ORDIN Nr. 285 din 19
aprilie 2002
pentru aprobarea Normelor privind radioprotectia persoanelor in cazul
expunerilor medicale la radiatii ionizante*)
ACT EMIS DE: MINISTERUL SANATATII
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 446 din 25 iunie 2002
*) Ordinul nr. 285/79/2002 a fost publicat in Monitorul Oficial al
Romaniei, Partea I, nr. 446 din 25 iunie 2002 si este reprodus si in acest
numar bis.
Ministrul sanatatii si familiei si presedintele Comisiei Nationale pentru
Controlul Activitatilor Nucleare,
avand in vedere prevederile:
- art. 5 din Legea nr. 111/1996 privind desfasurarea in siguranta a
activitatilor nucleare, cu modificarile ulterioare;
- art. 12 din Legea nr. 100/1998 privind asistenta de sanatate publica,
in temeiul:
- Hotararii Guvernului nr. 22/2001 privind organizarea si functionarea
Ministerului Sanatatii si Familiei, cu modificarile si completarile ulterioare;
- Hotararii Guvernului nr. 17/2001 privind organizarea si functionarea
Ministerului Apelor si Protectiei Mediului, cu modificarile si completarile
ulterioare,
vazand referatele de aprobare nr. DB 4.212 din 19 aprilie 2002 al Directiei
generale de sanatate publica din cadrul Ministerului Sanatatii si Familiei si
nr. 41.555 din 4 martie 2002 al Directiei aplicatii surse cu radiatii ionizante
din cadrul Comisiei Nationale pentru Controlul Activitatilor Nucleare,
emit urmatorul ordin:
ART. 1
Se aproba Normele privind radioprotectia persoanelor in cazul expunerilor
medicale la radiatii ionizante, prevazute in anexa care face parte integranta
din prezentul ordin.
ART. 2
Prezentul ordin intra in vigoare la data de 1 ianuarie 2003 si se publica
in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.
ART. 3
Ministerul Sanatatii si Familiei, prin Directia generala de sanatate
publica, Directia generala de asistenta medicala, programe si servicii medicale
integrate, Directia farmaceutica, Directia generala de resurse umane si
Directia generala a bugetului, si Comisia Nationala pentru Controlul
Activitatilor Nucleare, prin Directia securitate nucleara, Directia asigurarea
calitatii si autorizare operatori, Directia aplicatii surse cu radiatii
ionizante, Directia supraveghere CNE Cernavoda, Directia dezvoltare si resurse
si serviciile independente, vor aduce la indeplinire prevederile prezentului
ordin.
Ministrul sanatatii si familiei,
Daniela Bartos
Presedintele Comisiei Nationale
pentru Controlul Activitatilor Nucleare,
Lucian Biro,
secretar de stat
ANEXA 1*)
*) Anexa este reprodusa in facsimil.
NORME PRIVIND RADIOPROTECTIA PERSOANELOR IN CAZUL EXPUNERILOR MEDICALE LA
RADIATII IONIZANTE
ART. 1
Domeniu si scop
1. Prezentele norme completeaza Normele Fundamentale de Securitate
Radiologica si stabilesc principiile generale de radioprotectie a persoanelor
supuse expunerii la radiatii ionizante definite in alin. 2 si alin. 3.
2. Aceste norme se aplica urmatoarelor expuneri medicale la radiatii
ionizante:
(a) expunerea pacientilor ca parte a propriului lor diagnostic sau
tratament medical;
(b) expunerea in cadrul supravegherii medicale a persoanelor expuse
profesional;
(c) expunerea persoanelor in cadrul programelor de depistare medicala a
unor maladii (screening);
(d) expunerea persoanelor sanatoase sau a pacientilor care participa
voluntar la programele de cercetare medicala sau biomedicala, de diagnostic sau
de terapie;
(e) expunerea persoanelor in cadrul procedurilor medico-legale.
3. Normele se aplica, de asemenea, expunerii la radiatii ionizante a
persoanelor in cunostinta de cauza si care doresc sa ajute (in afara profesiei
acestora) la sprijinul si confortul persoanelor care sunt supuse expunerii
medicale.
ART. 2
Definitii
Termenii si expresiile utilizate in prezentele norme sunt definite in
Normele Fundamentale de Securitate Radiologica si in anexa nr. 1.
ART. 3
Justificarea
1. Expunerea medicala la radiatii ionizante prevazuta in art. 1 alin. 2
trebuie sa prezinte un beneficiu net suficient, daca se compara beneficiile
totale potentiale terapeutice sau diagnostice pe care le produce, incluzand
beneficiile directe asupra sanatatii unei persoane individuale si beneficiile
asupra societatii, in raport cu detrimentul individual pe care expunerea il
poate cauza, luand in consideratie eficacitatea, beneficiile si riscurile
tehnicilor alternative disponibile avand acelasi obiectiv dar care nu implica
sau implica mai putina expunere la radiatii ionizante.
In particular:
(a) - toate tipurile noi de practici implicand expunerea medicala la
radiatii ionizante trebuie sa fie justificate inainte de a fi general adoptate,
- tipurile de practici existente care implica expunerea medicala la
radiatii ionizante pot fi revizuite ori de cate ori se dispune de informatii
noi si importante privind eficacitatea sau consecintele acestora.
(b) - toate expunerile medicale individuale la radiatii ionizante trebuie
sa fie justificate in prealabil tinand cont de obiectivele specifice ale
expunerii si de caracteristicile persoanei implicate.
- daca un tip de practica implicand o expunere medicala nu este justificata
in mod general, o expunere individuala determinata de acest tip poate fi
justificata in conditii particulare, fiind evaluata de la caz la caz.
- medicul ordonator si practicianul, trebuie sa caute, unde este posibil,
sa obtina informatiile anterioare de diagnostic sau medicale utile pentru
expunerea prevazuta la radiatii ionizante si sa ia in considerare aceste date
pentru a evita expunerea inutila la radiatii ionizante.
(c) - expunerile medicale la radiatii ionizante pentru cercetarea medicala
si biomedicala trebuie sa fie examinate de un comitet de etica, stabilit in
concordanta cu reglementarile specifice ale Ministerului Sanatatii si Familiei.
(d) - o atentie speciala trebuie acordata justificarii acelor expuneri
medicale la radiatii ionizante atunci cand nu exista un avantaj direct asupra
sanatatii persoanei supusa expunerii si in mod particular pentru expunerile
cerute din ratiuni medico-legale.
2. Expunerile la radiatii ionizante prevazute la art. 1 alin. 3 trebuie sa
prezinte un beneficiu net suficient, luand in considerare atat beneficiile
directe asupra sanatatii pacientului, avantajele persoanelor la care se refera
art. 1 alin. 3 cat si detrimentul pe care expunerea il poate cauza. Decizia
finala revine practicianului.
3. Daca o expunere la radiatii ionizante nu poate fi justificata, acesta va
fi interzisa.
ART. 4
Optimizarea
1. (a) Toate dozele datorate expunerilor medicale in scopuri radiologice,
cu exceptia procedurilor terapeutice la care se refera art. 1 alin. 2, trebuie
sa fie mentinute la un nivel cat mai redus, rezonabil posibil, pentru a permite
obtinerea informatiei diagnostice urmarite, luand in considerare factori
sociali si economici.
(b) Pentru toate expunerile medicale la radiatii ionizante ale persoanelor
in scopuri terapeutice, asa cum se mentioneaza in art. 1 alin. 2 lit. (a),
expunerile volumelor tinta trebuie sa fie planificate individual, luand in
consideratie ca dozele tesuturilor care nu sunt tinte trebuie sa fie mentinute
la un nivel cat mai redus, rezonabil posibil, in concordanta cu scopul
radioterapeutic intentionat al expunerii.
2. (a) In examinarile de radiodiagnostic la care se face referire in art. 1
alin. 2 lit. (a), lit. (b), lit. (c) si lit. (e), nu se vor depasi, de regula,
nivelurile de referinta in diagnostic stabilite in anexa nr. 2.
(b) Nivelurile de referinta stabilite la lit. (a) a prezentului alineat se
vor revizui ori de cate ori este cazul, tinand cont de evolutia cunostintelor
si de nivelurile de referinta in diagnostic stabilite in Comisia Europeana.
(c) Pentru fiecare proiect de cercetare medicala sau biomedicala, mentionat
in art. 1 alin. 2 lit. (d) se va asigura ca:
- persoanele implicate participa voluntar;
- aceste persoane sunt informate despre riscurile acestei expuneri;
- s-a stabilit o constrangere de doza pentru persoanele pentru care nu se
asteapta un beneficiu medical direct de la aceasta expunere;
- in cazul pacientilor care accepta voluntar sa se supuna unei practici
terapeutice sau de diagnostic experimentale si care asteapta sa primeasca un
beneficiu terapeutic sau de diagnostic de la aceasta practica, s-au stabilit
niveluri tinta de doza pe baza individuala de catre practician si/sau medicul
ordonator.
(d) O atentie speciala se acorda, inclusiv tipurilor de proceduri, pentru a
mentine doza provenind de la expunerile medico-legale mentionate in art. 1
alin. 2 lit. (e) la un nivel cat mai redus, rezonabil posibil de realizat.
3. Procesul de optimizare implica alegerea echipamentului, a aspectelor
practice, obtinerea unei informatii de diagnostic adecvate sau a unui rezultat
terapeutic adecvat, asigurarea calitatii incluzand controlul calitatii si
stabilirea si evaluarea dozelor sau a activitatilor administrate pacientului,
tinand cont de factori economici si sociali.
4. (a) Se stabilesc in anexa nr. 3 punctul I, constrangeri de doza pentru
expunerile mentionate in art. 1 alin. 3 pentru persoanele care, in cunostinta
de cauza si voluntar, asigura sprijinul si confortul persoanelor care sunt
supuse diagnosticarii sau tratamentului medical, dupa caz.
(b) Se stabilesc in anexa nr. 3 punctul II recomandari specifice pentru
expunerile mentionate in art. 1 alin. 3.
(c) In cazul unui pacient supus unui tratament sau diagnosticarii cu
radionuclizi, practicianul sau utilizatorul instalatiei radiologice va inmana
pacientului sau apartinatorului sau insotitorului legal al acestuia
instructiuni scrise, in scopul de a restrange dozele persoanelor care vin in contact
cu pacientul, la un nivel cat mai redus, posibil si va furniza informatii
privind riscurile expunerii la radiatii ionizante.
Aceste instructiuni vor fi inmanate inainte de parasirea spitalului, a
clinicii sau institutiei similare.
ART. 5
Responsabilitati
1. Atat medicul ordonator cat si practicianul trebuie sa fie implicati in
procesul de justificare la un nivel corespunzator, conform competentelor
stabilite de Ministerul Sanatatii si Familiei.
2. Orice expunere mentionata in art. 1 alin. 2 este efectuata sub
responsabilitatea medicala a unui practician, asa cum este specificat in
reglementarile Ministerului Sanatatii si Familiei.
3. Aspectele practice pentru o procedura, sau pentru o parte din ea, pot fi
delegate dupa caz, de catre utilizatorul instalatiei sau de catre practician,
uneia sau mai multor persoane, abilitate in acest scop, intr-un domeniu de
specializare recunoscut.
4. In cazul examinarilor medico-legale se vor respecta procedurile
stabilite prin reglementarile Ministerului Sanatatii si Familiei.
ART. 6
Proceduri
1. Pentru fiecare tip de practica radiologica si pentru fiecare echipament
trebuie sa fie stabilite protocoale scrise.
2. Recomandarile continand criteriile de prescriere pentru expunerile in
scopuri medicale cuprinzand dozele de iradiere, stabilite prin reglementarile
specifice ale Ministerului Sanatatii si Familiei, trebuie cunoscute de medicul
ordonator al expunerii in scopuri medicale.
3. (a) Pentru practicile radioterapeutice este obligatorie implicarea unui
expert in fizica medicala.
(b) In practicile curente de medicina nucleara terapeutice si in practicile
de medicina nucleara de diagnostic trebuie sa fie disponibil un expert in
fizica medicala.
(c) Pentru alte practici radiologice trebuie sa fie implicat un expert in
fizica medicala, dupa caz, pentru consultarea in procesul de optimizare
incluzand dozimetria pacientului, asigurarea si controlul calitatii, si
acordarea, in caz de necesitate, a avizului in materie de protectie contra
radiatiei in cadrul expunerilor in scopuri medicale.
4. Auditurile clinice trebuie sa se desfasoare in conformitate cu
reglementarile specifice ale Ministerului Sanatatii si Familiei.
5. Anual, Directiile de Sanatate Publica judetene si a municipiului
Bucuresti vor evalua cazurile de depasire cu regularitate a nivelurilor de
referinta in diagnostic si masurile corective luate in aceste cazuri, informand
autoritatile competente.
ART. 7
Pregatirea
1. (a) Se va asigura ca practicienii si acele persoane mentionate in art. 5
alin. 3 si art. 6 alin. 3 au o pregatire practica si teoretica adecvata
scopului practicii radiologice si sunt competente in radioprotectie.
(b) Se stabilesc cerintele de scolarizare si pregatire in radioprotectie
din anexa nr. 4 ca obligatorii pentru personalul mentionat la lit. (a).
(c) In procedurile de recunoastere ale diplomelor, certificatelor sau a
calificarii oficiale corespunzatoare a acestora, Ministerul Sanatatii si
Familiei va tine cont si de pregatirea din anexa nr. 4.
2. Persoanele care urmeaza programe de pregatire relevante pot participa la
aspectele practice pentru procedurile mentionate in art. 5 alin. 3.
3. Se va asigura perfectionarea teoretica si practica continua dupa
obtinerea unei diplome si, in special in cazul utilizarii clinice de noi
tehnici, organizarea perfectionarii in raport cu aceste tehnici si cu cerintele
de radioprotectie relevante.
4. Se va asigura introducerea unui curs de radioprotectie in programele
(curriculum) de baza ale invatamantului medical si stomatologic.
ART. 8
Echipament
1. Autoritatile competente vor lua toate masurile pe care le considera
necesare pentru a evita proliferarea inutila a echipamentelor radiologice.
2. Autoritatile competente se asigura ca:
a) toate echipamentele radiologice sunt tinute sub stricta supraveghere din
punct de vedere al protectiei impotriva radiatiilor ionizante;
b) este disponibil un inventar la zi al echipamentelor radiologice pentru
fiecare tip de instalatie radiologica;
c) sunt implementate de catre utilizatorul instalatiei radiologice,
programe potrivite de asigurare a calitatii care includ si masurarile de
control al calitatii si evaluarile dozei pacientului si a activitatii
administrate;
d) sunt efectuate de catre unitatile autorizate conform legii, testele de
acceptare inainte de prima utilizare a echipamentului in scopuri clinice, si
apoi testele de performanta in mod regulat si dupa fiecare procedura de
intretinere importanta.
3. Utilizatorul instalatiei radiologice este obligat sa ia toate masurile
necesare pentru a remedia lipsurile sau defectiunile echipamentului radiologic.
4. a) Criteriile specifice de acceptabilitate pentru instalatiile
radiologice sunt stabilite in anexa nr. 5.
b) Echipamentele ce nu indeplinesc criteriile stabilite in anexa nr. 5 vor
fi scoase din serviciu daca nu pot fi luate masurile corective necesare
aducerii lor in parametrii stabiliti in anexa nr. 5.
5. In cazul fluoroscopiei, examinarile fara un intensificator de imagine
sau alte tehnici echivalente nu sunt justificate si in consecinta acestea sunt
interzise.
6. Examinarile fluoroscopice fara dispozitive de control al debitului dozei
nu sunt acceptate decat pe termen limitat si in conditii justificate.
7. Daca este folosit un nou echipament de radiodiagnostic, acesta trebuie
sa aiba, dupa caz, un dispozitiv care informeaza practicianul despre cantitatea
de radiatie produsa de catre echipament in timpul procedurii radiologice.
ART. 9
Practici speciale
1. Autoritatile competente vor veghea ca echipamentul radiologic si
accesoriile acestuia precum si practicile care sunt utilizate, sa fie adecvate,
in fiecare caz de expunere in scopuri medicale:
- a copiilor;
- ca parte a programelor de depistare medicala;
- implicand doze mari pentru pacient, ca la radiologia interventionala,
tomodensitometria sau radioterapia.
O atentie speciala trebuie acordata programelor de asigurare a calitatii
care includ si masurarile de control al calitatii si de evaluare a dozei sau a
activitatii administrate pacientului, asa cum este mentionat in art. 8, pentru
aceste practici.
2. Autoritatile competente trebuie sa se asigure ca practicienii si acele
persoane mentionate in art. 5 alin. 3 care efectueaza expunerile mentionate in
alin. 1 al prezentului articol au o specializare potrivita pentru aceste
practici radiologice asa cum este cerut prin art. 7 alin. 1 si 2.
ART. 10
Protectia speciala in timpul sarcinii si alaptarii
1. a) In cazul unei femei la varsta de procreere, medicul ordonator si
practicianul vor stabili, conform reglementarilor MSF, daca aceasta este
insarcinata sau daca alapteaza, si
(b) daca eventualitatea unei sarcini nu poate fi exclusa, depinzand de
tipul expunerii medicale la radiatii ionizante, in particular daca sunt
implicate regiunile pelvice sau abdominale, trebuie acordata o atentie speciala
justificarii, in special in caz de urgenta, si optimizarii expunerii medicale,
luand in consideratie atat expunerea viitoarei mame cat si a fatului.
2. In medicina nucleara, dupa tipul de examinare medicala sau de tratament,
in cazul femeilor care alapteaza, trebuie acordata o atentie speciala
justificarii, in particular in caz de urgenta, si optimizarii expunerii
medicale la radiatii ionizante, luand in consideratie atat expunerea viitoarei
mame cat si a fatului.
3. Fara a prejudicia prevederile alin. 1 si alin. 2, orice masura care
contribuie la o mai buna informare a femeilor la care face referire acest
articol poate fi utila, cum ar fi afisarea in locuri adecvate de materiale de
educatie sanitara specifica destinate publicului.
ART. 11
Expuneri potentiale
Autoritatile competente vor veghea ca sunt luate masurile rezonabile
posibile pentru a reduce probabilitatea si marimea dozelor accidentale sau
neintentionat primite de catre pacienti in cadrul practicilor radiologice,
luand in consideratie factorii economici si sociali.
