadrul unei reţele
de crimă organizată.
ARTICOLUL 25
Condamnări anterioare
Fiecare parte va adopta măsurile legislative, precum şi
de altă natură, pentru a prevedea posibilitatea de a lua în considerare cu
ocazia individualizării pedepsei condamnările definitive pronunţate pe
teritoriul altei părţi pentru infracţiunile prevăzute de prezenta convenţie.
ARTICOLUL 26
Dispoziţia de nesancţionare
Fiecare parte va prevedea, potrivit principiilor
fundamentale ale sistemului său juridic, posibilitatea de a nu impune sancţiuni
victimelor pentru că acestea au luat parte la activităţi ilegale atunci când au
fost constrânse.
CAPITOLUL V
Investigări, urmăriri şi drept procedural
ARTICOLUL 27
Plângeri ex parte şi ex officio
1. Fiecare parte se va asigura că investigaţiile sau
urmăririle pentru infracţiunile stabilite conform prezentei convenţii nu
necesită depunerea unei declaraţii ori plângerea unei victime, cel puţin atunci
când infracţiunea a fost comisă, total sau parţial, pe teritoriul său.
2. Fiecare parte va veghea ca
victimele unei infracţiuni comise pe teritoriul unei părţi, alta decât cea în
care acestea îşi au reşedinţa, să poată depune plângere la autorităţile
competente ale statului lor de reşedinţă. Autoritatea competentă la care a fost
depusă plângerea, în măsura în care plângerea nu este de competenţa sa, o va
transmite fără întârziere autorităţii competente a părţii pe teritoriul căreia
a fost comisă infracţiunea. Această plângere va fi soluţionată potrivit
dreptului intern al părţii unde a fost comisă infracţiunea.
3. Fiecare parte va asigura, prin măsuri legislative
sau de altă natură şi cu respectarea condiţiilor prevăzute de dreptul său
intern, pentru grupurile, fundaţiile, asociaţiile ori organizaţiile
neguvernamentale care au ca obiectiv lupta împotriva traficului de fiinţe umane
sau protecţia drepturilor omului, posibilitatea de a asista şi/sau de a
sprijini victima care consimte în acest sens pe durata procedurilor penale
privind infracţiunea stabilită conform art. 18.
ARTICOLUL 28
Protecţia victimelor, martorilor şi persoanelor care
colaborează cu autorităţile judiciare
1. Fiecare parte va adopta măsurile legislative şi
alte măsuri necesare pentru asigurarea unei protecţii efective şi adecvate faţă
de posibilele represalii sau intimidări, mai ales pe durata investigaţiilor şi
a urmăririlor împotriva autorilor şi după finalizarea acestora:
a) pentru victime;
b) atunci când este necesar, pentru persoanele care
furnizează informaţii privind infracţiunile stabilite în baza art. 18 sau care
colaborează într-un alt mod cu autorităţile însărcinate cu investigarea şi
urmărirea;
c) pentru martorii care depun mărturie privind
infracţiunile stabilite în baza art. 18;
d) dacă este necesar, pentru membrii familiei
persoanelor vizate la lit. a) şi c).
2. Fiecare parte va adopta măsurile legislative şi
alte măsuri necesare pentru a asigura şi oferi diverse tipuri de protecţie.
Asemenea măsuri pot include protecţia fizică, atribuirea unui nou loc de
reşedinţă, schimbarea identităţii şi sprijinul pentru obţinerea unui loc de
muncă.
3. Orice copil victimă va beneficia de măsurile de
protecţie speciale ţinând cont de interesul superior al acestuia.
4. Fiecare parte va adopta măsurile legislative şi
alte măsuri necesare pentru a asigura, dacă este necesar, protecţia adecvată
faţă de posibilele represalii sau intimidări, mai ales pe durata investigărilor
şi a urmăririlor împotriva autorilor şi după finalizarea acestora, pentru
membrii grupurilor, fundaţiilor, asociaţiilor sau organizaţiilor
neguvernamentale care desfăşoară activităţile enunţate la art. 27 paragraful 3.
5. Fiecare parte va avea în vedere încheierea de
acorduri sau înţelegeri cu alte state pentru aplicarea prezentului articol.
ARTICOLUL 29
Autorităţile specializate şi structurile de coordonare
1. Fiecare parte va adopta măsurile necesare pentru
specializarea unor persoane sau structuri în lupta împotriva traficului de
fiinţe umane şi în protecţia victimelor. Aceste persoane sau structuri vor
dispune de independenţa necesară, în conformitate cu principiile fundamentale
ale sistemului juridic al acestei părţi, pentru a fi în măsură să-şi
îndeplinească atribuţiile cu eficienţă şi nu vor fi supuse presiunilor ilegale.
