ACORD Nr. 0
din 7 decembrie 2006
intre Romania si Insulele
Turks si Caicos privind impunerea veniturilor din economii, convenit prin
schimb de scrisori
ACT EMIS DE:
ACT INTERNATIONAL
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 385 din 7 iunie 2007
A. Scrisoare din partea României
Domnule,
Mă refer la textul modelului propus al „Acordului între
Insulele Turks şi Caicos şi fiecare dintre statele membre ale Uniunii Europene
ce urmează să efectueze schimbul automat de informaţii, privind impunerea
veniturilor din economii", aprobat de către Grupul de lucru la nivel înalt
(impunerea pe economii) al Consiliului de Miniştri al Uniunii
Europene din 22 iunie 2004 (doc. 10.400/1/04 REV 1 FISC 129).
Având în vedere textul arătat mai sus, am onoarea:
- de a vă propune Acordul privind impunerea
veniturilor din economii, prevăzut în apendicele 1 la prezenta scrisoare;
- de a propune ca intrarea în
vigoare a aranjamentelor arătate să aibă loc la data aderării României la
Uniunea Europeană, sub rezerva notificării reciproce a îndeplinirii
formalităţilor constituţionale interne pentru intrarea în vigoare a acestor
aranjamente;
- de a vă propune
angajamentul nostru comun de a ne îndeplini cât mai curând posibil
formalităţile constituţionale interne arătate şi de a ne notifica reciproc,
fără întârziere, pe canale oficiale atunci când aceste formalităţi au fost
îndeplinite;
- de a vă propune ca, până la încheierea acestor
formalităţi constituţionale interne şi până la intrarea în vigoare a acordului
prevăzut în apendicele 1 la prezenta scrisoare, guvernele României şi Insulelor
Turks şi Caicos să aplice în mod provizoriu acordul, cu respectarea
dispoziţiilor noastre constituţionale naţionale, cu începere de la data
aderării României la Uniunea Europeană.
Am onoarea de a vă propune ca, dacă cele precizate mai
sus sunt convenabile guvernului dumneavoastră, prezenta scrisoare împreună cu
apendicele 1 şi cu confirmarea dumneavoastră să constituie acordul nostru comun
şi stabilirea aranjamentelor între România şi Insulele Turks şi Caicos.
Vă rog să acceptaţi, domnule, asigurarea consideraţiei
noastre celei mai înalte.
Pentru Guvernul României,
Sebastian Teodor Gheorghe Vlădescu,
ministrul finanţelor publice
Intocmită la Bucureşti la 7 octombrie 2006, în limbile
română şi engleză, în 3 exemplare.
B. Scrisoare din partea
Guvernului Insulelor Turks şi Caicos
Domnule,
Am onoarea să confirm primirea scrisorii dumneavoastră
din 7 octombrie 2006, având următorul conţinut:
„Domnule,
Mă refer la textul modelului propus al «Acordului între
Insulele Turks şi Caicos şi fiecare dintre statele membre ale Uniunii Europene
ce urmează să efectueze schimbul automat de informaţii, privind impunerea
veniturilor din economii», aprobat de către Grupul de lucru la nivel înalt
(impunerea pe economii) al Consiliului de Miniştri al Uniunii Europene din 22
iunie 2004 (doc. 10.400/1/04 REV 1 FISC 129).
Având în vedere textul arătat
mai sus, am onoarea:
- de a vă propune Acordul privind impunerea
veniturilor din economii, prevăzut în apendicele 1 la prezenta scrisoare;
- de a propune ca intrarea în vigoare a aranjamentelor
arătate să aibă loc la data aderării României la Uniunea Europeană, sub rezerva
notificării reciproce a îndeplinirii formalităţilor constituţionale interne
pentru intrarea în vigoare a acestor aranjamente;
- de a vă propune angajamentul nostru comun de a ne
îndeplini cât mai curând posibil formalităţile constituţionale interne arătate
şi de a ne notifica reciproc, fără întârziere, pe canale oficiale atunci când
aceste formalităţi au fost îndeplinite;
- de a vă propune ca, până la încheierea acestor
formalităţi constituţionale interne şi până la intrarea în vigoare a acordului
prevăzut în apendicele 1 la prezenta scrisoare, guvernele României şi Insulelor
Turks şi Caicos să aplice în mod provizoriu acordul, cu respectarea
dispoziţiilor noastre constituţionale naţionale, cu începere de la data
aderării României la Uniunea Europeană.
Am onoarea de a vă propune ca, dacă cele precizate mai
sus sunt convenabile guvernului dumneavoastră, prezenta scrisoare împreună cu
apendicele 1 şi cu confirmarea dumneavoastră să constituie acordul nostru comun
şi stabilirea aranjamentelor între România şi Insulele Turks şi Caicos.
Vă rog să acceptaţi, domnule, asigurarea consideraţiei
noastre celei mai înalte."
Sunt în măsură să confirm că Guvernul Insulelor Turks
şi Caicos este de acord cu conţinutul scrisorii dumneavoastră.
Vă rog să acceptaţi, domnule, asigurarea consideraţiei
mele celei mai înalte,
Pentru Guvernul Insulelor Turks şi Caicos,
Richard Tauwhare,
Guvernator
Intocmită la Grand Turk la 7
decembrie 2006, în limbile română şi engleză, în 3 exemplare.
Apendicele 1
ACORD
privind impunerea veniturilor din economii, încheiat
între România şi Insulele Turks şi Caicos
Intrucât:
1. Art. 17 din Directiva 2003/48/CEE (directiva) Consiliului
Uniunii Europene (Consiliul) privind impunerea veniturilor din economii prevede că, până la 1 ianuarie 2004, statele membre adoptă şi
publică actele cu putere de lege şi actele administrative necesare pentru a se
conforma acestei directive, ale cărei dispoziţii se aplică de la 1 ianuarie
2005, cu condiţia ca:
„(i) Confederaţia Elveţiană, Principatul Liechtenstein,
Republica San Marino, Principatul Monaco şi Principatul Andorra să aplice de la
aceeaşi dată măsuri echivalente celor cuprinse în directivă, în conformitate cu
acordurile încheiate de acestea cu Comunitatea Europeană, în urma deciziilor
adoptate în unanimitate de către Consiliu;
(ii) toate acordurile sau alte aranjamente să fie în
vigoare, prevăzând că toate teritoriile dependente sau asociate relevante
aplică de la aceeaşi dată schimbul automat de informaţii în acelaşi mod cu cel
prevăzut în cap. II din
directivă (sau, pe parcursul perioadei de tranziţie definite ia art. 10, aplică
un impozit prin reţinere la sursă în aceleaşi condiţii ca şi cele prevăzute la
art. 11 şi 12)."
