CONVENTIE Nr.
0 din 7 aprilie 2006
pentru protectia animalelor
in timpul transportului international (revizuita)
ACT EMIS DE:
ACT INTERNATIONAL
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 316 din 7 aprilie 2006
Statele membre ale Consiliului Europei, semnatare ale
prezentei convenţii,
luând în considerare faptul că obiectivul Consiliului
Europei este atingerea unei mai strânse unităţi între membrii săi cu scopul de
a proteja şi de a realiza idealurile şi principiile care alcătuiesc moştenirea
lor comună,
cunoscând că fiecare persoană are obligaţia morală de a
respecta animalele şi de a da consideraţia cuvenită sensibilităţii lor la
suferinţă,
motivate de dorinţa de a proteja bunăstarea animalelor
în timpul transportului,
având convingerea că transportul internaţional este
compatibil cu bunăstarea animalelor, cu condiţia să îndeplinească cerinţele
bunăstării,
luând în considerare, aşadar,
că, atunci când cerinţele de bunăstare nu pot fi îndeplinite, trebuie să se pună
în aplicare o alternativă la transportul de animale vii,
luând în considerare că, în general, perioada de
transport al animalelor, inclusiv al animalelor pentru abator, trebuie redusă
cât mai mult din motive de bunăstare a animalelor,
luând în considerare faptul că încărcarea şi
descărcarea sunt activităţi în care este foarte probabil să se producă răniri
şi stres,
luând în considerare faptul că progresul în această
privinţă poate fi atins prin adoptarea unor prevederi comune referitoare la
transportul de animale,
au convenit următoarele:
Principii generale
ARTICOLUL 1
Definiţii
(1) Transport internaţional are înţelesul de orice mişcare dintr-o ţară în alta, însă exclude
călătoriile mai scurte de 50 km şi mişcările între statele membre ale
Comunităţii Europene.
(2) Medic veterinar autorizat are înţelesul de medic veterinar desemnat de autoritatea
competentă.
(3) Persoană responsabilă
de transportul animalelor are înţelesul de persoană care deţine controlul de ansamblu asupra
organizării, efectuării şi încheierii întregii călătorii, indiferent dacă
anumite responsabilităţi sunt subcontractate altor părţi pe durata
transportului. O astfel de persoană este de obicei aceea care planifică, face
aranjamentele şi
*) Traducere.
defineşte condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească alte
părţi.
(4) Persoană responsabilă
de bunăstarea animalelor are înţelesul de persoană
care are răspunderea fizică directă pentru îngrijirea animalelor în timpul
transportului. O astfel de persoană poate fi însoţitorul sau conducătorul
vehiculului, dacă îndeplineşte acelaşi rol.
(5) Container are
înţelesul de orice ladă, cutie, recipient sau altă structură rigidă folosită
pentru transportul animalelor, care nu este autopropulsată şi care nu face
parte (detaşabilă sau nu) din mijlocul de transport.
(6) Transportator are
înţelesul de persoană fizică sau juridică ce transportă animale fie pe cont
propriu, fie pentru o terţă parte.
ARTICOLUL 2
Specii
(1) Prezenta convenţie se aplică transportului
internaţional al tuturor animalelor vertebrate.
(2) Cu excepţia art. 4 alin. (1) şi a art. 9 alin.
(1) şi alin. (2) lit. a) şi c), prevederile prezentei convenţii nu se aplică:
a) dacă un singur animal este însoţit de persoana care
este responsabilă de acesta pe timpul transportului;
b) pentru transportul animalelor de companie însoţite
de proprietarii lor în scopuri necomerciale.
ARTICOLUL 3
Aplicarea convenţiei
(1) Fiecare parte trebuie să
aplice prevederile ce reglementează transportul internaţional al animalelor,
stipulate în prezenta convenţie, şi trebuie să fie responsabilă de controlul şi
supravegherea eficiente.
(2) Fiecare parte trebuie să ia măsurile necesare
pentru a asigura un sistem eficient de instruire, ţinând cont de prevederile
prezentei convenţii.
(3) Fiecare parte trebuie să se străduiască să aplice
prevederile relevante ale prezentei convenţii la animalele care sunt
transportate în interiorul teritoriului său.
(4) Părţile trebuie să furnizeze asistenţă mutuală
pentru aplicarea prevederilor prezentei convenţii, în special prin schimbul de
informaţii, discutarea interpretării şi notificarea problemelor.
ARTICOLUL 4
Principiile fundamentale ale convenţiei
(1) Animalele trebuie transportate într-un mod care
să le asigure bunăstarea, inclusiv sănătatea lor.
(2) Pe cât posibil, animalele trebuie transportate
fără întârziere la locul de destinaţie.
(3) La punctele de control trebuie să se dea prioritate transporturilor de animale.
(4) Animalele vor fi reţinute numai dacă este strict
necesar pentru sănătatea acestora sau pentru scopuri de control al bolilor. Dacă animalele sunt
reţinute, trebuie să se facă aranjamente corespunzătoare pentru îngrijirea lor
şi, dacă este necesar, pentru descărcarea şi adăpostirea lor.
(5) Fiecare parte, pe teritoriul său, trebuie să ia
măsurile necesare pentru a se evita sau a se reduce la minimum suferinţa
animalelor în cazul în care grevele sau alte împrejurări imprevizibile
împiedică aplicarea strictă a prevederilor prezentei convenţii. In acest scop
fiecare parte se va ghida după principiile stabilite în prezenta convenţie.
(6) Prevederile prezentei convenţii nu trebuie să
afecteze punerea în aplicare a altor instrumente referitoare la controlul
sanitar şi veterinar.
(7) Prevederile prezentei convenţii nu trebuie să
aducă atingere libertăţii părţilor de a adopta măsuri mai stricte pentru
protecţia animalelor în timpul transportului internaţional.
ARTICOLUL 5
Autorizarea transportatorilor
(1) Fiecare parte trebuie să se asigure că
transportatorii care transportă animale în scopuri comerciale:
a) sunt înregistraţi într-un mod ce permite
autorităţii competente să îi poată identifica rapid în caz de nerespectare a
cerinţelor prezentei convenţii;
b) posedă o autorizaţie valabilă pentru transport
internaţional, acordată de autoritatea competentă a părţii în care aceştia sunt
stabiliţi.
