COD DEONTOLOGIC    din 28 noiembrie 1998

Codul deontologic al avocatilor din Uniunea Europeana

ACT EMIS DE: CONSILIUL BAROURILOR UNIUNII EUROPENE - CCBE

    *) Acest Cod deontologic al avocatilor din Uniunea Europeana a fost adoptat de reprezentantii a 18 delegatii ale Uniunii Europene, in Sesiunea Plenara a CCBE, desfasurata la Lyon, la 28 noiembrie 1998.

    1. PREAMBUL

    1.1. Misiunea avocatului
    Intr-o societate intemeiata pe respect fata de justitie, avocatul indeplineste un rol eminent. Misiunea sa nu se limiteaza doar la executarea fidela a unui mandat in cadrul legii. Intr-un stat de drept, avocatul este indispensabil justitiei si justitiabililor si are sarcina de a apara drepturile si libertatile acestora: el este deopotriva sfatuitorul si aparatorul clientului sau.
    Misiunea lui ii impune indatoriri si obligatii multiple, uneori aparent contradictorii, fata de:
    - Client,
    - Tribunale si celelalte autoritati in fata carora avocatul isi asista sau isi reprezinta clientul,
    - Profesia sa in general si fiecare confrate in particular,
    - Public, pentru care o profesie liberala si independenta, supusa respectarii normelor pe care ea si le-a impus, este un mijloc esential de aparare a drepturilor omului in fata statului si a altor puteri.

    1.2. Natura normelor deontologice
    1.2.1. Normele deontologice sunt destinate sa garanteze, prin acceptarea lor liber consimtita, buna indeplinire de catre avocat a misiunii sale, recunoscuta ca fiind indispensabila pentru buna functionare a oricarei societati omenesti. Nerespectarea acestor norme de catre avocati va duce, in ultima instanta la o sanctiune disciplinara.
    1.2.2. Fiecare barou are normele sale specifice, care deriva din propriile sale traditii.
    Ele sunt adaptate organizarii si domeniului de activitate al profesiei in respectivul stat-membru, precum si procedurilor juridice, procedurilor administrative si legislatiei nationale. Nu este nici posibil si nici nu este de dorit ca acestea sa fie dezradacinate sau sa se incerce generalizarea unor norme care nu sunt susceptibile de a fi generalizate.
    Normele specifice fiecarui barou se refera totusi la aceleasi valori si releva, de cele mai multe ori, o baza comuna.

    1.3. Obiectivele Codului
    1.3.1. Functionarea progresiva a Uniunii Europene si a Spatiului economic european si intensificarea activitatii avocatului dincolo de frontiere, in interiorul Spatiului economic european, au facut necesara, pentru binele public, definirea unor norme uniforme, aplicabile oricarui avocat din Spatiul economic european, pentru activitatea desfasurata dincolo de frontiere, indiferent care ar fi baroul caruia ii apartine respectivul avocat. Scopul definirii unor astfel de norme este indeosebi acela de a atenua dificultatile care deriva din aplicarea unei duble deontologii, asa cum se prevede in art. 4 al Directivei 77/249, din 22 martie 1977.
    1.3.2. Organizatiile reprezentative ale profesiei de avocat reunite in cadrul CCBE doresc ca normele Codului, enuntate mai jos,
    - sa fie recunoscute, din acest moment, ca fiind expresia convingerii impartasite de toate Barourile din Uniunea Europeana si din Spatiul economic european,
    - sa fie facute aplicabile, in termenul cel mai scurt, in functie de procedurile nationale si/sau ale Spatiului economic european cu privire la activitatea de dincolo de frontiere a avocatului din Uniunea Europeana si din Spatiul economic european,
    - sa fie luate in considerare la efectuarea oricarei revizuiri a normelor deontologice interne, in vederea armonizarii progresive a acestora din urma.
    Ele doresc, printre altele, ca, in masura posibilului, normele deontologice interne sa fie interpretate si aplicate intr-o maniera conforma acelora din prezentul Cod.
    Atunci cand normele din prezentul Cod vor fi fost facute aplicabile in activitatea de dincolo de frontiere, avocatul va ramane supus normelor baroului de care apartine, in masura in care acestea din urma concorda cu cele ale prezentului Cod.

