ORDIN Nr. 904
din 25 iulie 2006
pentru aprobarea Normelor
referitoare la implementarea regulilor de buna practica in desfasurarea
studiilor clinice efectuate cu medicamente de uz uman
ACT EMIS DE:
MINISTERUL SANATATII
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 671 din 4 august 2006
Având în vedere prevederile titlului XVII „Medicamentul" din Legea nr. 95/2006 privind reforma în
domeniul sănătăţii şi ale Ordonanţei Guvernului nr. 125/1998 privind înfiinţarea,
organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale a Medicamentului, aprobată cu
modificări şi completări prin Legea nr. 594/2002, cu modificările şi
completările ulterioare,
văzând Referatul de aprobare al Direcţiei farmaceutice
nr. E.N. 2.399 din 25 iulie 2006,
în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 862/2006 privind
organizarea şi funcţionarea Ministerului Sănătăţii Publice,
ministrul sănătăţii publice emite următorul ordin:
Art. 1. - Se aprobă Normele referitoare la
implementarea regulilor de bună practică în desfăşurarea studiilor clinice
efectuate cu medicamente de uz uman,potrivit anexei care face parte integrantă
din prezentul ordin.
Art. 2. - Prezentul ordin intră în vigoare la data de 28 iulie 2006, dată la care se abrogă
orice dispoziţie contrară.
Art. 3. - Prezentul ordin se publică în Monitorul
Oficial al României, Partea I.
*
Normele prevăzute la art. 1 transpun Directiva 2001/20/CE a Parlamentului
European şi a Consiliului din 4 aprilie 2001 privind
armonizarea legislaţiei, reglementărilor şi măsurilor
administrative ale statelor membre, referitoare la implementarea regulilor de
bună practică în desfăşurarea studiilor clinice efectuate pe medicamente de uz
uman, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 121 din 1
mai 2001.
Ministrul sănătăţii publice,
Gheorghe Eugen Nicolăescu
ANEXĂ
NORME
referitoare la implementarea regulilor de bună practică în desfăşurarea studiilor clinice efectuate cu medicamente de uz uman
CAPITOLUL I
Introducere
Art. 1. - Prezentele norme transpun Directiva
2001/20/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 4 aprilie 2001 privind
armonizarea legislaţiei, reglementărilor şi măsurilor administrative ale
statelor membre, referitoare la implementarea regulilor de bună practică în
desfăşurarea studiilor clinice efectuate pe medicamente de uz uman1).
CAPITOLUL II
Principii generale
Art. 2. - Art. 702 alin. (4)
din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii prevede ca cererea
de autorizare de punere pe piaţă a unui medicament să fie însoţită de o
documentaţie care să conţină informaţiile şi documentele referitoare la
rezultatele studiilor clinice efectuate cu acest medicament, care trebuie să
fie transmise în conformitate cu Normele şi protocoalele analitice,
farmacotoxicologice şi clinice referitoare la testarea medicamentelor, aprobate
prin Ordinul ministrului sănătăţii publice nr. 906/2006.
Art. 3. - (1) Principiile de bază recunoscute pentru
desfăşurarea studiilor clinice la om se bazează pe protecţia drepturilor omului
şi a demnităţii umane, vizând aplicarea în domeniul medicinei şi biologiei, aşa
cum este specificat, de exemplu, în versiunea din 1996 a Declaraţiei de la
Helsinki.
(2) Protecţia participanţilor la un studiu clinic este
asigurată printr-o evaluare a riscurilor bazată pe rezultatele testelor
toxicologice prealabile oricărui studiu clinic, prin controlul exercitat de
comisiile de etică şi de Agenţia Naţională a Medicamentului, precum şi prin
regulile de protecţie a datelor personale.
Art. 4. - (1) Trebuie protejate în special persoanele
care nu sunt capabile să îşi exprime consimţământul legal în cunoştinţă de
cauză pentru participarea la studiile clinice.
(2) Agenţia Naţională a Medicamentului stabileşte
reglementări in acest sens.
(3) Asemenea persoane nu pot fi incluse în studii
clinice, dacă aceleaşi rezultate se pot obţine folosindu-se persoane capabile
să îşi exprime consimţământul în cunoştinţă de cauză.
(4) In mod normal, aceste persoane nu trebuie să fie
incluse în studii clinice decât dacă există speranţa că administrarea
medicamentului i-ar aduce pacientului un beneficiu direct mai mare decât
riscurile la care este expus prin experiment.
(5) In acelaşi timp este indispensabilă realizarea de
studii clinice în care sunt implicaţi copii, pentru a se îmbunătăţi
tratamentele existente pentru aceştia.
(6) Copiii constituie o populaţie vulnerabilă care
prezintă diferenţe de dezvoltare psihologică şi fiziologică faţă de adulţi, de
aceea este foarte importantă şi în beneficiul lor cercetarea legată de vârstă
şi de dezvoltare.
(7) Medicamentele destinate copiilor, inclusiv
vaccinurile, trebuie să fie testate în mod ştiinţific înainte de a fi utilizate
în terapeutică; acest lucru nu se poate realiza decât prin asigurarea că
medicamentele care ar putea avea o valoare clinică importantă la copii sunt
studiate integral.
(8) Studiile clinice cerute în acest scop trebuie să fie efectuate protejându-se subiecţii în mod optim; este deci
necesar să se impună criterii' de protecţie a copiilor în timpul studiilor
clinice.
Art. 5. - (1) In cazul celorlalte persoane incapabile
să îşi exprime consimţământul legal în cunoştinţă de cauză, cum ar fi
persoanele care suferă de demenţă, pacienţii supuşi unui tratament psihiatric
etc, includerea lor în studii clinice trebuie să pornească de la o bază chiar
şi mai restrictivă.
(2) Medicamentele testate nu pot fi administrate
acestor persoane decât dacă există motive să se creadă
că rezultatul va fi un beneficiu direct pentru pacient mai mare decât riscurile
posibile.
(3) Pe de altă parte, în asemenea cazuri,
consimţământul scris al reprezentantului legal al pacientului, dat împreună cu medicul pacientului, este indispensabil înainte de participarea la
oricare studiu clinic.
Art. 6. - Noţiunea de reprezentant legal poate include
persoane fizice sau juridice, o autoritate şi/sau un organism prevăzute de
legislaţia naţională în vigoare (Codul familiei, modificat prin Legea nr.
59/1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 26 iulie 1993, Legea
sănătăţii mintale şi a protecţiei persoanelor cu tulburări psihice nr.
487/2002, publicata în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 589 din 8 august 2002, cu modificările
ulterioare).
Art. 7. - (1) Pentru a asigura o protecţie optimă a
sănătăţii, nu vor fi efectuate în România teste (analize) depăşite sau
repetitive.