In prevenirea accidentelor, accentul trebuie pus in principal pe
echipamentele si procedurile utilizate in radioterapie, dar de asemenea trebuie
acordata o anumita atentie si accidentelor susceptibile de a se produce cu
echipamentele de diagnostic.
Instructiunile de lucru si protocoalele scrise la care se refera art. 6
alin. 1 si programele de asigurare a calitatii la care se refera art. 8 alin. 2
si criteriul mentionat la art. 8 alin. 3 sunt de o importanta deosebita pentru
acest scop, fiind o conditie de autorizare a activitatilor nucleare respective
conform legii.
ART. 12
Estimarea dozelor primite de populatie
Directiile de Sanatate Publica trebuie sa asigure ca determinarea
distributiei dozelor individuale din expunerile medicale mentionate in art. 1
alin. 2, este realizata anual pentru populatie si pentru grupuri de referinta
relevante din populatie si comunicata autoritatilor competente, conform
reglementarilor specifice ale Ministerului Sanatatii si Familiei.
ART. 13
Inspectia
1. Autoritatile competente trebuie sa asigure un sistem de inspectie, asa
cum este definit in anexa nr. 1 (definitia inspectiei), privind aplicarea
prevederilor acestor norme.
2. Organele de inspectie ale autoritatilor competente cu sarcini de
inspectie conform alin. 1 sunt:
a) Laboratoarele de Igiena Radiatiilor din cadrul Directiilor de Sanatate
Publica judetene si a municipiului Bucuresti, in conformitate cu competentele
stabilite prin reglementarile legale in vigoare;
b) CNCAN, prin personalul de specialitate imputernicit de Presedintele
CNCAN, conform competentelor stabilite prin lege.
ART. 14
Dispozitii tranzitorii si finale
1. Interdictia utilizarii instalatiilor prevazute la art. 8 alin. 4 se
aplica incepand cu data de 31.12.2005.
2. Pana la aceeasi data se vor lua masurile corective necesare incadrarii
instalatiilor neconforme de la art. 8 alin. 3.
3. Cu data intrarii in vigoare a prezentelor norme se abroga orice
dispozitie a autoritatilor competente contrara prevederilor acesteia.
4. Anexele nr. 1 - 5 fac parte integranta din prezentele norme.
ANEXA 1
la norme
DEFINITII
a) Asigurarea calitatii
- ansamblul de operatii prevazute si sistematice necesare pentru a garanta
la un nivel de incredere satisfacator ca o instalatie, un sistem, o componenta
sau o procedura functioneaza suficient de bine in conformitate cu normele
aplicabile.
b) Aspecte practice:
- derularea fizica a oricarei expuneri la care se face referire in art. 1
alin. 2 si aspectele ce le implica, incluzand manuirea si utilizarea
echipamentului radiologic, evaluarea parametrilor tehnici si fizici precum si
dozele de radiatie, etalonarea si intretinerea echipamentului, pregatirea si
administrarea radiofarmaceuticelor si developarea filmelor.
c) Audit clinic
- o examinare sau o evaluare sistematica a procedurilor medicale
radiologice care are scopul sa imbunatateasca calitatea si rezultatul
ingrijirii pacientului, printr-o evaluare structurata prin care practicile
radiologice, procedurile si rezultatele sunt comparate fata de standardele de
referinta acceptate pentru procedurile radiologice medicale corecte, cu
modificarea practicilor acolo unde se impune si cu aplicarea de noi referinte
daca este necesar.
d) Autoritatea competenta, prin competentele acordate de lege:
1. Ministerul Sanatatii si Familiei, denumit in continuare MSF, privind
aspectele medicale;
2. Comisia Nationala pentru Controlul Activitatilor Nucleare, denumita in
continuare CNCAN, privind reglementarea, autorizarea si controlul activitatilor
nucleare.
e) Controlul calitatii
- este o parte din sistemul asigurarii calitatii; ansamblul de operatii
(programarea, coordonarea, implementarea) destinate mentinerii sau
imbunatatirii calitatii. El inglobeaza supravegherea, evaluarea si mentinerea
la nivelele cerute a tuturor caracteristicilor de performanta in exploatare ale
echipamentului care pot fi definite, masurate si controlate.
f) Depistare medicala (screening)
- o procedura de diagnosticare precoce, practicata prin intermediul unei
instalatii radiologice, asupra unor grupe de populatie supuse riscului
imbolnavirii.
g) Detriment individual
- efectele nocive observabile clinic care se manifesta la persoane sau la
descendentii acestora, a caror aparitie este imediata sau tardiva, situatie in
care aparitia este mai degraba probabila decat certa.
h) Doza pacientului
- doza pe care o primeste pacientul sau o alta persoana, care este supusa
unei expuneri medicale.
i) Dozimetria pacientului
- dozimetria referitoare la pacient sau la alte persoane supuse expunerii
medicale.
j) Expert in fizica medicala
- un expert in fizica sau tehnologia radiatiilor aplicata expunerilor
relevante domeniului de aplicare acestor norme, a carui pregatire si competenta
de a actiona este recunoscuta de autoritatile competente, si care, dupa caz,
actioneaza sau isi da avizul in dozimetria pacientului, in dezvoltarea si
utilizarea tehnicilor si echipamentelor complexe, in optimizare, in asigurarea
calitatii, incluzand controlul de calitate si in alte probleme legate de
radioprotectie privind expunerile relevante din domeniul de aplicare al acestor
norme.
k) Inspectie
- o investigatie efectuata de catre autoritatea competenta pentru a
verifica respectarea prevederilor de radioprotectie din normele aplicabile
pentru procedurile radiologice medicale, echipamentul utilizat sau instalatiile
radiologice.
l) Instalatie radiologica
- o structura continand echipamentul radiologic instalat si montat.
m) Medicul ordonator
- un medic sau alta persoana calificata medical care, in conformitate cu
reglementarile specifice ale MSF, are dreptul sa trimita un pacient pentru
expunere medicala la un practician.
n) Niveluri de referinta in diagnostic
- niveluri de doza in practicile medicale de radiodiagnostic sau, in cazul
radiofarmaceuticelor, niveluri de activitate, pentru examinarile tipice pe
grupe de pacienti cu dimensiuni standard sau fantome standard, pentru categorii
mari de tipuri de instalatii. Aceste niveluri nu trebuie sa fie depasite pentru
procedurile curente daca se aplica practici normale si corecte privind
performanta tehnica si diagnosticul.
o) Practician
- un medic, un stomatolog sau alta persoana calificata medical care este abilitata
sa-si asume responsabilitatea medicala pentru o expunere medicala individuala
in scopuri medicale, conform cu reglementarile MSF.
p) Procedura radiologica medicala
- orice procedura privind expunerea in scopuri medicale.
q) Proceduri medico-legale
- proceduri realizate in scopuri judiciare legale sau de asigurare.
r) Radiologic
- ceea ce se refera la procedurile radioterapeutice sau de radiodiagnostic,
radiologie interventionala sau alte metode radiologice de reperare si de ghidare.
s) Radiodiagnostic
- orice procedura radiologica medicala in vivo in scop de diagnostic.
t) Radioterapeutic
- care se refera la radioterapie, incluzand medicina nucleara in scopuri
terapeutice.
u) Responsabilitatea medicala
- responsabilitatea atribuita unui practician privind expunerile medicale
individuale, in principal privind: justificarea, optimizarea, evaluarea clinica
a rezultatului; cooperarea cu alti specialisti si alt personal, dupa caz, cu
privire la aspectele practice; obtinerea de informatii, daca este necesar,
despre examinarile anterioare; furnizarea informatiilor si/sau a
inregistrarilor radiologice existente catre alti practicieni si/sau medici
ordonatori, asa cum este cerut; informarea pacientilor si a altor persoane
implicate despre riscul radiatiilor ionizante, dupa caz.
v) Supravegherea medicala profesionala
- supravegherea starii de sanatate a personalului expus profesional la
radiatii ionizante, conform reglementarilor MSF.
w) Utilizator
- orice persoana legal constituita care are responsabilitatea legala pentru
o instalatie radiologica data.
ANEXA 2
la norme
NIVELURI DE REFERINTA IN DIAGNOSTIC
conform seriei Radioprotectie a CE nr. 109/1999
I. Implementarea legala si aplicarea in practica a nivelurilor de referinta
in diagnostic (NRD)
1. NRD constituie un set de niveluri pentru o procedura standard, pentru
grupuri de pacienti cu dimensiuni standard sau pentru o fantoma standard si nu
pentru expuneri individuale si pentru pacienti individuali.
Tinand cont de aceasta, daca acest nivel este de regula depasit, trebuie
revizuite procedurile si/sau echipamentul si trebuie luate masuri corective,
dupa caz.
Daca se depaseste acest nivel nu inseamna ca examinarea este efectuata
necorespunzator si atingerea acestui nivel nu inseamna automat ca se desfasoara
o practica buna, deoarece imaginea poate avea o calitate necorespunzatoare.
Deoarece procedurile pentru examinari nu sunt identice, fiecare procedura
necesita propriul nivel de referinta in diagnostic (NRD).
2. In principiu, NRD sunt aplicabile pentru procedurile standard in toate
domeniile de radiologie, atat in radiodiagnostic cat si in medicina nucleara.
Totusi, ele sunt utile in mod particular in acele domenii unde trebuie
realizata o reducere considerabila a dozelor colective sau individuale, sau
unde reducerea dozei absorbite inseamna o reducere relativ mare a riscului:
- examinari frecvente, incluzand programele de depistare medicala
(screening);
- examinarile cu doza mare astfel ca tomografia computerizata si
procedurile care cer timpi mari de fluoroscopie, astfel ca radiologia
interventionala, si
- examinarile pacientilor mult mai radiosensibili, ca de exemplu copiii.
3. Dupa ce au fost stabilite NRD, doza pacientului trebuie sa fie evaluata
fie pe fantome standard, fie pe grupe de pacienti de dimensiuni standard, pe
echipamentul radiologic din fiecare camera al fiecarui laborator, in mod
periodic, in scopul de evaluari anuale pe termen lung si dupa fiecare schimbare
majora sau service.
4. Exista doua metode diferite de aplicare a NRD: folosind o fantoma sau
folosind pacienti.
Utilizarea fantomei prezinta cateva avantaje. In mod normal sunt suficiente
una sau doua expuneri pentru fiecare vizualizare, pentru fiecare tip de
examinare si pentru fiecare bucata de echipament radiologic. Totusi utilizarea
unei fantome este posibila numai daca:
- NRD sunt stabilite pentru o fantoma si tipul specific de fantoma este
disponibil pentru toate instalatiile radiologice, sau
- sunt disponibili factori de conversie de la fantoma la pacient.
5. Pentru anumite examinari numarul de pacienti disponibili intr-o perioada
relativ scurta este insuficient. In plus, pacientii pot diferi mult in
dimensiune si forma, astfel incat exista numai cativa "pacienti de
dimensiuni standard". Se mentioneaza ca exemplu NRD utilizate pentru
pacienti de dimensiuni standard cu grosimea AP a toracelui de 20 cm si o greutate
de 70 kg.
Se recomanda ca masuratorile sa fie realizate pe pacienti cu dimensiuni
standard sau pe pacienti cu dimensiuni apropiate de dimensiunile standard, de
preferinta cu o greutate medie de 70 +/- 3 kg. Pentru mamografie trebuie sa fie
utilizata o fantoma standard.
6. Din cauza numarului mic de pacienti cu dimensiuni standard se pot lua
toti pacientii disponibili in perioada de masuratori si se poate lua media
dozei ca rezultat pentru un pacient de dimensiuni standard. Aceasta va da
informatii rezonabile despre doza, cu conditia ca numarul pacientilor sa nu fie
prea mic: de exemplu un minimum de 10 pacienti. Deoarece forma si dimensiunile
persoanelor difera de la o populatie la alta, se poate evalua un domeniu tipic
de pacienti pe tara. Pentru a se utiliza NRD armonizate, factorii de corectie
trebuie sa fie evaluati si aplicati.
7. Daca dozele masurate pe un esantion de pacienti cu dimensiuni standard
sau pe o fantoma standard pentru o procedura standard depasesc de regula NRD
relevante, trebuie realizata o revizuire locala a procedurilor si a
echipamentului.
8. Aceste revizuiri legate de NRD vor cauza, in cele mai multe cazuri, o
reducere a dozelor in partea superioara a cozii curbei de reprezentare a
numarului de examinari si a dozelor acestora. Daca de exemplu, autoritatile
competente sau organismele profesionale stabilesc NRD la 75% sau oricare alt
procentaj din curba dozei pentru RX-diagnostic pentru o examinare particulara,
aceasta valoare trebuie sa descreasca in timp.
In plus, atat in RX-diagnostic cat si in medicina nucleara tehnicile noi si
procedurile imbunatatite pot influenta distributia dozei sau activitatea
administrata in oricare sens.
9. Asa cum s-a mentionat mai inainte, atingerea NRD nu inseamna intotdeauna
ca se realizeaza o buna practica. Asigurarea calitatii incluzand controlul
calitatii trebuie sa fie continuata chiar daca NRD nu este depasit si in mod
particular daca dozele sunt cu mult sub NRD.
10. Mai mult, doza nu este singurul aspect: verificarea constanta a calitatii
imaginii si procesul de auditare clinica vor optimiza sistemul.
11. NRD este de asemenea un instrument important pentru auditul clinic,
care poate furniza o baza pentru o evaluare retrospectiva si pentru recomandari
in a imbunatati procedurile.
II. Proceduri pentru stabilirea nivelurilor de referinta in diagnostic
12. NRD trebuie sa fie stabilite atat pentru RX-diagnostic cat si pentru
medicina nucleara, iar daca acestea sunt de regula depasite trebuie sa se
efectueze o investigatie si trebuie sa se ia masuri corective potrivite.
Din acest motiv, in RX-diagnostic acest nivel trebuie sa fie mai mare decat
valoarea medie a dozelor masurate pe pacient sau pe fantoma. Deoarece curba de
reprezentare a numarului de examinari si a dozelor acestora prezinta o coada
lunga, nivelul procentajului de 75% pare potrivit. Utilizarea acestui procentaj
este o prima aproximare practica pentru a identifica acele situatii cand este
urgent necesara o investigatie.
II.1 RX-diagnostic
13. NRD pentru RX-diagnostic trebuie sa se bazeze pe dozele masurate in
diferite tipuri de spitale, clinici si practici si nu numai pe spitalele bine
echipate. In tabelul 11.1 sunt date exemple de NRD care au fost deja utilizate
in mai multi ani in diferite state membre. Aceste valori reprezinta 75% din
dozele la suprafata de intrare masurate in cursul supravegherilor si testarilor
efectuate in 1991/1992 in diferite state membre. Tabelul II.2 da NRD exprimate
ca produs doza suprafata (PDS).
14. Asa cum s-a mai mentionat, deoarece pacientii si informatiile cerute
difera foarte mult, NRD sunt aplicabile numai pentru proceduri standard,
fantome standard sau grupuri de pacienti cu dimensiuni standard, si pentru
grupe specifice de copii deosebite prin varsta, dimensiuni si greutate.
15. NRD pot fi evaluate folosind dozele la suprafata de intrare, masurate
cu un detector termo-luminiscent (TLD) fixat pe corpul pacientului sau folosind
produsul doza suprafata, PDS (Gy cm^2).
PDS este mult mai practic deoarece:
- este inregistrata intreaga examinare;
- pozitia pacientului in fascicul este mai putin importanta decat ar fi in
cazul folosirii TLD, astfel incat masuratoarea nu interfera cu examinarea
pacientului, si
- pacientul nu este deranjat cu masuratorile.
Pentru tomografia computerizata, marimile potrivite pentru a fi utilizate
ca NRD sunt indicele de doza CT ponderat si produsul doza lungime.
16. De asemenea exista cateva dezavantaje in utilizarea PDS. Deoarece este
necesar sa se cunoasca doza absorbita in organ, trebuie sa existe o relatie
fixa intre PDS si doza absorbita. Totusi in anumite situatii nu este asa, in
special in pediatrie si fluoroscopia utilizata in cardiologie si in radiologia
interventionala. In pediatrie, unde sunt expuse suprafete mici, PDS poate fi
mic in timp ce doza absorbita este mare. Pe de alta parte, cand este expusa o
suprafata mare, PDS poate fi mare, dar doza absorbita mica. In plus, in
fluoroscopie dimensiunea campului este adeseori schimbata in cursul procedurii.
Totusi, dispozitivele necesare pentru a depasi aceste probleme nu sunt
disponibile pe scara larga, dar instrumentele de masura pentru PDS sunt, si
utilizarea PDS ca NRD este recomandata.
17. NRD sunt in mod particular utile pentru majoritatea examinarilor
uzuale, sau examinari care pot implica doze mari sau care sunt frecvent
efectuate, astfel ca:
- torace postero-anterio (PA) si lateral (LAT), radiografia dentara,
coloana vertebrala antero posterior (AP), lateral (LAT) si articulatia
lombo-sacrata, care determina doze relativ mari si care sunt frecvent
efectuate;
- mamografie: sanul este, relativ vorbind, un organ foarte radiosensibil si
in programele de depistare mamografia este efectuata pe persoanele sanatoase;
- irigoscopia, care este o examinare complexa care necesita mai multe
vizualizari si fluoroscopie;
- angiografia coronariana si cateva proceduri radiologice interventionale
(ex. angioplastia coronariana transluminala percutanata, care necesita timpi
lungi de fluoroscopie si deci determina doze mari);
- tipuri de examinari CT care determina doze mari (ex: craniu si continut,
torace, abdomen, coloana vertebrala si pelvis, generale).
18. Cand se stabilesc NRD pentru proceduri efectuate cu sisteme digitale
este important de amintit ca nivelul calitatii imaginii poate fi selectat de
catre utilizator sau setat automat de catre sistemul RX. In fiecare caz:
- nivelul selectat al calitatii imaginii trebuie sa fie justificat prin
cerintele clinice, altfel doza pacientului va creste fara justificare clinica;
- sistemul RX si softul de procesare al imaginii trebuie optimizate, daca
nu, doza pacientului va creste fara a se obtine un rezultat mai bun;
- deoarece imaginile digitalizate sunt foarte usor de obtinut, practicianul
trebuie sa fie constient de doza pacientului pe imagine si trebuie sa limiteze
numarul de imagini la ceea ce este strict necesar pentru diagnosticarea
pacientului particular.