(2) Fiecare parte trebuie să se asigure că
autorizaţia este acordată transportatorilor care încredinţează transportul
animalelor numai persoanelor care au primit o instruire corespunzătoare în
legătură cu prevederile prezentei convenţii.
(3) Fiecare parte trebuie să se asigure că
autorizaţia menţionată anterior poate fi suspendată sau retrasă atunci când
autorităţile competente care au acordat autorizarea sunt informate că
transportatorul a încălcat în mod repetat sau grav prevederile prezentei
convenţii.
(4) Atunci când o parte a observat o încălcare a
prezentei convenţii de către un transportator înregistrat la o altă parte a
prezentei convenţii, prima parte trebuie să comunice celei din urmă detalii
asupra contravenţiei observate.
Proiect şi construcţie
ARTICOLUL 6
Proiectare şi construcţie
(1) Mijloacele de transport,
containerele şi dotările acestora trebuie construite, întreţinute şi operate
astfel încât să se evite rănirea şi suferinţa animalelor şi să se asigure
siguranţa acestora în timpul transportului.
(2) Mijlocul de transport sau containerul trebuie construit astfel încât să ofere animalelor spaţiul adecvat pentru a
sta în poziţie naturală, cu excepţia păsărilor, altele decât puii de o zi.
(3) Mijloacele de transport sau containerele trebuie
proiectate şi construite astfel încât să asigure:
a) suficient de mult spaţiu
liber deasupra animalelor stând în poziţie naturală, pentru circulaţia
eficientă a aerului;
b) menţinerea calităţii şi cantităţii de aer
corespunzătoare speciei transportate, în special atunci când animalele sunt
transportate într-un spaţiu în întregime închis.
(4) Mijloacele de transport, containerele, dotările
etc. trebuie să fie suficient de solide pentru a suporta greutatea animalelor,
să le împiedice pe acestea să scape sau să cadă, să reziste la stresul datorat
mişcării şi, atunci când este necesar, să conţină despărţituri care să
protejeze animalele de mişcările mijlocului de transport. Dotările trebuie
proiectate pentru a permite operarea rapidă şi uşoară.
(5) Despărţiturile trebuie să fie rigide şi suficient
de solide pentru a rezista la greutatea animalelor care sunt împinse în acestea
şi să fie astfel proiectate încât să nu împiedice circulaţia aerului.
(6) Mijloacele de transport sau containerele trebuie
să fie construite şi operate astfel încât să protejeze animalele împotriva
intemperiilor şi schimbărilor meteorologice nefavorabile. In special acoperişul
exterior, situat exact deasupra animalelor, trebuie să limiteze la maximum
absorbţia şi conducţia de căldură solară.
(7) Planşeul mijloacelor de transport sau al
containerului trebuie să fie antiderapant. Planseele trebuie să fie proiectate,
construite şi întreţinute pentru a se evita disconfortul, extenuarea şi rănirea
animalelor şi a se reduce la minimum scurgerea de urină şi fecale. Materialele
alese pentru construcţia planşeului trebuie selectate astfel încât să fie
redusă la minimum coroziunea.
(8) Mijloacele de transport trebuie astfel proiectate
şi construite pentru a permite accesul la animale, inspecţia animalelor şi,
dacă este necesar, adăparea, hrănirea şi îngrijirea acestora.
(9) Atunci când este necesară legarea animalelor
trebuie prevăzut un echipament adecvat în mijlocul de transport.
(10) Containerele în care se transportă animale
trebuie marcate clar şi vizibil, pentru a indica prezenţa animalelor vii, cu un
semn care să arate partea superioară a containerului.
(11) Mijloacele de transport, containerele şi
dotările acestora trebuie proiectate şi construite pentru a permite o curăţare
şi dezinfecţie uşoară.
Pregătirea pentru transport
ARTICOLUL 7
Planificarea
(1) Pentru fiecare călătorie persoana responsabilă de
transportul animalelor trebuie astfel identificată încât să se
poată obţine în orice moment al transportului
informaţii despre organizarea, efectuarea şi încheierea transportului.
(2) Când călătoria
planificată depăşeşte 8 ore pentru transportul intern al solipedelor domestice
şi al animalelor domestice din speciile bovine, ovine, caprine şi porcine,
persoana responsabilă pentru transport trebuie să întocmească un document în
care să specifice aranjamentele stabilite pentru călătorie şi mai ales
următoarele informaţii:
a) identificarea transportatorului şi a mijloacelor
de transport;
b) identificarea lotului şi documentele însoţitoare
(specia, numărul de animale, certificate veterinare);
c) locul şi ţara de plecare, locurile de transfer,
locurile în care animalele trebuie descărcate şi puse la odihnă şi locul şi
ţara de destinaţie.
(3) Persoana responsabilă de transport trebuie să
asigure că, în fapt, călătoria preconizată respectă regulile respective ale
ţărilor de plecare, tranzit şi destinaţie.
(4) Persoana responsabilă de bunăstarea animalelor
trebuie să consemneze imediat în documentul menţionat la alin. (2) orele şi
locurile la care animalele transportate au fost hrănite, adăpate şi puse la
odihnă pe durata călătoriei. Acest document trebuie pus la dispoziţie autorităţii
competente la cerere.
(5) Nici un animal nu va fi transportat dacă persoana
responsabilă de transport nu ia măsurile necesare pentru asigurarea bunăstării
acestora de-a lungul călătoriei, înaintea efectuării acesteia. Dacă este cazul,
se vor face aranjamente pentru a se asigura apa, hrana, odihna şi îngrijirea
necesară în timpul călătoriei şi la sosirea la locul de destinaţie, iar pentru
acest scop trebuie să se facă în avans notificările corespunzătoare.
(6) Pentru a se evita orice întârziere, loturile de
animale trebuie să fie însoţite de documentaţie adecvată, iar la posturile unde
se efectuează formalităţi de import şi tranzit trebuie notificată în cel mai
scurt timp o persoană competentă.