Persoanele menţionate sau personalul structurilor menţionate trebuie să dispună
de pregătire şi de resurse financiare adaptate atribuţiilor pe care le
îndeplinesc.
2. Fiecare parte va adopta măsurile necesare pentru
asigurarea coordonării politicii şi a activităţii serviciilor administraţiei
sale şi a altor organisme publice care luptă împotriva traficului de fiinţe
umane, dacă este necesar, prin înfiinţarea unor structuri de coordonare.
3. Fiecare parte va asigura sau va întări formarea
funcţionarilor responsabili cu prevenirea şi lupta împotriva traficului de
fiinţe umane, inclusiv formarea în domeniul drepturilor omului. Pregătirea va
putea fi adaptată la diferitele servicii şi va fi axată, după caz, pe metodele
utilizate pentru împiedicarea traficului, urmărirea autorilor şi protecţia
drepturilor victimelor, inclusiv protecţia victimelor faţă de traficanţi.
4. Fiecare parte va avea în vedere numirea unor
raportori naţionali sau a unor alte mecanisme cu atribuţii de monitorizare a
activităţilor de luptă împotriva traficului de fiinţe umane desfăşurate de
instituţiile statului şi cu îndeplinirea obligaţiilor prevăzute de legislaţia
naţională.
ARTICOLUL 30
Procedurile judiciare
In conformitate cu Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, în special art. 6, fiecare
parte va adopta acele măsuri legislative sau alte măsuri necesare pentru a
garanta în cursul procedurilor judiciare:
a) protecţia vieţii private a victimelor şi, dacă este
cazul, a identităţii acestora;
b) siguranţa victimelor şi protecţia împotriva
intimidării, în conformitate cu condiţiile prevăzute de dreptul intern şi, în cazul victimelor copii, printr-o
grijă specială acordată nevoilor copiilor şi prin asigurarea dreptului lor la
măsuri speciale de protecţie.
ARTICOLUL 31
Jurisdicţia
1. Fiecare parte va adopta acele măsuri legislative sau
alte măsuri necesare pentru stabilirea jurisdicţiei sale asupra infracţiunilor
stabilite în conformitate cu prezenta convenţie, când infracţiunea este comisă:
a) pe teritoriul său; sau
b) la bordul unei nave sub pavilionul acestei părţi; sau
c) la bordul unei aeronave înmatriculate în
conformitate cu dreptul acestei părţi; sau
d) de către unul dintre cetăţenii săi sau de către un
apatrid care are reşedinţa pe teritoriul său, dacă infracţiunea este pedepsită
conform dreptului penal aplicabil acolo unde a fost comisă ori dacă
infracţiunea este comisă în afara jurisdicţiei teritoriale a oricărui stat;
e) împotriva unuia dintre cetăţenii săi.
2. Fiecare parte poate, la momentul semnării sau al
depunerii instrumentului de ratificare, acceptare, aprobare ori aderare,
printr-o declaraţie adresată secretarului general al Consiliului Europei, să
declare că îşi rezervă dreptul de a nu aplica sau de a aplica numai în cazuri
ori în condiţii specifice regulile de jurisdicţie stipulate în paragraful 1
lit. d) şi e) al acestui articol sau al oricărei părţi a acestora.
3. Fiecare parte va adopta măsurile necesare pentru
stabilirea jurisdicţiei sale asupra infracţiunilor la care se face referire în
prezenta convenţie, în cazurile în care presupusul autor este prezent pe
teritoriul său şi nu poate fi extrădat către o altă parte doar pe baza
cetăţeniei acestuia, în urma unei cereri de extrădare.
4. Când mai multe părţi invocă jurisdicţia asupra
unei presupuse infracţiuni stabilite în conformitate cu prezenta convenţie,
părţile implicate se vor consulta, dacă este cazul, pentru a determina
jurisdicţia corespunzătoare pentru urmărirea infracţiunii.
5. Fără a aduce atingere normelor generale de drept
internaţional, prezenta convenţie nu exclude nicio jurisdicţie penală
exercitată de o parte în conformitate cu dreptul intern.