19. Cand se efectueaza fluoroscopia, trebuie sa se constientizeze ca sistemul
de controlul automat al luminozitatii poate sa fi fost reglat la un nivel
crescut datorita deteriorarii lantului imagistic, ceea ce inseamna ca dozele
pacientului de la fluoroscopie pot fi anormal de mari.
Daca sunt efectuate examinari pentru care nu sunt disponibile NRD, este
recomandat sa se utilizeze pentru moment ca NRD un numar mediu de imagini si
timpul fluoroscopie mediu total.
20. Factorul uman este implicat. Dozele pot fi mari in mod inutil datorita
neatentiei, indiferentei sau a unei presiuni prea mari la lucru, desi uneori se
pot datora impotrivirii individuale in a accepta procedurile standard general
acceptate. NRD pot incuraja schimbari in procedurile de lucru, aratand ce este
posibil in alte departamente.
21. In tabelul II.1a sunt date dozele de referinta in RX-diagnostic in
pediatrie, pentru pacient in varsta de 5 ani, exprimate in doza la suprafata de
intrare pe pacient, pentru o singura expunere.
II.2 Medicina nucleara
22. In medicina nucleara de diagnostic, NRD sunt exprimate in activitati
administrate si nu ca doze absorbite.
23. Aceasta activitate administrata de referinta nu se bazeaza pe
procentajul de 75%, ci pe activitatea administrata necesara pentru o buna
imagine in timpul unei proceduri standard.
In procedurile standard de medicina nucleara de diagnostic, o camera gamma
sau alte echipamente cu functionare defectuoasa sunt factori care necesita o
activitate mai mare.
Un alt factor important care influenteaza activitatea administrata este
calitatea calibrarii dozei.
24. La fel ca in RX-diagnostic factorul uman joaca un anumit rol,
intervenind acele greseli facute datorita neatentiei, indiferentei sau
refuzului individual in a accepta procedurile standard general acceptate.
25. In afara de marimea utilizata, NRD in medicina nucleara difera prin
doua moduri de acelea din RX-diagnostic:
- NRD in medicina nucleara este un nivel ghid pentru activitatea
administrata. Este recomandat ca acest nivel de activitate sa fie administrat
pentru un anumit tip de examinare in situatii standard. (In RX-diagnostic, daca
NRD este de regula depasit, trebuie sa se efectueze o revizuire sau o
investigatie).
- In medicina nucleara, pentru o cantitate recomandata de activitate
administrata rezultatul poate fi slab. Aceasta indica faptul ca eficacitatea
camerelor gamma, calibrarea dozei sau procedurile utilizate de catre personal
trebuie sa fie verificate. (In RX-diagnostic, in mod normal, criteriul este o
imagine satisfacatoare. Totusi doza necesara pentru aceasta calitate a imaginii
poate fi prea mare si, in acest caz, echipamentul radiologic trebuie
verificat).
26. Acestea conduc la o diferenta majora intre sistemul nivelurilor de
referinta pentru RX-diagnostic si pentru medicina nucleara de diagnostic: pentru
RX-diagnostic NRD este un nivel care nu se asteapta sa fie depasit si doza in
procedurile standard trebuie sa fie sub acest nivel, in timp ce in medicina
nucleara, unde NRD de asemenea nu se asteapta sa fie depasit in procedurile
standard, NRD trebuie sa fie aproximat cat mai aproape posibil.
Tabelul 11.5 stabileste NRD in medicina nucleara: activitati administrate
(remarca generala: valorile sunt prezentate pentru adulti in situatii biologice
normale cu exceptia tiroidei reziduale si a cancerelor/metastazelor).
27. In medicina nucleara trebuie sa fie utilizata o valoare
"optima" pentru NRD, in loc de un procentaj; se stabileste un nivel
de referinta pentru administrarile de activitati ale radionuclizilor,
suficiente pentru a obtine informatia pentru grupuri standard de pacienti
(adulti si copii), bazate pe experienta organizatiilor profesionale.
28. Metodele recomandate in paragraful 27 sunt puncte de pornire. Chiar
daca se atinge NRD, practicienii trebuie sa fie incurajati sa obtina acelasi
rezultat bun, folosind activitati administrate mai mici, de exemplu schimband
procedurile sau echipamentul.
29. Pentru copii activitatea administrata trebuie sa fie o fractiune din
aceea pentru adulti. In practica aceasta se poate realiza dupa greutatea sau
varsta copilului. Daca se ia in considerare numai greutatea, activitatea
comparata cu cea a adultului administrata copiilor sub 10 ani, va duce la o
densitate mica de impulsuri per imagine, datorita masei relativ mai mare a
organului sau a timpului de retentie mai mic.
Grupul de lucru pentru pediatrie al Asociatiei Europene de Medicina
Nucleara a intocmit o lista a fractiunilor din activitatea adultului, (tabelul
II.3), care conduc la o aceeasi densitate de numarare ca si pentru un pacient
adult, desi doza efectiva este mai mare. Aceste fractiuni sunt potrivite pentru
cele mai multe examinari de medicina nucleara.
Ambele metode cer un minimum de activitate de 1/10 din activitatea
adultului, altfel timpii de vizualizare pot fi foarte lungi pentru copii si
poate fi dificil ca acestia sa fie tinuti nemiscati (vezi tabelul II.4).
30. In final activitatea administrata poate fi bazata pe varsta si aceasta
conduce la aproximativ aceleasi valori ca cele din tabelul II.3.
Tabelul II.1 Doze de referinta in RX-diagnostic, exprimate in doza la
suprafata de intrare pe pacient, pentru o singura expunere
________________________________________________________________________________
Radiografia Doza la suprafata de
intrare,
pentru o singura expunere
mGy*)
________________________________________________________________________________
Torace Postero Anterior (PA) 0,13
________________________________________________________________________________
Torace Lateral (LAT) 1,5
________________________________________________________________________________
Coloana vertebrala Antero Posterior (AP) 10
________________________________________________________________________________
Coloana vertebrala Lateral (LAT) 30
________________________________________________________________________________
Coloana vertebrala Jonctiunea Lombo Sacrala (JLS) 40
________________________________________________________________________________
San Cranio Caudal (CC) 10
________________________________________________________________________________
San Mediu Lateral Oblic (MLO) 10
________________________________________________________________________________
San Lateral (LAT) 10
________________________________________________________________________________
Pelvis Antero Posterior (AP) 10
________________________________________________________________________________
Craniu Postero Anterior (PA) 5
________________________________________________________________________________
Craniu Lateral (LAT) 3
________________________________________________________________________________
Tractul urinar
o radiografie simpla sau 10
inainte de administrarea substantei de contrast
________________________________________________________________________________
Tractul urinar 10
dupa administrarea substantei de contrast
________________________________________________________________________________
*) Criteriu pentru doza de radiatie a pacientului: Doza la suprafata de
intrare pentru pacienti cu dimensiuni standard este exprimata ca doza absorbita
in aer (mGy) in punctul de intersectie al axei fasciculului cu suprafata unui
pacient de dimensiuni standard (greutate a corpului de 70 kg sau grosimea
sanului comprimat de 5 cm), incluzand radiatia retroimprastiata.
Tabelul II.1a Doze de referinta in RX-diagnostic in pediatrie, pentru
pacient in varsta de 5 ani, exprimate in doza la suprafata de intrare pe
pacient, pentru o singura expunere
_______________________________________________________________________________
Radiografia Doza la suprafata de intrare,
pentru o singura expunere
microGy*)
________________________________________________________________________________
Torace Postero Anterior (PA) 100
_______________________________________________________________________________
Torace Antero Posterior (AP, pentru pacientii 100
necooperanti)
_______________________________________________________________________________
Torace Lateral (LAT) 200
_______________________________________________________________________________
Torace Antero Posterior (AP noi nascuti) 80
_______________________________________________________________________________
Craniu Postero Anterior/Antero Posterior (PA/AP) 1500
_______________________________________________________________________________
Craniu Lateral (LAT) 1000
_______________________________________________________________________________
Pelvis Antero Posterior (AP) 900
_______________________________________________________________________________
Pelvis Antero Posterior (AP sugari) 200
_______________________________________________________________________________
Abdomen (AP/PA cu fascicul vertical/orizontal) 1000
_______________________________________________________________________________
*) Criteriu pentru doza de radiatie a pacientului: Doza la suprafata de
intrare pentru pacienti cu dimensiuni standard este exprimata ca doza absorbita
in aer (microGy) in punctul de intersectie al axei fasciculului cu suprafata
unui pacient pediatric, incluzand radiatia retroimprastiata.
Tabelul II.2 Produsul doza suprafata pentru examinari totale
________________________________________________________________
Examinarea Doza de referinta
Produsul doza suprafata
EXAMINARE TOTALA
(Gy cm^2)
________________________________________________________________
NRPB, 1996 Nordic, 1996
Torace - 1
Pelvis - 4
Coloana vertebrala - 10
Urografie 40 20
Ex. gastric 25 25
Irigografie 60 50
________________________________________________________________
Tabelul II.3 Fractiune din activitatea administrata adultului pentru
diferite grupe de varsta ale copiilor recomandate de Grupul de lucru pentru
pediatrie al Asociatiei Europene de Medicina Nucleara
_________________________________________________________________
kg Fractiune din kg Fractiune din kg Fractiune din
activitatea activitatea activitatea
administrata administrata administrata
adultului adultului adultului
_________________________________________________________________
3 0,1 22 0,50 42 0,78
4 0,14 24 0,53 44 0,80
6 0,19 26 0,56 46 0,82
8 0,23 28 0,58 48 0,85
10 0,27 30 0,62 50 0,88
12 0,32 32 0,65 52 - 54 0,90
14 0,36 34 0,68 56 - 58 0,95
16 0,40 36 0,71 60 - 62 1,00
18 0,44 38 0,73 64 - 66
20 0,46 40 0,76 68
_________________________________________________________________
Tabelul II.4 Valori minime ale activitatilor administrate COPIILOR in MBq
_____________________________________________________________________________
Radiofarmaceuticul Activitatea minima
administrata pentru copii
MBq
_____________________________________________________________________________
Galiu-67 citrat 10
I-123 Amfetamina (creier) 18
I-123 Hipuran 10
I-123 Iod (tiroida) 3
I-123 MIBG 35
I-131 MIBG 35
Tc-99m albumina (cardiac) 80
Tc-99m coloid (ficat si splina) 15
Tc-99m coloid (maduva) 20
Tc-99m coloid (reflux gastric) 10
Tc-99m DTPA (rinichi) 20
Tc-99m DMSA 15
Tc-99m MDP (fosfonat) 40
Tc-99m splina (RBC hematii marcate denaturate) 20
Tc-99m HIDA (cai biliare) 20
Tc-99m HMPAO (creier) 100
Tc-99m HMPAO (WBC leucocite marcate) 40
Tc-99m MAA sau microsfere 10
Tc-99m MAG3 15
Tc-99m pertechnetat (cistografie izotopica directa) 20
Tc-99m pertechnetat (prima trecere) 80
Tc-99m pertechnetat (diverticul Meckel) 20
Tc-99m pertechnetat (tiroida) 10
Tc-99m RBC hematii marcate (blood pool) 80
_____________________________________________________________________________
Tabelul II.5 NRD in medicina nucleara: activitati administrate*)
______________________________________________________________________________
|Nr. | Organ | Tipul explorarii| Radiofarmaceutic | mSv
|Activitatea,|
|crt.| | | |(E)/100| MBq
|
| | | | | MBq |
|
|____|___________|_________________|______________________|_______|____________|
| 1.| Creier |Fuxul sanguin | - TC-99m-HMPAO | 1 | 750
|
| | |cerebral | - I-123-iofetamina | 32 | 185
|
| | | | (IMP) | |
|
| | | | - Tc-99m-ECD | 1 | 500
|
|____|___________|_________________|______________________|_______|____________|
| 2.| |Receptori | I-123-IBZM | | 185
|
| | |benzodiazepina | | |
|
|____|___________|_________________|______________________|_______|____________|
| 3.| |Receptori | I-123-iomazenil | | 185
|
| | |dopamina | | |
|
|____|___________|_________________|______________________|_______|____________|
| 4.| Tiroida |Captare si | - Tc-99m-pertechtenat| 1,3 | 80
|
| | |scintigrafie | - I-123-Nal | 15 | 20
|
|____|___________|_________________|______________________|_______|____________|
| 5.| |Cinetica si | - I-131-Nal | 1500 | 0,2
|
| | |scintigrafie | - I-123 | 15 | 2 |
| | |inainte de | | |
|
| | |terapia cu I-131 | | |
|
|____|___________|_________________|______________________|_______|____________|
| 6.| |Cancer | - I-131-Nal | 230 | 185
|
| | |rezidual | - I-123-Nal | 3,8 | 540
|
| | |tiroidian si | | |
|
| | |metastaze | | |
|
| | |(incorporare | | |
|
| | |presupusa 5%) | | |
|
|____|___________|_________________|______________________|_______|____________|
| 7.| Cord si |Perfuzie | - Tc-99m-sestamibi | 1,25 | 300
|
| | vase de |(scintigrafie | - Tc-99m-tetrofosmin | +/- 1 | 400
|
| | sange |miocardica sau | - TC-99m-coloid (HAS)| +/- 1 | (SPECT)
|
| | |SPECT) | | | 800
|
|____|___________|_________________|______________________|_______|____________|
| 8.| |Scintigrafie | Tc-99m-pirofosfat | 0,5 | 600
|
| | |miocardica | | |
|
|____|___________|_________________|______________________|_______|____________|
| 9.| |Functie/CAD | Tc-99m-pentetat | 1,15 | 800
|
|____|___________|_________________|______________________|_______|____________|
| 10.| |Functie | Tc-99m-RBC | 1 | 600
|
| | |ventriculara/ | | |
|
| | |echil. | | |
|
|____|___________|_________________|______________________|_______|____________|
| 11.| |Scintigrafie | TI-201-clorura | 22,5 | 200
|
| | |miocardica | | |
|
| | |viabilitate | | |
|
|____|___________|_________________|______________________|_______|____________|
| 12.| |Fleboscintigrafie| Tc-99m-MAA | | 80
|
|____|___________|_________________|______________________|_______|____________|
| 13.| |Tromboza | I-125-fibrinogen | 10 | 4
|
| | |venoasa | (test de incorporare)| |
|
| | |profunda | | |
|
|____|___________|_________________|______________________|_______|____________|
| 14.| Sange si |Maduva osoasa | Tc-99m-coloid | 1 | 400
|
| | sistem | | | |
|
| | imunitar | | | |
|
|____|___________|_________________|______________________|_______|____________|
| 15.| |Splina | Tc-99m RBC (hematii | 2 | 100
|
| | | | denaturate) | |
|
|____|___________|_________________|______________________|_______|____________|
| 16.| |Blood pool | Tc-99m RBC (hematii | +/- 1 | 800
|
| | |(volumul | marcate) | |
|
| | |sangelui) | | |
|
|____|___________|_________________|______________________|_______|____________|
| 17.| |Volum eritrocite | Cr-51 eritrocite | 37,5 | 0,8
|
| | | | marcate | |
|
|____|___________|_________________|______________________|_______|____________|
| 18.| |Volum plasmatic | I-125/131 HAS | 30 | 0,2
|
|____|___________|_________________|______________________|_______|____________|
| 19.| |Distributia | Fe-59-clorura | 1000 | 0,4
|
| | |fierului | | |
|
|____|___________|_________________|______________________|_______|____________|
| 20.| Schelet |Scintigrafie | Tc-99m-MDP/HDP | 0,5 | 600
|
| | |osoasa | | | SPECT:
|
| | | | | | 800
|
|____|___________|_________________|______________________|_______|____________|
| 21.| Detectarea|Scintigrafie cu | - In-11- marcat WBC | 45 | 20
|
| | de abcese,|leucocite marcate| - Tc-99m- marcat WBC | +/- 1 | 200
|
| | tumori | | | |
|
| | etc. | | | |
|
|____|___________|_________________|______________________|_______|____________|
| 22.| |Scintigrafie cu | Ga-67 citrat WB | 11,3 | 150
|
| | |galiu | plamani | |
|
|____|___________|_________________|______________________|_______|____________|
| 23.| |Detectare tumori | - I-131-MIGB | 20 | 20
|
| | |endocrine | - I-123-MIBG | 1,8 | 400
|
|____|___________|_________________|______________________|_______|____________|
| 24.| Plamani |perfuzie | Tc-99m-MAA planar sau| 1,25 | 100
|
| | | | SPEC | | 200
|
|____|___________|_________________|______________________|_______|____________|
| 25.| |Ventilatie | - Kr-81 m gaz | 0,003 | 6000
|
| | | | de obicei < 5 minute |
| |
| | | | - Tc-99m-aerosoli | +/- 1 | 1000
|
| | | | - Xe-133-gaz | 0,1 | 400
|
|____|___________|_________________|______________________|_______|____________|
| 26.| Tractul |Reflux gastric | Tc-99m-Sn-coloid | 2,25 | 40
|
| | gastro- | | | |
|
| | intestinal| | | | |
|____|___________|_________________|______________________|_______|____________|
| 27.| |Testul Schilling | Co-57-cianocob. | 250 | 0,1
|
| | | | Co-58-cianocob. | 500 |
|
|____|___________|_________________|______________________|_______|____________|
| 28.| |Diverticul Meckel| Tc-99m-pertechn. | 1,25 | 400
|
|____|___________|_________________|______________________|_______|____________|
| 29.| |Scintigrafie | Tc-99m-Sn/S/alb- | 1 | 80
|
| | |hepato splenica | coloid sau phytat | | SPECT
|
| | |(celule Kupffer) | | | 200
|
|____|___________|_________________|______________________|_______|____________|
| 30.| |Scintigrafie cai | Tc-99m- | 1,3 | 150
|
| | |biliare | HIDA/DISIDA/IODIDA | |
|
|____|___________|_________________|______________________|_______|____________|
| 31.| Rinichi |Functie | - I-125-IOT/IOH | 1 | 2
|
| | |renala/GFR | - I-125-DPTA | 0,67 | 300
|
| | | | - Cr-5-EDTA | 0,2 | 3
|
|____|___________|_________________|______________________|_______|____________|
| 32.| |Scintigrafie | Tc-succimer | 0,88 | 88
|
| | |statica | | | |
|____|___________|_________________|______________________|_______|____________|
| 33.| |Renografie/ | - Tc-DTPA | 0,67 | 300
|
| | |ERPF (flux | - Tc-MAG3 | 0,7 | 100
|
| | |plasmatic renal | - I-123-hipurat (IOH)| 1 | 20
|
| | |efectiv) | - I-131-IOH | |
|
| | | | - I-125-IOH | 1 | 2
|
|____|___________|_________________|______________________|_______|____________|
| 34.| |Cistografia | Tc-Na-pertechn. | 1,2 | 25
|
| | |isotopica directa| | |
|
|____|___________|_________________|______________________|_______|____________|
*) Remarca generala: valorile sunt prezentate pentru adulti in situatii
biologice normale cu exceptia tiroidei reziduale si a cancerelor/metastazelor.