(7) Persoana responsabilă de transport trebuie să se
asigure că responsabilitatea pentru bunăstarea animalelor în timpul
transportului este definită clar, de la momentul plecării la momentul sosirii
la punctul de destinaţie, inclusiv încărcarea şi descărcarea.
ARTICOLUL 8
Insoţitori
(1) Pentru a se asigura îngrijirea necesară a
animalelor în timpul transportului loturile de animale vor fi însoţite de un
însoţitor care este responsabil de bunăstarea animalelor. Conducătorul
vehiculului poate îndeplini funcţiile însoţitorului.
(2) Insoţitorul trebuie să fi
primit instruire specifică şi adecvată sau să aibă experienţa practică
echivalentă care să îl califice pentru a manipula, a transporta şi a îngriji
animale, inclusiv în cazuri de urgenţă.
(3) Se pot face excepţii de la prevederile alin. (1) în
următoarele cazuri:
a) atunci când persoana responsabilă de transportul
animalelor a desemnat un agent care să se îngrijească de animale la punctele
adecvate pentru odihnă, adăpare şi hrănire;
b) atunci când animalele sunt transportate în
containere cu închidere sigură, ventilaţie adecvată şi care, atunci când este
cazul, conţin suficientă apă şi hrană, în distribuitoare care nu pot fi
răsturnate, pentru o călătorie de două ori mai lungă decât durata anticipată.
ARTICOLUL 9
Aptitudine pentru transport
(1) Nici un animal nu trebuie transportat dacă nu
este apt pentru călătorie.
(2) Animalele bolnave sau rănite nu trebuie
considerate apte pentru transport. Totuşi, această prevedere nu este
aplicabilă:
a) animalelor uşor rănite sau bolnave, a căror transportare
nu le va cauza suferinţă suplimentară;
b) animalelor transportate pentru scopuri
experimentale sau alte scopuri ştiinţifice aprobate de autoritatea competentă
în materie, dacă boala sau rănirea face parte din programul de cercetare;
c) transportului animalelor sub supraveghere
veterinară pentru sau ca urmare a unui tratament de urgenţă.
(3) Trebuie să se acorde o grijă specială
transportului animalelor în stare avansată de gestaţie, celor care au fătat
recent şi celor foarte tinere:
- femelele gestante de mamifere nu trebuie
transportate înainte de parturiţie cel puţin o perioadă egală cu 10% din durata
gestaţiei şi nici cel puţin o săptămână după parturiţie;
- mamiferele foarte tinere nu trebuie transportate
înainte de vindecarea completă a cicatricei ombilicale.
Dacă s-au luat toate precauţiile necesare, cu aviz
veterinar şi în funcţie de caz, autoritatea competentă poate face excepţie
pentru iepele înregistrate însoţite de mânz, care merg la armăsar după fătare.
(4) Nu se vor folosi sedative decât dacă este strict
necesar pentru a se asigura bunăstarea animalelor şi numai în urma avizului
veterinar, conform legislaţiei naţionale.
ARTICOLUL 10
Inspecţie/Certificat
(1) Inainte de încărcarea
animalelor pentru un transport internaţional, acestea vor fi inspectate de
către un medic veterinar autorizat din ţara în care începe călătoria, care să
asigure că acestea sunt apte de transport.
(2) Medicul veterinar
autorizat trebuie să elibereze un certificat în care se identifică animalele,
se declară că acestea sunt apte pentru călătoria propusă şi, dacă este posibil,
se consemnează numărul de înregistrare sau, dacă este cazul, numele ori alte
căi de a identifica mijlocul de transport şi tipul de transport folosit.
(3) In anumite cazuri hotărâte prin înţelegere între
părţile implicate nu este necesar să se aplice prevederile prezentului articol.
ARTICOLUL 11
Odihna, adăparea şi hrănirea înainte de încărcare
(1) Animalele trebuie
să fie pregătite pentru călătoria prevăzută, să se obişnuiască cu hrana
furnizată şi să poată folosi sistemele de distribuire a apei şi hranei. Trebuie
să li se asigure apă, hrană şi o perioadă de odihnă corespunzătoare.
(2) Pentru a se reduce
stresul datorat transportului trebuie să se acorde consideraţia cuvenită
necesităţii anumitor categorii de animale, precum animalele sălbatice, de a se
obişnui cu modul de transport înainte de călătoria propusă.
(3) Amestecarea animalelor care
nu au fost crescute împreună sau care nu sunt obişnuite una cu alta trebuie evitată
cât mai mult posibil.
Incărcare şi descărcare
ARTICOLUL 12
Principii
(1) Animalele trebuie
încărcate şi descărcate astfel încât să se garanteze că nu li se va cauza
rănire sau suferinţă.
(2) Animalele trebuie încărcate astfel încât să se
asigure că spaţiile disponibile (suprafaţa de podea şi înălţimea) şi cerinţele
de separare sunt îndeplinite conform art. 17.
(3) Animalele trebuie încărcate cât mai aproape
posibil de ora plecării de la locul de expediere.
(4) La sosirea la destinaţie animalele trebuie să fie
descărcate cât mai curând posibil, să primească o cantitate adecvată de apă şi,
dacă este necesar, de hrană şi să se poată odihni.
ARTICOLUL 13
Echipamente şi
proceduri
(1) Incărcarea şi descărcarea trebuie să aibă loc
folosindu-se o rampă, un ascensor sau o boxă de încărcare proiectată şi
construită adecvat, cu excepţia cazului în care animalele trebuie transportate
în containere construite special. Ridicarea manuală a animalelor este permisă
dacă animalele sunt de talie destul de mică şi este chiar de dorit în cazul
animalelor tinere care pot avea dificultăţi la urcarea rampei. Toate
echipamentele de încărcare şi descărcare trebuie să fie adaptate acestui scop,
stabile şi întreţinute în bună stare.
(2) Toate rampele şi suprafeţele pe care merg
animalele trebuie proiectate şi întreţinute pentru a se preveni alunecarea, iar
panta acestora trebuie redusă cât mai mult posibil. Dacă panta este mai
înclinată de 10°, acestea trebuie prevăzute cu un sistem, precum şipci
transversale, care să asigure că animalele urcă sau coboară fără risc ori
dificultate. Echipamentul trebuie prevăzut cu bariere laterale, dacă este
necesar.