CAPITOLUL VI
Cooperarea internaţională şi cooperarea cu
societatea civilă
ARTICOLUL 32
Principii generale şi măsuri de cooperare
internaţională
Părţile vor coopera între ele, în conformitate cu
prevederile prezentei convenţii şi prin aplicarea instrumentelor regionale şi
internaţionale relevante, aranjamentelor agreate în baza legilor interne
uniforme sau reciproce şi a dreptului lor intern, în cea mai largă măsură
posibilă, în scopul:
- prevenirii şi combaterii traficului de fiinţe umane;
- protejării şi acordării de asistenţă victimelor;
- investigării sau desfăşurării procedurilor privind
infracţiunile stabilite în conformitate cu prezenta convenţie.
ARTICOLUL 33
Măsuri privind persoanele dispărute sau aflate în
pericol
1. Dacă o parte, pe baza informaţiilor de care
dispune, are motive temeinice să creadă că viaţa, libertatea sau integritatea
fizică a unei persoane la care se referă art. 28 paragraful 1 se află în
pericol iminent direct pe teritoriul unei alte părţi, într-o asemenea situaţie
de urgenţă, partea care are informaţiile le va transmite, fără întârziere,
celeilalte părţi pentru a lua măsurile de protecţie corespunzătoare.
2. Părţile la prezenta convenţie pot decide să-şi
întărească cooperarea în ceea ce priveşte căutarea persoanelor dispărute, în
special a copiilor dispăruţi, dacă informaţiile disponibile le determină să
creadă că acestea/aceştia sunt victime ale traficului de fiinţe umane. In acest
scop, părţile pot încheia între ele tratate bilaterale
sau multilaterale.
ARTICOLUL 34
Informaţii
1. Partea solicitată va informa de îndată partea
solicitantă asupra rezultatului final al acţiunii întreprinse în baza prezentului capitol. De asemenea, partea solicitată va informa de îndată partea solicitantă asupra oricăror
circumstanţe care fac imposibilă îndeplinirea acţiunii respective sau care o
pot întârzia în mod semnificativ.
2. O parte poate, cu respectarea dreptului său
intern, fără o solicitare prealabilă, să comunice celeilalte părţi informaţiile
obţinute în cadrul propriilor investigaţii, când consideră că dezvăluirea unor
asemenea informaţii poate ajuta partea destinatară în iniţierea şi desfăşurarea
investigaţiilor şi procedurilor judiciare privind infracţiunile stabilite în
conformitate cu prezenta convenţie sau pot conduce la o solicitare de cooperare
formulată de această parte în baza prezentului capitol.
3. Inaintea comunicării unor asemenea informaţii,
partea care le oferă poate solicita păstrarea confidenţialităţii acestora sau
utilizarea lor cu anumite condiţii. Dacă partea destinatară nu poate respecta o
asemenea solicitare, va informa cealaltă parte, care va trebui să decidă atunci
ce informaţii pot fi totuşi furnizate. Dacă partea primitoare acceptă
informaţiile cu condiţiile prevăzute, atunci va fi obligată să le respecte.
4. Toate informaţiile solicitate cu privire la art.
13, 14 şi 16 şi care sunt necesare pentru acordarea drepturilor prevăzute de
acestea vor fi transmise fără întârziere la solicitarea părţii interesate, cu
respectarea art. 11.
ARTICOLUL 35
Cooperarea cu societatea civilă
Fiecare parte va încuraja autorităţile statului şi
oficialii publici să coopereze cu organizaţiile neguvernamentale, cu alte
organizaţii relevante şi cu membrii societăţii civile, în stabilirea unor
parteneriate strategice pentru îndeplinirea obiectivelor prezentei convenţii.
CAPITOLUL VII
Mecanismul de monitorizare
ARTICOLUL 36
Grupul de experţi pentru lupta împotriva traficului
de fiinţe umane
1. Grupul de experţi pentru
lupta împotriva traficului de fiinţe umane (denumit în continuare GRETA) va monitoriza aplicarea
prezentei convenţii de către părţi.
2. GRETA va fi compus din minimum 10 membri şi
maximum 15 membri, luând în considerare menţinerea echilibrului geografic şi de
gen, precum şi expertiza multidisciplinară. Aceştia vor fi aleşi de Comitetul
părţilor pentru un mandat de 4 ani, reînnoibil o singură dată, dintre cetăţenii
statelor părţi la prezenta convenţie.