    1.4. Domeniul de aplicare "ratione personae"
    Normele de mai jos vor fi aplicate avocatilor din Uniunea Europeana, asa cum sunt ele definite in Directiva 77/249 din 22 martie 1977.

    1.5. Domeniul de aplicare "ratione materiae"
    Fara a contraveni incercarii de a realiza o armonizare progresiva a normelor deontologice aplicabile intr-un cadru unic, national, normele expuse mai jos vor fi aplicate activitatii desfasurate de avocat dincolo de frontiere, in interiorul Uniunii Europene si in Spatiul economic european. Prin activitatea de dincolo de frontiere se intelege:
    (a) orice raport profesional cu un avocat dintr-un alt stat-membru;
    (b) activitatile avocatului intr-un alt stat-membru, chiar daca avocatul nu se deplaseaza efectiv acolo.

    1.6. Definitii
    In normele prezentului Cod, expresiile de mai jos au urmatoarea semnificatie:
    Prin "stat-membru de provenienta" se intelege statul-membru din care face parte Baroul caruia ii apartine avocatul.
    Prin "stat-membru gazda" se intelege oricare alt stat-membru in care avocatul desfasoara o activitate dincolo de granitele statului sau.
    Prin "autoritate competenta" se intelege organizatia profesionala sau autoritatile respectivului stat-membru care au competenta de a stabili normele profesionale si/sau deontologice si de a exercita controlul disciplinar asupra avocatilor.

    2. PRINCIPII GENERALE

    2.1. Independenta
    2.1.1. Multitudinea indatoririlor care ii revin avocatului impune din partea acestuia o independenta absoluta, libera de orice presiune, indeosebi de presiunea derivata din propriile sale interese sau datorata influentelor din afara. Aceasta independenta este, de asemenea, necesara atat pentru increderea in justitie, cat si pentru increderea in impartialitatea judecatorului. Prin urmare, avocatul trebuie sa evite orice prejudiciere a independentei sale si sa vegheze la a nu neglija etica sa profesionala pentru a-i multumi pe clientii sai, pe judecator sau pe unii terti.
    2.1.2. Aceasta independenta este necesara atat in activitatea juridica, cat si in alte probleme de natura juridica, iar sfatul dat de avocat clientului sau nu are nici o valoare reala atunci cand el a fost facut doar de complezenta sau din interes personal ori sub efectul unei presiuni din afara.

    2.2. Increderea si integritatea morala
    Nu pot exista relatii bazate pe incredere, atunci cand cinstea, probitatea, spiritul de dreptate si sinceritatea avocatului sunt puse sub semnul indoielii. Pentru avocat, aceste virtuti traditionale sunt obligatii profesionale.

    2.3. Secretul profesional
    2.3.1. Prin insasi natura misiunii sale, avocatul este depozitarul secretelor clientului sau si destinatarul comunicarilor de natura confidentiala. Acolo unde nu exista o garantie a increderii, increderea nu poate exista. Prin urmare, secretul profesional este recunoscut ca fiind deopotriva un drept si o indatorire fundamentala si primordiala a avocatului.
    Obligatia avocatului cu privire la secretul profesional serveste atat intereselor administratiei judiciare, cat si intereselor clientului. In consecinta, ea trebuie sa beneficieze de o protectie din partea statului.
    2.3.2. Avocatul trebuie sa respecte secretul oricarei informatii confidentiale de care ia cunostinta in cadrul activitatii sale profesionale.
    2.3.3. Aceasta obligatie nu este limitata in timp.
    2.3.4. Avocatul impune angajatilor sai si oricarei persoane care colaboreaza cu el in activitatea sa profesionala sa respecte secretul profesional.

