CONVENTIE Nr.
0 din 19 septembrie 2007
intre Romania si Islanda
pentru evitarea dublei impuneri si prevenirea evaziunii fiscale cu privire la
impozitele pe venit
ACT EMIS DE:
ACT INTERNATIONAL
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 589 din 6 august 2008
România şi Islanda,
dorind să încheie o convenţie pentru evitarea dublei
impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la
impozitele pe venit,
au convenit după cum urmează:
ARTICOLUL 1
Persoane vizate
Prezenta convenţie se aplică persoanelor care sunt
rezidente ale unuia sau ale ambelor state contractante.
ARTICOLUL 2
Impozite vizate
1. Prezenta convenţie se aplică impozitelor pe venit
stabilite în numele unui stat contractant sau al subdiviziunilor politice, al
autorităţilor locale sau al unităţilor sale administrativ-teritoriale,
indiferent de modul în care sunt percepute.
2. Sunt considerate impozite pe venit toate impozitele stabilite pe venitul total sau pe elementele de
venit, inclusiv impozitele pe câştigurile provenite din înstrăinarea
proprietăţii mobiliare sau imobiliare, precum şi impozitele asupra creşterii
capitalului.
3. Impozitele existente asupra
cărora se aplică convenţia sunt în special:
a) In România:
(i) impozitul pe venit; şi
(ii) impozitul pe profit
(denumite în continuare impozit român).
b) In Islanda:
(i) impozitele pe venit care revin statului
(tekjuskattar rikissjods); şi
(ii) impozitul pe venit care
revine municipalităţilor (utsvar til sveitarfelaganna)
(denumite în continuare impozit islandez).
4. Prezenta convenţie se va aplica, de asemenea,
oricăror impozite identice sau în esenţă similare, care sunt stabilite după
data semnării acesteia, în plus sau în locul impozitelor existente.
Autorităţile competente ale statelor contractante se vor informa reciproc asupra oricăror
modificări importante aduse în legislaţiile lor fiscale respective.
ARTICOLUL 3
Definiţii generale
1. In sensul prezentei convenţii, în măsura în care
contextul nu cere o interpretare diferită:
a) termenul România înseamnă
teritoriul de stat al României, inclusiv marea sa teritorială şi spaţiul aerian
de deasupra teritoriului şi mării teritoriale asupra cărora România îşi
exercită suveranitatea, precum şi zona contiguă, platoul continental şi zona
economică exclusivă asupra cărora România îşi exercită, în conformitate cu
legislaţia sa şi potrivit normelor şi principiilor dreptului internaţional,
drepturi suverane şi jurisdicţie;
b) termenul Islanda înseamnă
Islanda şi, când este folosit în sens geografic, înseamnă teritoriul Islandei,
inclusiv apele sale teritoriale şi orice zonă dincolo de apele sale teritoriale
în cadrul cărora Islanda, potrivit dreptului internaţional, exercită
jurisdicţie sau drepturi suverane cu privire la fundul mării, subsolul şi apele
sale subiacente şi resursele lor naturale;
c) termenul persoană include o persoană fizică, o societate şi orice altă asociere de
persoane;
d) termenul societate înseamnă
orice persoană juridică sau orice entitate care este considerată persoană
juridică în scopul impozitării;
e) expresiile întreprindere a unui stat contractant
şi întreprindere a
celuilalt stat contractant înseamnă, după caz, o
întreprindere exploatată de un rezident al unui stat contractant şi o
întreprindere exploatată de un rezident al celuilalt stat contractant;
f) expresiile un stat contractant şi celălalt stat contractant înseamnă România sau Islanda,
după cum cere contextul;
g) expresia transport
internaţional'înseamnă orice transport efectuat cu
o navă sau aeronavă exploatată de o întreprindere care are locul conducerii efective într-un stat contractant, cu
excepţia cazului când nava sau aeronava este exploatată numai între locuri
situate în celălalt stat contractant;
h) expresia autoritate
competentă înseamnă:
(i) în cazul României, ministrul economiei şi
finanţelor sau reprezentantul
său autorizat;
(ii) în cazul Islandei, ministrul finanţelor sau
reprezentantul său autorizat;
i) termenul naţional înseamnă:
(i) în cazul României, orice persoană
fizică având cetăţenia
României şi orice persoană juridică, asociere de persoane sau altă entitate constituită şi având statutul în conformitate cu legislaţia în
vigoare în România;
(ii) în cazul Islandei, orice persoană
fizică având naţionalitatea
Islandei şi orice persoană juridică, parteneriat sau asociaţie având statutul în conformitate cu legislaţia în vigoare în Islanda.
2. In ceea ce priveşte
aplicarea prezentei convenţii în orice moment de un
stat contractant, orice termen care nu este definit în
aceasta va avea, dacă contextul nu cere o interpretare
diferită, înţelesul pe care îl are în acel moment în
cadrul legislaţiei acelui stat cu privire la impozitele la care prezenta convenţie se aplică; orice interpretare conform legislaţiei fiscale a acelui stat prevalează faţă de
orice interpretare dată termenului conform celorlalte
legi ale acelui stat.
ARTICOLUL 4
Rezident
1. In sensul prezentei convenţii,
expresia rezident al unui stat contractant înseamnă orice persoană care, potrivit legislaţiei acelui stat,
este supusă impunerii în acesta datorită domiciliului său, rezidenţei sale,
locului de conducere sau oricărui alt criteriu de natură similară şi include,
de asemenea, acel stat şi orice subdiviziune politică, autoritate locală sau
unitate administrativ-teritorială a acestuia. Totuşi, această expresie nu
include o persoană care este supusă impozitării în acel stat numai pentru
faptul că aceasta realizează venituri din surse situate în acel stat.