3. Alegerea membrilor GRETA va fi bazată pe următoarele principii:
a) aceştia vor fi selectaţi dintre persoanele cu un
înalt profil moral, cu o competenţă recunoscută în domeniul drepturilor omului,
asistării şi protecţiei victimelor şi luptei împotriva traficului de fiinţe
umane sau care au experienţă profesională în domeniile acoperite de prezenta
convenţie;
b) aceştia îşi vor desfăşura activitatea în nume
propriu, vor fi independenţi şi imparţiali în exercitarea funcţiilor lor şi vor
fi disponibili să îşi îndeplinească sarcinile într-o manieră eficientă;
c) nu vor exista 2 membri GRETA cu cetăţenia
aceluiaşi stat;
d) aceştia vor reprezenta principalele sisteme de
drept.
4. Procedura de alegere a membrilor GRETA va fi
decisă de Comitetul de Miniştri, după consultarea şi obţinerea acordului unanim
al părţilor la prezenta convenţie, în termen de un an de la intrarea în vigoare
a convenţiei. GRETA va adopta propriile reguli de procedură.
ARTICOLUL 37
Comitetul părţilor
1. Comitetul părţilor va fi compus din reprezentanţii
statelor părţi la prezenta convenţie în cadrul Comitetului de Miniştri al
Consiliului Europei şi din reprezentanţii părţilor la convenţie, care nu sunt
membri ai Consiliului Europei.
2. Comitetul părţilor va fi convocat de secretarul
general al Consiliului Europei. Prima reuniune va fi organizată în termen de un
an de la intrarea în vigoare a prezentei convenţii, pentru a alege membrii
GRETA. Comitetul părţilor se va reuni ulterior ori de câte ori o treime din
numărul părţilor, preşedintele GRETA sau secretarul general solicită aceasta.
3. Comitetul părţilor va adopta propriile reguli de
procedură.
ARTICOLUL 38
Procedura
1. Procedura de evaluare va privi părţile la convenţie
şi va fi împărţită în runde, a căror durată este stabilită de GRETA. La
începutul fiecărei runde, GRETA va selecta prevederile specifice pe care se va
baza procedura de evaluare.
2. GRETA va stabili cele mai potrivite mijloace
pentru desfăşurarea acestei evaluări. GRETA poate în special să adopte un
chestionar pentru fiecare rundă de evaluare, care poate servi ca bază pentru
evaluarea aplicării de către părţi a prezentei convenţii. Un asemenea
chestionar va fi adresat tuturor părţilor. Părţile vor răspunde la chestionar,
precum şi la alte solicitări de informaţii formulate de GRETA.
3. GRETA poate solicita
informaţii de la societatea civilă.
4. GRETA poate organiza în subsidiar vizite de ţară în
cooperare cu autorităţile naţionale şi cu persoana de contact stabilită de
acestea din urmă şi, dacă este necesar, cu sprijinul experţilor naţionali
independenţi. In timpul acestor vizite GRETA va fi asistată de specialişti în
domenii specifice.
5. GRETA va pregăti un proiect de raport, conţinând
analiza sa asupra aplicării prevederilor pe care se bazează evaluarea, precum
şi sugestiile şi propunerile sale privind modul în care partea în cauză poate
soluţiona problemele identificate. Proiectul de raport va fi transmis pentru
comentarii către partea care este evaluată. Comentariile acesteia vor fi luate
în considerare de GRETA la redactarea raportului său.
6. Pe această bază, GRETA va adopta raportul şi
concluziile sale privind măsurile adoptate de partea în cauză pentru aplicarea
prevederilor prezentei convenţii. Acest raport şi concluziile vor fi transmise
părţii în cauză şi Comitetului părţilor. Raportul şi concluziile GRETA vor fi
făcute publice de la adoptarea lor, împreună cu eventualele comentarii ale
părţii implicate.
7. Fără a aduce atingere procedurii stabilite în
paragrafele 1 -6, Comitetul părţilor poate adopta, pe baza raportului şi
concluziilor GRETA, recomandări adresate acestei părţi: a) privind măsurile
care trebuie luate pentru aplicarea concluziilor GRETA, stabilind, dacă este
necesar, o dată pentru transmiterea de informaţii privind aplicarea acestora;
şi b) având ca obiectiv promovarea cooperării cu acea parte pentru o aplicare
corespunzătoare a prezentei convenţii.