2. La 19 iulie 2004 (Decizia 2004/587/CE a Consiliului), Consiliul a modificat data aplicării directivei,
data de 1 ianuarie 2005 fiind înlocuită cu data de 1 iulie 2005.
3. La 24 iunie 2005, Consiliul:
- a luat notă de faptul că cele 25 de state membre, 5
state europene (Principatul Andorra, Principatul Liechtenstein, Principatul
Monaco, Republica San Marino şi Confederaţia Elveţiană), 3 dependente ale
Coroanei Britanice (Guernsey, Insula Man şi Jersey) şi 7 teritorii dependente
sau asociate din regiunea Caraibelor (Antilele Olandeze, Aruba, Anguilla,
Insulele Virgine Britanice, Insulele Cayman, Montserrat, Insulele Turks şi
Caicos) au confirmat aplicarea măsurilor convenite de impunere a veniturilor
din economii, începând cu 1 iulie 2005 (accept);
- a adoptat „nota de accept" (doc. 10.038/05 FISC 69) care a declanşat aplicarea de către toate cele 40 de
părţi la acord a măsurilor convenite de impunere a veniturilor din economii
începând cu data de 1 iulie 2005;
- a autorizat Secretariatul Consiliului să facă
cunoscute ţărilor şi teritoriilor terţe relevante şi publicului „nota de
accept" şi informaţiile referitoare la convenţiile bilaterale de impunere
â veniturilor din economii şi la directiva privind impunerea veniturilor din
economii.
4. Insulele Turks şi Caicos iau notă de faptul că, în
conformitate cu concluziile Consiliului ECOFIN din 3 iunie 2003, în cursul
perioadei de tranziţie menţionate la art. 10 din directivă, Consiliul solicită
Comisiei să înceapă dialogul cu alte centre financiare importante în vederea
asigurării adoptării de către autorităţile respective a măsurilor echivalente
cu cele din directivă.
5. Relaţiile Insulelor Turks şi Caicos cu Uniunea
Europeană sunt determinate de partea a IV-a din Tratatul de instituire a
Comunităţii Europene. Insulele Turks şi Caicos nu fac
parte din teritoriul fiscal al Uniunii Europene.
6. Insulele Turks şi Caicos iau notă de faptul că,
deşi scopul final al statelor membre ale Uniunii Europene este acela de a
realiza o impunere efectivă a plăţilor de dobânzi in statul membru de rezidenţă
fiscală al beneficiarilor efectivi prin schimbul de informaţii referitoare la
plăţile de dobânzi, 3 state membre, şi anume Republica Austria, Regatul Belgiei
şi Marele Ducat de Luxemburg, nu au obligaţia, pe durata unei perioade de
tranziţie, să efectueze schimb de informaţii, dar aplică un impozit cu reţinere
la sursă asupra veniturilor din economii acoperite de directivă.
7. „Impozitul prin reţinere la sursă" la care se
face referire în directivă este denumit „impozit reţinut" în legislaţia
internă a Insulelor Turks şi Caicos. In sensul prezentului acord, cei doi
termeni urmează să poarte denumirea unică de impozit prin reţinere la
sursă/impozit reţinut şi să aibă acelaşi înţeles.
8. Insulele Turks şi Caicos au acceptat să aplice un
impozit reţinut, în conformitate cu acordurile încheiate cu statele membre,
începând cu 1 iulie 2005, dacă statele membre ale Uniunii Europene au adoptat
actele cu putere de lege şi actele administrative necesare în vederea respectării
directivei, iar condiţiile prevăzute la art. 17 din directivă şi la art. 17
alin. (1) din prezentul acord au fost în general îndeplinite.
9. Insulele Turks şi Caicos a acceptat să aplice
schimbul automat de informaţii, în conformitate cu acordurile încheiate cu
statele membre, în acelaşi mod cu cel prevăzut în cap. II
din directivă, cu începere de la încheierea
perioadei de tranziţie definite la art. 10 alin. (2) din directivă.
10. Insulele Turks şi Caicos dispun de legislaţie
referitoare la întreprinderile de plasament colectiv, care este considerată a
avea efecte echivalente cu legislaţia Comunităţii Europene la care se face
referire în art. 2 şi 6 din directivă.
România şi Insulele Turks şi Caicos, denumite în
continuare parte contractantă sau părţi contractante, în cazul în care
contextul nu impune altfel, au convenit să încheie
următorul acord ce cuprinde obligaţii numai pentru părţile contractante şi
prevede:
a) schimbul automat de informaţii de către autoritatea
competentă din România către autoritatea competentă din Insulele Turks şi
Caicos în acelaşi mod ca şi cel efectuat către autoritatea competentă a unui
stat membru;
b) aplicarea de către Insulele Turks şi Caicos, în
cursul perioadei de tranziţie definite la art. 10 din directivă, a unui impozit
reţinut de la data aderării României la Uniunea Europeană şi în aceleaşi
condiţii ca şi cele prevăzute la art. 11 şi 12 din directivă;
c) schimbul automat de informaţii de către autoritatea
competentă din Insulele Turks şi Caicos către autoritatea competentă din
România, în conformitate cu art. 13 din directivă;
d) transferul de către autoritatea competentă din
Insulele Turks şi Caicos către autoritatea competentă din România a 75% din
veniturile aferente impozitului reţinut, în legătură cu plăţile de dobânzi efectuate de un agent plătitor
stabilit în una dintre părţile contractante către o persoană fizică rezidentă
în cealaltă parte contractantă.
In sensul prezentului acord, expresia autoritate competentă, atunci când se
aplică părţilor contractante, înseamnă ministrul finanţelor publice sau un
reprezentant autorizat pentru România şi Comisia pentru Servicii Financiare
pentru Insulele Turks şi Caicos.
ARTICOLUL 1
Reţinerea impozitului de către agenţii plătitori
Plăţile de dobânzi, aşa cum sunt definite la art. 8 al
prezentului acord, efectuate de către un agent plătitor stabilit în Insulele
Turks şi Caicos către beneficiari efectivi, în sensul art. 5 al prezentului
acord, rezidenţi în România, se supun, sub rezerva art. 3 din prezentul acord,
unui impozit reţinut din valoarea plăţii de dobândă pe durata perioadei de
tranziţie menţionate la art. 14 din prezentul acord. Cota impozitului reţinut
este de 15% în primii 3 ani ai perioadei de tranziţie, de 20% în următorii 3
ani şi, ulterior, de 35%.