(2) Armonizarea cerinţelor tehnice aplicabile în
dezvoltarea medicamentelor trebuie să se desfăşoare, în consecinţă, într-un
cadru potrivit, în special cel oferit de Conferinţa Internaţională pentru
Armonizare.
Art. 8. - In cazul desfăşurării unui studiu clinic în
România, Agenţia Naţională â Medicamentului trebuie să dispună de informaţii
privind conţinutul, începutul şi terminarea studiului; în cazul unui studiu
multicentric, este necesar ca toate autorităţile implicate să aibă acces la
aceleaşi informaţii, cu respectarea regulilor privind confideriţialitatea.
Art. 9. - (1) Studiile clinice reprezintă o activitate
complexă, în general cu o durată de unul sau mai mulţi ani, implicând de obicei
numeroşi participanţi şi mai multe locuri de investigaţie, frecvent răspândite
pe teritoriul mai multor ţări.
1) JO nr. L 121 din 1
mai 2001, p. 34.
(2) De aceea sunt necesare simplificarea şi armonizarea
prevederilor administrative referitoare la aceste studii, prin stabilirea unei
proceduri clare şi transparente şi prin crearea condiţiilor propice unei
coordonări eficace a acestor studii clinice intre autorităţile interesate.
Art. 10. - Este necesar ca Regulile de bună practică de
fabricaţie (BPF) să fie aplicate medicamentelor pentru investigaţie clinică.
Art. 11. - Trebuie stabilite prevederi speciale pentru
etichetarea medicamentelor pentru investigaţie
clinică.
Art. 12. - (1) Studiile clinice necomerciale realizate
de către cercetători fără participarea industriei farmaceutice pot fi
folositoare pacienţilor incluşi.
(2) De aceea, prezentele norme trebuie să ţină cont de
situaţia specială a studiilor a căror concepţie nu implică manevre speciale de
fabricaţie sau ambalare, dacă aceste studii sunt efectuate cu medicamente care
au autorizaţie de punere pe piaţă şi sunt fabricate ori importate în
conformitate cu prevederile titlului XVII „Medicamentul" din Legea nr.
95/2006 şi dacă în acestea sunt incluşi pacienţi prezentând aceleaşi
caracteristici cu cele specificate în autorizaţia de punere pe piaţă.
(3) Etichetarea medicamentelor pentru investigaţie
clinică, destinate acestui tip de studii, trebuie reglementată prin prevederi
simplificate, cuprinse în anexa nr. 11 la Regulile de bună practică de
fabricaţie pentru produsele medicamentoase, aprobate prin Ordinul ministrului
sănătăţii nr. 1.058/2003, anexă referitoare la fabricaţia produselor
medicamentoase pentru investigaţie clinică.
Art. 13. - Verificarea respectării Regulilor de bună
practică în studiul clinic, aprobate prin Ordinul ministrului sănătăţii nr.
1.236/2004, şi controlul datelor, informaţiilor şi documentelor, în scopul
confirmării faptului că au fost corect generate, înregistrate şi raportate,
sunt indispensabile pentru a se justifica participarea subiecţilor umani la
studiile clinice.
Art. 14. - (1) Este necesar ca participanţii la studiu
să consimtă ca informaţiile personale care îi privesc să fie examinate în
cursul inspecţiilor de către Agenţia Naţională a Medicamentului şi de
persoanele autorizate în acest scop.
(2) Informaţiile personale vor fi tratate ca date
strict confidenţiale şi nu
vor fi făcute publice.
Art. 15. - Prezentele norme se aplică fără să
contravină prevederilor Legii nr. 677/2001 pentru protecţia persoanelor cu
privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a
acestor date, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 790 din 12 decembrie 2001, cu
modificările ulterioare, şi ale Legii drepturilor pacientului nr. 46/2003,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 51 din 29 ianuarie 2003.
Art. 16. - Este, de asemenea, necesar să existe
prevederi referitoare la monitorizarea reacţiilor adverse care se produc în
cursul studiilor clinice, care trebuie să fie efectuată prin respectarea
măsurilor de supraveghere a medicamentelor prevăzute în titlul XVII
„Medicamentul" din Legea nr. 95/2006, în scopul garantării opririi
imediate a oricărui studiu clinic care comportă un nivel de risc inacceptabil.
CAPITOLUL III
Domeniu de aplicare
Art. 17. - (1) Prezentele norme stabilesc prevederi
specifice referitoare la desfăşurarea studiilor clinice, inclusiv a studiilor
multicentrice, efectuate pe fiinţe umane folosindu-se medicamente, aşa cum sunt
definite la art. 695 din Legea nr. 95/2006, în special în ceea ce priveşte
aplicarea Regulilor de bună practică în studiul clinic.
(2) Prezentele norme nu se
aplică studiilor nonintervenţionale.
Art. 18. - (1) Regulile de bună practică în studiul
clinic constituie un ansamblu de cerinţe de calitate în domeniile etic şi
ştiinţific, recunoscute pe plan internaţional, care trebuie respectate în
cursul planificării, execuţiei, înregistrării şi raportării studiilor clinice
la om.
(2) Respectarea acestor reguli garantează protejarea
drepturilor, siguranţei si confortului participanţilor la studii clinice,
precum şi credibilitatea rezultatelor studiilor clinice.
Art. 19. - Agenţia Naţională a
Medicamentului trebuie să adopte principiile de bună practică în studiul clinic
şi ghiduri detaliate referitoare la regulile de bună practică de fabricaţie în
conformitate cu aceste principii şi, dacă este cazul, acestea vor fi revizuite
pentru a se ţine cont de progresele ştiinţifice şi tehnice.
Art. 20. - Toate studiile clinice, inclusiv studiile de
biodisponibilitate şi bioechivalenţă, trebuie să fie concepute, executate şi
raportate conform Regulilor de bună practică în studiul
clinic.