2. Când, în conformitate cu prevederile paragrafului
1, o persoană fizică este rezidentă a ambelor state contractante, atunci
statutul său se determină după cum urmează:
a) aceasta va fi considerată
rezidentă numai a statului în care aceasta are o locuinţă permanentă la
dispoziţia sa; dacă ea are o locuinţă permanentă la dispoziţia sa în ambele
state, aceasta va fi considerată rezidentă numai a statului cu care legăturile
sale personale şi economice sunt mai strânse (centrul
intereselor vitale);
b) dacă statul în care aceasta are centrul intereselor
sale vitale nu poate fi determinat sau dacă ea nu are o locuinţă permanentă la
dispoziţia sa în niciunul dintre state, aceasta va fi considerată rezidentă
numai a statului în care locuieşte în mod obişnuit;
c) dacă aceasta locuieşte în mod obişnuit în ambele
state sau în niciunul dintre ele, ea va fi considerată rezidentă numai a
statului al cărui naţional este;
d) dacă aceasta este naţional al ambelor state sau al
niciunuia dintre ele, autorităţile competente ale statelor contractante vor
rezolva problema de comun acord.
3. Când, potrivit prevederilor paragrafului 1, o
persoană, alta decât o persoană fizică, este rezidentă a ambelor state
contractante, aceasta va fi considerată rezidentă numai a statului în care se
află locul conducerii sale efective.
ARTICOLUL 5
Sediu permanent
1. In sensul prezentei
convenţii, expresia sediu permanent înseamnă un loc fix de afaceri prin care
întreprinderea îşi desfăşoară în întregime sau în
parte activitatea.
2. Expresia sediu permanent include îndeosebi:
a) un loc de conducere;
b) o sucursală;
c) un birou;
d) o fabrică;
e) un atelier; şi
f) o mină, un puţ petrolier sau de gaze, o carieră ori
orice alt loc de extracţie a resurselor naturale.
3. Un şantier de construcţii sau un proiect de
construcţii ori de instalare constituie sediu permanent numai atunci când
acesta durează mai mult de 12 luni.
4. Independent de prevederile anterioare ale acestui articol, expresia sediu permanent se consideră că nu include:
a) folosirea de instalaţii numai în scopul depozitării,
expunerii sau livrării de bunuri ori de mărfuri aparţinând întreprinderii;
b) menţinerea unui stoc de bunuri sau de mărfuri
aparţinând întreprinderii numai în scopul depozitării, expunerii sau livrării;
c) menţinerea unui stoc de bunuri sau de mărfuri
aparţinând întreprinderii numai în scopul prelucrării de către o altă
întreprindere;
d) menţinerea unui stoc de bunuri sau de mărfuri
aparţinând întreprinderii, care sunt expuse în cadrul unui târg ori expoziţii
comerciale temporare şi care sunt vândute de întreprindere la închiderea unui
astfel de târg sau unei astfel de expoziţii;
e) menţinerea unui loc fix de afaceri numai în scopul
cumpărării de bunuri sau de mărfuri ori al colectării de informaţii pentru
întreprindere;
f) menţinerea unui loc fix de afaceri numai în scopul
desfăşurării pentru întreprindere a oricărei altei activităţi cu caracter
pregătitor sau auxiliar;
g) menţinerea unui loc fix de afaceri numai pentru
orice combinare a activităţilor menţionate în lit. a)-f), cu condiţia ca
întreaga activitate a locului fix de afaceri ce rezultă din această combinare
să aibă un caracter pregătitor sau auxiliar.
5. Independent de prevederile
paragrafelor 1 şi 2, atunci când o persoană - alta decât un agent cu statut
independent căruia i se aplică prevederile paragrafului 6 - acţionează în
numele unei întreprinderi şi are şi exercită în mod obişnuit într-un stat
contractant împuternicirea de a încheia contracte în numele întreprinderii,
această întreprindere se consideră că are un sediu permanent în acel stat în
privinţa oricăror activităţi pe care persoana le exercită pentru întreprindere,
în afară de cazul în care activităţile acestei persoane sunt limitate la cele
menţionate în paragraful 4, care, dacă sunt exercitate printr-un loc fix de
afaceri, nu fac din acest loc fix de afaceri un sediu permanent potrivit
prevederilor acelui paragraf.
6. O întreprindere nu se consideră că are un sediu
permanent într-un stat contractant numai datorită faptului că aceasta îşi
exercită activitatea de afaceri în acel stat printr-un broker, agent comisionar
general sau orice alt agent cu statut independent, cu condiţia ca astfel de
persoane să acţioneze în cadrul activităţii lor obişnuite.
7. Faptul că o societate care este rezidentă a unui
stat contractant controlează sau este controlată de o societate care este
rezidentă a celuilalt stat contractant sau care îşi exercită activitatea de
afaceri în celălalt stat (printr-un sediu permanent sau în alt mod) nu este
suficient pentru a face una dintre aceste societăţi un sediu permanent al
celeilalte.
ARTICOLUL 6
Venituri din proprietăţi imobiliare
1. Veniturile realizate de un rezident al unui stat contractant din proprietăţi imobiliare (inclusiv veniturile din
agricultură sau din exploatări forestiere) situate în celălalt stat contractant
sunt impozabile în celălalt stat.
2. Expresia proprietăţi
imobiliare are înţelesul care este atribuit de legislaţia
statului contractant în care proprietăţile în cauză sunt situate. Expresia
include, în orice caz, proprietăţile accesorii proprietăţii imobiliare,
inventarul viu şi echipamentul utilizate în agricultură şi exploatări
forestiere, drepturile asupra cărora se aplică prevederile dreptului comun cu privire la
proprietatea funciară, uzufructul proprietăţilor imobiliare şi drepturile la
rente variabile sau fixe pentru exploatarea ori concesionarea exploatării
zăcămintelor minerale, izvoarelor şi a altor resurse naturale; navele,
vapoarele şi aeronavele nu sunt considerate proprietăţi imobiliare.