    2.4. Respectarea deontologiei altor barouri
    In aplicarea normelor de drept ale Uniunii Europene si ale Spatiului economic european, avocatul dintr-un stat-membru poate fi obligat sa respecte deontologia unui barou dintr-un stat-membru gazda. Avocatul are datoria de a se informa asupra normelor deontologice pe care trebuie sa le respecte in exercitarea unei activitati specifice.
    Organizatiile membre ale CCBE sunt obligate sa depuna codurile lor deontologice la Secretariatul CCBE, pentru ca orice avocat sa-si poata procura o copie de la respectivul secretariat.

    2.5. Incompatibilitati
    2.5.1. Pentru a-i permite avocatului sa-si exercite functiile cu independenta necesara si de o maniera corespunzatoare indatoririi sale de a participa la administrarea justitiei, exercitarea anumitor profesii sau a anumitor functii este incompatibila cu profesia de avocat.
    2.5.2. Avocatul care asigura reprezentarea sau apararea unui client in fata justitiei sau in fata autoritatilor publice ale unui stat-membru gazda va respecta normele de incompatibilitate aplicabile avocatilor din respectivul stat-membru.
    2.5.3. Avocatul stabilit intr-un stat-membru gazda, in care se angajeaza in mod direct intr-o activitate comerciala sau intr-o activitate diferita de profesia sa de avocat, este obligat sa respecte normele de incompatibilitate aplicabile avocatilor din respectivul stat-membru.

    2.6. Publicitatea personala
    2.6.1. Avocatul nu face si nici nu solicita sa i se faca publicitate personala, de nici un fel, acolo unde aceasta este interzisa.
    De altfel, avocatul face sau solicita sa i se faca publicitate personala numai in cazul in care normele baroului de care apartine ii permit acest lucru.
    2.6.2. Publicitatea personala, cu precadere cea din mass-media, poate fi efectuata acolo unde este autorizata, atunci cand avocatul in cauza demonstreaza ca ea a fost facuta pentru a fi adusa la cunostinta clientilor existenti sau potentiali care sunt stabiliti pe un teritoriu unde aceasta publicitate este permisa, iar difuzarea sa intr-un alt loc este ocazionala.

    2.7. Interesul clientului
    Sub rezerva normelor legale si deontologice, avocatul are obligatia de a apara intotdeauna cat mai bine interesele clientului sau, chiar in raport cu propriile sale interese, cu interesele vreunui confrate sau cu cele ale profesiei in general.

    2.8. Limitarea raspunderii avocatului fata de client
    In masura in care legislatia statului-membru de provenienta si legislatia statului-membru gazda autorizeaza acest lucru, avocatul poate sa limiteze raspunderea sa fata de client, in conformitate cu normele Codului deontologic pe care s-a obligat sa il respecte.

    3. RELATIILE CU CLIENTII

    3.1. Initierea si incetarea relatiilor cu clientul
    3.1.1. Avocatul nu actioneaza decat atunci cand este imputernicit de clientul sau, exceptand cazul in care el a primit o insarcinare in acest sens din partea unui alt avocat care il reprezinta pe client sau din partea unei instante competente.
    Avocatul trebuie sa se straduiasca, in mod rezonabil, sa cunoasca identitatea, competenta si posibilitatile persoanei sau ale autoritatii prin intermediul careia a fost imputernicit, atunci cand circumstante specifice releva ca aceasta identitate, aceasta competenta sau aceste posibilitati sunt indoielnice.
    3.1.2. Avocatul isi sfatuieste si isi apara clientul cu promptitudine, in mod constiincios si cu diligenta. El isi asuma personal raspunderea pentru misiunea care i-a fost incredintata. Avocatul isi informeaza clientul cu privire la evolutia cauzei care i-a fost incredintata.
    3.1.3. Avocatul nu accepta sa-i fie incredintata o cauza atunci cand stie sau cand ar trebui sa stie ca el nu are compententa necesara pentru a se ocupa de aceasta cauza, exceptand cazul in care coopereaza cu un avocat care are competenta necesara.
    Avocatul nu poate accepta o cauza atunci cand, datorita altor obligatii, se afla in imposibilitatea de a se ocupa de ea cu promptitudine.
    3.1.4. Avocatul care isi exercita dreptul de a nu se mai ocupa de o cauza trebuie sa se asigure ca respectivul client poate gasi, in timp util, un alt confrate care sa-i ofere asistenta juridica, pentru a se evita prejudicierea clientului.