ANEXA 3
la norme
CONSTRANGERI DE DOZA SI RECOMANDARI SPECIFICE
I. Constrangeri de doza pentru persoanele care in cunostinta de cauza si
voluntar asigura sprijinul si confortul persoanelor care sunt supuse, dupa caz,
diagnosticului sau tratamentului medical.
I. 1 Generalitati
1. Constrangerea de doza este o restrictie impusa dozelor ce ar putea fi
primite de o persoana de la o sursa data si reprezinta un instrument util in
procesul de optimizare al radioprotectiei.
Constrangerea de doza se bazeaza pe o evaluare prospectiva a dozelor,
folosind practici bine conduse sau rationamentul unui expert si nu este o
limita de doza.
2. Depasirea unei constrangeri de doza poate conduce la o revizuire sau la
o investigatie, dar nu reprezinta o violare a reglementarii.
3. Constrangerile de doza se bazeaza pe factorii de risc: riscul mediu nu
este o masura potrivita deoarece riscul nu continua pe toata durata vietii, dat
fiind ca acest tip de expunere se intampla o data sau de doua ori in viata unei
persoane. De aceea 5 mSv poate fi considerata o valoare utila de referinta,
conform Normelor fundamentale de securitate radiologica, in conditii speciale
le este permis persoanelor sa primeasca mai mult de 1 mSv intr-un singur an
numai daca media pe 5 ani nu depaseste 1 mSv).
4. Riscul real este dependent de varsta persoanei la data expunerii la
radiatii ionizante si deci trebuie aplicati factorii de risc dependenti de
varsta si nu o mediere pe toata durata vietii. Acesti factori de risc
dependenti de varsta sunt: pentru adulti media, pentru copii nenascuti si copii
pana la 10 ani riscul mai mare de trei ori decat media, iar pentru persoanele
mai in varsta riscul este de 3 sau 5 pana la de 10 ori mai mic decat media.
5. Limitele de doza nu sunt considerate ca valori de adoptat, ci ca un
cadru de referinta pentru acceptabilitatea unor anumite expuneri.
I.2 Grupuri de persoane
6. Se considera doua grupuri de persoane care pot asigura sprijinul si
confortul persoanelor care sunt supuse expunerii medicale:
a) Familia si prietenii apropiati (apartinatorul sau insotitorul legal).
Expunerea acestui grup poate fi justificata deoarece pentru aceste persoane se
poate considera beneficiu faptul ca pacientul este supus expunerii medicale.
b) In lipsa unei persoane din familie sau prietene (a unui apartinator sau
insotitor legal), se poate asigura sprijinul si confortul pacientului care este
supus expunerii medicale de catre o alta persoana. In general aceasta persoana
nu asigura sprijinul si confortul persoanelor care sunt supuse expunerii
medicale, in cunostinta de cauza si voluntar. Aceasta persoana nu se supune
prevederilor prezentei norme, dar aceasta persoana este acoperita de sistemul
de limitare al dozelor pentru populatie.
I.3 Constrangeri de doza recomandate
7. Constrangerile de doza pentru grupuri diferite de persoane sunt:
- Pentru adulti cu varsta intre 18 si 60 de ani, daca nu a existat deloc o
alta sursa de expunere, 5 mSv poate fi o valoare de referinta acceptabila
pentru constrangerea de doza.
- Pentru adulti in varsta de peste 60 de ani: 15 mSv.
- Pentru persoana mentionata la pct. 1.2 par. 6 lit. b) nu se aplica
constrangerea de doza, dar se aplica limita de doza.
II. Recomandari specifice
II.1 RX-diagnosticul si radiologia interventionala
8. Titularii de autorizatii trebuie sa aiba protocoale scrise privind
optimizarea masurilor de protectie pentru persoanele care sustin pacientii in
timpul examinarii radiologice a pacientilor foarte in varsta, in stare grava
sau minori.
9. Protocolul trebuie sa includa urmatoarele:
- metodele pentru evitarea expunerii persoanei care sustine pacientul, de
exemplu administrarea de sedative pacientului (in special pentru procedurile
care necesita timp indelungat astfel ca examinarile CT) si utilizarea
mijloacelor de fixare pentru pacientii copii;
- criteriile de autorizare a persoanelor care sustin astfel de pacienti, ca
de exemplu, prieteni si rude, cu conditia ca aceste persoane sa nu fie
insarcinate;
- o descriere a pozitionarii persoanei fata de tubul RX, si anume departe
de fasciculul direct, de exemplu in cazul unui copil stand pe genunchii mamei;
- tipul si grosimea echivalentului de plumb pentru imbracamintea de
protectie personala care trebuie utilizata, si anume manusi cu plumb sau ecrane
auxiliare care trebuie utilizate.
10. Titularul de autorizatie, prin aplicarea acestui protocol, trebuie sa
fie capabil sa demonstreze ca este putin probabil ca doza efectiva incasata de
persoana care sustine pacientul sa depaseasca constrangerea de doza stabilita
conform acestei anexe.
II.2 Medicina nucleara
11. Cele mai importante cai de expunere in cazul terapiei sunt iradierea
externa a persoanelor din imediata vecinatate a pacientului, incluzandu-le pe
acelea prezente la autopsii, la trasare, la priveghere sau la funeralii. In
plus, pentru terapia cu iod, contaminarea interna prin inhalarea aerosolilor cu
I131 exhalati de catre pacient, poate cauza o doza semnificativa.
12. In consecinta se impune o regula simpla de respectat: pastreaza
distanta!
13. In cazul in care pacientul moare la scurt timp dupa administrarea a
I-131 in scop terapeutic, pentru evitarea expunerii externe a persoanelor din
apropiere, este cel mai bine sa se ceara acordul unui expert acreditat si sa se
consulte familia despre intentiile acesteia. Daca familia doreste sa ia acasa
pacientul decedat, i se va permite aceasta numai dupa ce s-a scurs un anumit
timp, stabilit de expert.
14. In cazul copiilor cerintele sunt mult mai restrictive. Este important
de tinut copiii la distanta sau, daca aceasta nu este posibil ca in cazul
copiilor mici, acestia sunt lasati in grija prietenilor sau a bunicilor.
15. Se apreciaza ca nu exista riscuri atunci cand un copil mic isi
viziteaza un parinte tratat cu radiofarmaceutice, daca vizita este facuta cu
pastrarea unei distante corespunzatoare, este cat mai scurta si nu este
frecventa. Trebuie sa li se explice pacientilor ca aceste cerinte sunt in
interesul copiilor.
16. O recomandare importanta este ca perioada de respectare a cerintelor,
in cazul terapiei, trebuie extinsa la o saptamana, atunci cand sunt implicati
copii mici deoarece riscul pentru acest grup este mai mare.
17. Alaptarea trebuie sa fie oprita total, in cazul terapiei mamei.
18. Dupa un tratament cu radiofarmaceutice este recomandat ca pacienta in
varsta de procreere sa evite sarcina in urmatoarele 4 luni.
19. Cu privire la utilizarea grupului sanitar, a tacamurilor si a veselei,
scopul este de a evita contaminarea directa, altfel nu sunt necesare
instructiuni speciale, in cazul terapiei.
20. Chiar daca nu se aplica limite de doza, sunt necesare aceste
instructiuni deoarece se aplica principiul ALARA. Dozele in anumite situatii
pot fi atat de mari ca de exemplu 20 mSv (dormind in acelasi pat cu pacientul);
o asemenea doza nu se poate numi periculoasa dar este inacceptabil de mare.
21. O doza medie de 2 mSv este deja mare comparata cu alte surse, in
special daca doza maxima de la toate sursele este de numai 1 mSv. Deci
instructiunile bazate pe principiul ALARA nu sunt inutile, ele trebuiesc
respectate cu atentie.
22. Titularul de autorizatie trebuie sa asigure ca sustinatorii
pacientilor, vizitatorii, membrii familiei si toate persoanele care locuiesc in
aceeasi casa cu pacientul in cursul tratamentului cu radionuclizi (de exemplu
131^I pentru tiroidism si carcinom tiroidian, 89^Sr, 186^Re pentru calmarea
durerii) primesc instructiuni scrise suficiente (privind timpul in vecinatatea
pacientului si distanta fata de acesta) astfel incat acestia nu depasesc
constrangerea de doza stabilita conform acestei anexe.
II.3 Brachiterapie
23. Titularul de autorizatie trebuie sa asigure ca sustinatorii
pacientilor, vizitatorii, membrii familiei, in cursul tratamentului cu
radionuclizi primesc instructiuni scrise suficiente (privind timpul si
vecinatatea cu pacientul) astfel incat acestia nu depasesc constrangerea de
doza stabilita conform acestei anexe.
ANEXA 4
la norme
CERINTE DE SCOLARIZARE SI PREGATIRE IN RADIOPROTECTIE PENTRU EXPUNERILE
MEDICALE
I. Introducere
1. Prezentele cerinte de scolarizare si pregatire in radioprotectie pentru
expunerile medicale sunt stabilite in conformitate cu Recomandarile Comisiei
Europene, Seria Radioprotectie nr. 116/2000.
2. Toate persoanele cu responsabilitate in expunerile medicale necesita
pregatire in radioprotectie. Au fost identificate urmatoarele categorii de
profesiuni:
2.1 Medici specialisti in radiodiagnostic si imagistica medicala;
2.2 Medici specialisti in medicina nucleara;
2.3 Medici specialisti in radioterapie;
2.4 Medici specialisti in cardiologie;
2.5 Alti medici care utilizeaza sisteme RX (in special sisteme
fluoroscopice), de exemplu medici specialisti in urologie, medici de chirurgie
vasculara, medici specialisti in ortopedie - traumatologie etc.
2.6 Medici stomatologi si dentisti;
2.7 Medici specialisti pediatri;
2.8 Tehnicieni radiologi;
2.9 Asistenti medicali radiologie;
2.10 Tehnicieni care efectueaza controlul calitatii la instalatiile
radiologice;
2.11 Fizicieni medicali;
2.12 Ingineri si tehnicieni de intretinere ai instalatiilor radiologice;
2.13 Chiropractori.
II. Programele de pregatire in radioprotectie
3. Se stabileste o lista de tematici care trebuie inclusa in programele de
pregatire in radioprotectie pentru fiecare categorie de profesiuni. Programul
de pregatire in radioprotectie in radiodiagnostic trebuie sa cuprinda
urmatoarele domenii de pregatire:
3.1 Structura atomului si interactia cu radiatia;
3.2 Marimi si unitati radiologice;
3.3 Caracteristicile fizice ale aparatelor cu radiatii X;
3.4 Principiile detectarii radiatiei;
3.5 Detectori utilizati in instalatiile de diagnostic;
3.6 Notiuni fundamentale de radiobiologie: celula, raspunsuri sistemice si
ale intregului organism;
3.7 Protectia impotriva radiatiilor. Criterii generale;
3.8 Radioprotectia operationala;
3.9 Aspecte generale ale radioprotectiei in radiodiagnostic;
3.10 Aspecte particulare ale radioprotectiei pacientului si personalului;
3.11 Controlul de calitate si asigurarea calitatii;
3.12 Reglementari si standarde nationale si europene;
3.13 Pregatire practica.
De asemenea, programul de pregatire in radioprotectie in radiodiagnostic
trebuie sa cuprinda si alte tematici, cum ar fi:
- Efectele radiatiei;
- Definitia diferitilor termeni folositi pentru doza;
- Relatiile intre caracteristicile echipamentului si doza si calitatea
imaginii;
- Relatiile intre factorii de expunere si doza si calitatea imaginii;
- Conceptul de risc, riscul comparativ pentru diferite varste si perioada
de sarcina;
- Protocoale pentru supraexpuneri si accidente;
- Comunicarea clara la nivelul potrivit cu pacientul, personalul, cu
persoanele care ajuta la sprijinul si confortul pacientului si cu publicul;
- Niveluri de referinta in diagnostic.
4. Programul de pregatire in radioprotectie in radiologia interventionala
(RI) cere un al doilea nivel specific de pregatire in radioprotectie, pentru
urmatoarele domenii:
4.1 Sisteme cu radiatii X pentru RI;
4.2 Marimi dozimetrice specifice pentru RI;
4.3 Radiobiologie: riscurile in RI;
4.4 Protectia radiologica a pacientului si a personalului in RI;
4.5 Asigurarea calitatii in RI;
4.6 Reguli locale si internationale referitoare la RI;
4.7 Optimizarea procedurilor in RI.
5. Programul de pregatire in radioprotectie pentru radioterapie trebuie sa
includa si urmatoarele tematici:
5.1 Echipamentul de radioterapie - securitate si precizie;
5.2 Marimi geometrice si dozimetrice pentru precizia in radioterapie;
5.3 Radiobiologie si riscurile radiatiei;
5.4 Planificarea tratamentului cu radiatii pentru optimizarea eliberarii
dozei de radiatie;
5.5 Utilizarea optima si in siguranta a radionuclizilor in radioterapie;
5.6 Riscurile expunerii la radiatii la instalatiile de radioterapie.
6. Programul de pregatire in radioprotectie in medicina nucleara trebuie sa
cuprinda:
6.1 Natura radiatiilor ionizante si interactia acestora cu tesutul;
6.2 Efectele genetice si somatice si modul de evaluare a riscurilor
acestora;
6.3 Dozele pacientilor;
6.4 Asigurarea calitatii si controlul calitatii;
6.5 Limitarea dozei;
6.6 Sarcina si alaptarea;
6.7 Sursele deschise;
6.8 Organizarea radioprotectiei;
6.9 Responsabilitati statutare.
7. Medicii de medicina nucleara, printre alte subiecte, trebuie sa fie
familiarizati si sa aiba cunostinte de radioprotectie. Printre altele, medicii
de medicina nucleara trebuie sa aiba experienta practica in dozimetria
pacientului (atat in diagnostic cat si in terapie) si in radioprotectie
(decontaminare, dispunerea deseurilor radioactive, dozimetria personalului etc.).
Se recomanda 120 ore pentru a se aprecia o pregatire stiintifica de baza. De
asemenea, pregatirea practica trebuie adaugata la cursuri si controlata
oficial.
8. In plus, este evident ca tematicile care trebuie incluse in activitatile
de pregatire si nivelul de cunoastere a acestora trebuie adaptate pentru
diferitele specialitati (radiologie de diagnostic, radioterapie, cardiologie,
stomatologie etc.) si pentru tipurile diferite de lucru si responsabilitati
(doctori medici, fizicieni medicali, ingineri de intretinere, tehnicieni
radiologi, asistenti medicali etc.)
9. Ghidurile emise in cursul ultimilor ani in cadrul actiunilor de
radioprotectie ale Comisiei Europene cu privire la criteriile de calitate a
imaginii (EUR, 1996 a, b, c, d, e) sunt exemple bune de material de pregatire
pentru specialisti in radiodiagnostic, fizicienii medicali si tehnicienii
radiologi. De asemenea, Asociatia Americana a Fizicienilor Medicali a publicat
ghiduri relevante cu privire la pregatirea in fizica radiologica clinica pentru
rezidentii in radiodiagnostic si radioterapie (AAPM raport nr. 64, ianuarie
1999).
10. Tabelul IV.1 prezinta domeniile de pregatire si nivelurile de
cunoastere necesare pentru persoanele implicate in expunerile medicale.
Domeniile si nivelurile din tabelul IV.1. trebuie sa fie considerate ca
pregatirea de baza. Pentru anumite grupuri, se poate cere pregatire in plus
mult mai detaliata. Aplicarea practica a protectiei radiologice specifica
modalitatii trebuie sa fie inclusa in "protectia radiologica
operationala". Expertii in fizica medicala trebuie sa cunoasca, in plus
fata de domeniul fizica, toate domeniile de pregatire la cel mai inalt nivel si
toate aspectele relevante ale programelor de asigurare a calitatii.
11. Numarul de ore indicate in tabelul IV.1 trebuie sa fie considerate ca
fiind in plus la pregatirea de baza pentru medicii ordonatori si trebuie
incluse in diferite perioade de pregatire, in programele de baza pentru
rezidentiat si in cursuri speciale de pregatire.
12. Programele de pregatire trebuie sa includa in orice caz detaliile
procedurilor de urmat cand apar doze accidentale sau neintentionate la pacienti
in practicile radiologice.
13. Exercitiile practice si sesiunile practice trebuie sa fie incluse in
programele de pregatire in radioprotectie. O sesiune practica de minimum 1 - 2
ore la o instalatie clinica trebuie sa fie inclusa in cele mai simple programe
de pregatire, in timp ce 20 - 40% din timpul total al cursurilor mult mai
extinse trebuie sa fie dedicate exercitiilor practice.
14. Cursantii trebuie sa aiba o experienta precedenta in radioprotectia la
instalatiile medicale si in lucrul practic intr-un mediu clinic. Instalatiile
la care este asigurata o pregatire practica trebuie sa fie instalatii medicale
si nu numai laboratoare sau exercitii de simulare.
15. De asemenea pentru radiologia pediatrica, mamografia in programele de
depistare medicala si tomografia computerizata, se cere o pregatire specifica
in radioprotectie pentru radiologii si asistentii medicali implicati in aceste
examinari.
III. Radioprotectia pacientului pentru persoanele care urmeaza programe
practice de pregatire
16. Radioprotectia pacientului cere o atentie speciala in timpul pregatirii
rezidentilor si a asistentilor medicali. Trebuie aplicate cu grija criteriile
de justificare si de optimizare si toate procedurile trebuie sa fie realizate
sub responsabilitatea unui specialist cu experienta adecvata.