(3) Interiorul mijlocului de transport trebuie bine iluminat la încărcare pentru ca animalele să
poată vedea pe unde merg, în funcţie de cerinţele specifice pe specii.
(4) Animalele trebuie încărcate numai în mijloace de
transport care au fost curăţate cu atenţie şi, atunci când este necesar, dezinfectate.
(5) Bunurile care sunt transportate în acelaşi mijloc
de transport cu animalele trebuie plasate astfel încât să nu producă animalelor
rănire, suferinţă sau extenuare.
(6) Când containerele încărcate cu animale sunt
plasate unul deasupra altuia în mijlocul de transport, trebuie să se ia
precauţiile necesare pentru a se evita ca urina şi fecalele să cadă pe
animalele plasate dedesubt.
ARTICOLUL 14
Manipularea
(1) Animalele trebuie mânuite calm şi cu blândeţe
pentru a le reduce neliniştea şi agitaţia la minimum şi pentru a le feri de
durere, suferinţă şi răniri care pot fi evitate.
(2) Gălăgia, hărţuiala şi folosirea forţei excesive
în timpul încărcării şi descărcării trebuie evitate. Animalele nu trebuie
lovite şi nici nu trebuie să se aplice presiune într-o parte a corpului
sensibilă în mod deosebit. In special, cozile animalelor nu trebuie strivite,
răsucite sau rupte, iar ochii acestora nu trebuie să fie presaţi. Animalele nu
trebuie lovite cu pumnii sau cu picioarele.
(3) Animalele nu trebuie
suspendate cu mijloace mecanice, ridicate sau târâte de cap, urechi, coarne,
picioare, coadă, lână sau în alt mod dureros.
(4) Instrumentele destinate ghidării animalelor
trebuie folosite numai în acest scop. Folosirea instrumentelor care
administrează şocuri electrice trebuie evitată cât mai mult posibil. In orice
caz, aceste instrumente trebuie folosite numai pentru bovinele adulte sau
porcii adulţi care refuză să se deplaseze şi numai când au în faţa lor loc să
se deplaseze. Şocurile nu trebuie să dureze mai mult de o secundă, trebuie să
fie distanţate adecvat şi să fie aplicate numai pe muşchii trenului posterior.
Şocurile nu trebuie folosite repetat dacă animalele nu reacţionează.
(5) Persoanele care mânuiesc animalele nu trebuie să folosească vergeaua sau alte instrumente ascuţite. Bastoanele sau
alte instrumente destinate mânării animalelor trebuie folosite numai dacă pot
fi aplicate pe corpul unui animal fără să producă rănire sau suferinţă.
ARTICOLUL 15
Separare
(1) Animalele trebuie separate
în timpul transportului când este probabil să se producă răniri sau suferinţă
dacă
sunt transportate împreună. Această măsură se aplică în
special:
a) animalelor din specii diferite;
b) animalelor care sunt ostile unele faţă de altele;
c) animalelor de talii şi vârste semnificativ
diferite;
d) masculilor adulţi necastraţi;
e) animalelor legate şi celor nelegate.
(2) Prevederile alin. (1) nu se vor aplica în cazul în
care animalele au fost crescute în grupuri compatibile, sunt obişnuite unele cu
altele, separarea ar produce suferinţă sau femelele sunt însoţite de tineret
dependent.
Practici de transport
ARTICOLUL 16
Planşeul şi aşternutul
Suprafaţa planşeului mijloacelor de transport trebuie
întreţinută astfel încât să se reducă riscul de alunecare sau de scurgere a
urinei şi a fecalelor. Planşeul mijloacelor de transport şi al containerelor
trebuie să fie acoperit de un aşternut adecvat care să absoarbă urina şi
fecalele şi care să ofere un material potrivit pentru odihnă, în afară de cazul
în care se foloseşte o metodă alternativă care să ofere animalelor cel puţin
aceleaşi avantaje.
ARTICOLUL 17
Spaţiu disponibil (suprafaţa pardoselii şi
înălţimea)
(1) Animalelor trebuie să li se ofere spaţiul adecvat
pentru a sta în picioare, în poziţia lor naturală, în mijloacele de transport
sau în container. Totodată trebuie să se prevadă spaţiu pentru culcare, în
afară de cazul în care protocolul tehnic sau condiţii speciale de protecţie a
animalelor cer altceva. Un protocol tehnic întocmit conform art. 34 trebuie să
stabilească spaţiul minim disponibil pentru animale.
(2) Pentru a se preveni rănirea datorată mişcărilor
excesive trebuie să se folosească paravane pentru a se separa grupe numeroase
de animale sau incinta care conţine mai puţine animale decât capacitatea sa
normală, care altfel ar avea prea mult spaţiu.
(3) Paravanele trebuie să fie adecvate speciei şi
taliei animalelor şi trebuie poziţionate, securizate şi întreţinute astfel
încât să prevină rănirea sau suferinţa acestora.
ARTICOLUL 18
Legarea animalelor
Atunci când animalele sunt legate, sforile, pripoanele
sau alte mijloace folosite trebuie să fie destul de rezistente pentru a nu se
rupe în condiţii normale de transport şi să fie suficient de lungi pentru a
permite animalelor să se culce sau să mănânce şi să bea. Trebuie astfel proiectate
pentru a elimina orice pericol de strangulare sau de rănire. Animalele nu
trebuie legate de coarne, picioare, inele nazale şi nici nu trebuie
transportate cu picioarele legate împreună. Animalele trebuie legate numai cu
dispozitive care să permită să fie dezlegate rapid.
ARTICOLUL 19
Ventilare şi temperatură
(1) Trebuie să se prevadă suficientă ventilaţie pentru
a se asigura respectarea în întregime a nevoilor animalelor, luându-se în
consideraţie în special numărul şi tipul de animale ce trebuie transportate şi
condiţiile meteorologice preconizate pe durata călătoriei.
(2) Containerele trebuie stivuite astfel încât
ventilarea lor să nu fie împiedicată.