3. Prevederile paragrafului 1 se aplică veniturilor
obţinute din folosirea directă, din închirierea sau din folosirea sub orice
altă formă a proprietăţii imobiliare.
4. Prevederile paragrafelor 1
şi 3 se aplică, de asemenea, veniturilor provenind din proprietăţi imobiliare
ale unei întreprinderi şi veniturilor din proprietăţi imobiliare utilizate
pentru exercitarea unor profesii independente.
ARTICOLUL 7
Profiturile întreprinderii
1. Profiturile unei întreprinderi a unui stat
contractant sunt impozabile numai în acel stat, în afară de cazul în care
întreprinderea exercită activitate de afaceri în celălalt stat contractant
printr-un sediu permanent situat acolo. Dacă întreprinderea exercită activitate
de afaceri în acest mod, profiturile întreprinderii pot fi impuse în celălalt
stat, dar numai acea parte din ele care este atribuită acelui sediu permanent.
2. Sub rezerva prevederilor paragrafului 3, când o
întreprindere a unui stat contractant exercită
activitate de afaceri în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent
situat acolo, atunci se atribuie în fiecare stat contractant, acelui sediu
permanent, profiturile pe care acesta le-ar fi putut realiza dacă ar fi
constituit o întreprindere distinctă şi separată, exercitând activităţi
identice sau similare, în condiţii identice ori similare, şi tratând cu toată
independenţa cu întreprinderea al cărei sediu permanent este.
3. La determinarea profiturilor unui sediu permanent sunt admise ca deductibile cheltuielile ce pot fi
dovedite ca fiind efectuate pentru scopurile urmărite de sediul permanent,
inclusiv cheltuielile de conducere şi cheltuielile generale de administrare
efectuate, indiferent dacă s-au efectuat în statul în care se află situat
sediul permanent sau în altă parte.
4. In măsura în care într-un stat contractant se
obişnuieşte ca profitul care se atribuie unui sediu permanent să fie determinat
prin repartizarea profitului total al întreprinderii în diversele sale părţi
componente, nicio prevedere a paragrafului 2 nu împiedică acel stat contractant
să determine profitul impozabil în conformitate cu repartiţia uzuală; metoda de
repartizare adoptată trebuie să fie totuşi aceea prin care rezultatul obţinut
să fie în concordanţă cu principiile enunţate în prezentul articol.
5. Niciun profit nu se atribuie unui sediu permanent
numai pentru faptul că acest sediu permanent cumpără bunuri sau mărfuri pentru
întreprindere.
6. In vederea aplicării prevederilor paragrafelor
precedente, profitul care se atribuie sediului permanent se determină în
fiecare an prin aceeaşi metodă, în afară de cazul în care există motive
temeinice şi suficiente de a proceda altfel.
7. Când profiturile includ elemente de venit care sunt tratate separat în alte articole ale prezentei convenţii, atunci
prevederile acelor articole nu sunt afectate de prevederile prezentului
articol.
ARTICOLUL 8
Transporturi navale şi aeriene
1. Profiturile obţinute din exploatarea în trafic
internaţional a navelor sau aeronavelor sunt impozabile numai în statul
contractant în care se află locul conducerii efective a întreprinderii.
2. Dacă locul conducerii efective a unei întreprinderi
de transport naval se află la bordul unei nave, atunci acesta se consideră a fi
situat în statul contractant în care se află portul de înregistrare a navei
sau, dacă nu există un astfel de port, în statul contractant în care este
rezident cel care exploatează nava.
3. Prevederile paragrafului 1 se aplică, de asemenea, profiturilor
obţinute din participarea la un pool, la o exploatare în comun sau la o agenţie
internaţională de transport.
ARTICOLUL 9
Intreprinderi asociate
1. Când
a) o întreprindere a unui stat contractant participă
direct sau indirect la conducerea, controlul ori la
capitalul unei întreprinderi a celuilalt stat contractant; sau
b) aceleaşi persoane participă direct sau indirect la
conducerea, controlul ori la capitalul unei întreprinderi a unui stat
contractant şi a unei întreprinderi a celuilalt stat contractant, şi, fie într-un caz, fie în
celălalt, cele două întreprinderi sunt legate în relaţiile lor comerciale sau
financiare de condiţii acceptate ori impuse care diferă de acelea care ar fi
fost stabilite între întreprinderi independente, atunci profiturile care fără
aceste condiţii ar fi fost obţinute de una dintre întreprinderi, dar nu au
putut fi obţinute în fapt din cauza acestor condiţii, pot fi incluse în
profiturile acelei întreprinderi şi impuse în consecinţă.
2. Când un stat contractant include în profiturile unei întreprinderi a acelui stat - şi impune în
consecinţă - profiturile asupra cărora o întreprindere a celuilalt stat
contractant a fost supusă impozitării în celălalt stat şi profiturile astfel incluse
sunt profituri care ar fi revenit întreprinderii primului stat menţionat dacă
condiţiile stabilite între cele două întreprinderi ar fi fost acelea care ar fi
fost convenite între întreprinderi independente, atunci celălalt stat va
proceda la modificarea corespunzătoare a sumei impozitului stabilit asupra
acelor profituri. La efectuarea acestei modificări se ţine seama de celelalte
prevederi ale prezentei convenţii şi, dacă este necesar, autorităţile
competente ale statelor contractante se vor consulta reciproc.
