ORDIN   Nr. 577 din 29 aprilie 2008

privind aprobarea reglementarii tehnice „Normativ pentru producerea betonului si executarea lucrarilor din beton, beton armat si beton precomprimat- Partea 1: Producerea betonului, indicativ NE 012/1-2007"

ACT EMIS DE: MINISTERUL DEZVOLTARII, LUCRARILOR PUBLICE SI LOCUINTELOR

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 374 din 16 mai 2008

In conformitate cu prevederile art. 38 alin. (2) din Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcţii, cu modificările ulterioare, ale art. 2 alin. (4) din Regulamentul privind tipurile de reglementări tehnice şi de cheltuieli aferente activităţii de reglementare în construcţii, urbanism, amenajarea teritoriului şi habitat, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 203/2003, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale Hotărârii Guvernului nr. 1.016/2004 privind măsurile pentru organizarea şi realizarea schimbului de informaţii în domeniul standardelor şi reglementărilor tehnice, precum şi al regulilor referitoare la serviciile societăţii informaţionale între România şi statele membre ale Uniunii Europene, precum şi Comisia Europeană,

având în vedere Procesul-verbal de avizare nr. 1 din 21 aprilie 2008 al Comitetului tehnic de coordonare generală al Ministerului Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Locuinţelor,

în temeiul art. 1 alin. (1) şi alin. (2) lit. d), al art. 4 pct. 22 şi al art. 10 alin. (5) din Hotărârea Guvernului nr. 361/2007 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Locuinţelor, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul dezvoltării, lucrărilor publice şi locuinţelor emite următorul ordin:

Art. 1. - Se aprobă reglementarea tehnică „Normativ pentru producerea betonului şi executarea lucrărilor din beton, beton armat şi beton precomprimat - Partea 1: Producerea betonului, indicativ NE 012/1-2007", elaborată de Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare în Construcţii şi Economia Construcţiilor - ÎNCERC Bucureşti, prevăzută în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi intră în vigoare la 60 de zile de la data publicării.

Art. 3.- La data intrării în vigoare a prezentului ordin, orice dispoziţii contrare privind producerea betonului, inclusiv cele precizate în reglementarea tehnică „Cod de practică pentru executarea lucrărilor din beton, beton armat şi beton precomprimat, indicativ NE 012-1999", îşi încetează aplicabilitatea.

Art. 4. - (1) Până la data intrării în vigoare a prezentului ordin, Direcţia generală tehnică în construcţii va coordona elaborarea codului de practică pentru producerea betonului, rezultat prin comasarea textelor următoarelor documente tehnice:

- reglementarea tehnică „Normativ pentru producerea betonului şi executarea lucrărilor din beton, beton armat şi beton precomprimat - Partea 1: Producerea betonului, indicativ NE 012/1-2007";

-   standardul SR EN 206-1:2002 „Beton. Partea 1: Specificaţie, performanţă, producţie şi conformitate", cu amendamentele SR EN 206-1:2002/A1:2005 şi SR EN 206-1:2002/A2:2005 şi erata SR EN 206-1:2002/C91:2008; şi

- standardul SR 13510:2006 „Beton. Partea 1: Specificaţie, performanţă, producţie şi conformitate. Document naţional de aplicare a SR EN 206-1:2002", cu erata SR 13510:2006/C91:2008.

(2) Documentul tehnic unificat, rezultat prin comasarea textelor documentelor tehnice prevăzute la alin. (1), se publică sub denumirea „Cod de practică pentru producerea betonului, indicativ CP 012/1-2007", în condiţiile legii şi cu avizul Comitetului tehnic de coordonare generală al Ministerului Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Locuinţelor, în:

-  Buletinul standardizării, editat de Asociaţia de Standardizare din România, depozitarul standardelor menţionate la alin. (1); şi

-  Buletinul Construcţiilor, editat de Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare în Construcţii şi Economia Construcţiilor - ÎNCERC Bucureşti, unitate aflată în coordonarea Ministerului Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Locuinţelor, cu respectarea prevederilor art. 22 din Ordonanţa Guvernului nr. 39/1998 privind activitatea de standardizare naţională, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 355/2002, cu completările ulterioare.

Ministrul dezvoltării, lucrărilor publice şi locuinţelor,

Laszlo Borbely

ANEXĂ

NORMATIV

pentru producerea betonului şi executarea lucrărilor din beton, beton armat şi beton precomprimat

PARTEA 1: PRODUCEREA BETONULUI

Indicativ NE 012/1-2007

Art. 1. - Reglementarea tehnică „Normativ pentru producerea betonului şi executarea lucrărilor din beton, beton armat şi beton precomprimat" cuprinde două părţi, şi anume:

- Partea 1: Producerea betonului;

- Partea 2: Executarea lucrărilor din beton.