(3) Când animalele trebuie transportate în condiţii
necorespunzătoare de temperatură şi umiditate, trebuie să se ia măsuri
corespunzătoare pentru a se asigura bunăstarea acestora.
ARTICOLUL 20
Apă, hrană şi odihnă
(1) Animalelor trebuie să li se ofere apă, hrană şi
posibilitatea de a se odihni conform speciei şi vârstei, la intervale adecvate.
(2) Un protocol tehnic, întocmit conform art. 34, va
determina perioadele maxime de călătorie, intervalele minime de adăpare şi
hrănire şi perioadele de odihnă.
(3) Apa şi hrana trebuie să fie de calitate bună şi
să fie prezentate animalelor într-un mod care să reducă contaminarea.
ARTICOLUL 21
Femele în lactaţie
Femelele în lactaţie care nu sunt însoţite de
progenituri nu trebuie transportate perioade îndelungate. Cu toate acestea,
dacă este inevitabil, acestea trebuie mulse cu puţin timp înainte de încărcare
şi la intervale de nu mai mult de 12 ore pe parcursul călătoriei.
ARTICOLUL 22
Iluminarea
Mijloacele de transport trebuie echipate cu mijloace de iluminare, fixe sau portabile, suficiente pentru inspecţia generală
a animalelor, iar când este necesar, în timpul transportului, precum şi pentru
adăpare şi hrănire.
ARTICOLUL 23
Containere
In timpul transportului şi al manipulării containerele
trebuie ţinute în poziţie verticală şi trebuie reduse izbiturile şi scuturăturile
puternice.
ARTICOLUL 24
Ingrijirea în timpul transportului
Persoana responsabilă de bunăstarea animalelor trebuie
să folosească fiecare ocazie de a le controla şi, dacă este necesar, de a le
administra îngrijirea adecvată.
ARTICOLUL 25
Urgenţe şi accidente în timpul transportului
Animalele care se îmbolnăvesc sau sunt rănite în timpul
transportului trebuie să primească asistenţă de prim ajutor cât mai curând
posibil. Dacă este necesar trebuie să li se administreze tratament veterinar
corespunzător sau să fie ucise într-un mod care să nu le producă suferinţă
suplimentară.
Prevederi speciale
ARTICOLUL 26
Prevederi speciale pentru transportul feroviar
(1) Orice vagon de cale ferată
folosit pentru transportul animalelor trebuie să fie marcat pentru a indica
prezenţa animalelor vii. In afara cazului în care animalele sunt transportate
în containere, pereţii interiori ai vagonului feroviar trebuie să fie din
material corespunzător, perfect neted şi echipat cu inele sau bare, la o
înălţime adecvată, de care să se lege animalele.
(2) Atunci când nu sunt transportate în boxe
individuale, solipedele trebuie să fie legate astfel încât să stea cu faţa spre
acelaşi perete al vagonului sau să stea faţă în faţă. Cu toate acestea, mânjii
şi animalele retive nu trebuie legaţi.
(3) Animalele de talie mare trebuie încărcate astfel
încât să permită unui însoţitor să se deplaseze printre acestea.
(4) La asamblarea trenurilor şi în timpul altor
mişcări a vagoanelor de cale ferată trebuie să se ia toate precauţiile pentru a
se evita izbirea vagoanelor care conţin animale.
(5) Trebuie să se folosească orice ocazie de a
controla animalele, după cum se prevede la art. 24, la fiecare oprire a
vagonului feroviar sau la schimbarea condiţiilor meteorologice.
ARTICOLUL 27
Prevederi speciale pentru transportul rutier
(1) Vehiculele în care animalele sunt transportate
trebuie marcate clar şi vizibil pentru a se indica prezenţa animalelor vii.
(2) Vehiculele trebuie conduse
astfel încât să se asigure accelerarea, încetinirea şi virarea lină.
(3) Vehiculele trebuie să aibă suficient echipament
pentru încărcare şi descărcare, conform art. 13.
(4) Trebuie să se folosească orice ocazie de a
controla animalele din vehicul, după cum se prevede la art. 24, la fiecare oprire
a vehiculului sau la schimbarea condiţiilor meteorologice.
ARTICOLUL 28
Prevederi speciale pentru transportul naval (cu
excepţia navelor roll-on/roll-off)
(1) Inainte de a se permite încărcarea,
pentru a se asigura respectarea cerinţelor privind bunăstarea animalelor,
autoritatea competentă a ţării în care are loc încărcarea trebuie să
inspecteze:
a) navele construite special pentru transportul de
animale sau navele transformate pentru acest scop;
b) amenajările de pe alte nave pe care sunt
transportate animalele.
(2) Trebuie să se instaleze o alarmă care să detecteze
orice pană de curent la sistemul de ventilaţie forţată.
Trebuie să se prevadă o sursă de energie secundară
adecvată, separată de sursa primară, pentru a se asigura menţinerea unei
ventilaţii forţate corespunzătoare.
(3) Animalele nu trebuie transportate pe punţi
deschise, în afara cazului în care există containere şi alte structuri care să
le ofere o protecţie corespunzătoare pentru apa de mare.
(4) Când animalele sunt încărcate şi descărcate din
navă trebuie să se prevadă pasarele, rampe şi culoare adecvate între dana de
acostare şi puntea pentru animale.
(5) Incărcarea şi descărcarea animalelor pe şi din
navele pentru animale trebuie să fie supravegheate de un medic veterinar
autorizat.
(6) La încărcare şi descărcare, adăposturile pentru
animale, rampele şi pasajele trebuie să fie iluminate adecvat pentru ca
animalele să poată vedea unde merg, în funcţie de cerinţele minime ale speciei.
(7) Toate ţarcurile, boxele şi containerele trebuie să
fie accesibile direct atât pentru animale, cât şi pentru însoţitori.
(8) Pasajele de trecere pentru animale trebuie să fie
adecvate speciei care este transportată, în special nu trebuie să aibă margini
şi colţuri ascuţite, iar proeminenţele trebuie să fie reduse.