ARTICOLUL 10
Dividende
1. Dividendele plătite de o
societate care este rezidentă a unui stat contractant unui rezident al
celuilalt stat contractant sunt impozabile în celălalt stat.
2. Totuşi, astfel de dividende sunt, de asemenea,
impozabile în statul contractant în care este rezidentă societatea plătitoare
de dividende şi potrivit legislaţiei acelui stat, dar dacă beneficiarul efectiv
al dividendelor este rezident al celuilalt stat contractant, impozitul astfel
stabilit nu va depăşi:
a) 5% din suma brută a dividendelor, dacă beneficiarul
efectiv este o societate (alta decât un parteneriat) care deţine în mod direct
cel puţin 25% din capitalul societăţii plătitoare de dividende;
b) 10% din suma brută a dividendelor în toate
celelalte cazuri.
Autorităţile competente ale statelor contractante vor
stabili de comun acord modul de aplicare a acestor limitări.
Prezentul paragraf nu afectează impunerea societăţii cu
privire la profiturile din care se plătesc dividendele.
3. Termenul dividende folosit
în acest articol înseamnă venituri provenind din acţiuni, din părţi miniere,
din părţi de fondator sau alte drepturi, care nu sunt titluri de creanţă, din
participarea la profituri, precum şi veniturile din alte părţi sociale care
sunt supuse aceluiaşi regim de impunere ca veniturile din acţiuni de către
legislaţia statului în care este rezidentă societatea distribuitoare.
4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplică dacă
beneficiarul efectiv al dividendelor, fiind rezident al unui stat contractant,
desfăşoară activitate de afaceri în celălalt stat contractant în care
societatea plătitoare de dividende este rezidentă, printr-un sediu permanent
situat acolo, sau desfăşoară în celălalt stat profesii independente printr-o
bază fixă situată acolo, iar deţinerea drepturilor generatoare de dividende în
legătură cu care dividendele sunt plătite este efectiv legată de un asemenea
sediu permanent sau bază fixă. In această situaţie se aplică prevederile art. 7 sau ale art. 14, după
caz.
5. Când o societate rezidentă a unui stat contractant
realizează profituri sau venituri din celălalt stat contractant, celălalt stat
nu poate percepe niciun impozit asupra dividendelor plătite de societate, cu
excepţia cazului în care asemenea dividende sunt plătite unui rezident al
celuilalt stat sau când deţinerea drepturilor generatoare de dividende în
legătură cu care dividendele sunt plătite este efectiv legată de un sediu
permanent sau de o bază fixă situată în celălalt stat, nici să supună
profiturile nedistribuite ale societăţii unui impozit asupra profiturilor
nedistribuite ale societăţii, chiar dacă dividendele plătite sau profiturile
nedistribuite reprezintă în întregime ori în parte profituri sau venituri
provenind din celălalt stat.
ARTICOLUL 11
Dobânzi
1. Dobânzile provenind dintr-un
stat contractant şi plătite unui rezident al celuilalt stat contractant sunt
impozabile în celălalt stat.
2. Totuşi, astfel de dobânzi sunt, de asemenea,
impozabile în statul contractant din care provin şi potrivit legislaţiei acelui
stat, dar dacă beneficiarul efectiv al dobânzilor este rezident al celuilalt
stat contractant, impozitul astfel stabilit nu va depăşi 3% din suma brută a
dobânzilor. Autorităţile competente ale statelor contractante vor stabili de
comun acord modul de aplicare a acestor limitări.
3. Independent de prevederile
paragrafului 2, dobânzile provenind dintr-un stat contractant sunt scutite de
impozit în acel stat dacă sunt obţinute şi deţinute efectiv de guvernul
celuilalt stat contractant, de o subdiviziune politică, de o autoritate locală
ori de o unitate administrativ-teritorială a acestuia sau de orice agenţie ori
unitate bancară sau instituţie a acelui guvern, subdiviziuni politice,
autorităţi locale sau unităţi administrativ-teritoriale ori dacă creanţele unui
rezident al celuilalt stat contractant sunt garantate, asigurate sau finanţate
de o instituţie financiară aparţinând în întregime guvernului celuilalt stat
contractant.
4. Termenul dobânzi, astfel
cum este folosit în prezentul articol, înseamnă venituri din titluri de creanţă
de orice natură, însoţite sau nu de garanţii ipotecare ori de o clauză de
participare la profiturile debitorului şi, în special, venituri din efecte
publice, titluri de creanţă sau obligaţiuni, inclusiv primele şi premiile legate
de asemenea efecte, titluri de creanţă sau obligaţiuni. Penalităţile pentru
plata cu întârziere nu sunt considerate dobânzi în sensul prezentului articol.
5. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplică dacă
beneficiarul efectiv al dobânzilor, fiind un rezident al unui stat contractant,
desfăşoară activitate de afaceri în celălalt stat contractant din care provin
dobânzile printr-un sediu permanent situat acolo sau prestează în celălalt stat
profesii independente printr-o bază fixă situată acolo, iar creanţa în legătură
cu care sunt plătite dobânzile este efectiv legată de un asemenea sediu
permanent sau bază fixă. In această situaţie se aplică prevederile art. 7 sau
ale art. 14, după caz.
6. Dobânzile se consideră că provin dintr-un stat
contractant când plătitorul este un rezident al acelui stat. Totuşi, când
plătitorul dobânzilor, fie că este sau nu este rezident al unui stat
contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o bază fixă în
legătură cu care a fost contractată creanţa generatoare de dobânzi şi aceste
dobânzi se suportă de acest sediu permanent ori bază fixă, atunci aceste
dobânzi se consideră că provin din statul contractant în care este situat
sediul permanent sau baza fixă.