    3.2. Conflictul de interese
    3.2.1. Avocatul nu trebuie sa fie sfatuitorul si nici reprezentantul sau aparatorul a mai mult de un client intr-una si aceeasi cauza, atunci cand interesele clientilor sunt conflictuale sau cand exista realmente riscul de a aparea un astfel de conflict de interese.
    3.2.2. Avocatul trebuie sa se abtina sa se mai ocupe de cauzele tuturor clientilor implicati, atunci cand intervine un conflict intre interesele acestora, cand secretul profesional risca sa fie violat sau cand independenta sa risca sa fie stirbita.
    3.2.3. Avocatul nu poate accepta o cauza a unui nou client, daca secretul informatiilor incredintate de un vechi client risca sa fie violat sau atunci cand cunoasterea de catre avocat a cauzelor vechiului sau client il favorizeaza pe noul client in mod nejustificat.
    3.2.4. In cazul in care avocatii practica meseria intr-o asociatie in grup, paragrafele 3.2.1., 3.2.2. si 3.2.3. sunt aplicabile asociatiei in ansamblu si tuturor membrilor sai.

    3.3. Pactul "de quota litis"
    3.3.1. Avocatul nu poate sa-si fixeze onorariile pe baza unui pact "de quota litis".
    3.3.2. Pactul "de quota litis" este o conventie incheiata intre avocat si clientul sau, inainte de incheierea definitiva a unei cauze in care este implicat respectivul client, conventie prin care clientul se angajeaza sa ii verse avocatului o parte din ceea ce rezulta de pe urma cauzei, fie ca aceasta consta intr-o suma de bani, fie in orice alt bun sau valoare.
    3.3.3. Nu constituie un astfel de pact conventia care prevede stabilirea onorariului in functie de valoarea litigiului de care se ocupa avocatul, atunci cand aceasta valoare este corespunzatoare unui tarif oficial sau daca ea este admisa de autoritatea competenta de care depinde avocatul.

    3.4. Stabilirea onorariilor
    3.4.1. Avocatul trebuie sa-si informeze clientul cu privire la tot ceea ce cere cu titlu de onorariu, iar valoarea insumata a onorariilor sale trebuie sa fie echitabila si justificata.
    3.4.2. Sub rezerva unei conventii contrare, incheiata legal intre avocat si clientul sau, modalitatea de calculare a onorariilor trebuie sa fie in conformitate cu normele baroului de care avocatul depinde. Daca avocatul este membru al mai multor barouri, normele aplicabile vor fi cele ale baroului cu care avocatul si clientul sau au cele mai stranse relatii.

    3.5. Aconturi asupra onorariilor si cheltuielilor
    Cand avocatul solicita varsarea unui acont cu titlu de avans asupra cheltuielilor si/sau a onorariilor, acesta nu trebuie sa depaseasca o estimare rezonabila a onorariilor si a cheltuielilor probabile pe care cauza le implica.
    In caz de neplata a avansului solicitat, avocatul poate sa renunte sa se mai ocupe de cauza sau se poate retrage, cu conditia respectarii dispozitiilor articolului 3.1.4.

    3.6. Impartirea onorariilor cu o persoana care nu este avocat
    3.6.1. Exceptand dispozitia de mai jos, avocatului ii este interzis sa isi imparta onorariile cu o persoana care nu este avocat, in afara cazului in care asocierea dintre avocat si o alta persoana este autorizata de legislatia statului-membru caruia ii apartine avocatul.
    3.6.2. Norma din articolul 3.6.1. nu se aplica sumelor sau compensatiilor varsate de catre avocat mostenitorilor unui confrate decedat sau unui confrate care si-a dat demisia pentru a se prezenta ca succesor al clientelei respectivului confrate.