CAPITOLUL IV
Definiţii
Art. 21. - In cadrul prezentelor norme se aplică
următoarele definiţii:
a) studiu clinic - orice
investigaţie efectuată asupra subiecţilor umani pentru a descoperi sau a
confirma efectele clinice, farmacologice şi/sau alte efecte farmacodinamice ale
unuia ori mai multor medicamente pentru investigaţie clinică şi/sau pentru a
identifica orice reacţie adversă ia unul ori mai multe medicamente pentru
investigaţie clinică şi/sau pentru a studia absorbţia, distribuţia,
metabolismul şi eliminarea unuia ori mai multor medicamente pentru investigaţie
clinică în vederea evaluării siguranţei şi/sau eficacităţii lor; sunt incluse
studiile clinice realizate într-un centru unic ori în centre multiple, în una
sau mai multe ţări;
b) studiu clinic multicentric - studiul clinic efectuat după un singur protocol, dar în mai mult
decât un singur centru şi deci de către mai mult decât un singur investigator,
centrele în care se efectuează studiul putând să se găsească numai în România
sau în mai multe ţări;
c) studiu
nonintervenţional - studiul în cadrul căruia medicamentul
sau medicamentele sunt prescrise în mod obişnuit în concordanţă cu termenii
autorizaţiei de punere pe piaţă; folosirea pentru pacient a unei strategii
terapeutice date nu este fixată dinainte printr-un protocol de studiu, ci se
supune practicii curente, iar decizia de a prescrie medicamentul este în mod
clar separată de aceea de a include pacientul în studiu; nu trebuie aplicată
pacienţilor nicio procedură suplimentară de diagnostic
sau de supraveghere, iar pentru analiza datelor culese sunt folosite metode
epidemiologice;
d) medicament pentru
investigaţie clinică - forma farmaceutică a unei
substanţe active sau placebo, care se testează ori se utilizează că referinţă
într-un studiu clinic, inclusiv medicamentele având deja autorizaţie de punere
pe piaţă, dar care sunt utilizate, prezentate sau ambalate diferit in raport cu
forma autorizată ori care sunt utilizate pentru o indicaţie neautorizată sau în
vederea obţinerii de informaţii mai ample asupra formei autorizate;
e) sponsor - persoană,
instituţie sau organizaţie responsabilă de iniţierea, managementul şi/sau
finanţarea unui studiu clinic;
f) investigator - un
medic sau o persoană care exercită o profesiune agreată în România în vederea
desfăşurării studiilor clinice, pe baza cunoştinţelor ştiinţifice şi a
experienţei în domeniul îngrijirii pacienţilor pe care le necesită aceasta;
investigatorul este responsabil de desfăşurarea studiului clinic într-un
centru, iar dacă într-un centru studiul este realizat de o echipă,
investigatorul este conducătorul echipei şi poate fi numit investigator
principal;
g) broşura
investigatorului - ansamblu de date clinice sau
nonclinice privind medicamentul ori medicamentele pentru investigaţie clinică şi care sunt relevante pentru studiul
efectului acestor medicamente la om;
h) protocol - document
care descrie obiectivul/obiectivele, concepţia, metodologia, aspectele
statistice şi organizarea studiului; termenul protocol acoperă protocolul,
versiunile sale succesive şi amendamentele la acesta;
i) subiect - persoană
care participă la un studiu clinic, fie că primeşte medicamentul pentru
investigaţie clinică, fie că are rol de martor;
j) consimţământul exprimat
în cunoştinţă de cauză - decizia, care trebuie să fie scrisă, datata şi semnată, de a
participa la un studiu clinic, luată de bunăvoie şi după ce au fost primite
toate informaţiile necesare despre natura, semnificaţia, consecinţele şi
riscurile posibile, precum şi documentaţia necesară de către o persoană
capabilă să îşi dea consimţământul sau, dacă este vorba despre b persoană care
nu este în măsură să o facă, de către reprezentantul său legal; dacă persoana
implicată nu este capabilă să scrie, ea poate să îşi dea, în cazuri
excepţionale prevăzute de legislaţia naţională, consimţământul verbal în prezenţa
a cel puţin unui martor;
k) comisie de etică - organ independent, compus din profesionişti din domeniul sănătăţii
şi din membri care nu sunt medici, însărcinat cu protejarea drepturilor,
siguranţei şi stării de bine a participanţilor la un studiu şi cu asigurarea
publicului cu privire la această protecţie, în special prin formularea unei
opinii asupra protocolului studiului, aptitudinilor investigatorilor şi
adecvării facilităţilor, precum şi asupra metodelor şi documentelor care ar
trebui utilizate pentru informarea participanţilor la studiu, în vederea
obţinerii consimţământului lor exprimat în cunoştinţă de cauză;
l) inspecţie - activitate desfăşurată de Agenţia Naţională a Medicamentului, care
constă în verificarea oficială a documentelor, facilităţilor, înregistrărilor,
sistemelor de asigurare a calităţii şi a oricărui alt element care, în opinia
Agenţiei Naţionale a Medicamentului, are legătură cu studiul clinic şi care
poate să aibă loc în centrul unde se desfăşoară studiul, în localurile sponsorului
şi/sau ale organizaţiei de cercetare prin contract sau în oricare altă locaţie
unde Agenţia Naţională a Medicamentului consideră necesară o inspecţie;
m) eveniment advers - orice manifestare nocivă apărută la un pacient sau participant la un
studiu clinic, căruia i s-a administrat un medicament şi care nu are neapărat
legătură cauzală cu acest tratament;
n) reacţie adversă - orice răspuns nociv şi nedorit la un medicament pentru investigaţie
clinică, oricare ar fi doza administrată;
o) eveniment advers grav sau
reacţie adversă gravă - orice eveniment sau
reacţie adversă care, oricare ar fi doza, cauzează moartea, pune în pericol
viaţa participantului, necesită o spitalizare sau o prelungire a spitalizării,
provoacă o dizabilitate ori o incapacitate, importante sau durabile, ori
provoacă o anomalie sau o malformaţie congenitală;
p) reacţie adversă
neaşteptată - o reacţie adversă a cărei natură sau
gravitate nu concordă cu informaţiile despre medicament, de exemplu broşura
investigatorului pentru un medicament pentru investigaţie clinică neautorizat
ori rezumatul caracteristicilor produsului în cazul unui medicament autorizat.
CAPITOLUL V
Protecţia subiecţilor studiului clinic
Art. 22. - Agenţia Naţională a
Medicamentului trebuie să elaboreze reguli detaliate în vederea protejării de
abuzuri a persoanelor care sunt incapabile să îşi exprime consimţământul în
cunoştinţă de cauză.
Art. 23. - Un studiu clinic poate fi început numai
dacă:
a) riscurile şi inconvenientele previzibile
au fost apreciate comparativ cu beneficiul anticipat
pentru subiectul studiului şi pentru alţi pacienţi
actuali şi viitori; un studiu clinic poate să înceapă numai în cazul în care
comisia de etică şi Agenţia Naţională a Medicamentului au ajuns la concluzia că
beneficiile anticipate pe plan terapeutic şi în domeniul sănătăţii publice
justifică riscurile şi poate fi continuat numai dacă respectarea acestei
exigenţe este monitorizată permanent;
b) subiectul studiului sau,
atunci când acesta nu este capabil să îşi exprime consimţământul în cunoştinţă
de cauză, reprezentantul său legal a avut posibilitatea ca, urmare a unei
discuţii prealabile cu investigatorul ori cu un membru al echipei de
investigare, să înţeleagă obiectivele, riscurile şi inconvenientele studiului,
precum şi condiţiile în care acesta va fi efectuat şi, de asemenea, ă fost
informat asupra drepturilor sale de a se retrage din studiu în orice moment;
c) sunt garantate drepturile participantului la integritate fizică şi mintală, la intimitate şi la
protecţia datelor care îl vizează, conform prevederilor Legii nr. 677/2001, cu
modificările ulterioare, şi ale Legii nr. 46/2003;
d) subiectul studiului sau, dacă acesta nu este
capabil să îşi exprime consimţământul în cunoştinţă de cauză, reprezentantul
său legal şi-a dat consimţământul scris după ce a fost informat despre natura,
amploarea, consecinţele şi riscurile studiului clinic; în cazuri excepţionale,
prevăzute de legislaţia naţională, dacă persoana respectivă nu este capabilă să
scrie, îşi exprimă consimţământul verbal în prezenţa a cel puţin unui martor;
e) subiectul poate să se retragă din studiul clinic
în orice moment, prin revocarea consimţământului scris şi fără a avea de suferit vreun prejudiciu ca urmare a acestui fapt;
f) s-au luat măsuri ca asigurarea sau compensarea să
acopere răspunderea investigatorului şi a sponsorului.