De asemenea, pot fi facute cateva recomandari specifice pentru planificarea
pregatirii practice in radioprotectie la instalatiile medicale (de exemplu:
sistemele cu radiatii X trebuie sa ramana in conditii de operare dupa programul
de pregatire). Daca pacientii sunt implicati trebuie sa fie selectate proceduri
simple cu doze mici; nu este permis sa se iradieze suplimentar pacientul numai
in scopuri de pregatire a personalului.
17. In cazul procedurilor cu doze mari de radiatii (proceduri
interventionale si unele de diagnostic vascular) trebuie realizat un control
strict al dozei pacientului pentru a garanta ca pacientul nu primeste doze
aditionale semnificative datorate pregatirii personalului. In radiologia
pediatrica, mamografia in programele de depistare medicala si tomografia
computerizata, de asemenea, nu trebuie administrate pacientului doze aditionale
semnificative datorita pregatirii personalului.
IV. Pregatirea si educatia continua dupa calificare si la implementarea de
noi tehnici
18. Pentru medici si fizicieni medicali se cere un minimum de 150 de ore de
educatie aprobata de categorie 1 si 2 la fiecare trei ani (de reinnoit intr-un
ciclu de trei ani), conform cu Standardul privind Educatia Medicala Continua
(EMC), stabilit de Colegiul American de Radiologie (ACR).
18.1 Categoria 1. Minimum de ore este de 60. Pot fi incluse rezidentiatele
si bursele pana la 50 de ore pe an.
18.2 Categoria 2. Numarul maxim de ore cerute este de 90. Activitati
acceptate: intalniri acceptate, prelegeri, expuneri de cursuri, studiul de
literatura medicala de specialitate, instruirea studentilor medicali in
problematici legate de radiologie, pregatirea si publicarea de lucrari
stiintifice, prezentarea de lucrari, cursuri sau de expozitii stiintifice,
utilizarea de materiale educationale asistate de computer, desemnate sa
optimizeze ingrijirea pacientului, revizuirea manuscriselor pentru reviste si
revizuirea rezumatelor pentru intalnirile stiintifice.
19. Trebuie sa fie inclusa o anumita pregatire directionata spre educatia
continua in radioprotectie (impreuna cu educatia practica, in particular la
instalarea unui nou echipament), extinderea depinzand de tipul de lucru. De
exemplu, un asistent, un medic specialist in radioterapie sau un fizician
medical vor avea nevoie de mai mult timp dedicat educarii continue in
radioprotectie decat un dentist.
20. Cand intr-un spital sau o clinica este introdus un nou echipament cu
radiatii, trebuie asigurata pregatirea specifica inainte de utilizarea clinica
a sistemului, si trebuie ceruta participarea inginerilor la furnizarea de catre
firma a sistemului.
Aceasta pregatire trebuie sa fie o parte a procesului de comisionare
(punere in functiune). Este important de considerat responsabilitatea
furnizorului pentru disponibilitatea instructiunilor inteligibile si complete in
limba locala.
21. Pentru persoanele nou angajate pentru utilizarea instalatiilor care
practica expuneri medicale, trebuie asigurata o pregatire specifica inainte ca
munca clinica sa inceapa. In plus, ori de cate ori este implementata o tehnica
noua intr-un centru, trebuie asigurata mai intai pregatirea personalului. In
acest caz pregatirea trebuie facuta la un alt centru cu experienta precedenta
in aceasta tehnica, luand in consideratie cele mentionate la pct. "III.
Recomandari privind radioprotectia pacientului pentru persoanele care urmeaza
programe practice de pregatire". In anumite cazuri, poate fi considerat un
anumit numar de examinari si/sau proceduri care trebuie sa fie efectuate sub
controlul unui medic cu experienta.
V. Cursul de radioprotectie in programa de baza a scolilor medicale si
dentare
22. Aceasta pregatire trebuie sa includa toate cunostintele de baza in
radioprotectie necesare medicului ordonator. Medicul ordonator trebuie sa fie
educat in aspectele de baza in radioprotectie in special in justificare si
optimizare. Aceasta pregatire de baza trebuie sa fie independenta de pregatirea
complementara primita cand un doctor devine practician.
23. Aceste cursuri trebuie sa aiba o orientare si un continut diferite
pentru studentii in medicina si stomatologi. In invatamantul medical,
subiectele principale trebuie sa fie aspectele generale ale protectiei
pacientului, astfel ca efectele biologice, justificarea expunerilor medicale,
analiza risc beneficiu, dozele tipice pe examinare etc., impreuna cu cateva
cunostinte de baza ale avantajelor si dezavantajelor utilizarii radiatiei
ionizante in medicina (incluzand informatia obiectiva despre deseurile
radioactive si managementul in siguranta al acestuia). Studentii in medicina nu
au nevoie de pregatire specifica in proiectarea si operarea instalatiilor
medicale necesare pentru radiodiagnostic, medicina nucleara si radioterapie.
Aceasta pregatire specifica in radioprotectie va face parte din programul lor
de pregatire ca rezidenti pentru a deveni specialisti.
24. Cazul invatamantului stomatologic este diferit. In plus fata de
aspectele mentionate pentru invatamantul medical, cursul de radioprotectie
trebuie de asemenea sa includa toata pregatirea specifica pentru operarea in
siguranta a sistemelor RX in scopuri de diagnostic, astfel ca principiile de
operare ale tubului RX, imagistica radiografica, procesarea filmului,
programele de asigurare a calitatii, controlul dozei pacientului si a expusilor
profesional etc.
25. Presupunand ca pregatirea de baza in fizica radiatiilor constituie o
parte a pregatirii preclinice (fizica medicala de baza sau echivalent), partea
generala a cursului recomandat de radioprotectie trebuie sa se concentreze pe
subiectele care se adreseaza protectiei pacientului. Un posibil rezumat poate
fi continutul ICRP 73, Protectia Radiologica si Securitatea in Medicina (ICRP,
1996).
25.1. Introducere;
25.2. Cuantificarea dozei de radiatii si riscuri (inclusiv efectele
radiatiei);
25.3. Reteaua de protectie radiologica;
25.4. Justificarea practicii;
25.5. Optimizarea protectiei;
25.6. Limite de doza individuale;
25.7. Metode practice de protectie;
25.8. Ghiduri operationale si niveluri de referinta;
25.9. Accidente si urgente;
25.10. Aranjamente institutionale.
26. Anumite sesiuni practice si seminarii trebuie sa fie focalizate pe
urmatoarele subiecte:
26.1. Justificarea expunerilor medicale pentru cateva diagnoze specifice
(recomandabilitatea unei simple radiografii sau CT; considerarea alternativelor
astfel ca de exemplu ultrasunetele sau rezonanta magnetica etc.);
26.2. Responsabilitatea medicului cu privire la expunerea medicala;
26.3. Niveluri diferite de risc in functie de varsta pacientului;
26.4. Niveluri diferite de doze pentru diferite tipuri de proceduri
(examinari de torace, abdomen si coloana vertebrala, CT, examinari de medicina
nucleara etc.);
26.5. Recomandari adresate pacientelor insarcinate sau care alapteaza care
necesita examinari medicale (cu radiatii X si cu radionuclizi);
26.6. Importanta nivelurilor de referinta in diagnostic in programele de
optimizare si in estimarea standard a riscului;
26.7. De ce si cum un spital produce deseuri radioactive si managementul in
siguranta al acestui tip de deseuri;
26.8. Exemple practice privind modul de informare a pacientilor (si
sustinatorii acestuia) despre riscurile expunerii medicale. Comparatie cu alte
tipuri de risc.
27. O parte din aceasta pregatire se poate contopi cu pregatirea de baza in
radiologie in timpul perioadei clinice. Aceasta trebuie sa aiba ca parte din
scopurile sale "sa explice radioprotectia de baza in lumina acestor
norme". Problema educarii radiologilor in radioprotectie este subiect
postuniversitar separat.
28. Un curs de radioprotectie de baza trebuie introdus si in scolile de
asistenti medicali.
29. Durata acestei pregatiri in radioprotectie trebuie sa fie intre 20 si
40 de ore, presupunand o cunoastere anterioara in fizica radiatiei. Un
procentaj de 20 - 30% din aceasta durata, trebuie sa constea in sesiuni
practice sau seminarii in care sa se analizeze cazurile tipice prezentate in
practica clinica.
30. Pregatirea in radioprotectie trebuie incurajata si trebuie acordata la
sfarsitul perioadei preclinice sau in timpul perioadei clinice.
A. Pregatirea specifica minima in radioprotectie in radiologia
interventionala
(1) Ca un exemplu de utilitate a obiectivelor educationale specifice in
prepararea activitatilor de pregatire, programele de pregatire trebuie sa
prezinte cateva tematici:
(2) Sisteme RX pentru radiologia interventionala.
2.1. A explica efectul unui filtru aditional mare (de exemplu filtre de
cupru) in fasciculele RX conventionale;
2.2. A explica operarea modurilor de emisie RX, continuu sau pulsatoriu;
2.3. A explica beneficiile tubului RX controlat de grila cand se utilizeaza
fascicule pulsatorii;
2.4. A explica "road mapping";
2.5. A explica integrarea temporala si beneficiile acesteia in calitatea
imaginii;
2.6. A analiza schimbarile in debitul dozei cand se variaza distanta de la
intensificatorul de imagine la pacient.
(3) Marimi dozimetrice specifice pentru radiologia interventionala.
3.1. A defini produsul doza - suprafata (PDS) si unitatile acestuia;
3.2. A defini doza la intrare si debitul dozei la intrare in fluoroscopie;
3.3. A discuta corelarea intre doza la suprafata si produsul doza -
suprafata;
3.4. A discuta relatia intre produsul doza - suprafata si doza efectiva;
3.5. A corela doza la intrarea in pacient cu doza la suprafata de iesire si
doza la suprafata de intrare in intensificator.
(4) Riscurile radiologice in radiologia interventionala.
4.1. A descrie efectele deterministice care se pot observa in radiologia
interventionala;
4.2. A analiza riscurile de inducere a efectelor deterministice ca functie
de dozele la suprafata primite de catre pacient;
4.3. A analiza relatia intre dozele primite si efectele deterministice la
cristalinul ochiului;
4.4. A fi constient de intervalele de timp probabile dintre iradiere si
aparitia diferitelor efecte deterministice, urmarirea ceruta si controlul
pacientilor;
4.5. A analiza riscurile stochastice in procedurile interventionale si
dependenta acestora de varsta.
(5) Protectia radiologica a personalului in radiologia interventionala.
5.1. A comenta factorii cei mai importanti care influenteaza dozele
personalului expus profesional in laboratoarele RI;
5.2. A analiza influenta pozitionarii bratului C cu RX asupra dozelor
incasate de personalul expus profesional;
5.3. A analiza efectele utilizarii diferitelor moduri fluoroscopice asupra
dozelor incasate de personalul expus profesional;
5.4. A analiza efectele utilizarii protectiei personale (si anume: sorturi
cu plumb, manusi, ochelari, protectori de tiroida etc.);
5.5. A analiza beneficiile si inconvenientele utilizarii ecranelor
articulate suspendate pe tavan;
5.6. A intelege importanta localizarii potrivite a dozimetrului personal.
(6) Protectia radiologica a pacientilor in radiologia interventionala.
6.1. A analiza corelarea intre timpul de fluoroscopie si numarul de imagini
luate intr-o procedura, cu doza primita de pacient;
6.2. A discuta efectele distantei de la pata focala la piele si ale
distantei dintre pacient si intrarea in intensificatorul de imagine;
6.3. A analiza reducerile de doza realizabile prin modificarea vitezei
imaginii in achizitie digitala sau in achizitie cine;
6.4. A da exemple tipice de valori de doza la intrarea in pacient pe
imagine, in diferite proceduri;
6.5. A analiza efectul utilizarii diferitelor amplificari asupra dozei
pacientului;
6.6. A discuta parametri care trebuie inregistrati in istoricul pacientului
(sau cu referire la datele) privind dozele primite.
(7) Asigurarea calitatii (AC) in radiologia interventionala.
7.1. A discuta diferenta intre parametri care de obicei nu se degradeaza cu
timpul si acei parametri care ar putea cere un control periodic;
7.2. A discuta importanta stabilirii unor criterii simple de comparare a
dozelor pacientului sau a dozelor la intrarea in intensificator in diferite
situatii;
7.3. A nota importanta in programele AC a controlului periodic al dozei
pacientului si comparatia acestuia cu nivelurile de referinta ale dozei.
(8) Reguli locale si internationale pentru radiologia interventionala.
8.1 A discuta diferitele reglementari care se aplica la instalatiile RI;
8.2 A descrie recomandarile internationale pentru RI (WHO, IAEA, ICRP, EC
etc.);
8.3 A furniza informatii despre recomandarile internationale cu privire la
limitarile examinarilor cu doza mare.
(9) Optimizarea procedurilor in RI.
9.1 A nota importanta optimizarii procedurilor de radiologie interventionala;
9.2 A discuta importanta nivelurilor de referinta legate de doza
pacientului la nivel local, national si international;
9.3 A analiza importanta controlului periodic al dozei pacientului in
fiecare camera;
9.4 A discuta posibilitatea de utilizare a diferitelor orientari ale
bratului C in timpul procedurilor lungi in care pot fi atinse pragurile pentru
efectele deterministice;
9.5 A analiza importanta inregistrarii dozei distribuite fiecarui pacient.
B. Obiectivele educationale specifice minime pentru mamografie
(1) Sisteme de imagine si sisteme RX pentru mamografie.
1.1 A discuta efectele generatorului asupra calitatii si intensitatii
fasciculului RX (putere, forma undei etc.);
1.2 A analiza importanta puterii generatorului pentru timpii de expunere;
1.3 A descrie mai multe dimensiuni de pata focala pentru acelasi tub RX si
diferentele dintre puterea asociata cu fiecare dintre acestea;
1.4 A discuta dimensiunile petei focale de utilizat cu tehnicile conventionale
si tehnicile de marire;
1.5 A discuta caracteristicile fasciculului RX utilizat in mamografie;
1.6 A discuta efectul tipului de anod asupra calitatii si intensitatii
fasciculului RX;
1.7 A discuta efectul tipului de filtru asupra calitatii si intensitatii
fasciculului RX;
1.8 A descrie diferitele combinatii filtru/anod care sunt disponibile in
unitatile moderne de mamografie cu RX;
1.9 A explica utilizarea diferitelor combinatii anod/filtru depinzand de
caracteristicile sanului;
1.10 A descrie cei mai importanti parametri ai grilei (raportul grilei,
numarul liniilor grilei/cm, materialul dintre spatii si distanta la pata
focala);
1.11 A discuta utilizarea grilei si dependenta acesteia de dimensiunile
sanului si de compozitia sanului;
1.12 A descrie elementele de baza si performanta controlului automatic al
expunerii (AEC);
1.13 A discuta pozitia senzorului AEC in raport cu dimensiunile sanului;
1.14 A analiza problemele cele mai importante legate de utilizarea de
rutina a AEC;
1.15 A discuta efectele compresiei sanului asupra atenuarii fasciculului
RX;
1.16 A descrie parametrii filmului (baza + voal, contrastul, gradientul
mediu si latitudinea).
(2) Marimi dozimetrice specifice pentru mamografie
2.1 A defini kerma in aer la suprafata de intrare;
2.2 A defini retroimprastierea si factorul de retroimprastiere;
2.3 A defini doza la suprafata de intrare;
2.4 A defini doza medie glandulara;
2.5 A stabili relatia dintre kerma in aer la suprafata de intrare si doza
medie glandulara;
2.6 A descrie caracteristicile sanului care afecteaza relatia dintre kerma
in aer la suprafata de intrare si doza medie glandulara;
2.7 A descrie parametrii fasciculului RX care afecteaza relatia dintre kerma
in aer la suprafata de intrare si doza medie glandulara;
2.8 A explica metodele de estimare ale kermei in aer la suprafata de
intrare si ale dozei medie glandulara.
(3) Radiobiologie: riscurile in mamografie
3.1 A descrie cresterea efectelor stochastice in functie de doza medie
glandulara;
3.2 A discuta factorii propusi de catre ICRP-60 pentru efectele stochastice
la san (cancerele fatale si vindecabile);
3.3 A discuta cresterea dozei organului cu dimensiunea sanului si
compozitia sanului.
(4) Protectia radiologica a personalului expus profesional in mamografie.
4.1 A comenta cei mai importanti factori care influenteaza dozele
personalului la instalatiile de mamografie;
4.2 A analiza cateva valori tipice ale dozelor expusilor profesionali la
instalatiile de mamografie cu si fara ecrane de protectie;
4.3 A corela valorile dozelor expusilor profesional cu volumul de munca
(incarcarea) al personalului.
(5) Protectia radiologica a pacientilor in mamografie.
5.1 A analiza efectul echipamentului mamografie (generatorul, distanta pata
focala film, combinatia anod/filtru, debitul dozei etc.) asupra dozei
pacientului;
5.2 A analiza efectul tehnicii radiologice (kV, grila, tipul de
vizualizare, densitatea optica a filmului, timpul de expunere etc.) asupra
dozei primite de catre pacient;
5.3 A discuta efectul compresiei sanului asupra valorilor dozei;
5.4 A discuta influenta combinatiei film-folie asupra valorilor dozei;
5.5 A discuta influenta temperaturii developantului si a timpului extins de
developare asupra valorilor dozei;
5.6 A analiza valorile kermei in aer la suprafata de intrare si ale dozei
medie glandulara pentru un san mediu;
5.7 A analiza valorile de referinta pentru kerma in aer la suprafata de
intrare si doza medie glandulara;
5.8 A discuta reducerea potentiala a dozei in mamografia digitala.
(6) Calitatea imaginii in mamografie
6.1 A discuta cele mai relevante trasaturi ale imaginii mamografice prin
compararea cu imaginile radiologice obtinute cu alte tipuri de examinari;
6.2 A discuta efectele caracteristicilor echipamentului RX (generatorul,
distanta pata focala film, combinatia anod/filtru, dimensiunea petei focale
etc.) asupra calitatii imaginii mamografice;
6.3 A indrepta atentia asupra importantei "timpilor mici de
expunere";
6.4 A analiza efectul tehnicii radiologice (kV, grila, tip de vizualizare,
densitatea optica a filmului, compresia, pozitionarea pacientului etc.) asupra
calitatii imaginii;
6.5 A discuta influenta parametrilor filmului (contrast, gradient mediu,
latitudine) asupra calitatii imaginii;
6.6 A discuta influenta temperaturii de developare si a timpului extins de
procesare asupra calitatii imaginii;
6.7 A descrie diferitele metode de evaluare a calitatii imaginii;
6.8 A discuta limitarea valorilor propuse pentru parametri asociati cu
imaginea calitatii;
6.9 A remarca criteriile de calitate a imaginii pentru imaginile
mamografice clinice;
6.10 A discuta imbunatatirea potentiala in calitatea imaginii care se
obtine cu mamografia digitala.