7. Când, datorită unei relaţii speciale existente
între plătitor şi beneficiarul efectiv sau între ambii şi o altă persoană, suma
dobânzilor, ţinând seama de creanţa pentru care sunt plătite, depăşeşte suma
care s-ar fi convenit între plătitor şi beneficiarul efectiv în lipsa unor
astfel de relaţii, prevederile prezentului articol se aplică numai la această
ultimă sumă menţionată. In acest
caz, partea excedentară a plăţilor este impozabilă potrivit legislaţiei
fiecărui stat contractant, ţinând seama de celelalte prevederi ale prezentei
convenţii.
ARTICOLUL 12
Redevenţe
1. Redevenţele provenind
dintr-un stat contractant şi deţinute efectiv de un rezident al celuilalt stat
contractant sunt impozabile în celălalt stat.
2. Totuşi, astfel de redevenţe sunt, de asemenea,
impozabile în statul contractant din care provin şi potrivit legislaţiei acelui
stat, dar dacă beneficiarul efectiv al redevenţelor este rezident al celuilalt
stat contractant, impozitul astfel stabilit nu va depăşi 5% din suma brută a
redevenţelor. Autorităţile competente ale statelor contractante vor stabili de
comun acord modul de aplicare a acestor limitări.
3. Termenul redevenţe folosit în prezentul articol înseamnă plăţi de orice fel primite
pentru folosirea sau dreptul de a folosi orice drept de autor asupra unei opere
literare, artistice sau ştiinţifice, inclusiv asupra programelor de calculator,
filmelor de cinematograf şi filmelor sau benzilor pentru emisiunile de radio
ori de televiziune, transmisiune de orice fel către public, orice patent, marcă
de comerţ, desen sau model, plan, formulă secretă ori procedeu de fabricaţie
sau pentru informaţii referitoare la experienţa în domeniul industrial,
comercial ori ştiinţific.
4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplică dacă
beneficiarul efectiv al redevenţelor, fiind un rezident al unui stat
contractant, desfăşoară activitate de afaceri în celălalt stat contractant din
care provin redevenţele printr-un sediu permanent situat acolo sau prestează în
celălalt stat profesii independente printr-o bază fixă situată acolo, iar
dreptul sau proprietatea pentru care se plătesc redevenţele este efectiv legată
de un asemenea sediu permanent sau bază fixă. In această situaţie se aplică
prevederile art. 7 sau ale art. 14, după caz.
5. Redevenţele se consideră că provin dintr-un stat
contractant când plătitorul este un rezident al acelui stat. Totuşi, când
plătitorul redevenţelor, fie că este sau nu este rezident al unui stat
contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o bază fixă de
care este legată obligaţia de a plăti redevenţele şi acestea sunt suportate de
un asemenea sediu permanent sau bază fixă, atunci aceste redevenţe se consideră
că provin din statul contractant în care este situat sediul permanent sau baza
fixă.
6. Când, datorită unei relaţii
speciale existente între plătitor şi beneficiarul efectiv sau între ambii şi o
altă persoană, suma redevenţelor, având în vedere utilizarea, dreptul sau
informaţia pentru care sunt plătite, depăşeşte suma care ar fi fost convenită
între plătitor şi beneficiarul efectiv în lipsa unor astfel de relaţii,
prevederile prezentului articol se aplică numai la această ultimă sumă
menţionată. In acest caz, partea excedentară a plăţilor este impozabilă
potrivit legislaţiei fiecărui stat contractant, ţinând seama de celelalte
prevederi ale prezentei convenţii.
ARTICOLUL 13
Câştiguri de capital
1. Câştigurile realizate de un
rezident al unui stat contractant din înstrăinarea proprietăţilor imobiliare,
astfel cum sunt definite la art. 6, care sunt situate în celălalt stat
contractant sunt impozabile în celălalt stat.
2. Câştigurile provenind din înstrăinarea proprietăţii
mobiliare făcând parte din activul unui sediu permanent pe care o întreprindere
a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant sau a proprietăţii
mobiliare ţinând de o bază fixă de care dispune un rezident al unui stat
contractant în celălalt stat contractant pentru exercitarea unor profesii
independente, inclusiv câştigurile provenind din înstrăinarea unui asemenea sediu permanent (singur sau cu întreaga
întreprindere) ori a unei asemenea baze fixe, sunt impozabile în celălalt stat.
3. Câştigurile provenind din înstrăinarea navelor sau
aeronavelor exploatate în trafic internaţional ori a proprietăţilor mobiliare
necesare exploatării unor asemenea nave sau aeronave sunt impozabile numai în
statul contractant în care este situat locul conducerii efective a
întreprinderii.
4. Câştigurile obţinute de un rezident al unui stat
contractant din înstrăinarea acţiunilor sau a altor participări la capitalul
unei societăţi ale cărei active sunt formate în totalitate ori în principal din
proprietăţi imobiliare situate în celălalt stat contractant sunt impozabile în
celălalt stat.
5. Câştigurile provenind din înstrăinarea oricăror
proprietăţi, altele decât cele la care se face referire în paragrafele 1-4,
sunt impozabile numai în statul contractant în care este rezident cel care
înstrăinează.
6. Prevederile paragrafului 5 nu afectează dreptul
fiecărui stat contractant de a percepe, în conformitate cu propria legislaţie,
un impozit pe câştigurile din înstrăinarea acţiunilor sau drepturilor într-o
companie al cărei capital este în întregime ori în parte format din acţiuni şi
care, potrivit legislaţiei acelui stat, este rezidentă a acelui stat, iar
aceste câştiguri sunt obţinute de o persoană fizică ce este rezidentă a
celuilalt stat contractant şi care a fost rezidentă a primului stat menţionat
în cursul ultimilor 5 ani anteriori înstrăinării acţiunilor sau drepturilor.