Art. 24. - Ingrijirile medicale acordate subiecţilor şi
deciziile medicale luate cu privire la aceştia sunt responsabilitatea unui
medic calificat corespunzător.
Art. 25. - Subiectul trebuie pus în legătură cu un
punct de contact de unde poate obţine informaţii mai ample.
CAPITOLUL VI
Studii clinice pe minori
Art. 26. - In plus faţă de oricare altă restricţie
pertinentă, un studiu clinic pe minori nu poate fi întreprins decât dacă:
a) a fost obţinut consimţământul în cunoştinţă de
cauză al părinţilor sau al reprezentantului legal; acest consimţământ trebuie
să exprime voinţa prezumată a minorului şi poate fi retras în orice moment,
fără ca acesta să aibă de suferit;
b) minorul a primit informaţii, în funcţie de
capacitatea sa de înţelegere, din partea unui personal medico-sanitar cu
experienţă în lucrul cu minorii, cu privire la studiu, riscuri şi beneficii;
c) dorinţa explicită a unui minor, capabil să îşi
formeze o opinie şi să evalueze aceste informaţii, de a refuza să participe la
studiul clinic sau de a se retrage în orice moment, este luată în considerare
de către investigator ori, acolo unde este cazul, de către investigatorul
principal;
d) nu se acordă niciun stimulent sau avantaj
financiar în afară de compensaţii;
e) se obţin din studiul clinic anumite beneficii
directe pentru grupul de pacienţi şi numai în cazul în care aceste cercetări
sunt esenţiale pentru validarea datelor obţinute prin studii clinice asupra
unor persoane capabile să îşi exprime consimţământul în cunoştinţă de cauză sau
prin alte metode de cercetare; pe lângă aceasta, astfel de cercetări trebuie să
fie legate direct de o situaţie clinică a minorului respectiv ori să fie de aşa
natură încât să se poată efectua numai pe minori;
f) au fost urmate ghidurile ştiinţifice
corespunzătoare ale Agenţiei Naţionale a Medicamentului;
g) a fost astfel conceput încât să reducă la minimum
durerea, disconfortul, teama şi orice alt risc previzibil legat de boală şi de
nivelul de dezvoltare; atât pragul de risc, cât şi nivelul de afectare trebuie
să fie definite în mod expres şi monitorizate constant;
h) protocolul a fost adoptat de o comisie de etică cu competenţe în pediatrie sau după consultarea pe
probleme clinice, etice şi psihosociale în domeniul pediatriei;
i) interesele pacientului primează întotdeauna asupra
celor ale ştiinţei şi societăţii.
CAPITOLUL VII
Studii clinice efectuate asupra persoanelor majore cu incapacitate care nu sunt în măsură să îşi exprime consimţământul legal în cunoştinţă
de cauză
Art. 27. - (1) Toate cerinţele relevante enumerate
pentru persoanele capabile să îşi exprime consimţământul legal în cunoştinţă de
cauză se aplică şi persoanelor care nu sunt în măsură să îşi exprime un astfel
de consimţământ, denumite în continuare persoane
majore cu incapacitate.
(2) In afară de aceste cerinţe, participarea la un
studiu clinic a persoanelor majore cu incapacitate, care nu şi-au exprimat sau
au refuzat să îşi exprime consimţământul în cunoştinţă de cauză înainte de
instalarea incapacităţii, nu este posibilă decât dacă:
a) a fost obţinut consimţământul în cunoştinţă de
cauză al reprezentantului legal; acest consimţământ trebuie să exprime voinţa
prezumată a pacientului şi poate fi anulat în orice moment, fără ca acesta să
aibă de suferit;
b) persoana care nu este în măsură să îşi exprime
consimţământul legal în cunoştinţă de cauza a primit informaţii, în funcţie de
capacitatea sa de înţelegere, cu privire la studiu, riscuri şi beneficii;
c) dorinţa explicită a unui subiect, capabil să îşi
formeze o opinie şi să evalueze aceste informaţii, de a refuza să participe la
studiul clinic sau de a se retrage în orice moment, este luată în considerare
de către investigator ori, acolo unde este cazul, de către investigatorul
principal;
d) nu se acordă niciun stimulent sau avantaj
financiar în afară de compensaţii;
e) asemenea cercetări sunt esenţiale pentru validarea
datelor obţinute în studii clinice asupra unor persoane capabile sa îşi exprime
consimţământul în cunoştinţă de cauză sau prin alte metode de cercetare şi se
raportează direct la o condiţie clinică ce pune în pericol viaţa ori determină
debilitatea de care suferă persoana majoră cu incapacitate în cauză;
f) studiile clinice au fost astfel concepute încât să
reducă la minimum durerea, disconfortul, teama şi orice alt risc previzibil
legat de boală şi de nivelul de dezvoltare; atât pragul de risc, cât şi nivelul
de afectare trebuie să fie definite în mod expres şi monitorizate constant;
g) protocolul a fost adoptat de o comisie de etică cu
competenţe în ceea ce priveşte boala şi populaţia în cauză sau după consultarea
pe probleme clinice, etice şi psihosociale legate de boala şi populaţia în
cauză;
h) interesele pacientului primează întotdeauna asupra
celor ale ştiinţei şi societăţii;
i) există speranţa justificată că administrarea
medicamentului care trebuie testat oferă un beneficiu mai mare decât riscul
pentru pacientul în cauză sau nu prezintă niciun risc.
CAPITOLUL VIII
Comisia de etică
Art. 28. - (1) In vederea punerii în practică a
studiilor clinice vor fi înfiinţate şi făcute funcţionale comisii de etică.
(2) Comisia de etica are obligaţia de a-şi formula
opinia înaintea începerii oricărui studiu clinic pentru care a fost solicitată.