ARTICOLUL 2
Raportarea informaţiilor de către agenţii plătitori
(1) In cazul în care un agent plătitor stabilit în
România efectuează plăţi de dobânzi, aşa cum sunt definite la art. 8 din
prezentul acord, către beneficiari efectivi, în sensul art. 5 din prezentul
acord, rezidenţi în Insulele Turks şi Caicos, sau în cazul în care se aplică
dispoziţiile art. 3 alin. (1) lit. a) din prezentul acord, agentul plătitor
raportează autorităţii sale competente:
a) identitatea şi rezidenţa beneficiarului efectiv
stabilit în conformitate cu art. 6 din prezentul acord;
b) numele şi adresa agentului plătitor;
c) numărul contului beneficiarului efectiv sau,
atunci când nu există, identificarea creanţei ce a dat naştere dobânzii;
d) informaţii referitoare la plata dobânzii
specificate la art. 4 alin. (1) din prezentul acord; cu toate acestea, fiecare
parte contractantă poate limita volumul minim de informaţii referitoare la
plata dobânzii, pe care agentul plătitor urmează să le raporteze la valoarea
totală a dobânzii sau a venitului şi la valoarea totală a încasărilor din
vânzări, răscumpărări sau restituiri, iar România se conformează prevederilor alin. (2) al prezentului
articol.
(2) In termen de 6 luni de la încheierea anului
fiscal, autoritatea competentă din România comunică autorităţii competente din
Insulele Turks şi Caicos, în mod automat, informaţiile menţionate la alin. (1) lit. a)-d) al prezentului
articol, pentru toate plăţile de dobânzi efectuate în cursul anului respectiv.
ARTICOLUL 3
Excepţii de la procedura de reţinere a impozitului
(1) In cazul în care percep un impozit reţinut conform
art. 1 din prezentul acord, Insulele Turks şi Caicos pun la dispoziţie una sau
ambele dintre următoarele proceduri pentru a asigura posibilitatea ca
beneficiarii efectivi să solicite nereţinerea impozitului:
a) o procedură care permite beneficiarului efectiv,
aşa cum este definit la art. 5 din prezentul acord, să evite impozitul reţinut
prevăzut la art. 1 din prezentul acord, prin autorizarea expresă a agentului
său plătitor de a raporta plăţile de dobânzi autorităţii competente a părţii
contractante în care este stabilit agentul plătitor; o astfel de autorizaţie
acoperă toate plăţile de dobânzi efectuate de acel agent plătitor către
beneficiarul efectiv;
b) o procedură care garantează că impozitul reţinut nu
se percepe în cazul în care beneficiarul efectiv îi prezintă agentului său
plătitor un certificat eliberat în numele său de către autoritatea competentă a
părţii contractante de rezidenţă fiscală, conform alin. (2) al prezentului
articol.
(2) La solicitarea
beneficiarului efectiv, autoritatea competentă a părţii contractante a ţării de
rezidenţă fiscală emite un certificat care indică:
(i) numele, adresa şi codul fiscal sau alt număr de identificare
ori, în absenţa acestuia, data şi locul naşterii
beneficiarului efectiv;
(ii) numele şi adresa agentului plătitor;
(iii) numărul de cont al beneficiarului efectiv sau,
dacă acesta nu există, identificarea garanţiei. Acest certificat este valabil
pe termen de cel mult 3 ani. Acesta se eliberează oricărui beneficiar efectiv
care îl solicită în termen
de două luni de la solicitare.
(3) In cazul în care se aplică prevederile alin. (1)
lit. a) al prezentului articol, autoritatea competentă din Insulele Turks şi
Caicos în care este stabilit agentul plătitor comunică informaţiile precizate
la art. 2 alin. (1) din prezentul acord autorităţii competente din România, ca
ţară de rezidenţă a
beneficiarului efectiv. Această comunicare se efectuează în mod automat şi are
loc cel puţin o dată pe an, în termen de 6 luni de la încheierea anului fiscal
prevăzut de legile uneia dintre părţile contractante, pentru toate plăţile de
dobânzi efectuate în cursul anului respectiv.
ARTICOLUL 4
Baza de determinare a impozitului reţinut
(1) Un agent plătitor stabilit în Insulele Turks şi
Caicos percepe impozitul reţinut conform art. 1 din prezentul acord, după cum
urmează:
a) în cazul unei plăţi de dobândă în înţelesul art. 8
alin. (1) lit. a) din prezentul acord, la valoarea brută a dobânzii plătite sau
creditate;
b) în cazul unei plăţi de
dobândă în înţelesul art. 8 alin. (1) lit. b) sau d) din prezentul acord, la
valoarea dobânzii sau a venitului menţionat la lit. b) sau d) a respectivului
alineat ori printr-o impunere cu efect echivalent ce urmează a fi suportată de
primitor, raportată la valoarea totală a încasărilor din vânzare, răscumpărare
sau rambursare;
c) în cazul unei plăţi de dobândă în înţelesul art. 8
alin. (1) lit. c) din prezentul acord, la valoarea dobânzii menţionate de
respectivul alineat;
d) în cazul unei plăţi de
dobândă în înţelesul art. 8 alin. (4) din prezentul acord, la valoarea dobânzii
ce este atribuită fiecărui membru al entităţii menţionate la art. 7 alin. (2)
din prezentul acord, care îndeplineşte condiţiile art. 5 alin. (1) din
prezentul acord;
e) atunci când Insulele Turks şi Caicos exercită
opţiunea conform art. 8 alin. (5) din prezentul acord, la valoarea dobânzii
anualizate.
(2) In sensul prevederilor lit. a) şi b) ale alin.
(1) al prezentului articol, impozitul reţinut se deduce pe bază de pro rata pentru perioada în care
beneficiarul efectiv a deţinut creanţa. Dacă agentul plătitor nu poate
determina perioada de deţinere a creanţei pe baza informaţiilor ce îi sunt
furnizate, agentul plătitor consideră că respectiva creanţă s-a aflat în
posesia beneficiarului efectiv pe toată durata existenţei sale, dacă acest
beneficiar nu oferă dovezi cu privire la data achiziţionării.
(3) Aplicarea impozitului reţinut de către Insulele
Turks şi Caicos nu împiedică cealaltă parte contractantă, care constituie
rezidenţa fiscală a beneficiarului efectiv, să impoziteze veniturile în
conformitate cu legea sa naţională.
(4) Pe parcursul perioadei de tranziţie, Insulele
Turks şi Caicos pot să prevadă că un agent economic ce plăteşte sau garantează
dobânzi către o entitate dintre cele menţionate la art. 7 alin. (2) din
prezentul acord din cealaltă parte contractantă este considerat agent plătitor
în locul entităţii şi percep impozitul reţinut asupra acelor dobânzi, cu
excepţia cazului în care entitatea a acceptat în mod formal ca numele său,
adresa şi valoarea totală a dobânzilor ce îi vor fi plătite sau garantate să
fie comunicate în conformitate cu ultimul paragraf al art. 7 alin. (2) din
prezentul acord.