Prezenta reglementare tehnică reprezintă prima parte a documentului „Normativ pentru producerea betonului şi executarea   lucrărilor   din   beton,   beton   armat şi beton precomprimat", respectiv „Partea 1: Producerea betonului", indicativ NE 012/1-2007".

Art. 2. - Producerea betonului pe teritoriul României se realizează în baza şi cu respectarea prevederilor standardelor:

-   SR EN 206-1:2002 „Beton. Partea 1: Specificaţie, performantă, producţie si conformitate", cu amendamentele SR EN 206-1:2002/A1:2005 si SR EN 206-1:2002/A2:2005 si erata SR EN 206-1:2002/C91:2008;

-  SR 13510:2006 „Beton. Partea 1: Specificaţie, performanţă, producţie şi conformitate. Document naţional de aplicare a SR ' EN 206-1:2002", cu erata SR 13510:2006/C91:2008, şi a următoarelor precizări:

a) La capitolul 4 punctul 4.1, subpunctul 4.1.1 „Semnificaţia claselor de expunere" din standardul SR 13510:2006 „Beton. Partea 1: Specificaţie, performanţă, producţie şi conformitate. Document naţional de aplicare a SR EN 206-1:2002", Tabelul 1 „Clase de expunere" se completează cu o nouă notă, nota 2, cu următorul cuprins:

„NOTA 2 - Când betonul este expus la atac chimic care provine din atmosfera cu agenţi agresivi în stare gazoasă şi solidă, clasificarea se face după cum se indică în anexa I la prezentul normativ. In acest caz, cerinţele privind materialele componente şi betonul sunt prevăzute în „Instrucţiunile tehnice pentru protecţia elementelor din beton armat şi beton precomprimat supraterane în medii agresive naturale şi industriale", indicativ C170."

b) La capitolul 5 punctul 5.1, subpunctul 5.1.3 „Agregate" din standardul SR 13510:2006 „Beton. Partea 1: Specificaţie, performanţă, producţie şi conformitate. Document naţional de aplicare a SR EN 206-1:2002", nota se completează după cum urmează:

„NOTĂ - Utilizarea agregatelor din betonul reciclat se face conform SR EN 13242 „Agregate din materiale nelegate sau legate hidraulic pentru utilizare în ingineria civilă şi în construcţii de drumuri" şi pe baza agrementelor tehnice pentru domenii de utilizare a agregatelor care nu fac obiectul standardului."

c)  La capitolul 9 „Controlul producţiei", punctul 9.6, subpunctul 9.6.1 „Personal" din standardul SR 13510:2006 „Beton. Partea 1: Specificaţie, performanţă, producţie şi conformitate. Document naţional de aplicare a SR EN 206-1:2002" se completează cu o nouă notă, nota 2, cu următorul cuprins:

„NOTA 2 - Cerinţele privind calificarea şi experienţa profesională ale responsabilului pentru controlul producţiei sunt prezentate în anexa O la prezentul normativ."

d)  După anexa H la standardul SR 13510:2006 „Beton. Partea 1: Specificaţie, performanţă, producţie şi conformitate. Document naţional de aplicare a SR EN 206-1:2002" se introduce o nouă anexă, anexa I (normativă), cu următorul cuprins:

„ANEXA I (normativă)

Clasificarea mediilor atmosferice agresive asupra elementelor din beton armat şi beton precomprimat supraterane

Mediile atmosferice agresive luate în considerare în prezentul normativ se clasifică în 4 clase de agresivitate asupra elementelor din beton armat şi beton precomprimat:

XA 1b - medii cu agresivitate foarte slabă;

XA2b - medii cu agresivitate slabă;

XA3b - medii cu agresivitate medie;

XA4b - medii cu agresivitate puternică.

Clasa de agresivitate se stabileşte în funcţie de starea fizică şi de natura factorilor agresivi.

Agenţii agresivi pot fi în stare:

- gazoasă (gaze agresive de diferite feluri, ceaţă provenită din condensul vaporilor ce apar în urma variaţiei umidităţii sau datorită caracteristicilor de exploatare a instalaţiilor tehnologice);

- solidă (săruri, cenuşi, praf, pământ etc).

Clasa de agresivitate a mediilor atmosferice cu agenţi agresivi în stare gazoasă se stabileşte în funcţie de umiditatea relativă a aerului, de temperatura mediului şi de caracteristica gazelor agresive, conform tabelului I.1.