CAPITOLUL VIII
Relaţia cu alte instrumente internaţionale
ARTICOLUL 39
Relaţia cu Protocolul privind prevenirea, reprimarea şi pedepsirea traficului de persoane, în special al femeilor şi
copiilor, adiţional la Convenţia Naţiunilor Unite împotriva criminalităţii transnaţionale
organizate
Prezenta convenţie nu va afecta drepturile şi
obligaţiile care rezultă din prevederile Protocolului privind prevenirea,
reprimarea şi pedepsirea traficului de persoane, în special al femeilor şi
copiilor, adiţional la Convenţia Naţiunilor Unite împotriva criminalităţii
transnaţionale organizate, şi are ca scop întărirea protecţiei acordate de
acesta şi dezvoltarea standardelor prevăzute de acesta.
ARTICOLUL 40
Relaţia cu alte instrumente internaţionale
1. Prezenta convenţie nu va afecta drepturile şi
obligaţiile rezultând din alte instrumente internaţionale la care părţile la
prezenta convenţie sunt părţi sau vor deveni părţi şi care conţin prevederi în
domenii acoperite de prezenta convenţie şi care asigură o mai mare protecţie şi
asistenţă pentru victimele traficului.
2. Părţile la prezenta convenţie pot încheia între
ele acorduri bilaterale sau multilaterale în domenii acoperite de prezenta
convenţie, în scopul suplimentării şi întăririi prevederilor sale ori pentru a
facilita aplicarea principiilor consacrate prin aceasta.
3. Părţile care sunt membre ale Uniunii Europene vor
aplica, în relaţiile lor reciproce, regulile comunitare şi ale Uniunii Europene,
în măsura în care există reguli comunitare sau ale Uniunii Europene guvernând
un aspect particular şi aplicabile unui caz specific, fără a aduce atingere
obiectivului şi domeniului de aplicare a prezentei convenţii şi fără a afecta
aplicarea sa integrală în relaţiile cu alte părţi.
4. Nicio dispoziţie în prezenta convenţie nu va
afecta drepturile, obligaţiile şi responsabilităţile statelor şi indivizilor
decurgând din dreptul internaţional, inclusiv dreptul internaţional umanitar şi
dreptul internaţional al drepturilor omului, şi, în special, unde este cazul,
Convenţia din 1951 şi Protocolul din 1967 privind statutul refugiaţilor, precum
şi principiul nereturnării prevăzute de acestea.
CAPITOLUL IX
Modificarea convenţiei
ARTICOLUL 41
Amendamente
1. Orice propunere
pentru modificarea prezentei convenţii, prezentată de o parte, va fi comunicată
secretarului general al Consiliului Europei şi înaintată de acesta statelor
membre ale Consiliului Europei, oricărui stat semnatar, oricărui stat parte,
Comunităţii Europene, oricărui stat invitat să semneze această convenţie în
conformitate cu prevederile art. 42 şi oricărui stat invitat să adere la
această convenţie în conformitate cu art. 43.
2. Orice amendament propus
de o parte va fi comunicat către GRETA, care va prezenta Comitetului de
Miniştri avizul său asupra modificării propuse.
3. Comitetul de Miniştri va analiza amendamentul
propus şi avizul prezentat de GRETA şi, după consultarea statelor părţi la
prezenta convenţie şi obţinerea acordului lor unanim, poate adopta
amendamentul.
4. Textul oricărui amendament adoptat de Comitetul de
Miniştri în conformitate cu paragraful 3 va fi înaintat părţilor în vederea
acceptării.
5. Orice amendament adoptat în conformitate cu paragraful 3 va intra în vigoare în prima zi a lunii care
urmează expirării perioadei de o lună de la data la care toate părţile au
informat secretarul general că l-au acceptat.
CAPITOLUL X
Clauze finale
ARTICOLUL 42
Semnarea şi intrarea în vigoare
1. Prezenta convenţie
va fi deschisă spre semnare pentru statele membre ale Consiliului Europei,
statele nemembre care au participat la elaborarea sa şi Comunitatea Europeană.
2. Prezenta convenţie este supusă ratificării,
acceptării sau aprobării. Instrumentele de ratificare,
acceptare sau aprobare vor fi depuse la secretarul general al Consiliului
Europei.
3. Prezenta convenţie va intra în vigoare în prima zi
a lunii care urmează expirării unei perioade de 3 luni de la data la care 10
semnatari, incluzând cel puţin 8 state membre ale Consiliului Europei, şi-au
exprimat consimţământul de a fi legaţi de convenţie, în conformitate cu
prevederile paragrafului 2.