ARTICOLUL 5
Definiţia beneficiarului efectiv
(1) In sensul prezentului acord, beneficiar efectiv înseamnă orice persoană fizică care primeşte o plată de dobândă sau
orice persoană fizică pentru care o plată de dobândă este garantată, dacă
respectiva persoană nu poate dovedi că plata nu a fost primită sau garantată
pentru beneficiul său propriu. O persoană nu este considerată a fi beneficiar
efectiv în cazul în care:
a) acţionează ca un agent plătitor în înţelesul art.
7 alin. (1) din prezentul acord;
b) acţionează în numele unei persoane juridice, o
entitate care este impozitată pe profit conform regimului general de impozitare a activităţilor
economice, un organism de plasament colectiv în valori mobiliare autorizat în
conformitate cu Directiva 85/611/CEE a Consiliului sau o întreprindere
echivalentă de plasament colectiv în valori mobiliare stabilită în Insulele
Turks şi Caicos ori o entitate la care se face referire la art. 7 alin. (2) din
prezentul acord şi care, în cel din urmă caz menţionat, dezvăluie numele şi
adresa acelei entităţi agentului economic care efectuează plata dobânzii, iar
acesta din urmă comunică aceste informaţii autorităţii competente a părţii
contractante în care este stabilit;
c) acţionează în numele altei persoane fizice care este
beneficiarul efectiv şi dezvăluie agentului plătitor
identitatea acelui beneficiar efectiv.
(2) In cazul în care un agent plătitor dispune de
informaţii care sugerează că persoana fizică care primeşte o plată de dobândă sau pentru care o
plată de dobândă este garantată poate să nu fie beneficiarul efectiv şi în care
nu se aplică dispoziţiile alin. (1) lit. a) sau ale alin. (1) lit. b) ale
prezentului articol, acesta ia măsurile rezonabile pentru a stabili identitatea
beneficiarului efectiv. Dacă agentul plătitor nu poate identifica beneficiarul
efectiv, el consideră persoana fizică în discuţie drept beneficiar efectiv.
ARTICOLUL 6
Identitatea şi rezidenţa beneficiarilor efectivi
(1) Fiecare parte adoptă
şi asigură, pe teritoriul său, aplicarea procedurilor necesare pentru a permite
agentului plătitor să identifice beneficiarii efectivi şi rezidenţa acestora în
sensul prezentului acord. Aceste proceduri vor respecta standardele minime
prevăzute la alin. (2) şi (3) ale prezentului articol.
(2) Agentul plătitor stabileşte identitatea
beneficiarului efectiv pe bază de standarde minime care diferă în funcţie de
raporturile ce se stabilesc între agentul plătitor şi beneficiarul dobânzii,
după cum urmează:
a) pentru raporturile contractuale stabilite înainte
de 1 ianuarie 2004, agentul plătitor stabileşte
identitatea beneficiarului efectiv, constând în numele şi adresa acestuia, prin
utilizarea informaţiilor de care dispune, în special conform reglementărilor în
vigoare în ţara în care este stabilit şi conform dispoziţiilor Directivei
91/308/CEE a Consiliului din 10 iunie 1991, în cazul României, sau, în cazul
Insulelor Turks şi Caicos, conform dispoziţiilor relevante ale legilor şi
regulamentelor Insulelor Turks şi Caicos referitoare la prevenirea utilizării
sistemului financiar în scopul spălării banilor;
b) pentru raporturile contractuale stabilite sau
tranzacţiile efectuate în absenţa unor raporturi contractuale începând cu data
de 1 ianuarie 2004 inclusiv, agentul plătitor stabileşte identitatea
beneficiarului efectiv, constând în numele, adresa şi, dacă există, numărul de
identificare fiscală alocat de către statul membru de rezidenţă în scopuri
fiscale; aceste detalii se stabilesc pe baza paşaportului sau a cărţii de
identitate oficiale prezentate de beneficiarul efectiv; dacă adresa nu apare
nici în paşaport, nici în cartea de identitate oficială, ea se stabileşte pe
baza oricărui alt document de identitate prezentat de beneficiarul efectiv;
dacă numărul de identificare fiscală nu este menţionat în paşaport, în cartea
de identitate oficială sau în oricare alt document de identitate, între care
poate fi inclus şi certificatul de rezidenţă fiscală, prezentat de beneficiarul
efectiv, identitatea se va completa prin menţionarea datei şi a locului
naşterii stabilite pe baza paşaportului sau a cărţii de identitate oficiale.
(3) Agentul plătitor stabileşte rezidenţa
beneficiarului pe bază de standarde minime care diferă în funcţie de
raporturile stabilite între agentul plătitor şi beneficiarul dobânzii. Cu respectarea condiţiilor
prevăzute mai jos, se consideră că rezidenţa se află în ţara în care
beneficiarul efectiv îşi are adresa permanentă:
a) pentru raporturile contractuale stabilite înainte
de 1 ianuarie 2004, agentul plătitor stabileşte rezidenţa beneficiarului
efectiv pe baza informaţiilor puse la dispoziţia sa, în special conform
reglementărilor în vigoare în ţara în care este stabilit şi conform Directivei
91/308/CEE a Consiliului, în cazul României, sau, în cazul Insulelor Turks şi
Caicos, conform dispoziţiilor relevante ale legilor şi regulamentelor Insulelor
Turks şi Caicos referitoare la prevenirea utilizării sistemului financiar în
scopul spălării banilor;
b) pentru raporturile contractuale stabilite sau
pentru tranzacţiile efectuate în absenţa unor relaţii contractuale începând cu
data de 1 ianuarie 2004 inclusiv, agentul plătitor stabileşte rezidenţa
beneficiarului efectiv pe baza adresei menţionate în paşaport, în cartea de
identitate oficială sau, dacă este necesar, în baza oricărui alt document de
identitate prezentat de beneficiarul efectiv şi în concordanţă cu următoarea
procedură: pentru persoanele fizice care prezintă un paşaport sau o carte de
identitate oficială emisă de un stat membru, care declară ele însele că îşi au
rezidenţa într-o ţară terţă, rezidenţa se stabileşte prin intermediul unui
certificat de rezidenţă fiscală emis de autoritatea competentă a ţării terţe în
care persoana fizică declară că este rezidentă; în cazul neprezentării unui
astfel de certificat, se consideră că ţara de rezidenţă este statul membru care
a emis paşaportul sau orice alt document de identitate oficial.