(3) Comisia de etică îşi formulează opinia ţinând cont
în special de următoarele elemente:
a) relevanţa studiului clinic şi proiectul acestuia;
b) o evaluare satisfăcătoare atât a beneficiilor
anticipate, cât şi a riscurilor, aşa cum este prevăzut în art. 23 lit. a),
precum şi justificarea concluziilor;
c) protocolul;
d) calificarea adecvată a investigatorului şi a
personalului ajutător;
e) broşura investigatorului;
f) calitatea facilităţilor;
g) caracterul adecvat şi complet al informaţiilor
care trebuie furnizate, precum şi procedura de urmat pentru obţinerea
consimţământului exprimat în cunoştinţă de cauză; este necesară, de asemenea,
justificarea cercetării la persoane incapabile să îşi exprime consimţământul în
cunoştinţă de cauză conform dispoziţiilor cap. IV;
h) prevederea de indemnizaţii sau compensaţii cu
caracter reparatoriu în caz de prejudicii sau deces, imputabile studiului clinic;
i) orice asigurare sau indemnizaţie care acoperă
responsabilitatea investigatorului şi a sponsorului;
j) sumele şi, atunci când este cazul, modalităţile de
retribuire sau compensare a investigatorilor şi subiecţilor studiului clinic şi
elementele relevante ale oricărui contract prevăzut între sponsor şi locul
studiului;
k) modalităţile de recrutare a subiecţilor.
Art. 29. - Comisia de etică dispune de un termen maxim
de 60 de zile de la data primirii cererii în forma corectă şi corespunzătoare,
pentru a-şi comunica opinia motivată solicitantului, precum şi Agenţiei
Naţionale a Medicamentului.
Art. 30. - (1) In timpul perioadei de examinare a
cererii, comisia de etică nu poate formula decât o singură cerere pentru
informaţii suplimentare la informaţiile deja furnizate de solicitant.
(2) Termenul prevăzut la art. 29 este suspendat până la
primirea informaţiilor suplimentare.
Art. 31. - (1) Nu poate fi acordată nicio prelungire a
perioadei de 60 de zile la care se face referire la art. 29 decât în cazul unor
studii care implică medicamente pentru terapie genică şi terapie celulară
somatică sau medicamente care conţin organisme modificate genetic. In acest caz
poate fi acordată o prelungire de maximum 30 de zile.
(2) Pentru aceste medicamente,
perioada de 90 de zile poate fi prelungită cu 90 de zile suplimentare în cazul
în care se consultă un grup sau un comitet de experţi.
(3) Nu există limitare a termenului de autorizare
pentru terapia celulară xenogenică.
CAPITOLUL IX
Opinia unică
Art. 32. - Pentru studiile
clinice multicentrice limitate la teritoriul României, Agenţia Naţională a
Medicamentului trebuie să stabilească o procedură care prevede, indiferent de
numărul comisiilor de etică, formularea unei opinii unice pentru România.
Art. 33. - In cazul unor studii
clinice multicentrice efectuate simultan în mai multe ţări, se formulează câte
o singură opinie pentru fiecare ţara implicată în studiul clinic respectiv.
CAPITOLUL X
Ghiduri detaliate
Art. 34. - (1) Agenţia Naţională a Medicamentului
participă la consultările organizate de Comisia Europeană pentru elaborarea
unor ghiduri detaliate cu privire la formularul de cerere şi documentaţia care
trebuie prezentată în vederea solicitării opiniei comisiei de etică, în special
în ceea ce priveşte informaţiile oferite subiecţilor,precum şi măsurile
adecvate pentru asigurarea protecţiei datelor personale.
(2) Agenţia Naţională a Medicamentului publică
ghidurile prevăzute la alin. (1).
CAPITOLUL XI
Inceperea unui studiu clinic
Art. 35. - Agenţia Naţională a
Medicamentului trebuie să ia măsurile necesare pentru ca începerea unui studiu
clinic să se facă urmându-se procedura prevăzută de prezentul capitol.
Art. 36. - (1) Sponsorul nu poate începe un studiu
clinic decât după emiterea unei opinii favorabile de către comisia de etică şi
dacă Agenţia Naţională a Medicamentului nu a transmis sponsorului obiecţii
motivate.
(2) Procedurile care vizează luarea acestor decizii pot
să se deruleze în paralel, conform opţiunii sponsorului.
Art. 37. - Inainte de începerea
oricărui studiu clinic, sponsorul este obligat să prezinte Agenţiei Naţionale a
Medicamentului o cerere de autorizare într-o formă corectă şi corespunzătoare,
prin care să îşi exprime intenţia de a desfăşura studiul clinic.
Art. 38. - (1) Dacă Agenţia
Naţională a Medicamentului semnalează sponsorului că are obiecţii motivate,
sponsorul poate, o singură dată, să modifice conţinutul cererii menţionate la
art. 37 pentru a putea lua în considerare obiecţiile care i-au fost semnalate.
(2) Dacă sponsorul nu reuşeşte să modifice
corespunzător cererea, aceasta va fi considerată respinsă şi studiul clinic nu
poate începe.
Art. 39. - (1) Examinarea unei cereri de autorizare în
formă corectă şi corespunzătoare de către Agenţia Naţională a Medicamentului,
aşa cum se prevede la art.' 37, trebuie să fie terminată cât mai repede
posibil, fără a depăşi 60 de zile.
(2) Agenţia Naţională a Medicamentului poate totuşi să
informeze sponsorul înainte de sfârşitul acestei perioade că nu are motive să
nu accepte studiul.
Art. 40. - (1) Nu poate fi acordată nicio altă
prelungire a intervalului, cu excepţia studiilor clinice care implică
medicamentele enumerate la art. 42, pentru care poate fi acordată o prelungire
de maximum 30 de zile.
(2) Pentru aceste medicamente,
perioada de 90 de zile poate fi prelungită cu 90 de zile suplimentare în cazul
în care se consultă un grup sau un comitet de experţi.
(3) Nu există limitare a termenului de autorizare
pentru terapia celulară xenogenică.
Art. 41. - Fără să se contravina celor cuprinse în art.
42, poate fi cerută o autorizaţie scrisă înaintea începerii studiilor clinice
pentru medicamente care nu au autorizaţie de punere pe piaţă conform titlului
XVII „Medicamentul" din Legea nr. 95/2006 şi care sunt obţinute prin
tehnologia ADN recombinat, expresia controlată a genelor care codifică proteine
biologic active în celulele procariote şi eucariote, inclusiv în celule
transformate de mamifere, metode cu anticorpi monoclonali, precum şi pentru
alte medicamente cu caracteristici speciale, ca de exemplu medicamente ale
căror substanţe active sunt produse biologice de origine umană sau animală ori
care conţin componente biologice de origine umană sau animală ori a căror
fabricaţie necesită asemenea componente.