(9) Toate părţile navei în care sunt adăpostite
animale trebuie prevăzute cu instalaţii care să asigure o drenare eficientă şi
care să fie menţinute în condiţii sanitare bune.
(10) Pe navă trebuie să se transporte rezerve de apă
curată şi proaspătă, hrană şi aşternut corespunzător, suficiente pentru nevoile
animalelor şi ţinându-se cont de durata călătoriei.
(11) Trebuie să se transporte rezerve suplimentare de
apă şi, în cazul călătoriilor de lungă durată, hrană şi aşternut pentru
cazurile de întârzieri neprevăzute.
(12) Rezervele de hrană şi aşternut trebuie
depozitate astfel încât să se asigure menţinerea lor în stare uscată, ferite de
apa de mare şi de intemperii. Depozitarea hranei şi a aşternutului nu trebuie
să împiedice funcţionarea sistemelor de ventilare, iluminare şi drenare şi nici
să blocheze pasajele de trecere.
(13) Trebuie să se prevadă echipament pentru adăpare
şi hrănire corespunzător numărului, taliei şi speciei de animale care vor fi
transportate.
(14) Trebuie să se prevadă izolarea animalelor care se
îmbolnăvesc sau se rănesc în timpul călătoriei.
(15) In caz de urgenţă trebuie să fie posibil să se
ucidă un animal conform prevederilor art. 25. Pentru acest scop trebuie să
existe la dispoziţie mijloace pentru sacrificare adecvate speciei.
ARTICOLUL 29
Prevederi speciale pentru transportul cu vehicule
rutiere sau vagoane de cale ferată pe nave roll-on/roll-off
(1) Atunci când animalele sunt
transportate cu vehicule rutiere sau cu vagoane de cale ferată pe nave roll-on/
roll-off, în special pe punţi închise, trebuie să existe o grijă deosebită
pentru a se asigura că animalelor li se furnizează ventilaţie suficientă în
timpul călătoriei. Vehiculele rutiere şi vagoanele de cale ferată trebuie
arimate astfel încât animalele să beneficieze de o admisie maximă de aer
proaspăt.
(2) Persoana responsabilă de bunăstarea animalelor
trebuie să aibă acces la acestea pentru a putea fi inspectate şi, dacă este
necesar, îngrijite, adăpate şi hrănite în timpul călătoriei.
(3) Vehiculele rutiere, vagoanele feroviare şi
containerele trebuie să fie echipate cu un număr suficient de puncte de
siguranţă proiectate, poziţionate şi întreţinute corespunzător, care să le
permită să fie prinse în siguranţă de navă. Vehiculele rutiere, vagoanele de
cale ferată şi containerele trebuie fixate solid de navă înaintea începerii
călătoriei pe mare pentru a împiedica dislocarea lor prin mişcările navei.
(4) Vehiculele rutiere şi
vagoanele de cale ferată vor fi transportate pe puntea deschisă a unei nave
numai într-o poziţie ce oferă o protecţie adecvată faţă de apa de mare, luând
în considerare protecţia pe care o oferă însuşi vehiculul rutier sau vagonul
feroviar.
(5) Trebuie să se instaleze o
alarmă pentru a detecta orice defecţiune electrică a sistemului de ventilaţie
al navei. O sursă secundară de energie trebuie prevăzută pentru a se asigura
menţinerea ventilaţiei forţate adecvate.
(6) Trebuie să se facă aranjamente pentru
aprovizionarea animalelor cu apă proaspătă şi hrană în cazul unor întârzieri
neprevăzute sau, dacă este necesar, în alt mod.
(7) In caz de urgenţă, dacă transportul durează mai
mult de două ore, este posibil să se ucidă un animal conform prevederilor
stabilite la art. 25. Pentru acest scop trebuie să fie disponibile mijloace de
sacrificare adecvate speciilor.
ARTICOLUL 30
Prevederi speciale pentru transportul aerian
(1) Nici un animal nu trebuie transportat în condiţiile
în care calitatea aerului, temperatura şi presiunea nu se pot menţine în limite
corespunzătoare în timpul întregii călătorii.
(2) Comandantul de zbor va fi informat asupra
speciilor, locaţiei, cantităţii de animale vii la bordul aeronavei, precum şi asupra
oricărei acţiuni solicitate. Pentru animalele aflate în compartimentele de
marfă accesibile, comandantul trebuie anunţat asupra oricărei neregularităţi
referitoare la animale, cât mai curând posibil.
(3) Animalele trebuie încărcate în aeronavă cât mai
aproape de ora de plecare planificată.
(4) Nu trebuie să se folosească medicamentele decât
dacă există o problemă specifică, iar acestea trebuie administrate de un medic
veterinar sau de o altă persoană instruită asupra modului lor de folosire. Comandantul
va fi informat cât mai curând posibil asupra folosirii oricăror medicamente în
timpul zborului.
(5) Mijloace de sedare şi/sau de eutanasiere adecvate
speciei trebuie să fie disponibile şi folosite numai cu acordul comandantului,
în caz de urgenţă şi când însoţitorul are acces la
animale, conform art. 25.
(6) Insoţitorul trebuie informat înainte de decolare
asupra procedurii de comunicare în timpul zborului şi trebuie să fie capabil să
comunice eficient cu echipajul.
Consultări multilaterale
ARTICOLUL 31
Consultări multilaterale
(1) Părţile trebuie să ţină consultări multilaterale
în cadrul Consiliului Europei, în termen de 5 ani de la intrarea în vigoare a
prezentei convenţii şi, după aceea, la fiecare 5 ani sau mai frecvent dacă
majoritatea părţilor solicită astfel.
(2) Aceste consultări trebuie să aibă loc la reuniuni
convocate de secretarul general al Consiliului Europei.
(3) Fiecare parte are dreptul să numească unul sau mai
mulţi reprezentanţi pentru a participa la aceste consultări. Părţile trebuie să
comunice numele reprezentantului/ reprezentanţilor lor secretarului general al
Consiliului Europei cu cel puţin o lună înainte de fiecare reuniune. Fiecare
parte trebuie să aibă drept de vot. Fiecare stat care este parte a convenţiei va
avea un vot.