ARTICOLUL 14
Profesii independente
1. Veniturile realizate de un rezident al unui stat
contractant din exercitarea unei profesii independente
sau a altor activităţi cu caracter independent sunt impozabile numai în acel
stat, în afară de cazul în care acesta are în mod obişnuit o bază fixă la
dispoziţia sa în celălalt stat contractant în scopul exercitării activităţilor
sale. Dacă acesta are o astfel de bază fixă, este impozabilă în celălalt stat
contractant numai acea parte din venit care este atribuită acelei baze fixe.
2. Expresia profesii independente cuprinde în special activităţile independente cu caracter
ştiinţific, literar, artistic, educativ sau pedagogic, precum şi exercitarea
independentă a profesiilor de medic, avocat, inginer, arhitect, dentist şi
contabil.
ARTICOLUL 15
Profesii dependente
1. Sub rezerva prevederilor
art. 16, 18 şi 19, salariile şi alte remuneraţii similare obţinute de un
rezident al unui stat contractant pentru o activitate salariată sunt impozabile
numai în acel stat, în afară de cazul în care activitatea salariată este
exercitată în celălalt stat contractant. Dacă activitatea salariată este astfel
exercitată, remuneraţiile primite sunt impozabile în celălalt stat.
2. Independent de prevederile paragrafului 1,
remuneraţiile obţinute de un rezident al unui stat contractant pentru o
activitate salariată exercitată în celălalt stat contractant sunt impozabile
numai în primul stat menţionat, dacă:
a) beneficiarul este prezent în celălalt stat pentru o
perioadă sau perioade care nu depăşesc în total 183 de zile în orice perioadă
de 12 luni începând sau sfârşind în anul calendaristic vizat; şi
b) remuneraţiile sunt plătite de o persoană sau în
numele unei persoane care angajează şi care nu este rezidentă a celuilalt stat;
şi
c) remuneraţiile nu sunt suportate de un sediu
permanent sau de o bază fixă pe care cel care angajează le are în celălalt
stat.
3. Independent de prevederile precedente ale acestui
articol, remuneraţiile primite de un rezident al unui stat contractant pentru o
activitate salariată exercitată la bordul unei nave sau aeronave exploatate în
trafic internaţional sunt impozabile numai în statul contractant în care se află locul conducerii efective a
întreprinderii.
ARTICOLUL 16
Remuneraţiile membrilor consiliului de administraţie
Remuneraţiile şi alte plăţi similare primite de un
rezident al unui stat contractant în calitatea sa de membru al consiliului de
administraţie al unei societăţi care este rezidentă a celuilalt stat
contractant sunt impozabile în celălalt stat.
ARTICOLUL 17
Artişti şi sportivi
1. Independent de prevederile
art. 14 şi 15, veniturile obţinute de un rezident al unui stat contractant în
calitate de artist de spectacol, cum sunt artiştii de teatru, de film, de radio
sau televiziune, ori ca interpreţi muzicali sau ca sportivi, din activităţile
personale desfăşurate în această calitate în celălalt stat contractant, sunt
impozabile în celălalt stat.
2. Când veniturile în legătură cu activităţile
personale desfăşurate de un artist de spectacol sau de un sportiv în această
calitate nu revin artistului de spectacol sau sportivului, ci unei alte
persoane, acele venituri, independent de prevederile art. 7, 14 şi 15, sunt
impozabile în statul contractant în care sunt exercitate activităţile
artistului de spectacol sau ale sportivului.
3. Independent de prevederile paragrafelor 1 şi 2,
veniturile obţinute din activităţile menţionate la paragraful 1, în cadrul
schimburilor culturale sau sportive aprobate de guvernele celor două state
contractante şi care nu sunt exercitate în scopul de a obţine profituri, sunt
scutite de impozit în statul contractant în care sunt exercitate aceste
activităţi.
ARTICOLUL 18
Pensii
Sub rezerva prevederilor paragrafului 2 al art. 19,
pensiile şi alte remuneraţii similare plătite unui rezident al unui stat
contractant pentru munca salariată desfăşurată în trecut sunt impozabile numai
în acel stat.
ARTICOLUL 19
Funcţii publice
1. a) Salariile şi alte
remuneraţii similare, altele decât o pensie, plătite de un stat contractant, de o subdiviziune
politică, de o autoritate locală sau de o unitate administrativ-teritorială a
acestuia unei persoane fizice pentru serviciile prestate acelui stat,
subdiviziuni, autorităţi sau unităţi, sunt impozabile numai în acel stat.
b) Totuşi, astfel de salarii şi alte remuneraţii
similare sunt impozabile numai în celălalt stat contractant, dacă serviciile
sunt prestate în acel stat şi persoana fizică este rezidentă a acelui stat şi:
(i) este un naţional al acelui stat; sau
(ii) nu a devenit rezidentă a
acelui stat numai în scopul prestării serviciilor.
2. a) Orice pensie plătită de sau din fonduri create de
un stat contractant, de o subdiviziune politică, de o autoritate locală sau de
o unitate administrativ-teritorială a acestuia unei persoane fizice pentru
serviciile prestate acelui stat, subdiviziuni, autorităţi sau unităţi sunt
impozabile numai în acel stat.
b) Totuşi, o astfel de pensie este impozabilă numai în
celălalt stat contractant dacă persoana fizică este rezidentă şi naţional al
acelui stat.
3. Prevederile art. 15, 16, 17 şi 18 se aplică
salariilor şi altor remuneraţii similare şi pensiilor plătite pentru serviciile
prestate în legătură cu o activitate de afaceri desfăşurată de un stat
contractant, de o subdiviziune politică, de o autoritate locală sau de o
unitate administrativ-teritorială a acestuia.