ARTICOLUL 7
Definiţia agentului plătitor
(1) In sensul prezentului acord, agent plătitor înseamnă orice agent
economic care plăteşte dobânda sau garantează plata dobânzii în beneficiul
imediat al beneficiarului efectiv, indiferent dacă agentul este debitorul
creanţei care produce dobânda sau agentul însărcinat cu plata dobânzii ori cu
garantarea plăţii de către debitor sau de către beneficiarul efectiv.
(2) Orice entitate stabilită în
una dintre părţile contractante, căreia i se plăteşte sau i se garantează plata
dobânzii în beneficiul imediat al beneficiarului efectiv este, de asemenea,
considerată agent plătitor la data plăţii sau a garantării plăţii. Prezenta
dispoziţie nu se aplică dacă agentul economic are motiv să creadă, pe baza
dovezilor oficiale prezentate de acea entitate, că:
a) este o persoană juridică, cu excepţia acelor
persoane juridice prevăzute la alin. (5) al prezentului articol; sau
b) profitul său este impozitat
prin aplicarea regimului general de impozitare a activităţilor economice; sau
c) este un organism de plasament colectiv în valori
mobiliare recunoscut în conformitate cu Directiva
85/611/CEE a Consiliului sau o întreprindere echivalentă de plasament colectiv
stabilită în Insulele Turks şi Caicos.
Un agent economic care plăteşte dobânda sau garantează
plata dobânzii unei astfel de entităţi stabilite în cealaltă parte contractantă
şi care este considerată agent plătitor în temeiul prezentului alineat comunică
numele şi adresa entităţii şi valoarea totală a dobânzii plătite sau garantate
entităţii autorităţii competente a părţii contractante în care este stabilit,
care transmite mai departe aceste informaţii autorităţii competente din partea
contractantă în care este stabilită entitatea.
(3) Entitatea menţionată la
alin. (2) al prezentului articol poate, cu toate acestea, să opteze pentru a fi
tratată, în scopul aplicării prezentului acord, ca un organism de plasament
colectiv în valori mobiliare sau ca o întreprindere echivalentă precizată la
lit. c) a alin. (2) al prezentului articol. Exercitarea acestei opţiuni
presupune eliberarea unui certificat de către partea contractantă în care este stabilită entitatea şi
prezentarea acestuia de către respectiva entitate agentului economic. Fiecare
parte contractantă stabileşte normele metodologice privind această opţiune pentru entităţile stabilite pe
teritoriul său.
(4) In cazul în care agentul
economic şi entitatea menţionată la alin. (2) din prezentul articol sunt
stabiliţi în aceeaşi parte contractantă, acea parte contractantă ia măsurile
necesare pentru a se asigura că entitatea respectă dispoziţiile prezentului acord
atunci când aceasta acţionează ca agent plătitor.
(5) Persoanele juridice exceptate de la prevederile
lit. a) a alin. (2) al prezentului articol sunt:
a) în Finlanda: avoin
yhtio (Ay) şi kommandiittiyhtio (Ky)/oppet bolag şi
kommanditbolag;
b) în Suedia: handelsbolag (HB) şi kommanditbolag (KB).
ARTICOLUL 8
Definiţia plăţii de dobândă
(1) In sensul prezentului acord, plata de dobândă înseamnă:
a) dobânda plătită sau creditată în cont, aferentă
creanţelor de orice natură, indiferent că sunt sau nu garantate de o ipotecă şi
indiferent că poartă sau nu un drept de participare la profiturile debitorului
şi, în special, veniturile din titluri de stat şi venituri din obligaţiuni sau
alte instrumente, incluzând boriusuri şi premii ataşate acestor titluri,
obligaţiuni sau instrumente, excluzând însă dobânzile aferente împrumuturilor
între persoane fizice ce nu constituie obiectul lor de activitate; penalităţile
de întârziere nu se consideră plăţi de dobânzi;
b) dobânda acumulată sau
capitalizată la data vânzării, răscumpărării sau rambursării creanţelor
menţionate la lit. a);
c) venitul provenit din plăţile de dobânzi, direct sau
prin intermediul unei entităţi la care se face referire la art. 7 alin. (2) din
prezentul acord, distribuit de:
(i) un organism de plasament colectiv în valori
mobiliare autorizat în conformitate cu Directiva 85/611/CEE a Consiliului; sau
(ii) o întreprindere echivalentă de plasament colectiv stabilită în Insulele Turks şi Caicos;
(iii) entităţi care se califică pentru opţiunea
prevăzută la art. 7 alin. (3) din prezentul acord;
(iv) întreprinderi de plasament colectiv stabilite în
afara teritoriului căruia i se aplică Tratatul de instituire a Comunităţii
Europene în temeiul art. 299 al acestui tratat şi în afara Insulelor Turks şi
Caicos;
d) venitul realizat din
vânzarea, rambursarea sau răscumpărarea părţilor sociale ori unităţilor din
capitalul următoarelor întreprinderi şi entităţi, dacă acestea investesc,
direct sau indirect, prin intermediul altor întreprinderi de plasament colectiv
ori entităţi menţionate mai jos, mai mult de 40% din activele lor în creanţe,
astfel cum se prevede la lit. a):
(i) un organism de plasament colectiv în valori
mobiliare autorizat în onformitate cu Directiva 85/611/CEE a Consiliului; sau
(ii) o întreprindere
echivalentă de plasament colectiv stabilită în Insulele Turks şi Caicos;
(iii) entităţi care se califică pentru opţiunea
prevăzută la art. 7 alin. (3) din prezentul acord;
(iv) întreprinderi de plasament colectiv stabilite în afara teritoriului căruia i se aplică Tratatul de instituire a Comunităţii Europene în
temeiul art. 299 al acestui
tratat şi în afara Insulelor Turks
şi Caicos.
Cu toate acestea, părţile contractante au opţiunea de a include venitul menţionat la lit. d) a
prezentului alineat în definiţia
dobânzii doar în măsura în care aceste venituri corespund câştigurilor ce provin direct sau indirect din plăţi de
dobânzi în înţelesul lit. a) şi b) ale prezentului alineat.
(2) In ceea ce priveşte alin.
(1) lit. c) şi d) al prezentului articol, în cazul în care un agent plătitor nu
dispune de nicio informaţie cu privire la proporţia veniturilor ce provin din
plăţi de dobânzi, valoarea totală a venitului se consideră ca plată de dobândă.
(3) In ceea ce priveşte alin.
(1) lit. d) al prezentului articol, atunci când un agent plătitor nu dispune de
nicio informaţie privind procentul activelor investite în creanţe sau în părţi
sociale ori în unităţi, aşa cum sunt definite de respectivul alineat, acest
procent este considerat a fi peste 40%. In cazul în care agentul plătitor nu
poate determina valoarea venitului realizat de beneficiarul efectiv, venitul
este considerat ca fiind corespunzător încasărilor în urma vânzări|,
rambursării sau răscumpărării părţilor ori unităţilor.