(7) Asigurarea calitatii in mamografie.
7.1 A discuta diferenta dintre parametrii care de obicei nu se degradeaza
cu trecerea timpului si aceia cere se pot degrada si care cer un control
periodic;
7.2 A discuta cerintele aditionale de asigurare a calitatii pentru
programele de depistare medicala mamografice;
7.3 A analiza importanta controlului periodic pentru toate componentele
echipamentului RX;
7.4 A analiza importanta controlul periodic al procesorului;
7.5 A analiza importanta controlul periodic al sistemului film/folie;
7.6 A analiza importanta controlul periodic al negatoscopului;
7.7 A nota importanta in programele de AC a controlului periodic a dozei
pacientului si compararea acesteia cu valorile dozei de referinta;
7.8 A analiza importanta controlului periodic al calitatii imaginii;
7.9 A analiza importanta evaluarii periodice a calitatii imaginii bazate pe
criterii clinice.
(8) Reguli locale si internationale si recomandari privind mamografia.
8.1 A discuta recomandarile nationale si europene care se aplica la
instalatiile mamografice;
8.2 A discuta cateva exemple de programe de acreditare pentru mamografie;
8.3 A analiza continutul ghidurilor publicate de Comisia Europeana care se
aplica la mamografie.
(9) Optimizarea procedurii in mamografie.
9.1 A nota importanta optimizarii in mamografie;
9.2 A discuta importanta utilizarii valorilor dozelor de referinta la nivel
local, national si international;
9.3 A analiza importanta inregistrarii periodice a valorilor dozei si a
tehnicilor radiografice;
9.4 A remarca necesitatea pentru revizuirea frecventa a tolerantelor sau a
valorilor limita propuse in protocoale de control al calitatii.
C. Obiectivele educationale specifice minime pentru radiologia pediatrica
(1) Consideratii generale privind instalatia si echipamentul.
1.1 A justifica cerintele cu privire la puterea generatorului si relatia
acesteia cu necesitatea pentru timpi de expunere scurti (3 milisecunde);
1.2 A explica avantajul generatorilor de frecventa mare in relatie cu
precizia si reproductibilitatea expunerilor in pediatrie;
1.3 A discuta avantajele si limitele dispozitivelor de control automatic
ale expuneri in pediatrie;
1.4 A justifica cerintele tehnice specifice ale dispozitivelor de control
automatic al expuneri pentru pediatrie;
1.5 A explica ca selectarea manuala cu grija a factorilor de expunere, de
obicei, conduc la doze mai mici;
1.6 A explica aspectele de proiectare care trebuiesc considerate in
camerele pediatrice cu RX pentru imbunatatirea cooperarii cu copilul (pupitrul
de comanda prevazut cu o vizibilitate buna a pacientului etc.);
1.7 A discuta avantajele si limitarile combinatiilor film/folie rapide;
1.8 A discuta avantajele utilizarii de materiale cu absorbtie mica in
casete, mese etc.
1.9 A analiza imbunatatirea limitata a calitatii imaginii cand se
utilizeaza grila antiimprastiere in pediatrie si cresterea dozei la pacient;
1.10 A analiza cerintele tehnice specifice ale grilelor antiimprastiere in
pediatrie;
1.11 A explica ca grila antiimprastiere trebuie sa fie detasabila la
echipamentele pediatrice, in mod particular la sistemele fluoroscopice;
1.12 A explica avantajul utilizarii intensificatoarelor de imagine cu
factori mari de conversie pentru reducerea dozei pacientului la sistemele
fluoroscopice;
1.13 A justifica avantajul curbelor debitului dozei kV - mA pentru controlul
automatic al luminozitatii in sistemele fluoroscopice utilizate pentru
pediatrie;
1.14 A explica de ce este preferabil sa nu se utilizeze controlul automatic
al luminozitatii daca nu exista un dispozitiv automatic de intrerupere;
1.15 A discuta importanta utilizarii parametrilor radiografici tehnici
specifici pentru examinarile CT in pediatrie (mai putini mAs decat pentru
adulti, si kV mai putini in anumite cazuri);
1.16 A analiza problemele speciale ale utilizarii unitatilor mobile RX in
pediatrie;
1.17 A explica avantajele si dezavantajele unitatilor fluoroscopice cu
tubul RX sub masa si deasupra mesei, pentru pediatrie. A discuta avantajele si
rolul fluoroscopiei pulsatorii;
1.18 A compara echipamentul digital si conventional si rolul/utilizarea
tehnicii (frame grab) in imagistica digitala;
1.19 A discuta valoarea redarii cine (digitale) si a redarii video
(fluoroscopie digitala/conventionala) in examinarile in cadrul programelor de
depistare medicala;
1.20 A discuta rolul filtrarii aditionale a tubului.
(2) Reducerea expunerii
2.1 A analiza cele mai frecvente cauze de repetare a radiografierii in
pediatrie - analiza rebuturilor, auditul si feedbackul;
2.2 A discuta despre faptul ca imobilizarea pacientului poate anula
repetarea radiografierii;
2.3 A analiza diferitele dispozitive de imobilizare disponibile pentru
radiologia pediatrica pentru a face examinarea netraumatica. Rolul ajutoarelor
simple astfel ca hartie adeziva, pene din burete si saci de nisip;
2.4 A explica cum timpii scurti de expunere pot imbunatati calitatea
imaginii si reduce repetarea expunerii;
2.5 A explica inconvenienta utilizarii unitatilor mobile RX pentru
pediatrie si dificultatea de a obtine timpi scurti de expunere;
2.6 A explica importanta existentei asistentilor medicali cu pregatire
specifica in radiologia pediatrica;
2.7 A discuta importanta protectiei gonadelor in radiologia pediatrica si
necesitatea existentei echipamentelor de protectie pentru diferite dimensiuni si
tipuri;
2.8 A analiza importanta colimarii (in plus fata de colimarea de baza
corespunzatoare dimensiunii filmului) pentru pacientii pediatrici, in
particular protectia pentru solduri si dispozitivele de colimare laterala la
urmarirea scoliozei;
2.9 A discuta importanta pozitionarii si colimarii corecte, in mod
particular pentru a exclude gonadele din fasciculul direct;
2.10 A discuta importanta stabilirii cand fetele adolescente ar putea fi
insarcinate, cand se intentioneaza examinari abdominale;
2.11 A discuta utilizarea regulii de 10 si de 28 de zile la copii peste 12
ani sau mai tineri daca este relevant;
2.12 A discuta faptul ca miscarea este o problema mai mare la copii, care
poate cere ajustarea specifica a tehnicilor radiografice;
2.13 A discuta importanta unei relatii proprii consultative intre medicul
de referinta (ordonator) si radiolog. Rolul protocoalelor agreate si a cailor
de diagnosticare;
2.14 A discuta cateva exemple de examinari radiologice cu valoare chestionabila,
la copii (ca unele radiografii de torace de urmarire la pneumonii simple,
radiografii abdominale in cazul suspectarii constipatiei);
2.15 A explica ca repetarea unei examinari radiologice pediatrice trebuie
sa fie intotdeauna decisa de catre radiolog;
2.16 A discuta avantajul utilizarii proiectiilor potrivite pentru
minimizarea dozelor in tesuturile cu risc mare (atunci cand este posibil,
proiectiile postero-anterioare (PA) trebuie sa inlocuiasca proiectiile
antero-posterioare (AP) pentru examinarile coloanei vertebrale);
2.17 A discuta avantajul de a avea filtre aditionale disponibile pentru a
permite schimbarea acestora cu usurinta (trebuie sa fie disponibile filtre de 1
mm Al; 0,1 si 0,2 mm Cu);
2.18 A discuta valoarea de a avea camere dedicate pentru pediatrie sau
sesiuni complete dedicate pediatriei. O importanta uriasa in reducerea dozelor
in pediatrie, o are personalul experimentat care poate obtine increderea si
cooperarea cu copilul intr-un mod sigur si prietenos;
2.19 A discuta importanta de a avea criterii de referinta specifice, de
exemplu pentru leziunile la cap atunci cand incidenta leziunii este mica;
2.20 A discuta criteriile de referinta pentru toate examinarile RX la
copii, in special acelea care pot fi legate de varsta, de exemplu scaphoid
neosificat, la varsta de sub 6 ani, oase nazale cartilaginoase, la varsta de
sub 3 ani;
2.21 A discuta tehnicile cu kilovoltaj mare;
2.22 A explica valoarea utilizarii distantelor mari pata focala pacient;
2.23 A explica importanta utilizarii diafragmei fasciculului de lumina
pentru a aseza pacientul in pozitia corecta in locul ecranarii in timpul
procedurilor de fluoroscopie;
2.24 A discuta rolul auditului si al asigurarii calitatii in mentinerea sau
imbunatatirea calitatii si a dozei.
(3) Factorii de risc
3.1 A discuta faptul ca speranta mai mare de viata la copii inseamna un
potential mai mare pentru manifestarea unor efecte daunatoare posibile ale
radiatiilor;
3.2 A considera ca dozele de radiatie necesare pentru a examina copii
tineri, trebuie in general sa fie mai mici decat acelea necesare pentru a
examina adultii;
3.3 A explica ca, pentru inducerea cancerului la copii, factorul de risc
este intre de doua si de trei ori mai mare decat pentru adulti, cu sublinierea
dezvoltarii sanului si gonadelor si a distributiei mult mai intinse a maduvei
rosii osoase in scheletul care se dezvolta;
3.4 A discuta factorii de risc pentru efectele genetice la copii;
3.5 A compara factorii de risc la examinarea radiologica a copiilor cu alte
riscuri obisnuite ca de exemplu la calatoria pe caile aeriene sau cu masina;
3.6 A corela cu aparitia naturala a anomaliilor congenitale;
3.7 A corela cu incidenta naturala a cancerului.
(4) Dozimetria pacientului. Valorile dozei de referinta.
4.1 A explica dificultatile specifice la masurarea dozelor pacientului in
pediatrie;
4.2 A discuta tehnicile dozimetrice disponibile pentru dozimetria
pacientului in pediatrie;
4.3 A discuta faptul ca valorile dozei pacientului sunt legate de
dimensiunile pacientului;
4.4 A analiza cateva valori tipice ale dozei de referinta ale pacientului
in pediatrie si legatura acestora cu dimensiunile pacientului;
4.5 A analiza valorile dozei de referinta disponibile in pediatrie;
4.6 A discuta despre modul de utilizare a valorilor dozei de referinta in
radiologia pediatrica.
(5) Protectia personalului medical si a parintilor.
5.1 A analiza posibilitatea cooperarii parintilor, in cursul examinarii radiologice
a copiilor acestora si precautiile care trebuie luate;
5.2 A clarifica daca expunerea parintelui in aceasta situatie poate fi
considerata ca o expunere medicala, astfel incat trebuie aplicat criteriul de
optimizare;
5.3 A sublinia faptul ca parintii si persoanele care ajuta trebuie sa
cunoasca exact ceea ce li se cere;
5.4 A explica ca femeii insarcinate nu trebuie sa i se permita sa ajute in
timpul examinarilor pediatrice;
5.5 A explica importanta utilizarii sorturilor cu plumb si a manusilor cu
plumb (daca mainile sunt in campul de radiatii direct) in aceste situatii.
(6) Ghiduri europene si recomandari internationale.
6.1 A explica continutul ghidurilor europene privind criteriile de calitate
pentru imaginile radiografice pentru diagnostic in pediatrie;
6.2 A lua in consideratie existenta documentelor relevante publicate de
catre ICRP, NCRP si WHO cu privire la radioprotectia in radiologia pediatrica.
D. Addendum pentru medicina nucleara pediatrica
Cateva din obiectivele precedente, de asemenea, pot fi de interes pentru
specialisti care realizeaza proceduri pediatrice. Cateva din actiunile
aditionale propuse de catre EANM sunt urmatoarele:
(1) Consideratii generale
1.1 A explica importanta de a avea tehnicieni de medicina nucleara cu
pregatire specifica in radiologia pediatrica;
1.2 A discuta faptul ca miscarea este o problema mai mare la copii si
acesta poate cere ajustari specifice a tehnicilor de medicina nucleara;
1.3 A discuta importanta unei relatii proprii consultative intre medicul
ordonator si specialistul de medicina nucleara;
1.4 A explica ca repetitia unei examinari de medicina nucleara in pediatrie
trebuie intotdeauna decisa de catre specialistul de medicina nucleara.
(2) Factorii de risc
2.1 A compara factorii de risc pentru examinarile de medicina nucleara ale
copiilor, cu alte riscuri ca de exemplu calatoria pe cai aeriene sau cu
automobilul.
(3) Dozimetria pacientului. Valorile dozei de referinta.
3.1 A discuta cum se utilizeaza valorile dozei de referinta in medicina
nucleara pediatrica.
(4) Protectia personalului si a parintilor
4.1 A explica problema radioactivitatii in fluidele corpului uman, in
special in urina.
(5) Reducerea expunerii
5.1 A discuta cum se determina cantitatea de activitate care trebuie
administrata unui pacient pediatric;
5.2 A discuta cum se mareste eliminarea radiofarmaceuticelor in scopul de a
reduce expunerea.
E. Obiectivele educationale specifice minime pentru radioterapie
Practica radioterapiei cuprinde atat ingrijirea clinica a pacientilor cat
si aspectele tehnice ale radioterapiei. Beneficiile pentru pacienti care decurg
din radioterapie, depind de administrarea cu precizie a dozelor mari in tumoare
cu mentinerea la minimum a dozelor in tesuturile normale.
In plus fata de aspectele de radioprotectie din radioterapie centrate pe
pacient, de asemenea, trebuie luate masuri potrivite pentru a reduce cantitatea
de radiatie incasata de personal si de persoanele din populatie la un nivel cat
mai jos posibil de realizat.
In scopul de a realiza aceste obiective, pentru toate categoriile de
personal implicate in eliberarea radiatiei ionizante este necesara o pregatire
de baza generala. Societatea Europeana de Radiologie Terapeutica si Oncologie
are recomandari pentru fiecare curriculum de baza pentru disciplinele
implicate, si acest rezumat enumera elementele din acestea care se refera la
radioprotectie.
Este important de a accentua ca gradul de pregatire cerut va depinde de
nivelurile de cunoastere si pregatire ale diferitelor grupuri de profesii in
fizica, radiobiologie etc.
(1) Echipamentul de radioterapie - securitate si precizie.
1.1 A arata ca principiile de operare si detaliile constructive ale
generatoarelor RX de radioterapie, inclusiv ale capului de tratament, sunt
concepute pentru eliberarea in siguranta si cu precizie a radiatiei in volumul
tinta cu o doza de radiatie colaterala minima;
1.2 A discuta cum filtrarea si factorii care afecteaza caracteristicile
fasciculului determina doza de radiatie si in piele si in volumul tinta;
1.3 A discuta cum constructia unitatilor de cobalt 60 si metodele de
control in siguranta minimizeaza riscul accidentelor radiologice;
1.4 A descrie producerea radiatiilor X de mare energie in acceleratoarele
liniare si masurile de limitare a radiatiei X de fuga prin capul de iradiere;
1.5 A descrie aplicatorii RX, aplicatorii de electroni, colimatoarele
acceleratoarelor liniare conventionale, colimatoarelor multifoliare
("multi-leaf"), efectul colimatoarelor asupra dimensiunii penumbrei,
materiale de ecranare si doza dupa trecerea fasciculului prin materialele de
ecranare si relevanta restrictionarii dozei de radiatie in volumul tinta;
1.6 A descrie sistemele de control si de interconditionare ale
echipamentului si sistemele de selectare/confirmare si rolul lor in controlul
riscului;
1.7 A explica rolul masuratorilor la punerea in functiune (comisionare) si
verificarile de control al calitatii in determinarea preciziei dozei de
radiatie administrate pacientului;
1.8 A discuta calitatile echipamentului referitoare la informatia necesara
pentru a asigura administrarea precisa si sigura a radiatiei in volumul
iradiat;
1.9 A discuta importanta verificarii informatiilor pentru a asigura
administrarea sigura si precisa a radiatiei in volumul de tratament.
(2) Marimi geometrice si dozimetrice pentru precizia in radioterapie.
2.1 A discuta utilizarea curbelor dozelor procentuale (randamentele) in
profunzime, factorii de retroimprastiere si de imprastiere maxima, rapoartele
tesut fantoma, factorii standard de tesut si patratele echivalente in
determinarea dozei de radiatie eliberata unui pacient;
2.2 A discuta rolul geometriei fasciculului, marirea dimensiunilor si
penumbra fasciculului in determinarea extinderii campului de radiatie utilizat
pentru tratamentul unui pacient;
2.3 A explica definitia dimensiunii campului si utilizarea acestuia in
asigurarea acoperirii corecte a volumului tinta;
2.4 A explica variatia dozei in profunzime cu energia si a corela acesta de
alegerea optima a energiei in administrare a radiatiei unui pacient;
2.5 A explica trasaturile generale ale graficelor isodozelor si dependenta
acestora de FSD si de energie cu privire la asigurarea unei iradieri adecvate
si omogene a volumului tinta;
2.6 A descrie achizitia si utilizarea datelor de fascicul pentru
planificarea tratamentului in radioterapie si a analiza limitarile algoritmilor
folositi;
2.7 A explica protocoalele de calibrare si incertitudinile in procesul de
calibrare si a corela acestea cu incertitudinea generala a dozei de radiatie
administrate pacientului.
(3) Radiobiologia si riscurile radiatiei.