    3.7. Solutionarea corespunzatoare costului si beneficiului ajutorului legal
    3.7.1. Avocatul trebuie sa incerce, in orice moment, sa gaseasca o solutionare a litigiului clientului sau care sa fie corespunzatoare costului cauzei, si va trebui ca, in momentele oportune, sa isi consilieze clientul cu privire la oportunitatea de a cauta sa ajunga la o intelegere sau de a face apel la solutii alternative pentru a incheia litigiul.
    3.7.2. In cazul in care clientul este susceptibil sa beneficieze de ajutor legal, avocatul are obligatia sa-l informeze despre aceasta.

    3.8. Fondurile clientilor
    3.8.1. Daca, la un moment dat, avocatul detine fonduri in numele clientilor sai sau in numele unor terti (denumite in continuare "Fonduri-Clienti"), el este obligat sa respecte urmatoarele norme:
    3.8.1.1. Fondurile-Clienti vor fi intotdeauna pastrate intr-un cont deschis la o banca sau la o institutie similara, agreata de autoritatea publica. Toate Fondurile-Clienti primite de un avocat trebuie sa fie varsate intr-un astfel de cont, cu exceptia cazului in care exista o autorizatie expresa sau implicita din partea clientului specificand o alta destinatie a acestora.
    3.8.1.2. Orice cont deschis in numele avocatului si in care sunt depuse Fonduri-Clienti este insotit de specificatia ca fondurile depuse in acel cont sunt detinute in numele clientului (clientilor) avocatului.
    3.8.1.3. Conturile avocatilor in care sunt varsate Fondurile-Clienti trebuie sa fie acoperite, in mod constant, cel putin la nivelul valorii totale a Fondurilor-Clienti detinuta de avocat.
    3.8.1.4. Fondurile-Clienti trebuie sa fie imediat varsate clientilor sau in conditiile autorizate de catre client.
    3.8.1.5. Cu exceptia cazurilor in care exista norme de drept contrare sau o hotarare judecatoreasca si un acord expres si implicit al clientului in numele caruia se face plata, sunt interzise orice plati efectuate, prin intermediul Fondurilor-Clienti, in numele clientului pentru o terta persoana, inclusiv:
    (a) platile facute unui client sau pentru un client din fondurile apartinand unui alt client;
    (b) extragerea din cont a onorariilor avocatului.
    3.8.1.6. Avocatul tine evidente complete si precise ale tuturor operatiunilor efectuate cu Fondurile-Clienti, diferentiind Fondurile-Clienti de celelalte sume detinute de avocat, evidente pe care le remite clientului, la cerere.
    3.8.1.7. Autoritatile competente ale statelor-membre sunt autorizate sa verifice si sa examineze, pastrand secretul profesional, documentele legate de Fondurile-Clienti, pentru a se asigura ca normele pe care le-au fixat sunt bine respectate, precum si pentru a sanctiona abaterile de la aceste norme.
    3.8.2. Sub rezerva a ceea ce urmeaza si fara a incalca normele prevazute in articolul 3.8.1. de mai sus, avocatul care detine Fonduri-Clienti in cadrul unei activitati profesionale exercitata intr-un alt stat-membru trebuie sa respecte normele cu privire la depozitul si contabilitatea Fondurilor-Clienti aplicate de baroul de care depinde avocatul in statul-membru de origine.
    3.8.3. Avocatul care isi exercita activitatea intr-un stat-membru gazda poate, cu acordul autoritatilor competente din statul-membru din care provine si ale statului-membru care il gazduieste, sa se conformeze exclusiv normelor acestuia din urma fara a fi obligat sa respecte normele statului-membru din care provine. In acest caz, avocatul este obligat sa ia masurile necesare pentru a-si informa clientii ca el respecta normele aplicabile in statul-membru gazda.