(4) In cazul în care dobânda,
aşa cum este definită la alin. (1) al prezentului articol, este plătită sau
creditată într-un cont deţinut de o entitate dintre cele menţionate la art. 7
alin. (2) din prezentul acord, această entitate nefiind beneficiara opţiunii
prevăzute la art. 7 alin. (3) din prezentul acord, dobânda se consideră ca
plată de dobândă de către respectiva entitate.
(5) In ceea ce priveşte prevederile alin. (1) lit. b)
şi d) al prezentului articol, fiecare parte contractantă dispune de opţiunea de
a obliga agenţi plătitori de pe teritoriul său să anualizeze dobânda pentru o
perioadă de cel mult un an şi să trateze aceste dobânzi anualizate ca plată de
dobândă, chiar dacă în decursul acestei perioade nu a intervenit nicio vânzare,
răscumpărare sau rambursare.
(6) Prin derogare de la
prevederile alin. (1) lit. (c) şi (d) al prezentului articol, fiecare parte
contractantă dispune de opţiunea de a exclude din definiţia plăţii dobânzii
orice venit menţionat de aceste dispoziţii provenind de la întreprinderi sau
entităţi stabilite pe teritoriul său, în cazul în care investiţia acestor
entităţi în creanţele menţionate la alin. (1) lit. a) al prezentului articol nu
depăşeşte 15% din activele lor. In mod corespunzător, prin derogare de la
prevederile alin. (4) al prezentului articol, fiecare parte contractantă
dispune de opţiunea de a exclude din definiţia plăţii dobânzii, aşa cum este
definită la alin. (1) al prezentului articol, dobânda plătită sau creditată
într-un cont al unei entităţi dintre cele menţionate la art. 7 alin. (2) al
prezentului acord, această entitate nefiind beneficiara opţiunii prevăzute la
art. 7 alin. (3) din prezentul acord şi fiind stabilită pe teritoriul său, în
cazul în care investiţia acestei entităţi în creanţele menţionate la alin. (1) lit.
a) al prezentului articol nu depăşeşte 15% din activele sale. Exercitarea
acestei opţiuni de către o parte contractantă este opozabilă celeilalte părţi
contractante.
(7) Incepând cu 1 ianuarie 2011, procentul prevăzut la
alin. (1) lit. d) şi la alin. (3) ale prezentului
articol va fi de 25%.
(8) Procentele prevăzute la alin. (1) lit. d) şi la
alin. (6) ale prezentului articol sunt stabilite în funcţie de politica de
investiţii, aşa cum este definită în regulile de finanţare sau în documentele
constitutive de întreprinderile ori entităţile respective, iar în lipsa
acestora, în funcţie de componenţa reală a activelor acestor întreprinderi sau
entităţi.
ARTICOLUL 9
Impărţirea
veniturilor din impozitul reţinut
(1) Insulele Turks şi Caicos reţin 25% din impozitul
reţinut, dedus în conformitate cu prezentul acord, şi transferă restul de 75%
din venituri celeilalte părţi contractante.
(2) Insulele Turks şi Caicos, care percep un impozit
reţinut în conformitate cu art. 4 alin. (4) al prezentului acord, reţin 25% din
venituri şi transferă 75% României, proporţional cu transferurile efectuate
conform alin. (1) al prezentului articol.
(3) Aceste transferuri au loc pentru fiecare an fiscal
într-o singură tranşă, cel târziu în cursul unui termen de 6 luni de la
încheierea anului fiscal prevăzută de legile Insulelor Turks şi Caicos.
(4) Insulele Turks şi Caicos, care aplică un impozit
reţinut, adoptă măsurile necesare pentru a asigura funcţionarea corespunzătoare
a acestui sistem de împărţire a veniturilor.
ARTICOLUL 10
Eliminarea dublei impuneri
(1) Partea contractantă în care beneficiarul efectiv
îşi are rezidenţa fiscală asigură eliminarea oricărei duble impuneri ce ar
putea rezulta din aplicarea de către Insulele Turks şi Caicos a impozitului reţinut
prevăzut de prezentul acord, în conformitate cu următoarele dispoziţii:
(i) dacă dobânda primită de un beneficiar efectiv a
fost supusă impozitului reţinut în Insulele Turks şi Caicos, cealaltă parte
contractantă acordă acestuia un credit fiscal egal cu valoarea impozitului
reţinut în conformitate cu legislaţia sa naţională; în cazul în care această
valoare depăşeşte valoarea impozitului datorat în conformitate cu legislaţia sa
naţională, cealaltă parte contractantă restituie impozitul reţinut suplimentar
beneficiarului efectiv;
(ii) dacă, pe lângă impozitul prin reţinere la sursă
prevăzut la art. 4 din prezentul acord, dobânda primită de un beneficiar
efectiv a fost supusă oricărui alt tip de impozit prin reţinere la
sursă/impozit reţinut şi partea contractantă de rezidenţă fiscală acordă un
credit fiscal pentru acest impozit prin reţinere la sursă/impozit reţinut în
conformitate cu legea sa naţională sau cu convenţiile de evitare a dublei
impuneri, acest alt impozit prin reţinere la sursă/impozit reţinut se
creditează înainte de aplicarea procedurii prevăzute la pct. i) al prezentului
articol.
(2) Partea contractantă de
rezidenţă fiscală a beneficiarului efectiv poate înlocui mecanismul de credit
fiscal prevăzut la alin. (1) al prezentului articol cu o restituire a
impozitului prin reţinere la sursă prevăzută la art. 1 din prezentul acord.
ARTICOLUL 11
Dispoziţii tranzitorii privind titlurile de creanţă
negociabile
(1) Pe parcursul perioadei de tranziţie menţionate la
articolul 14 din prezentul acord, dar nu mai târziu de 31 decembrie 2010,
obligaţiunile naţionale şi internaţionale şi alte titluri de creanţă
negociabile, a căror primă emisiune este anterioară datei de 1 martie 2001 sau
pentru care prospectele originale de emisiune au fost aprobate înainte de
această dată de către autorităţile competente în înţelesul Directivei
80/390/CEE a Consiliului ori de către autorităţile responsabile din ţările
terţe nu se consideră creanţe în înţelesul art. 8 alin. (1) lit. a) din
prezentul acord, cu condiţia să nu se mai efectueze alte emisiuni ale acestor
titluri de creanţă negociabile ulterior datei de 1 martie 2002. Cu toate
acestea, în cazul în care perioada de tranziţie se prelungeşte după 31
decembrie 2010, dispoziţiile prezentului articol continuă să se aplice doar în
ceea ce priveşte titlurile de creanţă negociabile:
a) care conţin clauzele de reîntregire a sumei brute
şi de rambursare anticipată;
b) în cazul cărora agentul plătitor este stabilit
într-o parte contractantă care aplică impozitul reţinut şi acel agent plătitor
plăteşte dobânda sau garantează dobânda în beneficiul imediat al unui
beneficiar efectiv rezident în cealaltă parte contractantă.