(4) Comunitatea Europeană,
devenind parte a prezentei convenţii, în limitele domeniului său de competenţă,
îşi va exercita dreptul de vot cu un număr de voturi egal cu numărul statelor
membre ale sale care sunt părţi ale prezentei convenţii. Comunitatea Europeană
nu îşi va exercita dreptul de vot în cazurile în care statele membre respective
îşi exercită acest drept, şi invers.
(5) Părţile pot cere avizul experţilor. Acestea pot,
la iniţiativa lor sau la solicitarea organismului implicat, să invite orice
organism, internaţional sau naţional, guvernamental ori neguvernamental, care
este calificat tehnic în domeniile acoperite de prezenta convenţie, pentru a fi
reprezentat de un observator la o consultare sau la o parte a unei consultări.
Hotărârea de a invita astfel de experţi sau organisme trebuie luată cu o
majoritate de două treimi din numărul voturilor exprimate.
(6) După fiecare consultare părţile trebuie să supună
Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei un raport asupra consultării şi
asupra aplicării prezentei convenţii.
(7) Sub rezerva prevederilor prezentei convenţii,
părţile trebuie să întocmească reguli de procedură pentru consultări.
ARTICOLUL 32
Rolul consultărilor multilaterale
In cadrul consultărilor multilaterale părţile sunt
responsabile de urmărirea aplicării prezentei convenţii. Acestea pot, în mod
special:
a) să pregătească protocoalele tehnice conform art.
34;
b) să sugereze orice modificare necesară la prezenta
convenţie şi să examineze cele propuse conform prevederilor art. 35;
c) să examineze, la cererea
uneia sau mai multor părţi, chestiuni privitoare la interpretarea prezentei
convenţii;
d) să facă recomandări Comitetului de Miniştri al
Consiliului Europei referitoare la statele care trebuie invitate să adere la
prezenta convenţie.
Protocoale tehnice
ARTICOLUL 33
Obiect
Părţile trebuie să adopte protocoale tehnice la
prezenta convenţie, referitoare la facilităţile de spaţiu (art. 17) şi la
adăpare, hrănire şi odihnă (art. 20). Acestea pot, de asemenea, să adopte alte
protocoale tehnice în vederea stabilirii normelor tehnice de implementare a
prevederilor prezentei convenţii.
ARTICOLUL 34
Adoptare şi intrare în vigoare
(1) Trebuie să se adopte un protocol tehnic, cu
majoritate de două treimi din numărul voturilor exprimate, pe care apoi să îl
transmită pentru aprobare Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei. După
aprobare, acest text trebuie transmis părţilor pentru acceptare.
(2) Trebuie să intre în vigoare un protocol tehnic,
referitor la părţile care l-au acceptat, în prima zi a lunii următoare
expirării perioadei de o lună după data la care trei părţi, inclusiv cel puţin
două state membre ale Consiliului Europei, l-au informat pe secretarul general
al Consiliului Europei că îl acceptă. In ceea ce priveşte fiecare parte care îl
acceptă ulterior, protocolul trebuie să intre în vigoare în prima zi a lunii
care urmează expirării perioadei de o lună după data la care partea l-a
informat pe secretarul general al Consiliului Europei asupra
acceptării protocolului.
(3) Pentru pregătirea protocoalelor tehnice părţile
trebuie să urmeze evoluţiile cercetării ştiinţifice şi metodele noi de
transport al animalelor.
ARTICOLUL 35
Amendamente
(1) Fiecare amendament la un protocol tehnic la
prezenta convenţie, propus de o parte sau de Comitetul de Miniştri al
Consiliului Europei, trebuie comunicat secretarului general al Consiliului
Europei şi transmis de către acesta statelor membre ale Consiliului Europei,
Comunităţii Europene şi fiecărui stat nemembru care a aderat la prezenta
convenţie sau a fost invitat să adere la aceasta conform prevederilor art. 38.
(2) Orice amendament propus conform prevederilor
alin. (1) trebuie examinat la nu mai puţin de 6 luni de la data transmiterii
sale de către secretarul general al Consiliului Europei la o consultare
multilaterală, unde poate fi adoptat cu o majoritate de două treimi din numărul
părţilor. Textul adoptat trebuie transmis părţilor.
(3) In prima zi a lunii următoare expirării perioadei
de 18 luni după adoptarea acestuia prin consultare multilaterală, în afara
cazului în care mai mult de o treime din numărul părţilor au exprimat obiecţii,
fiecare amendament trebuie să intre în vigoare pentru acele părţi care nu au
prezentat obiecţii.
Reglementarea diferendelor
ARTICOLUL 36
Reglementarea diferendelor
(1) In cazul unui diferend privitor la interpretarea
sau aplicarea prevederilor prezentei convenţii, autorităţile competente ale
părţilor implicate trebuie să se consulte între ele. Fiecare parte trebuie să
comunice secretarului general al Consiliului Europei denumirile şi adresele
autorităţilor lor competente.
(2) Dacă diferendul nu a fost reglementat în acest
mod, trebuie, la cererea uneia sau alteia dintre părţi, să fie supus arbitrării.
Fiecare parte trebuie să numească un arbitru şi cei 2 arbitri trebuie să
numească un supraarbitru. Dacă una dintre părţile diferendului nu a numit un
arbitru în termen de 3 luni de la cererea de arbitraj, acesta va fi numit la
cererea altei părţi a diferendului de către preşedintele Curţii Europene a
Drepturilor Omului. Dacă acesta din urmă este conaţionalul uneia dintre părţile
diferendului, această datorie trebuie îndeplinită de către vicepreşedintele
Curţii Europene a Dreptului Omului sau, dacă vicepreşedintele este conaţionalul
uneia dintre părţile diferendului, de către judecătorul cu vechimea cea mai
mare de la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, care nu este conaţionalul
vreuneia dintre părţile diferendului. Aceeaşi procedură trebuie respectată dacă
arbitrii nu pot cădea de acord asupra alegerii
supraarbitrului.