4. Dacă orice stat menţionat în paragraful 1 sau
Comunitatea Europeană îşi exprimă ulterior consimţământul să fie legat de
convenţie, aceasta va intra în vigoare în ceea ce îl priveşte în prima zi a
lunii care urmează expirării unei perioade de 3 luni de la data depunerii
instrumentului său de ratificare, acceptare sau aprobare.
ARTICOLUL 43
Aderarea la convenţie
1. După intrarea în vigoare a prezentei convenţii,
Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei, după consultarea părţilor la
această convenţie şi obţinerea acordului lor unanim, poate invita orice stat
nemembru al Consiliului Europei, care nu a participat la elaborarea convenţiei,
să adere la prezenta convenţie, printr-o decizie luată cu majoritatea prevăzută
de art. 20 d din Statutul Consiliului Europei şi cu votul unanim al
reprezentanţilor statelor contractante care au dreptul să fie reprezentate în Comitetul
de Miniştri.
2. Pentru orice stat care aderă, prezenta convenţie
va intra în vigoare în prima zi a lunii care urmează expirării unei perioade de
3 luni de la data depunerii instrumentului de aderare la secretarul general al Consiliului Europei.
ARTICOLUL 44
Aplicare teritorială
1. Orice stat sau
Comunitatea Europeană poate, în momentul semnării sau al depunerii
instrumentului său de ratificare, acceptare, aprobare ori aderare, să precizeze
teritoriul sau teritoriile pe care se va aplica prezenta convenţie.
2. Orice parte poate, la o dată ulterioară, printr-o
declaraţie adresată secretarului general al Consiliului Europei, să extindă aplicarea prezentei
convenţii la orice alt teritoriu precizat în declaraţie, pentru ale cărui
relaţii internaţionale este responsabil sau pentru care este autorizat să îşi
asume obligaţii. Cu privire la un asemenea teritoriu, prezenta convenţie va
intra în vigoare în prima zi a lunii care urmează expirării unei perioade de 3
luni de la data primirii unei asemenea declaraţii de către secretarul general
al Consiliului Europei.
3. Orice declaraţie formulată în temeiul paragrafelor 1
şi 2 poate fi retrasă, cu privire la orice teritoriu menţionat într-o asemenea
declaraţie, printr-o notificare adresată secretarului general al Consiliului
Europei. Retragerea va avea efect în prima zi a lunii care urmează expirării
unei perioade de 3 luni de la primirea unei asemenea notificări de către
secretarul general al Consiliului Europei.
ARTICOLUL 45
Rezerve
Nicio rezervă nu poate fi formulată cu privire la
oricare prevedere a prezentei convenţii, cu excepţia rezervei prevăzute de art.
31 paragraful 2.
ARTICOLUL 46
Denunţarea
1. Orice parte poate,
în orice moment, să denunţe prezenta convenţie printr-o notificare adresată
secretarului general al Consiliului Europei.
2. O asemenea denunţare va avea efect din prima zi a
lunii care urmează expirării unei perioade de 3 luni de la data primirii
notificării de către secretarul general al Consiliului Europei.
ARTICOLUL 47
Notificări
Secretarul general al Consiliului Europei va notifica
statelor membre ale Consiliului Europei, oricărui stat semnatar, oricărui stat
parte, Comunităţii Europene, oricărui stat invitat să semneze prezenta
convenţie în conformitate cu prevederile art. 42 şi oricărui stat invitat să
adere la prezenta convenţie în conformitate cu prevederile art. 43:
a) orice semnătură;
b) depunerea oricărui instrument de ratificare,
acceptare, aprobare sau aderare;
c) orice dată de intrare în vigoare a prezentei
convenţii în conformitate cu art. 42 şi 43;
d) orice amendament adoptat în conformitate cu art. 41
şi data la care un asemenea amendament intră în vigoare;
e) orice denunţare formulată în temeiul prevederilor
art. 46;
f) orice alt act, notificare
sau comunicare privind prezenta convenţie;
g) orice rezervă formulată în baza art. 45.
Drept care, subsemnaţii, împuterniciţi în acest scop,
am semnat prezenta convenţie.
Incheiată la Varşovia la 16 mai 2005, în limbile
engleză şi franceză, ambele texte fiind egal autentice, într-un singur exemplar
care va fi depozitat în arhivele Consiliului Europei. Secretarul general al
Consiliului Europei va transmite copii certificate fiecărui stat membru al
Consiliului Europei, statelor nemembre care au participat la elaborarea prezentei
convenţii, Comunităţii Europene şi oricărui stat invitat să adere la prezenta
convenţie.