Dacă după 1 martie 2002 inclusiv se efectuează o altă
emisiune pentru titlurile de creanţă negociabile menţionate mai sus, emise de
un guvern sau de o entitate asimilată care acţionează ca autoritate publică sau
al cărei rol este recunoscut printr-un tratat internaţional, aşa cum este
definită în anexa la prezentul acord, întreaga emisiune de titluri, constând în
emisiunea iniţială şi în oricare altă emisiune ulterioară, este considerată a
fi o creanţă în înţelesul art. 8 alin. (1) lit. a) din prezentul acord.
Dacă după 1 martie 2002 inclusiv un alt emitent
neprevăzut de cel de-al doilea paragraf efectuează o altă emisiune pentru
titlurile de creanţă negociabile menţionate mai sus, această emisiune este
considerată a fi o creanţă în înţelesul art. 8 alin. (1) lit. a) din prezentul
acord.
(2) Nicio dispoziţie a prezentului articol nu împiedică
părţile contractante să impună veniturile obţinute din titlurile de creanţă
negociabile menţionate la alin. (1) în conformitate cu legislaţia lor
naţională.
ARTICOLUL 12
Procedura de soluţionare amiabilă
In cazul în care între părţi intervin dificultăţi sau
îndoieli în legătură cu aplicarea ori interpretarea prezentului acord, părţile
contractante depun toate eforturile pentru a soluţiona respectiva problemă pe
cale amiabilă.
ARTICOLUL 13
Confidenţialitatea
(1) Se păstrează confidenţialitatea tuturor
informaţiilor furnizate şi primite de către autoritatea competentă a unei părţi
contractante. Principiul confidenţialităţii este esenţial pentru aplicarea
corespunzătoare şi pentru menţinerea în vigoare a prezentului acord.
(2) Informaţiile furnizate autorităţii competente a
unei părţi contractante nu pot fi utilizate în niciun alt scop decât cel de
impozitare directă fără consimţământul prealabil al celeilalte părţi
contractante.
(3) Informaţiile furnizate sunt dezvăluite numai
persoanelor sau autorităţilor implicate în impozitarea directă şi sunt
utilizate de aceste persoane sau autorităţi numai în aceste scopuri sau în
scopuri de supraveghere, inclusiv în soluţionarea oricărei contestaţii. In
aceste scopuri, informaţiile pot fi dezvăluite în şedinţele publice ale instanţelor
judecătoreşti sau în celelalate proceduri judiciare.
(4) In cazul în care autoritatea competentă a unei
părţi contractante consideră că informaţiile pe care Ie-a primit de la
autoritatea competentă a celeilalte părţi contractante pot fi utile autorităţii
competente a unui terţ stat membru, poate transmite aceste informaţii
autorităţii competente a acestui terţ stat, cu acordul autorităţii competente
ce a furnizat informaţiile.
ARTICOLUL 14
Perioada de tranziţie
La încheierea perioadei de tranziţie definite la art.
10 alin. (2) din directivă, Insulele Turks şi Caicos încetează să aplice
impozitul reţinut şi împărţirea veniturilor prevăzute prin prezentul acord şi
aplică în relaţia cu cealaltă parte contractantă dispoziţiile referitoare la
schimbul automat de informaţii în acelaşi mod cu cel prevăzut în cap. II din directivă. Dacă, pe parcursul
perioadei de tranziţie, Insulele Turks şi Caicos optează pentru aplicarea
dispoziţiilor referitoare la schimbul automat de informaţii în acelaşi mod cu
cel prevăzut în cap. II din
directivă, acestea nu mai aplică impozitul prin reţinere la sursă/impozitul
reţinut şi împărţirea veniturilor prevăzută la art. 9 din prezentul acord.
ARTICOLUL 15
Intrarea în vigoare
(1) Prezentul acord intră în vigoare în a 30-a zi
după ultima dintre datele la care fiecare dintre guverne a notificat celuilalt
în scris îndeplinirea formalităţilor necesare din punct de vedere
constituţional, iar dispoziţiile sale produc efecte de la data aderării
României la Uniunea Europeană.
(2) Art. 2 din prezentul
acord nu produce efecte în România în absenţa impozitării directe în Insulele
Turks şi Caicos.
ARTICOLUL 16
Denunţarea acordului
(1) Prezentul acord rămâne în vigoare până la data la
care este denunţat de către una dintre părţile contractante.
(2) Oricare dintre părţile contractante poate denunţa
acordul prin transmiterea unei notificări de denunţare celeilalte părţi
contractante, în care se precizează împrejurările ce au condus la această
notificare. Intr-un asemenea caz, acordul încetează să mai producă efecte în
termen de 12 luni de la transmiterea notificării.
ARTICOLUL 17
Aplicarea şi suspendarea aplicării
(1) Sub rezerva
procedurii de soluţionare amiabilă prevăzute la art. 12 din prezentul acord,
aplicarea prezentului acord sau a unor părţi ale acestuia poate fi suspendată
de oricare dintre părţile contractante, suspendarea intrând în vigoare de
îndată prin notificarea către cealaltă parte a împrejurărilor ce au condus la
notificare, în cazul în care directiva încetează să se mai aplice temporar sau
definitiv, în conformitate cu dreptul Comunităţii Europene, ori în cazul în
care un stat membru suspendă aplicarea legislaţiei de punere în aplicare a
acesteia. Aplicarea prezentului acord se reia de îndată ce împrejurările ce au
condus la suspendare nu mai sunt valabile.
(2) Sub rezerva procedurii de soluţionare amiabilă
prevăzute la art. 12 din prezentul acord, oricare dintre părţile contractante poate
suspenda aplicarea prezentului acord prin notificarea către cealaltă parte a
împrejurărilor ce au condus la o asemenea notificare, în cazul în care una
dintre ţările sau teritoriile terţe menţionate la art. 17 alin. (2) din
directivă încetează ulterior să aplice măsurile menţionate de respectiva
dispoziţie. Suspendarea aplicării are loc nu mai devreme de două luni de la
notificare. Aplicarea prezentului acord se reia de îndată ce măsurile sunt
reintroduse de către ţara sau teritoriul terţ în cauză.
Intocmit în limbile română şi
engleză, toate versiunile fiind egal autentice. In cazul în care există
divergenţe de interpretare între versiunile în diferitele limbi ale textului,
are prioritate versiunea în limba engleză.