Art. 42. - (1) Autorizaţia scrisă este necesară
înaintea începerii studiilor clinice care implică medicamente pentru terapie
genică, terapie celulară somatică, inclusiv pentru terapie celulară xenogenică,
precum şi pentru toate medicamentele care conţin organisme modificate genetic.
(2) Nu poate fi realizat niciun studiu pentru terapie
genetică care are ca rezultat modificarea identităţii genetice a subiectului
studiului.
Art. 43. - Această autorizaţie trebuie emisă fără să
contravina prevederilor legislaţiei naţionale cu privire la utilizarea
restrânsă a microorganismelor modificate genetic şi la diseminarea voluntară de organisme modificate genetic în
mediul înconjurător.
Art. 44. - (1) Agenţia Naţională a Medicamentului
participă la consultările organizate de Comisia Europeană pentru publicarea unor ghiduri detaliate cu privire la:
a) formularul şi conţinutul cererii la care se face
referire la art. 37, precum şi documentaţia care trebuie prezentată în
sprijinul acestei cereri, care trebuie să justifice calitatea şi fabricaţia
medicamentului pentru investigaţie clinică, testele toxicologice şi
farmacologice, protocolul şi informaţiile clinice referitoare la medicamentul
pentru investigaţie clinică, în special broşura investigatorului;
b) prezentarea şi conţinutul propunerii de amendament
la care se face referire la art. 45 lit. a), referitoare la amendamentele
substanţiale aduse protocolului;
c) declaraţia privind închiderea studiului clinic.
(2) Agenţia Naţională a Medicamentului publică
ghidurile prevăzute la alin. (1).
CAPITOLUL XII
Desfăşurarea unui studiu clinic
Art. 45. - Desfăşurarea unui studiu clinic poate fi
modificată respectându-se următoarele proceduri:
a) după începerea studiului clinic, sponsorul poate
să facă amendamente la protocol; atunci când aceste amendamente sunt importante
şi de natură să aibă impact asupra siguranţei participanţilor sau să schimbe
interpretarea documentelor ştiinţifice care vin în sprijinul desfăşurării
studiului ori dacă sunt semnificative din oricare alt punct de vedere,
sponsorul trebuie să transmită motivele şi conţinutul acestor amendamente la
Agenţia Naţională a Medicamentului şi să informeze comisia sau comisiile de
etică interesate, conform cap. VII şi X;
- pe baza elementelor vizate la art. 28 alin. (3) şi
în conformitate cu cap. IX, comisia
de etică emite o opinie într-un interval maxim de 35 de zile de la data
primirii amendamentului propus în formă corectă şi corespunzătoare; dacă
această opinie nu este favorabila, sponsorul nu poate implementa amendamentul
la protocol;
- dacă opinia comisiei de
etică este favorabilă şi dacă Agenţia Naţională a Medicamentului nu a emis
obiecţii motivate faţă de aceste amendamente importante, sponsorul poate să
continue desfăşurarea studiului clinic după protocolul amendat; în caz contrar,
fie sponsorul ţine cont de aceste obiecţii şi adaptează în consecinţă
amendamentul la protocolul respectiv, fie îşi retrage propunerea de amendament;
b) fără să se contravina prevederilor lit. a) şi în
funcţie de circumstanţe, în special în cazul apariţiei oricărui eveniment nou
legat de desfăşurarea studiului sau de dezvoltarea medicamentului pentru
investigaţie clinică atunci când este posibil ca acesta să pună în pericol
siguranţa subiecţilor, sponsorul şi investigatorul sunt obligaţi să ia măsurile
urgente adecvate, de siguranţă, pentru a proteja subiecţii de orice risc
imediat; sponsorul trebuie să informeze fără întârziere Agenţia Naţională a
Medicamentului despre aceste evenimente noi şi despre măsurile luate şi să se
asigure şi de informarea simultană a comisiei de etică;
c) în decurs de 90 de zile de la închiderea unui
studiu clinic, sponsorul trebuie să anunţe Agenţia Naţională a Medicamentului,
precum şi comisia de etică despre faptul că studiul a fost închis; dacă studiul
trebuie închis mai devreme, acest interval este redus la 15 zile şi motivele
trebuie clar explicate.
CAPITOLUL XIII
Suspendarea studiului sau încălcări ale prevederilor
Art. 46. - (1) Dacă Agenţia Naţională a Medicamentului
are motive obiective să considere că nu mai sunt întrunite condiţiile cererii
de autorizare vizate la art. 37 sau dacă deţine informaţii care pun la
îndoială siguranţa ori corectitudinea ştiinţifică a studiului clinic, aceasta
poate să procedeze la suspendarea sau interzicerea studiului în cauză, jnformând sponsorul despre decizia sa.
(2) Inainte de a lua o astfel de decizie, cu excepţia
cazurilor de risc iminent, Agenţia Naţională a Medicamentului cere opinia
sponsorului şi/sau a investigatorului; această opinie trebuie să îi fie
transmisă în termen de o săptămână; în acest caz, Agenţia Naţională a
Medicamentului procedează la informarea imediată a celorlalte autorităţi
competente; în cazul unui studiu multicentric care se desfăşoară în mai multe
ţări, Agenţia Naţională a Medicamentului va anunţa şi comisia de etică despre
decizia sa de suspendare sau interzicere a studiului, precum şi despre motivele
deciziei respective.
Art. 47. - (1) Dacă Agenţia Naţională a Medicamentului
are motive obiective să considere că sponsorul ori investigatorul sau oricare
altă persoană implicată în studiu nu îşi mai îndeplineşte obligaţiile în
conformitate cu prevederile legale, trebuie să informeze imediat persoana şi să
indice măsurile pentru a remedia această situaţie.
(2) Agenţia Naţională a Medicamentului trebuie să
informeze imediat comisia de etică şi celelalte autorităţi competente, dacă
studiul este multicentric şi se desfăşoară în mai multe ţări, despre încălcarea
prevederilor legale constatate şi măsurile de remediere care trebuie luate.
CAPITOLUL XIV
Fabricarea şi
importul medicamentelor pentru investigaţie clinică
Art. 48. - (1) Agenţia Naţională a Medicamentului
trebuie să ia toate măsurile necesare pentru ca fabricarea şi importul
medicamentelor pentru investigaţie clinică să fie posibile numai pe baza
deţinerii unei autorizaţii.
(2) In vederea obţinerii acestei autorizaţii,
solicitantul şi ulterior deţinătorul autorizaţiei vor trebui să satisfacă
prevederile titlului XVII „Medicamentul" din Legea nr. 95/2006.