    3.9. Asigurarea pentru raspunderea profesionala
    3.9.1. Avocatul trebuie sa aiba o asigurare permanenta pentru raspunderea sa profesionala, in limite rezonabile, tinand cont de natura si de amploarea riscurilor pe care si le asuma prin exercitarea activitatii sale.
    3.9.2. Un avocat prestator de servicii intr-un stat-membru gazda, in care isi exercita activitatea profesionala, este supus urmatoarelor dispozitii:
    3.9.2.1. Avocatul trebuie sa se conformeze dispozitiilor referitoare la obligatia de a se asigura pentru raspunderea sa profesionala, care sunt aplicabile in statul-membru din care provine.
    3.9.2.2. Cand avocatul, care este obligat sa subscrie o astfel de asigurare in statul-membru de provenienta, exercita o activitate profesionala intr-un stat-membru gazda, el trebuie sa se straduiasca sa obtina o extindere a acestei asigurari si asupra activitatii profesionale pe care o exercita in statul-membru gazda.
    3.9.2.3. Atunci cand normele din statul-membru din care provine avocatul nu-l obliga pe avocat sa subscrie o astfel de asigurare, sau cand extinderea asigurarii vizate la art. 3.9.2.2., sus-mentionat, se dovedeste imposibila, avocatul trebuie sa faca totusi o asigurare pentru activitatea profesionala pe care o indeplineste intr-un stat-membru gazda, respectiv pentru serviciile prestate clientilor din acest stat-membru, asigurare care sa fie cel putin egala cu asigurarea care se aplica avocatilor din statul-membru gazda, cu exceptia situatiei in care ii este imposibil sa obtina o astfel de asigurare.
    3.9.2.4. In cazul in care avocatul nu poate obtine o asigurare in conformitate cu normele sus-mentionate, el trebuie sa-i informeze pe aceia dintre clientii sai care risca sa fie prejudiciati prin lipsa asigurarii.
    3.9.2.5. Avocatul care isi exercita activitatea intr-un stat-membru gazda poate, cu acordul autoritatilor competente din statul-membru de provenienta si al celor din statul-membru gazda, sa se conformeze in exclusivitate normelor aplicabile asigurarii pentru raspunderea profesionala in statul-membru gazda. In acest caz, avocatul are obligatia de a lua masurile necesare pentru a-si informa clientii ca asigurarea sa este in conformitate cu normele aplicabile in statul-membru gazda.

    4. RELATIILE CU MAGISTRATII

    4.1. Deontologia aplicabila in activitatea judiciara
    Avocatul care se prezinta in fata unei jurisdictii dintr-un stat-membru sau participa la o procedura in fata unei astfel de jurisdictii trebuie sa respecte normele deontologice aplicabile in respectiva jurisdictie.

    4.2. Caracterul contradictoriu al dezbaterilor
    Avocatul trebuie sa respecte, in orice circumstanta, caracterul contradictoriu al dezbaterilor. El nu poate, de exemplu, sa contacteze un judecator, cu privire la o cauza, fara a-l informa in prealabil pe avocatul partii adverse.
    El nu poate transmite unui judecator acte, note sau alte documente, fara ca acestea sa fi fost comunicate, in timp util, avocatului partii adverse, cu exceptia cazurilor in care respectivele demersuri sunt autorizate prin normele de procedura aplicabile. In masura in care normele de drept nu interzic acest lucru, avocatul nu poate sa divulge sau sa supuna instantelor o propunere de solutionare a cauzei, facuta de partea adversa sau de catre avocatul acesteia, fara o autorizare expresa din partea avocatului partii adverse.

    4.3. Respectul fata de judecator
    Avocatul va da dovada de respect si de loialitate fata de oficiile judecatorului, dar, in acelasi timp, isi va apara clientul in mod constiincios si fara teama, fara a tine cont de propriile sale interese si nici de vreo consecinta de orice fel ce l-ar putea privi pe el sau pe oricare alta persoana.