ARTICOLUL 20
Studenţi şi practicanţi
Sumele pe care le primeşte pentru întreţinere, educare
sau pregătire un student ori un practicant care este sau a fost imediat
anterior venirii sale într-un stat contractant un rezident al celuilalt stat
contractant şi care este prezent în primul stat menţionat numai în scopul
educării sau pregătirii sale nu sunt impozabile în acel stat, cu condiţia ca
astfel de sume să provină din surse aflate în afara acelui
stat.
ARTICOLUL 21
Alte venituri
1. Elementele de venit ale unui rezident al unui stat
contractant, indiferent de unde provin, care nu sunt
tratate la articolele precedente ale prezentei Convenţii, sunt impozabile numai
în acel stat.
2. Prevederile paragrafului 1
nu se vor aplica asupra veniturilor, altele decât veniturile provenind din
proprietăţile imobiliare, aşa cum sunt definite în paragraful 2 al art. 6, dacă
primitorul unor astfel de venituri, fiind rezident al unui stat contractant, desfăşoară
activitate de afaceri în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent
situat acolo sau exercită în celălalt stat profesii independente printr-o bază
fixă situată acolo şi dreptul sau proprietatea în legătură cu care venitul este
plătit este efectiv legată de un asemenea sediu permanent sau bază fixă. In
această situaţie se aplică prevederile art. 7 sau ale art. 14, după caz.
ARTICOLUL 22
Eliminarea dublei impuneri
1. In cazul României dubla
impunere va fi evitată după cum urmează:
Când un rezident al României
realizează venituri care, în conformitate cu prevederile prezentei convenţii,
sunt impozitate în Islanda, România va acorda ca o deducere din impozitul pe
venitul acelui rezident o sumă egală cu impozitul pe venit plătit în Islanda.
Totuşi, această deducere nu va
putea depăşi în niciun caz acea parte a impozitului pe venit, astfel cum este
calculată înainte ca deducerea să fie acordată, care este atribuită venitului
care poate fi impozitat în Islanda.
2. In cazul Islandei dubla impunere va fi evitată după cum urmează:
Când un rezident al Islandei realizează venituri care,
în conformitate cu prevederile prezentei convenţii, sunt impozitate în România,
Islanda va acorda ca o deducere din impozitul pe venitul acelui rezident o sumă
egală cu impozitul pe venit plătit în România.
Totuşi, această deducere nu va putea depăşi în niciun
caz acea parte a impozitului pe venit, astfel cum este calculată înainte ca
deducerea să fie acordată, care este atribuită venitului care poate fi
impozitat în România.
Când, în conformitate cu orice prevedere a prezentei
convenţii, venitul realizat de un rezident al Islandei este scutit de impozit
în Islanda, cu toate acestea Islanda poate să ia în considerare venitul scutit
când calculează valoarea impozitului pe venitul rămas al acelui rezident.
ARTICOLUL 23
Nediscriminarea
1. Naţionalii unui stat
contractant nu vor fi supuşi în celălalt stat contractant la nicio impozitare
sau obligaţie legată de aceasta, diferită sau mai împovărătoare decât
impozitarea ori obligaţiile aferente la care sunt sau pot fi supuşi naţionalii
celuilalt stat aflaţi în aceeaşi situaţie, mai ales în ceea ce priveşte
rezidenţa. Această prevedere, independent de prevederile art. 1, se aplică, de
asemenea, persoanelor care nu sunt rezidente ale unuia
sau ale ambelor state contractante.
2. Impozitarea unui sediu permanent pe care o
întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant nu va
fi stabilită în condiţii mai puţin favorabile în celălalt stat decât impunerea
stabilită asupra întreprinderilor celuilalt stat care desfăşoară aceleaşi
activităţi. Această prevedere nu va fi interpretată ca obligând un stat
contractant să acorde rezidenţilor celuilalt stat contractant vreo deducere
personală, înlesnire sau reducere în ceea ce priveşte impozitarea, pe
considerente legate de statutul civil ori de responsabilităţile familiale pe
care le acordă rezidenţilor săi.
3. Cu excepţia cazului în care se aplică prevederile
paragrafului 1 al art. 9, paragrafului 7 al art. 11 sau paragrafului 6 al art.
12, dobânzile, redevenţele şi alte plăţi făcute de o întreprindere a unui stat
contractant unui rezident al celuilalt stat contractant se vor deduce, în
scopul determinării profiturilor impozabile ale unei asemenea întreprinderi, în
aceleaşi condiţii ca şi cum ar fi fost plătite unui rezident al primului stat
menţionat.
4. Intreprinderile unui stat contractant, al căror
capital este integral sau parţial deţinut ori controlat în mod direct sau
indirect de unul ori de mai mulţi rezidenţi ai celuilalt stat contractant, nu
vor fi supuse în primul stat menţionat niciunei impozitări sau obligaţii legate
de aceasta, care să fie diferită sau mai împovărătoare decât impozitarea şi
obligaţiile aferente la care sunt ori pot fi supuse alte întreprinderi similare
ale primului stat menţionat.
5. Prevederile prezentului articol se aplică numai
impozitelor care fac obiectul prezentei convenţii.
ARTICOLUL 24
Procedura amiabilă
1. Când o persoană consideră că
datorită măsurilor luate de unul sau de ambele state contractante rezultă ori va rezulta pentru ea o impozitare
care nu este conformă cu prevederile prezentei convenţii, aceasta poate,
indiferent de căile de atac prevăzute de legislaţia internă a acestor state, să
supună cazul său autorităţii competente a statului contractant al cărui
rezident este sau, dacă situaţia sa se încadrează în prevederile paragrafului 1
al art. 23, celei a statului contractant al cărui naţional este. Cazul trebuie
prezentat în termen de 3 ani de la prima notificare a acţiunii din care rezultă
o impunere contrară prevederilor prezentei convenţiei.