Art. 49. - Agenţia Naţională a Medicamentului ia toate
măsurile adecvate pentru ca deţinătorul autorizaţiei la care se face referire
în art. 48 să dispună permanent şi continuu de cel puţin o persoană calificată,
responsabila mai ales de executarea obligaţiilor specificate la art. 50,
răspunzând condiţiilor prevăzute în Regulile de bună practică de fabricaţie
pentru produse medicamentoase, aprobate prin hotărâre a Consiliului ştiinţific
al Agenţiei Naţionale a Medicamentului.
Art. 50. - (1) Agenţia Naţională a Medicamentului va
lua toate măsurile adecvate pentru ca persoana calificată la care se face
referire în Regulile de bună practică de fabricaţie pentru produse
medicamentoase, fără a se prejudicia relaţiile sale cu fabricantul sau cu
importatorul, să aibă responsabilitatea de a asigura:
a) în cazul medicamentelor
pentru investigaţie clinică fabricate în România, că fiecare serie de
medicament a fost fabricată şi controlată conform prevederilor Regulilor de
bună practică de fabricaţie pentru produse medicamentoase, cu specificaţiile
medicamentului şi cu informaţiile notificate în conformitate cu art. 37;
b) în cazul medicamentelor pentru investigaţie
clinică fabricate într-o ţară terţă, că fiecare serie de fabricaţie a fost
fabricată şi controlată după reguli de bună practica de fabricaţie cel puţin
echivalente cu cele prevăzute în Regulile de bună practică de fabricaţie pentru
produse medicamentoase, conform specificaţiilor' medicamentului, şi că fiecare
serie de fabricaţie a fost controlată conform informaţiilor notificate în
conformitate cu art. 37;
c) în cazul unui medicament pentru investigaţie
clinică şi care este un medicament comparator provenind dintr-o ţară terţă şi
care are o autorizaţie de punere pe piaţă, atunci când nu poate fi obţinută b
documentaţie care să ateste că fiecare serie de fabricaţie a fost fabricată în
condiţii cel puţin echivalente cu cele prevăzute de Regulile de bună
practică de fabricaţie pentru produse medicamentoase la care s-a făcut referire anterior, că fiecare
serie de fabricaţie a făcut obiectul tuturor analizelor, testelor sau verificărilor
relevante şi necesare pentru a se confirma calitatea acestora în concordanţă cu
informaţiile notificate în conformitate cu art. 37.
(2) In măsura în care prevederile alin. (1) lit. a), b)
şi c) sunt îndeplinite, medicamentele pentru investigaţie clinica nu necesită
alte verificări dacă sunt importate în România împreună cu certificatul de
eliberare a seriei de către persoana calificată.
Art. 51. - Ghidurile detaliate cu privire la elementele
care urmează a fi luate în considerare în timpul evaluării medicamentelor în
vederea eliberării seriilor în România trebuie să fie elaborate în conformitate
cu Regulile de bună practică de fabricaţie pentru produse medicamentoase şi în
special cu anexa nr. 1 la acestea.
Art. 52. - (1) In toate
cazurile, persoana calificată trebuie să ateste într-un registru sau document
echivalent că fiecare serie de fabricaţie corespunde prevederilor prezentului
capitol.
(2) Registrul menţionat sau documentul echivalent
trebuie ţinut la zi cu operaţiile desfăşurate şi pus la dispoziţie Agenţiei
Naţionale a Medicamentului pentru o perioada de cel puţin 5 ani.
(3) Prevederile art. 759 alin. (1) din Legea nr.
95/2006 se aplică persoanei calificate şi în ceea ce priveşte medicamentele
pentru investigaţie clinică.
CAPITOLUL XV
Etichetarea
Art. 53. - Informaţiile care trebuie să figureze în
limba română pe ambalajul exterior al medicamentelor pentru investigaţie
clinică sau, atunci când nu există ambalaj exterior, pe ambalajul primar se
regăsesc în anexa nr. 11 la Regulile de bună practică de fabricaţie pentru
produse medicamentoase, aprobate prin Ordinul ministrului sănătăţii nr.
1.058/2003, anexă referitoare la fabricaţia produselor medicamentoase pentru
investigaţie clinică.
Art. 54. - Pe lângă aceasta,
Regulile de bună practică de fabricaţie pentru produse medicamentoase vor
stabili prevederi adecvate în legătură cu etichetarea medicamentelor pentru
investigaţie clinică destinate studiilor clinice având caracteristicile
următoare:
a) concepţia studiului nu
cere procese speciale de fabricaţie sau ambalare;
b) studiul este realizat cu medicamente care, în
ţările implicate în acest studiu, au autorizaţie de punere pe piaţă în sensul
titlului XVII „Medicamentul" din Legea nr. 95/2006 şi sunt fabricate sau
importate conform prevederilor din legea menţionată mai sus;
c) pacienţii care participă la studiu prezintă
caracteristicile care corespund indicaţiilor terapeutice precizate în
autorizaţia de punere pe piaţă a medicamentului.
CAPITOLUL XVI
Verificarea conformităţii medicamentelor pentru investigaţie clinică cu
Regulile de bună practică în studiul clinic şi cu Regulile de bună practică de fabricaţie pentru produse
medicamentoase
Art. 55. - (1) Pentru a verifica respectarea
prevederilor referitoare la Regulile de bună practică
în studiul clinic şi la Regulile de bună practică de fabricaţie pentru produse
medicamentoase, Agenţia Naţională a Medicamentului desemnează în acest scop
inspectori însărcinaţi cu inspectarea locurilor implicate în desfăşurarea unui
studiu clinic şi mai ales locul sau locurile unde se desfăşoară studiul clinic, locul de fabricaţie a
medicamentului pentru investigaţie clinică, orice laborator de analiză folosit
pentru studiul clinic şi/sau localurile sponsorului.
(2) Agenţia Naţională a
Medicamentului informează Agenţia Europeană a Medicamentului cu privire la
aceste inspecţii; inspecţiile sunt efectuate în interesul Comunităţii Europene.
(3) Agenţia Naţională a Medicamentului recunoaşte
rezultatele inspecţiilor efectuate de autorităţile competente ale statelor
membre ale Uniunii Europene.
(4) Inspecţiile sunt coordonate de Agenţia Europeană
a Medicamentului.
Art. 56. - (1) După inspecţie trebuie pregătit un
raport de inspecţie.
(2) Acest raport trebuie pus la dispoziţie sponsorului, asigurându-se protecţie elementelor
confidenţiale; raportul poate fi pus la dispoziţie celorlalte ţări implicate,
dacă studiul este multicentric şi se desfăşoară în mai multe ţări, statelor
membre ale Uniunii Europene, Agenţiei Europene a Medicamentului şi comisiei de
etică, la cererea motivată a acestora.