    4.4. Informatii false sau susceptibile de a induce in eroare
    Avocatul nu trebuie, in nici un moment, sa furnizeze judecatorului, cu buna stiinta, o informatie falsa ori vreo informatie de natura sa il induca pe acesta in eroare.

    4.5. Aplicarea in cazul arbitrilor si al persoanelor exercitand functii similare
    Normele aplicabile in cazul relatiilor dintre un avocat si un judecator se aplica, in egala masura, si in cadrul relatiilor avocatului cu un arbitru, cu un expert sau cu orice alta persoana insarcinata, in mod ocazional, sa il asiste pe judecator sau pe arbitru.

    5. RELATIILE DINTRE AVOCATI

    5.1. Confraternitatea
    5.1.1. Confraternitatea impune ca relatiile dintre avocati sa fie bazate pe incredere, spre interesul clientului si pentru a evita atat procesele inutile cat si orice comportament susceptibil sa impieteze reputatia profesiei. Totusi, ea nu trebuie sa puna niciodata in opozitie interesele avocatilor si interesele clientului.
    5.1.2. Avocatul recunoaste drept confrate pe orice avocat dintr-un alt stat-membru; el manifesta fata de acesta un comportament colegial si loial.

    5.2. Cooperarea dintre avocatii din state-membre diferite
    5.2.1. Este de datoria oricarui avocat ca, la solicitarea unui confrate dintr-un alt stat-membru, sa se abtina sa accepte o cauza pentru care nu are competenta necesara; intr-o astfel de situatie, el trebuie sa isi ajute confratele sa intre in contact cu un alt avocat care sa fie in masura sa-i ofere serviciul cerut.
    5.2.2. Atunci cand avocatii din doua state-membre diferite lucreaza impreuna, amandoi au datoria de a tine cont de diferentele care pot exista intre sistemele lor legislative, barourile lor, competentele si obligatiile lor profesionale.

    5.3. Corespondenta transmisa intre avocati
    5.3.1. Avocatul, care adreseaza unui confrate dintr-un alt stat-membru o comunicare careia doreste sa i se confere un caracter "confidential" sau "without prejudice", va trebui sa precizeze in clar acest lucru inca din momentul expedierii respectivei comunicari.
    5.3.2. In cazul in care destinatarul comunicarii nu este in masura sa ii confere acesteia un caracter "confidential" sau "without prejudice", el va trebui sa o returneze expeditorului fara a cunoaste continutul acesteia.

    5.4. Onorariile pentru recomandare
    5.4.1. Avocatul nu poate nici sa pretinda si nici sa accepte din partea unui alt avocat sau din partea vreunui tert un onorariu, un comision sau vreo alta compensatie pentru faptul ca a recomandat un avocat unui client sau ca a trimis un client la un avocat.
    5.4.2. Avocatul nu poate varsa nimanui un onorariu, un comision si nici vreo alta compensatie in contrapartida pentru ca i-a fost prezentat un client.

    5.5. Comunicarea cu partea adversa
    Avocatul nu poate intra in relatie directa cu o persoana, cu privire la o anume cauza, atunci cand stie ca respectiva persoana este reprezentata sau asistata de un alt avocat, exceptand cazul in care el are acordul confratelui sau si se angajeaza sa-l tina pe acesta la curent.

    5.6. Schimbarea avocatului
    5.6.1. Un avocat nu poate succeda altui avocat in apararea intereselor unui client, intr-o cauza determinata, decat cu conditia ca, in prealabil, sa-si fi avertizat confratele si sa se fi asigurat ca au fost luate masurile necesare in vederea achitarii cheltuielilor si a onorariilor datorate acestuia, sub rezerva celor expuse mai jos, in art. 5.6.2. Totusi, aceasta indatorire nu-l face pe avocat personal raspunzator de plata cheltuielilor si a onorariilor datorate predecesorului sau.
    5.6.2. In cazul in care, spre interesul clientului, se impune luarea unor masuri urgente, inainte de a putea fi indeplinite conditiile stabilite prin art. 5.6.1. de mai sus, avocatul poate lua aceste masuri cu conditia de a-l informa neintarziat pe predecesorul sau.