Tabelul I.1 - Determinarea clasei de agresivitate a mediilor atmosferice cu agenţi agresivi în stare gazoasă în funcţie de umiditatea relativă a aerului, de temperatura mediului şi de caracteristica gazelor agresive

Clasa de agresivitate a mediului	Umiditatea relativă a aerului, %	Temperatura mediului °C	Caracteristica gazelor agresive (tabelul I.2)
XA1b	61 ...75	max. 50	fără gaze agresive
	<= 60	max. 50	gaze agresive din grupa A
XA 2b	>75	max. 50	fără gaze agresive
	61 ...75	max. 50	gaze agresive din grupa A
	<= 60	max. 50	gaze agresive din grupa B
XA 3b	>75	max. 50	gaze agresive din grupa A
	61 ...75	max. 50	gaze agresive din grupa B
	<= 60	max. 50	gaze agresive din grupa C
XA 4b	>75	max. 50	gaze agresive din grupa B
	61 ...75	max. 50	gaze agresive din grupa C

La stabilirea clasei de agresivitate a mediului în stare gazoasă se vor avea în vedere următoarele:

a) la temperaturi ale mediului cuprinse între 50°C şi 80°C, clasa de agresivitate din tabelul I.1 se măreşte cu o clasă;

b) în cazul în care pe suprafaţa elementelor de construcţii este posibilă formarea condensului, agresivitatea se măreşte cu o clasă, dacă mediul conţine gaze agresive;

c) în cazul în care concentraţiile de gaze agresive sunt mai mari decât la gazele din grupa C şi umiditatea relativă a aerului este mai mică decât 60%, mediile respective se consideră în clasa XA 4b;

d) în cazul în care gazele agresive sunt din grupa C şi umiditatea relativă a aerului este mai mare de 75%, în cazurile în care după aplicarea corecţiilor precizate la lit. a), b) şi c) rezultă o clasă de agresivitate mai mare de XA 4b, precum şi în cazul în care concentraţiile de gaze agresive sunt mai mari decât la gazele din grupa C şi umiditatea relativă a aerului este mai mare de 60%, mediile respective se consideră cazuri speciale şi se analizează fiecare în parte;

e) în cazul prezenţei mai multor gaze agresive din grupe diferite, clasa de agresivitate se stabileşte pentru gazul cel mai agresiv.

Incadrarea gazelor agresive în grupele A, B şi C specificate în tabelul I.1 se face conform tabelului I.2.

Tabelul I.2 - Incadrarea gazelor agresive

Grupa de concentraţie a gazelor agresive	Denumirea gazului agresiv	Formula chimică	Concentraţia gazelor agresive, mg/m3 aer
Grupa A	Dioxid de sulf	SO2	< 0,10
	Hidrogen sulfurat	H2S	< 0,01
	Acid fluorhidric	HF	<0,02
	Clor	Cl2	<0,05
	Acid clorhidric	HCl	<0,05
	Oxizi de azot	NO, NO2	<0,05
	Amoniac	NH3	< 0,10
Grupa B	Dioxid de sulf	SO2	0,1 ....5,0
	Hidrogen sulfurat	H2S	0,01 ... 0,5
	Acid fluorhidric	HF	0,02... 0,5
	Clor	Cl2	0,05... 0,5
	Acid clorhidric	HCl	0,05... 1,0
	Oxizi de azot	NO, NO2	0,05... 1,0
	Amoniac	NH3	0,1 ...5,0
Grupa C	Dioxid de sulf	SO2	5,1 ....50,0
	Hidrogen sulfurat	H2S	0,51 ... 5,0
	Acid fluorhidric	HF	0,51 ... 5,0
	Clor	Cl2	0,51 ...2,0
	Acid clorhidric	HCl	1,1 ... 10,0
	Oxizi de azot	NO, NO2	1,1 ... 10,0
	Amoniac	NH3	5,1 ...50,0

Observaţie: Determinarea concentraţiei se face pentru:

- dioxid de sulf, conform SR ISO 4221;

- hidrogen sulfurat, conform STAS 10814;

- acid fluorhidric, conform reglementărilor tehnice specifice;

- clorgazos, conform STAS 10946;

- acid clorhidric, conform STAS 10943;

- oxizi de azot, conform STAS 10329;

- amoniac, conform STAS 10812.

Clasa de agresivitate a mediilor atmosferice cu agenţi agresivi în stare solidă se stabileşte în funcţie de umiditatea relativă a aerului şi de caracteristica solidului, conform tabelului I.3, în interiorul construcţiilor, şi, conform tabelului I.4, în aer liber.

Caracteristica solidului se ia în considerare conform tabelului I.5.

Tabelul I.3 - Determinarea clasei de agresivitate a mediilor atmosferice cu agenţi agresivi în stare solidă în funcţie de umiditatea relativă a aerului şi de caracteristica solidului, în interiorul construcţiilor

Clasa de agresivitate a mediului	Umiditatea relativă a aerului, %	Caracteristica solidului(1)
XA 1b	61 ...75	slab solubil
	<= 60	uşor solubil - puţin higroscopic
XA 2b	>75	slab solubil
	61 ...75	uşor solubil - puţin higroscopic
	<= 60	uşor solubil - higroscopic
XA 3b	>75	uşor solubil - puţin higroscopic
	61 ...75	uşor solubil - higroscopic
XA 4b	>75	uşor solubil - higroscopic
(1) Mediile cu solide cu agresivitate ridicată, notate cu asterisc în tabelul I.5, conferă mediului clasa de agresivitate XA 4b, indiferent de caracteristica solidului respectiv şi de umiditatea relativă a aerului.