3.1 A discuta justificarea si utilizarea radioterapiei in boala maligna si
benigna;
3.2 A compara utilizarea terapiei cu fascicul extern cu brachiterapia in
tratamentul bolii si a discuta beneficiile relative ale ambelor modalitati
pentru pacient;
3.3 A lega raspunsul la radiatie la nivel molecular si celular, inclusiv
leziunile celulare si curbele de supravietuire celulara, de raspunsul
macroscopic al tesutului la radiatie;
3.4 A discuta raspunsul tumorilor si al tesutului normal la nivelurile
terapeutice ale radiatiei, incluzand dependenta de fractionare, de debitul
dozei, de radiosensibilitate, de reoxigenare;
3.5 A considera reactiile la radiatie - timpurii si tarzii;
3.6 A discuta rolul modelarii radiobiologice incluzand modelul liniar
patratic, in explicarea efectelor leziunilor produse tesuturilor de catre
radiatie;
3.7 A discuta raportul terapeutic si rolul acestuia in optimizarea dozei
administrata pacientului;
3.8 A discuta efectele radiatiei asupra embrionului si fatului, geneza
leucemiei si carcinogeneza, riscurile somatice si genetice pentru persoanele
expuse si pentru populatie;
3.9 A explica evaluarea eficacitatii radioterapiei si rolul acesteia in
justificarea tratamentului cu radiatie.
(4) Planificarea tratamentului cu radiatie pentru optimizarea administrarii
dozei de radiatie.
4.1 A descrie delimitarea volumelor de interes in conformitate cu ICRU 50
si ICRU 62 si rolul acestei delimitari in optimizarea tratamentului cu
radiatie;
4.2 A compara radioterapia isocentrica cu aceea cu SSD fixa, si a discuta
beneficiile celor doua metode;
4.3 A descrie modificarile fasciculului in cazul incidentei oblice, a
neomogenitatilor, a utilizarii filtrelor pana, a compensatorilor si efectele de
interfata in contextul obtinerii unei iradieri precise, omogene a volumului
tinta;
4.4 A discuta combinarea campurilor pentru a realiza o iradiere omogena a
volumului tinta;
4.5 A discuta cum elaborarea unui plan de tratament 3D (tridimensional) si
optimizarea pot fi utilizate pentru a limita expunerea la radiatie a
tesuturilor normale;
4.6 A discuta cum utilizarea radioterapiei conformationale poate optimiza
iradierea volumului tinta in raport cu tesuturile normale;
4.7 A explica cum verificarea tratamentului si dozimetria in vivo pot creste
precizia de dozare si tintire a fasciculului de radiatie;
4.8 A explica cum radioterapia cu intensitate modulata (variabila) - IMRT,
poate fi utilizata pentru a limita doza de radiatie eliberata in organele
vulnerabile;
4.9 A explica cum radioterapia stereotactica poate limita leziunile
colaterale ale radiatiei;
4.10 A explica rolul utilizarii metodei Monte Carlo in planificarea
tratamentului, in cresterea preciziei estimarii dozei;
4.11 A discuta rolul diferitelor modalitati de imagistica in radioterapie
incluzand CT - tomografia computerizata si RMN - rezonanta magnetica nucleara
in cresterea preciziei delimitarii volumului tinta;
4.12 A descrie metodele de aliniere si imobilizare a pacientului si rolul
acestora in cresterea preciziei geometrice in administrarea dozei pacientului;
4.13 A discuta riscurile si beneficiile tehnicilor speciale: iradierea
intregului corp uman (TBI), radioterapia intra-operativa (IORT), iradierea cu
electroni a intregii pieli (TSEI).
(5) Utilizarea optima si in siguranta a radionuclizilor in radioterapie.
5.1 A discuta tipurile de surse utilizate in radioterapie si constructia
acestora, cu privire la eficacitatea lor in iradierea volumelor tinta;
5.2 A relata legatura dintre intensitatea sursei si doza de radiatie
administrata pacientului;
5.3 A discuta riscurile unor surse specifice;
5.4 A discuta principiile utilizarii clinice si riscurile asociate
radiatiei;
5.5 A discuta controlul si testarea surselor inchise in legatura cu riscul
radiatiei;
5.6 A discuta utilizarea echipamentelor de brachiterapie, cat si
beneficiile si riscurile;
5.7 A discuta utilizarea surselor deschise pentru radioterapie si cerintele
de radioprotectie.
(6) Riscurile radiatiilor la instalatiile de radioterapie.
6.1 A discuta legislatia nationala curenta;
6.2 A discuta proiectarea camerelor de tratament, inclusiv a ecranelor
primare si secundare si efectele radiatiei imprastiate si ale radiatiei de
fuga;
6.3 A discuta proiectarea depozitarii surselor inchise si modalitatile de
dispunere ca deseuri radioactive;
6.4 A discuta masuratorile de radiatie din jurul camerelor de tratament.
F. Module de pregatire in securitatea radiologica
Pentru fizicienii medicali toate modulele sunt recomandate. Pentru medici
si personalul paramedical sunt recomandate toate modulele cu exceptia pct. 15,
16 si 20.
1. Fizica de baza, matematica si biologia pentru radioprotectie.
2. Surse de radiatii pentru expunere.
3. Interactia radiatiei cu materia.
4. Marimi si unitati dozimetrice.
5. Teoria detectarii radiatiei si masuratori.
6. Calcule dozimetrice si masuratori.
7. Efectele biologice ale radiatiei ionizante.
8. Evaluarea dozei externe.
9. Evaluarea dozei interne.
10. Rolul organizatiilor internationale in radioprotectie (neesential).
11. Conceptul de radioprotectie.
12. Radioprotectia persoanelor expuse profesional.
13. Securitatea deseurilor radioactive.
14. Protectia fizica si securitatea surselor de radiatie.
15. Transportul materialelor radioactive.
16. Controlul expunerii persoanelor din populatie.
17. Interventia pentru protectia persoanelor in situatii de expuneri
cronice si acute.
18. Expunerile medicale.
19. Controlul autoritatilor competente.
20. Comunicarea privind transportul surselor de radiatii si siguranta
deseurilor radioactive.
21. Pregatirea interventiei si a raspunsului la urgente radiologice.
Analiza accidentelor.
22. Utilizarea in siguranta a surselor de radiatii in practicile specifice.
Tabelul IV.1
______________________________________________________________________________
| DOMENIUL DE PREGATIRE |RD/|RT/|MN/|CD/|MS | M |AM |SM |II
|
| |M |M |M |M | | | | |
|
|__________________________________________|___|___|___|___|___|___|___|___|___|
|Structura atomica, producerea si | m | i | i | s | s | s | m | s | m
|
|interactia radiatiei | | | | | | | | |
|
|__________________________________________|___|___|___|___|___|___|___|___|___|
|Structura nucleului si radioactivitatea | m | i | i | s | - | - | m | s | m
|
|__________________________________________|___|___|___|___|___|___|___|___|___|
|Marimi si unitati radiologice | m | i | i | m | s | s | m | s | m
|
|__________________________________________|___|___|___|___|___|___|___|___|___|
|Caracteristicile fizice ale radiatiilor X | m | i | s | m | s | m | m | s | i
|
|sau ale echipamentelor de terapie | | | | | | | | |
|
|__________________________________________|___|___|___|___|___|___|___|___|___|
|Notiuni de baza in detectarea radiatiei | s | m | i | s | s | s | m | s | i
|
|__________________________________________|___|___|___|___|___|___|___|___|___|
|Notiuni de baza in radiobiologie. | m | i | i | m | s | m | m | s | s
|
|Efectele biologice ale radiatiei | | | | | | | | |
|
|__________________________________________|___|___|___|___|___|___|___|___|___|
|Radioprotectia. Principii generale | i | i | i | i | m | m | i | s | m
|
|__________________________________________|___|___|___|___|___|___|___|___|___|
|Protectia radiologica operationala | i | i | i | i | m | m | i | m | m
|
|__________________________________________|___|___|___|___|___|___|___|___|___|
|Aspectele particulare ale radioprotectiei | i | i | i | i | m | i | i | m | m
|
|pacientului | | | | | | | | |
|
|__________________________________________|___|___|___|___|___|___|___|___|___|
|Aspectele particulare ale radioprotectiei | i | i | i | i | m | i | i | m | m
|
|personalului | | | | | | | | |
|
|__________________________________________|___|___|___|___|___|___|___|___|___|
|Controlul calitatii si asigurarea | m | i | i | m | s | s | m | s | i
|
|calitatii | | | | | | | | |
|
|__________________________________________|___|___|___|___|___|___|___|___|___|
|Reglementari si standarde nationale si | m | m | m | m | m | m | m | s | i
|
|europene | | | | | | | | |
|
|__________________________________________|___|___|___|___|___|___|___|___|___|
|Numar minim de ore de pregatire
|30-|40-|30-|20-|10-|15-|40-|10-|40-|
| |50 |60 |50 |30 |15 |20 |100|15 |60
|
|__________________________________________|___|___|___|___|___|___|___|___|___|
RD/M = Medici specialisti in radiodiagnostic
RT/M = Medici specialisti in radioterapie
MN/M = Medici specialisti in medicina nucleara
Trebuie de asemenea considerat un domeniu de pregatire aditional despre
radiofarmaceutice: manipularea, controlul calitatii si detectarea (nivel i).
CD/M = Medici specialisti in cardiologia interventionala
MS = Medici stomatologi
M = Alti medici care utilizeaza sisteme RX
AM = Asistenti medicali (radiodiagnostic, radioterapie sau medicina
nucleara)
SM = Surorile medicale (O pregatire specifica este necesara in medicina
nucleara si radioterapie)
II = Ingineri de intretinere
Pentru celelalte grupuri de practicieni, pregatirea trebuie adaptata
intr-un mod similar.
Nivelul de cunostinte: s = nivel scazut
m = nivel mediu
i = nivel inalt
ANEXA 5
la norme
CRITERIILE DE ACCEPTABILITATE PENTRU INSTALATIILE RADIOLOGICE
I. Prevederi generale
1. Prezentele criterii de acceptabilitate a instalatiilor radiologice sunt
stabilite in conformitate cu Recomandarile Comisiei Europene, Seria
Radioprotectie nr. 91/1997.
2. Prezentele criterii sunt cerinte minimale de functionare a instalatiilor
radiologice care, daca nu sunt indeplinite, trebuie luate masuri corective
urgente.
3. Criteriile propuse nu trebuie utilizate ca valori recomandate pentru
controlul de calitate.
4. Criteriile propuse nu se aplica instalatiilor radiologice digitale.
5. Prezentele criterii de acceptabilitate se aplica la instalatiile
utilizate in radiologia de diagnostic, radioterapie si medicina nucleara:
a) instalatii de RX - diagnostic (radiografie si radioscopie) in general;
b) instalatii de RX - diagnostic cu tomografie conventionala;
c) instalatii de tomografie computerizata;
d) instalatii de RX - diagnostic dentar;
e) instalatii de RX - diagnostic mamografie;
f) instalatii de radioterapie;
g) instalatii de medicina nucleara.
II. Criteriile de acceptabilitate pentru instalatiile de RX - diagnostic in
general sunt:
1. Exactitatea inaltei tensiuni a tubului RX (kilovoltajul)
- Etalonarea indicatorului:
Deviatia maxima a valorii indicate in raport cu valoarea reala trebuie sa
fie mai mica de +/- 10% .
- Variatia in cazul modificarii curentului in tub:
Variatia maxima trebuie sa fie mai mica de 10% .
- Precizia tensiunii tubului:
Pentru toate generatoarele: pentru masuratori repetate, deviatia tensiunii
tubului trebuie sa fie mai mica de +/- 5% din valoarea medie.
2. Filtrarea totala
- Filtrarea totala a fasciculului util trebuie sa fie echivalenta cu cel
putin 2,5 mm de aluminiu.
3. Timpul de expunere
- Pentru timpii de expunere superiori a 100 ms, timpul de expunere real
trebuie sa se incadreze in limitele de +/- 10% fata de timpul de expunere
indicat.
4. Randamentul tubului RX
- Marimea:
Cu o filtrare totala de 2,5 mmAl, randamentul tubului trebuie sa fie mai
mare de 25 microGy/mAs la 1 m pentru o functionare la 80 kV reali.
- Reproductibilitatea randamentului tubului: Randamentul tubului trebuie sa
fie constant in limita a +/- 20% fata de medie pentru expuneri repetate, pentru
o tensiune a tubului data si pentru o filtrare, luate din gama utilizata in
practica, ca de exemplu tensiunea de 80 kV pentru un tub cu filtrarea de 2,5
mmAl.
- Variatia la modificarea curentului afisat:
Variatia trebuie sa fie mai mica de 15% .
- Variatia in functie de produsul timp de expunere-curentul indicat al
tubului:
Variatia trebuie sa fie mai mica de 20% .
5. Alinierea
- Alinierea fasciculului de radiatii X cu fasciculul de lumina:
Suma distantelor intre limita campului RX si limita campului luminos pe o
directie din oricare din directiile principale nu trebuie sa depaseasca 3% din
distanta focar camp, iar suma distantelor pe cele doua directii perpendiculare
nu trebuie sa depaseasca 4% .
- Alinierea campului:
Atunci cand axa fasciculului de radiatii X este perpendiculara pe planul
receptorului de imagine, centrul campului de radiatii X si centrul receptorului
de imagine trebuie sa fie aliniate in limita a 2% din distanta focar-receptor
de imagine.
- Centrarea fasciculului luminos si a fasciculului de radiatii X:
Alinierea reticulului diafragmei fasciculului de lumina cu centrul
fasciculului de radiatii X nu trebuie sa difere cu mai mult de +/- 1% din
distanta focar-film.
- Centrarea fasciculului luminos si al dispozitivului Bucky:
Alinierea reticulului diafragmei fasciculului de lumina cu centrul filmului
din dispozitivul Bucky nu trebuie sa difere cu mai mult de +/- 1% din distanta
focar-film.
- Ortogonalitatea fasciculului de radiatii X si planul receptorului de
imagine:
Unghiul dintre axa centrala a fasciculului de radiatii X si planul
receptorului de imagine trebuie sa fie egal cu 90 grade, cu o toleranta maxima
de +/-1,5 grade.
6. Colimarea
- Fasciculul de radiatii X trebuie sa fie colimat in asa fel ca suprafata
totala expusa pentru o distanta fixa de la focar la receptorul de imagine, sa
ramana in limitele receptorului de imagine ales.
- Colimare automata
Pe orice parte a receptorului de imagine, ecartul fasciculului de radiatii
X nu va depasi cu mai mult de 2% din distanta focar-receptor de imagine.
Operatorul trebuie sa fie capabil sa utilizeze campuri mai mici decat suprafata
intreaga a receptorului de imagine.
7. Dimensiunile petei focale
- In absenta specificarii unui standard absolut, determinarile
dimensiunilor petei focale trebuie sa fie efectuate in timpul duratei de viata
a tubului ca parte a procedurii de control al calitatii, pentru a indica
extinderea oricarei deteriorari si a permite a se determina daca se poate
continua utilizarea tubului.
8. Grila
- Artefacte
Se efectueaza o imagine RX a grilei la tensiunea tubului de 50 kV. Nici un
artefact parazit nu trebuie sa fie vizibil.
- Grila mobila
Reteaua grilei mobile nu trebuie sa fie vizibila pe imaginea realizata la
cel mai scurt timp de expunere folosit in practica.
9. Controlul automat al expunerii (AEC)
- Limitarea supraexpunerii:
Sarcina corespunzatoare petei focale maxime trebuie sa fie mai mica de 600
mAs (nu in cazul fluoroscopiei si al tomografiei).
- Limitarea timpului de expunere (expunere singulara):
Timpul de expunere pentru o singura expunere trebuie sa fie limitat la
maximum 6 secunde.
- Diferenta dintre densitatile optice pentru doua expuneri cu aceleasi
setari ale controlului automat al expunerii, una cu timp scurt si cealalta cu
timp lung de expunere, trebuie sa fie mai mica de 0,3 OD.
- Pentru o grosime de atenuare fixa, diferenta maxima in densitatea optica
a imaginii test, atunci cand se variaza tensiunea in domeniul utilizat in
practica, nu trebuie sa depaseasca +/- 0,3 OD.
- Pentru o tensiune fixa a tubului RX diferenta maxima in densitatea optica
a imaginii test, atunci cand se variaza grosimea atenuatorului, nu trebuie sa
depaseasca +/- 0,3 OD din valoarea medie a densitatii optice a imaginii test
luata pentru grosimea atenuatorului care acopera domeniul de grosime al
pacientului, intalnit in practica pentru aceasta tensiune a tubului.
10. Radiatia de fuga (de scapare)
- Radiatia de fuga (de scapare) prin cupola tubului RX, masurata la
distanta de 1 m de la focar nu trebuie sa depaseasca 1 mGy pe ora, la debitul
maxim al tubului RX specificat de catre producator pentru tubul din acea
cupola.
III. Procesarea filmului, proprietatile receptorilor de imagine si conditii
de vizualizare
Criteriile din acest capitol sunt descrise in scopul de a asigura ca sunt
mentinute conditiile necesare producerii a unei calitati adecvate a
radiografiilor pe materiale fotografice si radiografice.
1. Foliile (ecranele intensificatoare) si casetele
- Starea si curatenia foliilor si a casetelor:
Pe filmele expuse nu trebuie sa existe artefacte importante.
- Etanseitatea la lumina a casetei:
Nici o margine neagra nu trebuie sa fie vizibila pe un film neexpus la
radiatie X, dar expus cu caseta de doua ori (adica pe ambele fete) timp de cate
10 minute la un negtoscop cu un flux luminos de cel putin 1000 cd/mp.
- Contactul film folie:
Caseta nu trebuie sa creeze suprafete cu diferente de densitate vizibile
sau suprafete neclare pe radiografie. Aceasta se poate verifica, de exemplu cu
o sita metalica plasata pe caseta.
- Sensibilitatea relativa a combinatiilor film-folie cu aceeasi clasa de
viteza:
Densitatile filmului obtinute in conditii identice de expunere (aceleasi:
doza, tensiune a tubului, filtrare etc.) nu trebuie sa difere cu mai mult de
0,3 OD pentru combinatii film-folie de acelasi tip.