    5.7. Raspunderea pecuniara
    In relatiile profesionale dintre avocatii unor barouri din state-membre diferite, avocatul, care nu se limiteaza doar la a recomanda un confrate unui client sau la a i-l prezenta ci incredinteaza o cauza unui omolog al sau ori il consulta intr-o cauza, are obligatia personala de a plati confratelui din strainatate, pentru consiliere, onorariile, cheltuielile si sumele avansate de catre acesta din urma din propriul buget, obligatie de care trebuie sa se achite chiar si in caz de neprezentare a clientului. Totusi, respectivii avocati pot conveni, inca din momentul demararii acestor relatii, stabilirea unor dispozitii speciale cu privire la acest subiect. In plus, avocatul poate, in orice moment, sa limiteze obligatia sa personala la nivelul valorii totale a onorariilor, cheltuielilor si sumelor avansate de confratele strain, inainte de a-i notifica acestuia din urma decizia sa de a-si declina raspunderea pe viitor.

    5.8. Pregatirea tinerilor avocati
    Pentru a intari increderea si cooperarea dintre avocatii barourilor din state-membre diferite si spre interesul bine inteles al clientilor, este necesar sa fie incurajata dobandirea unei mai bune cunoasteri a legilor si a normelor procedurale aplicabile in diferitele state-membre. In acest scop, in cadrul obligatiei sale profesionale de a asigura pregatirea tinerilor, avocatul va lua in considerare necesitatea pregatirii unor tineri confrati din alte state-membre.

    5.9. Litigiile dintre avocati din mai multe state-membre
    5.9.1. Atunci cand un avocat este de parere ca un confrate dintr-un alt stat-membru a incalcat o norma deontologica, el trebuie sa-si atentioneze confratele asupra acestui lucru.
    5.9.2. Atunci cand intre avocatii din mai multe state-membre apare un diferend personal, de natura profesionala, acestia trebuie sa incerce mai intai sa-l solutioneze pe cale amiabila.
    5.9.3. Inainte de a angaja o procedura impotriva unui coleg dintr-un alt stat-membru, pe tema unui diferend de tipul celui mentionat la paragrafele 5.9.1. si 5.9.2., avocatul trebuie sa informeze barourile de care depind cei doi avocati, pentru a permite respectivelor barouri sa-si dea concursul in vederea solutionarii diferendului pe cale amiabila.

    ANEXA 1

    DECLARATIA DE PRINCIPIU A CCBE CU PRIVIRE LA SECRETUL PROFESIONAL AL AVOCATILOR SI LA LEGISLATIA REFERITOARE LA SPALAREA BANILOR

    CCBE intelege sa favorizeze o atitudine armonioasa in cadrul organizatiilor membre. Din acest motiv, CCBE recomanda barourilor si law societies membre sa faca tot ce le sta in putinta pentru a include in Codurile lor deontologice, daca nu au facut-o deja, urmatoarele obligatii:
    1. de fiecare data cand le este incredintat un caz, avocatii au obligatia de a verifica identitatea exacta a clientului sau a intermediarului pentru care actioneaza;
    2. cand avocatii sunt autorizati sa manevreze fonduri, le este interzis sa primeasca sau sa manevreze fonduri care nu corespund in mod riguros dosarului identificat nominal;
    3. cand participa la o operatie juridica, avocatii au obligatia de a se retrage din cauza de indata ce suspecteaza in mod serios ca respectiva operatie ar avea drept rezultat o spalare de bani si cand clientul nu intelege sa renunte la operatia in sine.
    CCBE va incerca sa includa aceste norme in propriul sau Cod deontologic care se aplica la serviciile juridice transnationale.