Pentru Guvernul României,
Sebastian Teodor Gheorghe Vlădescu,
ministrul finanţelor publice
Pentru Guvernul Insulelor Turks şi Caicos,
Richard Tauwhare,
guvernator
ANEXA la acord
LISTA
entităţilor asimilate la care se face referire în
art. 11
In sensul art. 11 din prezentul acord, următoarele
entităţi sunt considerate entitate asimilată care acţionează ca autoritate
publică sau al cărei rol este recunoscut printr-un tratat internaţional:
Entităţi din cadrul Uniunii Europene:
Belgia
-Vlaams Gewest (Regiunea flamandă)
- Region wallonne (Regiunea valonă)
- Region bruxelloise/Brussels Gewest (Regiunea
Bruxelles)
- Communaute francaise
(Comunitatea franceză)
- Vlaamse Gemeenschap (Comunitatea flamandă)
- Deutschsprachige
Gemeinschaft (Comunitatea germanofonă)
Bulgaria
(municipalităţi)
Spania
- Xunta de Galicia (Executivul Regional al Galiciei)
- Junta de Andalucia (Executivul Regional al Andaluziei)
- Junta de Extremadura (Executivul Regional
Extremadura)
- Junta de Castilia - La Mancha (Executivul Regional
Castilia - La Mancha)
- Junta de Castilia - Leon (Executivul Regional
Castilia - Leon)
- Gobierno Forai de Navarra (Guvernul Regional al
Navarrei)
- Govern de Ies Illes Balears (Guvernul Insulelor
Baleare)
- Generalitat de Catalunya (Guvernul Autonom al
Cataloniei)
- Generalitat de Valencia (Guvernul Autonom al
Valenciei)
- Diputacion General de Aragon (Consiliul Regional al
Aragonului)
- Gobierno de las Islas Canarias (Guvernul Insulelor
Canare)
-Gobierno de Murcia (Guvernul Murciei)
- Gobierno de Madrid (Guvernul Madridului)
- Gobierno de la Comunidad
Autonoma del Pais Vasco/Euzkadi (Guvernul Comunităţii Autonome a Ţării
Bascilor)
- Diputacion Forai de Guipuzcoa (Consiliul Regional
Guipuzcoa)
- Diputacion Forai de Vizcaya/Bizkaia (Consiliul
Regional Vizcaya)
- Diputacion Forai de Alava (Consiliul Regional Alava)
- Ayuntamiento de Madrid (Consiliul Orăşenesc al Madridului)
- Ayuntamiento de Barcelona (Consiliul Orăşenesc al
Barcelonei)
- Cabildo Insular de Gran Canaria (Consiliul Insulei
Gran Canaria)
- Cabildo Insular de Tenerife (Consiliul Insulei
Tenerife)
- Instituto de Credito Oficial (Instituţia Creditului Public)
- Instituto Catalan de Finanzas (Instituţia
Financiară a Cataloniei)
- Instituto Valenciano de Finanzas (Instituţia
Financiară a Valenciei)
Grecia
Franţa
- La Caisse d'amortissement de la dette sociale
(CADES) (Fondul de Amortizare a Obligaţiilor Sociale)
- L'Agence frangaise de developpement (AFD) (Agenţia
Franceză de Dezvoltare)
- Reseau Ferre de France (RFF) (Reţeaua Franceză de
Căi Ferate)
- Caisse Nationale des Autoroutes (CAN) (Fondul
Naţional al Autostrăzilor)
- Assistance publique
Hopitaux de Paris (APHP) (Asistenţa Publică a Spitalelor din Paris)
- Charbonnages de France (CDF) (Consiliul Francez al
Cărbunelui)
- Entreprise miniere et chimique (EMC)
(Intreprinderea Minieră si Chimică)
Italia
- regiuni
- provincii
- municipalităţi
- Cassa Depositi e Prestiti (Fondul de Depozite şi
Imprumuturi)
Letonia
- PasvaldTbas (guvernele locale) Polonia
- gminy (comune)
- powiaty (districte)
- wojewodztwa (provincii)
- zwiazki gmin (asociaţii de comune)
- powiatow (asociaţii de
districte)
- wojewodztw (asociaţii de provincii)
- miasto stoleczne Warszawa (capitala Varşovia)
- Agencja Restrukturyzacji i Modernizacji Rolnictwa
(Agenţia pentru Restructurare şi Modernizare a Agriculturii)
- Agencja Nieruchomosci
Rolnych (Agenţia Proprietăţilor Agricole)
Portugalia
- Regiao Autonoma da Madeira (Regiunea Autonomă a
Madeirei)
- Regiao Autonoma dos Agores (Regiunea Autonomă a
Insulelor Azore)
- municipalităţi
România
- autorităţile administraţiei publice locale
Slovacia
- mesta a obce (municipalităţi)
- Zeleznice Slovenskej Republiky (Compania Slovacă de
Căi Ferate)
- Statny fond cestneho hospodarstva (Fondul de Stat
pentru Administrarea Drumurilor)
- Slovenske elektrarne (Centralele Electrice Slovace)
- Vodohospodarska vystavba (Societatea de Economie a
Apei)
Entităţi internaţionale:
- Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare
- Banca Europeană de Investiţii
- Banca Asiatică de Dezvoltare
- Banca Africană de Dezvoltare
- Banca Mondială/BIRD/FMI
- Corporaţia Financiară Internaţională
- Banca Inter-Americană de Dezvoltare
- Fondul de Dezvoltare Socială al Consiliului Europei
- EURATOM
- Comunitatea Europeană
- Corporacion Andina de Fomento (CAF) (Corporaţia
Andină de Dezvoltare)
- Eurofima
- Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi Oţelului
- Banca Nordică de Investiţii
- Banca Caraibeană de Dezvoltare
Dispoziţiile art. 11 nu aduc atingere niciuneia dintre
obligaţiile internaţionale pe care părţile contractante şi le-au asumat în
relaţiile cu entităţile internaţionale menţionate mai sus.
Entităţi din ţări terţe:
Entităţile ce îndeplinesc următoarele criterii:
1. Entitatea este clar considerată a fi o entitate
publică în conformitate cu criteriile naţionale.
2. Respectiva entitate
publică este un producător din afara Uniunii Europene, care administrează şi
finanţează un grup de activităţi, în principal furnizarea de produse şi
servicii din afara Uniunii Europene, destinate beneficiului comunităţii şi care
sunt efectiv controlate de guvernul central.
3. Respectiva entitate publică emite cu regularitate
creanţe de valoare însemnată.
4. Statul respectiv poate să garanteze că o asemenea
entitate publică nu va exercita o răscumpărare înainte de termen în cazul clauzelor de reîntregire a sumei brute.