2. Autoritatea competentă se va strădui, dacă
reclamaţia îi pare întemeiată şi dacă ea însăşi nu este în măsură să ajungă la
o soluţionare corespunzătoare, să rezolve cazul pe calea unei înţelegeri
amiabile cu autoritatea competentă a celuilalt stat contractant în vederea
evitării unei impozitări care nu este în conformitate cu prezenta convenţie.
Orice înţelegere realizată va fi aplicată indiferent de perioada de prescripţie
prevăzută în legislaţia internă a statelor contractante.
3. Autorităţile competente ale statelor contractante se
vor strădui să rezolve pe calea înţelegerii amiabile orice dificultăţi sau
dubii rezultate ca urmare a interpretării sau aplicării prezentei convenţii. De
asemenea, se pot consulta reciproc pentru eliminarea dublei impuneri în
cazurile neprevăzute de prezenta convenţie.
4. Autorităţile competente ale statelor contractante
pot comunica direct între ele, inclusiv în cadrul unei comisii mixte formate
din acestea sau din reprezentanţii lor, în scopul realizării unei înţelegeri în
sensul paragrafelor precedente.
ARTICOLUL 25
Schimbul de informaţii
1. Autorităţile competente ale
statelor contractante vor face schimb de informaţii necesare aplicării prevederilor
prezentei convenţii sau ale legislaţiilor interne privitoare la impozitele de
orice fel şi natură stabilite în numele statelor contractante ori al
subdiviziunilor politice, al autorităţilor locale sau al unităţilor
administrativ-teritoriale, în măsura în care impozitarea la care se referă nu
este contrară prezentei convenţii. Schimbul de informaţii nu este limitat de
art. 1 si 2. Orice informaţie obţinută de un stat contractant va fi tratată ca secret în acelaşi mod ca şi
informaţia obţinută conform prevederilor legislaţiei interne a acestui stat şi
va fi dezvăluită numai persoanelor sau autorităţilor (inclusiv instanţelor
judecătoreşti şi organelor administrative) însărcinate cu stabilirea,
încasarea, aplicarea, urmărirea impozitelor sau soluţionarea contestaţiilor cu
privire la impozitele la care se face referire în prima propoziţie. Asemenea
persoane sau autorităţi vor folosi informaţia numai în aceste scopuri. Acestea
pot dezvălui informaţia în procedurile judecătoreşti sau în deciziile
judiciare.
2. Prevederile paragrafului 1
nu vor fi interpretate ca impunând unui stat contractant obligaţia:
a) de a lua măsuri administrative contrare legislaţiei
şi practicii administrative ale acelui sau ale celuilalt stat contractant;
b) de a furniza informaţii care nu pot fi obţinute pe
baza legislaţiei sau în cadrul practicii administrative normale a acelui sau a
celuilalt stat contractant;
c) de a furniza informaţii care ar dezvălui un secret
de comerţ, de afaceri, industrial, comercial sau profesional ori un procedeu de
fabricaţie sau informaţii a căror divulgare ar fi contrară ordinii publice.
ARTICOLUL 26
Membrii misiunilor diplomatice şi ai posturilor
consulare
Prevederile prezentei convenţii nu vor afecta
privilegiile fiscale de care beneficiază membrii misiunilor diplomatice sau ai
posturilor consulare în virtutea regulilor generale ale dreptului internaţional
sau a prevederilor unor acorduri speciale.
ARTICOLUL 27
Intrarea în vigoare
1. Prezenta convenţie va intra în vigoare în a 30-a zi
de la data ultimei notificări prin care statele contractante se informează
reciproc asupra îndeplinirii procedurilor legale interne necesare intrării în
vigoare a acesteia.
2. Prevederile prezentei convenţii vor produce efecte:
a) în ceea ce priveşte impozitele reţinute prin stopaj la sursă la venitul
plătit în sau după prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat
următor anului în care prezenta convenţie a intrat în vigoare; şi
b) în ceea ce priveşte celelalte impozite pe venit
plătit în sau după prima zi a lunii' ianuarie a anului calendaristic imediat
următor anului în care prezenta convenţie a intrat în vigoare.
ARTICOLUL 28
Denunţarea
Prezenta convenţie va rămâne în vigoare până când va fi
denunţată de un stat contractant. Fiecare stat contractant poate denunţa
prezenta convenţie după 5 ani de la data la care aceasta a intrat în vigoare,
cu condiţia remiterii pe căi diplomatice, cu cel puţin 6 luni înainte, a unei
note de denunţare scrise. In această situaţie, prezenta convenţie va înceta să
aibă efect:
a) în ceea ce priveşte impozitele reţinute prin stopaj
la sursă la venitul realizat în sau după prima zi a lunii ianuarie a anului
calendaristic imediat următor anului în care a fost remisă nota de denunţare;
şi
b) în ceea ce priveşte celelalte impozite pe venit
realizat în sau după prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat
următor anului în care a fost remisă nota de denunţare.
Drept care, subsemnaţii, autorizaţi în bună şi cuvenită
formă, am semnat prezenta convenţie.
Semnată la Bucureşti, la 19 septembrie 2007, în două
exemplare, în limbile română, islandeză şi engleză, toate textele fiind egal
autentice. In caz de divergenţe în interpretare, textul în limba engleză va
prevala.
Pentru România,
Sebastian Teodor Gheorghe Vlădescu,
secretar de stat,
Ministerul Economiei şi Finanţelor
Pentru Islanda,
Bjorgvin G. Sigurdsson,
ministrul comerţului