Tabelul I.4 - Determinarea clasei de agresivitate a mediilor atmosferice cu agenţi agresivi în stare solidă în funcţie de umiditatea relativă a aerului şi de caracteristica solidului, în aer liber

Clasa de agresivitate a mediului	Umiditatea relativă a aerului, %	Caracteristica solidului (1)
XA 1b	<= 60	slab solubil
XA 2b	61 ...75	slab solubil
	<= 60	uşor solubil - puţin higroscopic
XA 3b	>75	slab solubil
	61 ...75	uşor solubil - puţin higroscopic
	<= 60	uşor solubil - higroscopic
XA 4b	>75	uşor solubil - higroscopic
	61 ...75	uşor solubil - higroscopic
(1) Mediile cu solide cu agresivitate ridicată, notate cu asterisc în tabelul I.5, conferă mediului clasa de agresivitate XA 4b, indiferent de caracteristica solidului respectiv şi de umiditatea relativă a aerului.

Tabelul I.5 - Caracteristica solidului

Denumirea agentului agresiv în stare solidă	Caracteristica solidului
Praf de siliciu Carbonat de calciu Carbonat de bariu Carbonat de plumb Oxid de fier Hidroxid de fier Oxid de aluminiu Hidroxid de aluminiu	slab solubil
Clorură de sodiu Clorură de potasiu Clorură de amoniu*) Sulfat de sodiu*) Sulfat de potasiu*) Sulfat de amoniu*) Sulfat de calciu*) Azotat de sodiu*) Azotat de potasiu*) Azotat de bariu Azotat de plumb Azotat de magneziu Cromat/bicromat de sodiu*) Cromat/bicromat de potasiu*) Cromat/bicromat de amoniu*) Carbonat de sodiu Carbonat de potasiu Hidroxid de calciu Hidroxid de magneziu Hidroxid de bariu	uşor solubil - puţin higroscopic
Fluorură de calciu Clorură de calciu Fluorură de magneziu Fluorură de aluminiu Fluorură de zinc Fluorură de fier Sulfat de magneziu*) Sulfat de mangan Sulfat de zinc Sulfat de fier*) Azotat de amoniu*) Fosfaţi primari Fosfat secundar de sodiu Hidroxid de sodiu*) Hidroxid de potasiu*)	uşor solubil - higroscopic
*) Solide cu agresivitate ridicată faţă de beton."

e) După anexa N la standardul SR 13510:2006 „Beton. Partea 1: Specificaţie, performanţă, producţie şi conformitate. Document naţional de aplicare a SR EN 206-1:2002" se introduce o nouă anexă, anexa O (normativă), cu următorul cuprins:

„ANEXA O

(normativă)

Cerinţe minime privind calificarea şi experienţa profesională ale responsabilului pentru controlul producţiei

Responsabilul pentru controlul producţiei va avea cunoştinţele necesare în domeniul producerii betonului şi al standardelor specifice materialelor componente şi betonului pentru a putea asigura controlul producţiei în ceea ce priveşte: a) materialele componente, inclusiv selectarea acestora: - recepţionarea, depozitarea şi gospodărirea materialelor componente: agregate, ciment, aditivi, apă (când nu se utilizează o sursă de apă potabilă), în vederea asigurării caracteristicilor calitative impuse;

-  aplicarea, după caz, a măsurilor ce se impun pentru pregătirea agregatelor: sortare, spălare, încălzirea sau răcirea componenţilor betonului;

b) proiectarea şi producerea betonului;

-  respectarea caracteristicilor sortimentului de beton comandat;

c) inspecţiile, încercările şi utilizarea rezultatelor acestora pentru materialele componente, pentru betonul proaspăt şi întărit şi pentru echipamente;

d) inspecţia echipamentului de transport al betonului proaspăt;

- efectuarea, în condiţii corespunzătoare, a transportului betonului;

e) procedurile privind evaluarea conformităţii. Responsabilul pentru controlul producţiei trebuie să fie absolvent de studii superioare în domeniul construcţiilor sau materialelor de construcţii. In cazul staţiilor de betoane de capacitate sub 35 m3/oră, se poate accepta şi o pregătire profesională de maistru/tehnician constructor. Experienţa profesională în producerea betonului va fi de minimum 3 ani pentru maistru/tehnician şi de minimum 2 ani pentru inginer/inginer colegiu (subinginer)."