Art. 57. - Agenţia Naţională a Medicamentului trebuie
să publice ghiduri detaliate privind documentaţia referitoare la studiul
clinic, care constituie dosarul de bază al studiului, metodele de arhivare,
calificarea inspectorilor şi procedurile de inspecţie destinate verificării
conformităţii studiului clinic în cauză cu prezentele norme.
CAPITOLUL XVII
Notificarea evenimentelor adverse
Art. 58. - (1) Investigatorul trebuie să anunţe imediat
sponsorului toate evenimentele adverse grave, cu excepţia celor care sunt
clasificate în protocol sau în broşura investigatorului în grupul celor care nu
necesită o raportare imediată.
(2) Raportarea imediată trebuie să fie urmată de
rapoarte scrise detaliate.
(3) In acest raport imediat, precum şi în rapoartele
ulterioare subiecţii trebuie să fie identificaţi prin codul numeric unic al
studiului.
Art. 59. - Evenimentele adverse şi/sau rezultatele
analizelor anormale, definite în protocol ca fiind determinate pentru evaluarea
siguranţei, trebuie să fie aduse la cunoştinţă sponsorului conform cerinţelor
de raportare şi în funcţie de termenele specificate de protocol.
Art. 60. - In cazul raportării decesului unui subiect,
investigatorul trebuie să comunice sponsorului şi comisiei de etică toate
informaţiile suplimentare cerute.
Art. 61. - Sponsorul trebuie să păstreze înregistrări
detaliate ale tuturor evenimentelor adverse care îi sunt aduse la cunoştinţă de
investigator sau investigatori; aceste înregistrări trebuie să fie transmise
ţărilor pe teritoriul cărora se desfăşoară studiul clinic, dacă acestea le cer.
CAPITOLUL XVIII
Notificarea reacţiilor adverse grave
Art. 62. - (1) Sponsorul trebuie să se asigure că toate
informaţiile importante cu privire la reacţiile adverse grave neaşteptate
suspectate, care produc moartea sau ameninţă viaţa, sunt înregistrate şi
notificate cât mai repede posibil autorităţilor competente din toate ţările
interesate, precum şi comisiei de etică, în maximum 1
zile din momentul în care
sponsorul a luat cunoştinţă de acest caz, şi că informaţiile relevante
ulterioare sunt apoi comunicate într-un nou interval de 8 zile.
(2) Toate celelalte reacţii adverse grave neaşteptate
suspectate trebuie să fie aduse la cunoştinţă autorităţilor competente
interesate, precum şi comisiei de etică, cât mai repede posibil, dar nu mai
târziu de 15 zile de la data la care sponsorul a aflat întâia oară despre
eveniment.
(3) Agenţia Naţională a Medicamentului trebuie să se
asigure că toate reacţiile adverse grave neaşteptate suspectate ale unui
medicament pentru investigaţie clinică, care i-au fost aduse la cunoştinţă,
sunt înregistrate.
(4) Sponsorul trebuie să îi informeze, de asemenea, pe
toţi investigatorii.
Art. 63. - O dată pe an pe timpul întregii durate a
studiului clinic, sponsorul trebuie să furnizeze Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi comisiei de etică o listă cu toate reacţiile adverse grave
suspectate, survenite în această perioadă, precum şi un raport cu privire la
siguranţa participanţilor.
Art. 64. - Agenţia Naţională a Medicamentului ia măsuri
ca toate reacţiile adverse grave neaşteptate suspectate la un medicament pentru
investigaţie clinică, aduse în atenţia sa, să fie introduse imediat într-o bază
de date europeană la care au acces numai autorităţile competente ale statelor
membre ale Uniunii Europene, Agenţia Europeană a Medicamentului şi Comisia
Europeană.
CAPITOLUL XIX
Ghiduri cu privire la modul de raportare a
reacţiilor adverse
Art. 65. - (1) La solicitarea Comisiei Europene, Agenţia Naţională a Medicamentului participă la
elaborarea ghidurilor privitoare la colectarea, verificarea şi prezentarea
rapoartelor asupra evenimentelor/reacţiilor adverse, precum şi a procedurilor
de decodificare pentru reacţiile adverse grave neaşteptate.
(2) Agenţia Naţională a Medicamentului publică
ghidurile prevăzute la alin. (1).
CAPITOLUL XX
Schimbul de informaţii cu Comunitatea Europeană
Art. 66. - (1) Agenţia Naţională a Medicamentului
introduce într-o bază ele date europeană, accesibilă numai autorităţilor
competente ale statelor membre ale Uniunii Europene, Agenţiei Europene a
Medicamentului şi Comisiei Europene, următoarele informaţii:
a) extrase din cererea de autorizare prevăzută la
art. 37;
b) orice modificări ale cererii,
conform art. 38;
c) orice modificări ale protocolului, conform art. 45
lit. a);
d) opinia favorabilă a comisiei de etică;
e) declaraţia privind închiderea studiului clinic;
f) o referire la inspecţiile efectuate cu privire la
conformitatea cu buna practică clinică.
(2) La solicitarea oricărui stat membru al Uniunii
Europene, a Agenţiei Europene a Medicamentului sau a Comisiei Europene, Agenţia
Naţională a Medicamentului va transmite orice alte informaţii suplimentare
referitoare la studiul clinic în cauză, pe lângă cele deja introduse în baza de
date europeană.
(3) Agenţia Naţională a Medicamentului participă la
consultările organizate de Comisia Europeană pentru elaborarea şi publicarea
unor ghiduri detaliate referitoare la datele relevante care să fie introduse în
baza de date europeană, care funcţionează cu sprijinul Agenţiei Europene a
Medicamentului, precum şi la metodele de comunicare electronică a datelor.
Ghidurile astfel elaborate vor asigura respectarea strictă a confidenţialităţii
datelor.
(4) Agenţia Naţională a Medicamentului publică
ghidurile prevăzute la alin. (3).
CAPITOLUL XXI
Dispoziţii generale
Art. 67. - (1) Prezentele norme nu prejudiciază
responsabilitatea civilă şi penală a sponsorului sau a investigatorului.
(2) In vederea acestui fapt, sponsorul
sau un reprezentant legal al sponsorului trebuie să fie stabilit în România ori
în Comunitatea Europeană.
Art. 68. - Medicamentele pentru investigaţie clinică
şi, atunci când este cazul, dispozitivele utilizate pentru a le administra sau
cele necesare conform protocolului studiului clinic sunt întotdeauna furnizate
gratuit de către sponsor.
CAPITOLUL XXII
Adaptarea la progresul ştiinţific şi tehnic
Art. 69. - Prezentele norme trebuie să fie actualizate
ori de câte ori este necesar pentru a fi adaptate la progresul ştiinţific şi
tehnic.
CAPITOLUL XXIII
Dispoziţii tranzitorii şi finale
Art. 70. - Prevederile art. 64 şi 66 intră în vigoare
în prima zi după aderarea României la Uniunea Europeană.