In cazul unui diferend între două părţi, dintre care
una este membră a Comunităţii Europene, aceasta din urmă fiind ea însăşi o
parte, cealaltă parte trebuie să adreseze cererea de arbitraj atât statului
membru, cât şi Comunităţii Europene, care o vor notifica în comun, în termen de
3 luni de la recepţionarea cererii, fie că statul membru sau Comunitatea
Europeană sau statul membru şi Comunitatea Europeană împreună se constituie în
părţi ale diferendului. In absenţa unei notificări în numitul termen limită,
statul membru şi Comunitatea Europeană trebuie considerate ca fiind una şi
aceeaşi parte în diferend pentru scopurile aplicării prevederilor ce
reglementează constituirea şi procedura unui tribunal de arbitraj. Se
procedează la fel atunci când statul membru şi Comunitatea Europeană se
prezintă împreună ca parte a unui diferend.
(3) Tribunalul de arbitraj trebuie să îşi stabilească
propria procedură. Hotărârile sale trebuie luate cu majoritate de voturi şi
sunt definitive. Hotărârea sa, ce trebuie luată pe baza prezentei convenţii,
este finală.
(4) Procedura pentru reglementarea diferendelor nu
este aplicabilă diferendelor legate de chestiuni care ţin de competenţa
Comunităţii Europene sau de definirea sferei acestei competenţe între părţi
care sunt membre ale Comunităţii Europene sau între astfel de membri şi
Comunitatea Europeană.
Clauze finale
ARTICOLUL 37
Semnătură, ratificare, acceptare, aprobare
(1) Prezenta convenţie este deschisă pentru a fi
semnată de statele membre ale Consiliului Europei şi Comunităţii Europene. Este
supusă ratificării, acceptării sau aprobării. Instrumentele de ratificare, de
acceptare sau de aprobare vor fi depuse pe lângă secretarul general al Consiliului
Europei.
(2) Nici un stat care este
parte a Convenţiei europene pentru protecţia animalelor în timpul transportului
internaţional, deschisă spre semnare la Paris la 13 decembrie 1968, nu poate să
depună instrumentul său de ratificare, de acceptare sau de aprobare fără să fi
denunţat numita convenţie sau să o denunţe simultan.
(3) Prezenta convenţie va intra în vigoare la 6 luni
după data la care patru state şi-au exprimat consimţământul de a fi legate prin
aceasta.
(4) Ori de câte ori, prin aplicarea alineatelor
precedente, denunţarea Convenţiei din 13 decembrie
1968 nu produce efecte simultan cu intrarea în vigoare a prezentei convenţii,
un stat contractant sau Comunitatea Europeană poate, atunci când depune
instrumentul de ratificare, de acceptare sau de aprobare, să declare că va
continua să aplice Convenţia din 13 decembrie 1968 până la intrarea în vigoare
a prezentei convenţii.
(5) Prezenta convenţie va intra în vigoare la 6 luni
de la data depunerii instrumentului de ratificare, de acceptare sau de aprobare
cu privire la fiecare stat semnatar ori la Comunitatea Europeană care îşi exprimă ulterior
consimţământul de a fi legată prin aceasta.
ARTICOLUL 38
Aderarea statelor nemembre
(1) După intrarea în vigoare a prezentei convenţii,
Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei poate invita orice alt stat
nemembru al Consiliului Europei să adere la prezenta convenţie printr-o
hotărâre adoptată cu majoritatea de voturi prevăzută la art. 20 lit. d) din Statutul
Consiliului Europei şi prin vot unanim al reprezentanţilor statelor
contractante cu drept de a fi reprezentate în Comitetul de Miniştri.
(2) Referitor la oricare stat care va adera, prezenta
convenţie intră în vigoare la 6 luni după data depunerii instrumentului de
aderare la secretarul general al Consiliului Europei.
ARTICOLUL 39
Clauze teritoriale
(1) Oricare stat sau Comunitatea Europeană poate, la
momentul semnării sau când depune instrumentul său de ratificare, de acceptare,
de aprobare ori de aderare, să specifice teritoriul sau teritoriile în care se
aplică prezenta convenţie.
(2) Oricare stat sau Comunitatea Europeană poate, la
orice dată ulterioară, printr-o declaraţie adresată secretarului general al
Consiliului Europei, să extindă aplicarea prezentei convenţii la oricare alt
teritoriu specificat în această declaraţie. Referitor la un astfel de
teritoriu, prezenta convenţie intră în vigoare la 6 luni de la data primirii
respectivei declaraţii de către secretarul general al Consiliului Europei.
(3) Orice declaraţie făcută sub incidenţa alin. (1) şi
(2), referitoare la orice teritoriu specificat într-o astfel de declaraţie,
poate fi retrasă printr-o notificare adresată
secretarului general al Consiliului Europei. Retragerea
intră în vigoare la 6 luni după data primirii respectivei notificări de către
secretarul general al Consiliului Europei.
ARTICOLUL 40
Denunţare
(1) Orice parte poate în orice moment să denunţe
prezenta convenţie prin intermediul unei notificări adresate secretarului
general al Consiliului Europei.
(2) O asemenea denunţare va
produce efecte la 6 luni după data primirii respectivei notificări de către
secretarul general al Consiliului Europei.
ARTICOLUL 41
Notificări
Secretarul general al Consiliului Europei trebuie să
notifice statelor membre ale Consiliului Europei, Comunităţii Europene şi
statelor care au aderat sau au fost invitate să adere la prezenta convenţie
asupra:
a) oricărei semnături;
b) depunerii oricărui instrument de ratificare, de
acceptare, de aprobare sau de aderare;
c) oricărei date de intrare în vigoare a prezentei
convenţii conform art. 37 şi 38;
d) oricărui alt act, oricărei notificări sau
comunicări legate de prezenta convenţie.
Semnatarii, fiind împuterniciţi în mod corespunzător,
au semnat prezenta convenţie.
Incheiată la Chişinău la 6 noiembrie 2003, în limbile
engleză şi franceză, ambele texte fiind egal autentice, într-un singur exemplar
care va fi depus în arhivele Consiliului Europei. Secretarul general al Consiliului
Europei va trimite copii certificate fiecărui stat membru al Consiliului
Europei, Comunităţii Europene şi fiecărui stat invitat să adere la prezenta
convenţie.