2. Procesarea filmului
- Baza si voalul:
Baza si voalul filmului trebuie sa fie mai mici de 0,30 OD
- Indicele de rapiditate:
Deviatia de la valoarea de baza a indicelui de rapiditate trebuie sa fie
mai mica de 0,2 OD
- Indicele de contrast:
Deviatia de la valoarea de baza a indicelui de contrast trebuie sa fie mai
mica de 0,2 OD
3. Camera obscura
- Scaparile de lumina:
Dupa adaptarea ochilor pentru cel putin cinci minute in intuneric cu
luminile de veghe si celelalte lumini inchise, nu trebuie sa fie vizibila nici o
scurgere apreciabila de lumina.
- Lumina de veghe (inactinica):
Un film pre-expus corespunzator unei densitati optice egale cu o unitate,
expus la distanta normala de lucru timp de 4 minute in conditii de intuneric cu
luminile de veghe (inactinica) deschise si luminile din camere vecine deschise,
nu trebuie sa prezinte o crestere in densitate mai mare de 0,10 OD in raport cu
o alta parte a aceluiasi film neexpus in conditii de intuneric.
4. Conditii de vizualizare
- Negatoscopul:
Fluxul luminos trebuie sa fie cel putin 1700 cd/cm^2.
Neomogenitatea trebuie sa fie mai mica de 30% .
- Mediul ambiant:
Fondul de lumina al camerei la 1 m distanta de negatoscop trebuie sa fie
mai mic de 50 lucsi.
IV. Radioscopia
In acest capitol sunt formulate criterii aditionale fata de cele de la pct.
II si pct. III.
1. Debitul dozei
Cel putin unul dintre urmatoarele criterii trebuie sa fie indeplinite:
a) Debitul maxim al dozei la intrarea in ecranul fara grila (diametrul de
25 cm) al unui intensificator de imagine conventional, nu trebuie sa depaseasca
0,8 microGy/s la expunerea unei fantome potrivite (si anume o fantoma de PMMA
de 25 cm) cu control automatic al debitului dozei si control automatic al
fluxului luminos.
Pentru aplicatii particulare cu debit al dozei mare, de exemplu in
radiologia interventionala, debitul dozei maxim nu trebuie sa depaseasca 1,0
microGy/s.
Pentru alte dimensiuni ale ecranelor debitul dozei poate fi calculat tinand
cont ca debitul dozei este invers proportional cu patratul diametrului.
b) Debitul dozei maxim al fasciculului util ce contine si radiatia
retroimprastiata la nivelul pielii pacientului sau la suprafata oricarui
substitut de pacient (de exemplu o fantoma de PMMA de 25 cm) pe partea dinspre
tubul RX, nu trebuie sa depaseasca 100 mGy/min.
2. Rezolutia
- Rezolutia combinatiei intensificator de imagine - lant TV trebuie sa fie
cel putin 0,8 perechi de linii pe milimetru, la o dimensiune a campului de 30 -
35 cm; aceasta rezolutie se evalueaza prin utilizarea unui obiect specific de
testare (de exemplu grila de rezolutie tip 18 Huntter sau obiect de testare tip
Leads).
Pentru dimensiuni ale campului de 23 - 25 cm si de 15 -18 cm, aceste valori
sunt 1,0 l.p./mm si respectiv 1,4 l.p./mm.
Pentru o imagine punctuala, rezolutia trebuie sa fie de cel putin 2,0
l.p./mm.
3. Pragul contrastului
- Pragul contrastului in cazul operarii automate, estimat pentru o imagine
a monitorului TV, trebuie sa fie 4% sau mai putin.
4. Intrerupatorul orar
- Un sistem de intrerupere a iradierii trebuie sa se declanseze imediat
cand a expirat perioada de timp preselectata de fluoroscopie, nedepasind 10
minute. Un semnal acustic trebuie sa avertizeze terminarea iminenta cu cel putin
30 de secunde inainte pentru a permite sistemului sa fie resetat daca expunerea
trebuie sa fie prelungita.
5. Cinematoradiografia
- Pentru studii cine adecvate utilizand intensificatori de imagine cu
diametrul de 23 cm, debitul dozei la intrare trebuie sa fie mai mic de 0,20
microGy/cadru. Debitele dozei tipice la intrarea in pacient sunt 0,10 - 0,30
Gy/min. pentru 25 cadre/secunda cu o fantoma de PMMA de 25 cm.
6. Raportul dimensiunii campului de radiatie si dimensiunii campului de
imagine
- Raportul dintre suprafata campului de radiatie si suprafata de intrare a
intensificatorului de imagine nu trebuie sa depaseasca 1,15. Se considera o
practica buna daca se vad marginile colimatoarelor pe imaginea TV.
V. Tomografia computerizata si conventionala
In acest capitol sunt formulate cerinte aditionale pentru tomografia
computerizata si conventionala.
1. Tomografia conventionala
1.1. Nivelul inaltimii de sectionare
- Concordanta dintre nivelul inaltimii de sectionare masurat si cel indicat
trebuie sa fie pana la +/- 5 mm.
1.2. Incrementul planului de sectionare
- In cresterea de la un plan de sectionare tomografic la urmatorul,
inaltimea de sectionare trebuie sa fie reproductibila cu pana la +/- 2 mm.
1.3. Unghiul de expunere
- Unghiurile de expunere, cel masurat si cel indicat, trebuie sa coincida
in limitele a +/- 5 grade pentru unitati care opereaza la unghiuri mai mari
decat 30 grade; pentru unghiuri mai mici concordanta trebuie sa fie mai buna.
1.4. Uniformitatea inaltimii de sectionare
- Densitatea imaginii unei gauri intr-o folie de plumb trebuie sa fie
aproape uniforma, sau trebuie sa varieze in uniformitate, conform cu structura
unitatii tomografice particulare. Imaginea nu trebuie sa arate suprapuneri
neasteptate, inconsecventa in expunere sau asimetrii in miscare.
1.5. Rezolutia spatiala
- Unitatea tomografica trebuie sa asigure o rezolutie de 1,6 lp/mm.
2. Tomografia computerizata
2.1. Zgomotul imaginii
- Deviatia standard a numerelor CT in regiunea centrala de interes de 500
mm^2 pentru o fantoma de apa sau de echivalent tesut, nu trebuie sa difere cu
mai mult de 20% fata de valoarea de baza.
2.2. Valorile numerelor CT
- Deviatia valorilor numerelor CT pentru apa sau materiale echivalent tesut
si pentru materiale de diferite densitati, in aceeasi pozitie in camp, trebuie
sa fie mai mici de +/- 20 HU sau de 5% .
2.3. Uniformitatea numerelor CT
- Deviatia standard a numarului CT mediat pe regiunea centrala de interes
de 500 mm^2 pentru material echivalent apa sau tesut, in centrul si in jurul
marginilor fantomelor, trebuie sa fie mai mica sau egala cu 1,5% din valoarea
de baza.
2.4. Indicele de doza la tomografia computerizata (CTDI)
- Masuratorile CTDI pentru o singura sectiune, pentru fiecare filtru de
ajustare al fasciculului si pentru fiecare grosime disponibila de sectiune, nu
trebuie sa devieze mai mult de +/- 20% din valoarea de baza.
2.5. Grosimea sectiunii iradiate
- Latimea intreaga la semiinaltimea profilului de doza nu trebuie sa difere
mai mult de +/- 20% din valoarea de baza.
2.6. Rezolutia contrastului mare (rezolutia spatiala)
- Masuratorile de latime intreaga la semiinaltimea functiei de imprastiere
punctiforma a unei fante, sau a functiei de raspuns in trepte a unei margini,
nu trebuie sa difere cu mai mult de +/- 20% din valoarea de baza.
2.7. Rezolutia contrastului mic
- Fante de polistiren cu diametrul de 0,35 cm inserate intr-o fantoma de
apa uniforma trebuie sa fie vizibile in imagine.
VI. Radiografia dentara
In acest capitol sunt formulate cerinte aditionale pentru echipamentele de
radiografie dentara.
Criteriile din acest capitol sunt valabile pentru echipamentele
radiografice dentare care utilizeaza filme intra-orale sau extra-orale, dar nu
sunt valabile pentru echipamentele radiografice dentare panoramice.
Utilizatorii pot aplica aceste criterii si pentru echipamentele radiografice
dentare panoramice, dar ei trebuie sa aiba grija sa asigure ca acel criteriu
ales trebuie sa fie potrivit pentru acea aplicatie.
1. Calitatea radiatiei
- Tensiunea tubului RX trebuie sa fie cel putin 50 kV.
2. Filtrarea
- Filtrarea in fasciculul util trebuie sa fie echivalenta cu cel putin 1,5
mm Al la tensiuni ale tubului RX de pana la 70 kV si de 2,5 mm pentru tensiuni
peste 70 kV.
3. Distanta focar piele (FSD)
- Distanta focar piele trebuie sa fie de cel putin 20 cm pentru echipamente
cu tensiuni ale tubului RX selectabile peste 60 kV si de cel putin 10 cm pentru
echipamente cu tensiuni ale tubului RX egale sau mai mici de 60 kV.
4. Dimensiunea fasciculului
- Diametrul campului trebuie sa fie de maximum 60 mm la capatul exterior al
aplicatorului de fascicul.
5. Intrerupatorul orar
- Exactitatea trebuie sa fie de maximum 20%
- Precizia trebuie sa fie de maximum 10%
6. Randamentul tubului
- Pentru tensiuni ale tubului in domeniul 50 + 70 kV randamentul tubului
trebuie sa fie 30 - 80 microGy/mAs la 1 m de la focar.
VII. Mamografia
1. Generarea si controlul fasciculului RX.
Sursa de radiatii X
1.1. Debitul dozei
- Debitul dozei la o distanta egala cu distanta focar film (FFD) trebuie sa
fie cel putin 7,5 mGy/s.
1.2. Distanta sursa imagine
- Distanta sursa imagine trebuie sa fie conform specificatiei
producatorului si tipic este de >/= 600 mm.
1.3. Alinierea campul de radiatie X cu receptorul de imagine.
- Partea toracelui: campul RX nu trebuie sa depaseasca filmul cu mai mult
de 5 mm in exterior. Partile laterale: campul RX trebuie sa acopere filmul pana
la margini.
Tensiunea tubului
1.4. Exactitate si precizie
- Exactitatea pentru tensiuni ale tubului de la 25 la 31 kV trebuie sa fie
mai mica de +/- 1 kV; precizia trebuie sa fie mai mica de +/- 0,5 kV.
Sistemul de control automat al expunerii (Sistemul AEC)
1.5. Setarea controlului densitatii optice
- Densitatea optica (incluzand baza si voalul) in punctul de referinta pe
un film developat trebuie sa ramana in limitele a +/- 0,15 OD fata de valoarea
tinta. Valoarea tinta este tipic in domeniul de 1,3 pana la 1,8 OD, cu baza si
voalul incluse.
- Dimensiunea treptei (pasului) de control al densitatii optice trebuie sa
fie in domeniu de 0,10 - 0,20 OD.
1.6. Precizia pe termen scurt
- Deviatia valorii medii a expunerilor trebuie sa fie mai mica de 5% .
1.7. Precizia pe termen lung
- Precizia pe termen lung trebuie sa fie mai buna de +/- 0,20 OD fata de
valoarea de baza a densitatii optice.
1.8. Compensarea grosimii obiectului
- Toate variatiile in densitate ale obiectului trebuie sa fie in domeniul
+/- 0,15 OD, fata de densitatea optica curenta.
1.9. Compensarea tensiunii tubului
- Toate variatiile densitatii optice trebuie sa fie in domeniul +/- 0,15
OD.
2. Compresia
2.1. Forta de compresie
- Compresia tesutului sanului trebuie sa fie ferma dar tolerabila
(suportabila). Nu exista o valoare optima cunoscuta pentru forta, dar trebuie
acordata atentie compresiei efectuate si a exactitatii indicatiei. Forta maxima
aplicata automat trebuie sa fie in domeniu de 130 pana la 200 N (13 - 20 kg)
2.2. Alinierea placii de compresie
- Dezalinierea minima este permisa, astfel incat este acceptabil mai putin
de 15 mm pentru incarcarea asimetrica si in directia spre mamelon si mai putin
de 5 mm pentru incarcarea simetrica.
3. Receptorul de imagine si dispozitivul Bucky
3.1. Grila antiimprastiere
- Factorul de expunere al sistemului grilei trebuie sa fie </= 3.
3.2. Sensibilitatea la schimbarea casetelor si variatia domeniului
densitatii optice cand se expune cu aceleasi setari ale echipamentului RX cu
control automat al expunerii
- Domeniul de expunere, in mGy (sau mAs), trebuie sa fie in limita a +/- 5%
pentru toate expunerile.
- Diferenta maxima a densitatii optice intre toate casetele trebuie sa fie
mai mica de 0,20 OD.
4. Procesarea si vizualizarea filmului
4.1. Procesarea filmului
- Baza si voalul (D_min): D_min trebuie sa fie de 0,2 OD.
- Indicele de rapiditate: deviatia fata de valoarea de baza trebuie sa fie
de +/- 10% .
- Contrastul: gradientul mediu (Mgrad) trebuie sa fie > 2,8.
- Performanta zilnica: Buna functionare zilnica a sistemului de developare
poate fi evaluata prin sensitometrie. Sensitometria se efectueaza zilnic dupa
ce sistemul de developare a fost utilizat cam o ora in fiecare dimineata si
aproximativ cam la aceeasi ora din zi. Variatia parametrilor se poate calcula
pe o perioada de timp, de exemplu o luna. Variatia pentru toti parametrii
trebuie sa fie mai mica de +/- 10% .
4.2. Conditiile de intuneric
- Fata de criteriile de la pct. II se aplica urmatorul criteriu in plus:
Casetele si cutiile de filme: fara voal suplimentar.
4.3. Conditii de vizualizare
Negatoscopul:
- Fluxul luminos trebuie sa fie in domeniul de 2000 - 6000 cd/mp. Nivelul
ambiant de lumina trebuie sa fie sub 50 lucsi.
5. Proprietatile sistemului
5.1. Doza de referinta
- Kerma in aer la suprafata de intrare trebuie sa fie de </= 10 mGy
pentru o fantoma de PMMA de 40 mm, </= 12 mGy pentru o fantoma de 45 mm, si
</= 20 mGy pentru o fantoma de 50 mm.
5.2. Calitatea imaginii
- Rezolutia spatiala:
In ambele directii rezolutia trebuie sa fie peste 12 pl/mm pentru
masuratori cu un obiect de testare plasat la 4 cm deasupra mesei (pe o fantoma)
si pe linia mediana la 6 cm spre interior incepand de la marginea filmului
situata pe partea peretelui toracelui.
- Vizibilitatea contrastului prag
Pentru masuratori de contrast al detaliilor mari, cu un obiect de testare
in interiorul unei fantome PMMA cu grosimea de 45 mm, se recomanda o valoare
limita < 1,3% a contrastului pentru un detaliu de 6 mm.
5.3. Timpul de expunere
- Timpul de expunere trebuie sa fie mai mic de 2 s cand se formeaza o
imagine cu o fantoma PMMA cu grosimea de 45 mm.
VIII. Radioterapia
Aceste criterii se aplica in cazul utilizarii clinice normale a aparatelor
de radioterapie, dar nu si a celor de brachiterapie, de radioterapie
interoperativa, dinamica, paleativa sau radioterapie a intregului corp.
Simulatoarele de tratament radioterapeutic sunt excluse din acest studiu. Asa
cum este prezentat in introducere, criteriile prezentate pot servi ca niveluri
de interventie de la care este convenabil sa se aplice masuri corective. In
anumite ocazii rare, utilizarea clinica a unui aparat poate fi justificata
chiar daca nivelul de interventie a fost depasit. De exemplu, tratamentul
curativ cere o mare stabilitate a inaltimii mesei de tratament, in particular
in cursul iradierii laterale. Daca din motive de tolerante mecanice, inaltimea
mesei nu poate fi ajustata in limitele de toleranta, poate fi totusi justificat
sa se efectueze tratamente paleative posterioare-anterioare sau anterioare-posterioare,
daca nu exista nici o alta solutie. Valorile date in tabelul V.1 alaturat sunt
bazate pe recomandarile OMS (1988) si NCS (1995) cu cateva modificari.
1. Sistemul de planificare a tratamentului (ICRU, 1986)
1.1. O distributie a dozei informatizata poate fi considerata suficient de
exacta daca dozele calculate si masurate difera cu mai putin de 2% in punctele
pertinente pentru tratament.
1.2. In regiunile implicand gradiente de doza foarte mari, pozitia
observata a unei curbe isodoze date trebuie sa difere cu mai putin de 0,3 cm de
pozitia sa calculata.
IX. Medicina nucleara
Criteriile indicate aici au fost selectionate ca fiind acelea pentru care
testarile pot fi practicate destul de usor, intr-o maniera regulata, in serviciile
de medicina nucleara. Nerespectarea criteriilor poate semnifica necesitatea de
a intreprinde noi investigatii pentru a stabili cauzele si poate ajuta in a se
decide actiuni corective. Criteriile relative la camere gamma pentru imagistica
plana si la tomografie cu emisie gamma (SPECT) si la etalonarea izotopilor sunt
derivate din raportul IPSM 65 (IPSM, 1992).
1. Camera gamma (colimator cu inalta rezolutie - Tc^99m)
1.1. Uniformitatea
- Variatia trebuie sa fie inferioara a +/- 10% in interiorul campului
utilizat. Testul trebuie sa fie efectuat cu si fara colimator si pentru
ferestre de energie specificate (E +/- 10%).
1.2. Sensibilitatea
- Sensibilitatea (capacitatea de a detecta radiatii gamma emise de o sursa
radioactiva in cps/MBq) trebuie sa difere cu mai putin de 20% din valoarea de
baza.
1.3. Centrul de rotatie (tomografie cu emisie gamma)
- Centrul de rotatie nu trebuie sa se departeze cu mai mult de un
semi-pixel.
2. Camera multi-cap
2.1. Sensibilitatea
- Diferentele de sensibilitate ale capetelor intre ele trebuie sa fie
inferioare a 10% .
2.2. Geometria
- Corespondenta pixel cu pixel a cliseelor opuse trebuie sa fie de ordinul
a unui semi-pixel.
3. Etalonarea izotopilor
3.1. Liniaritatea
- Liniaritatea trebuie sa fie inferioara a +/- 5% pe toata gama de
activitate utilizata.
3.2. Reproductibilitatea
- Reproductibilitatea trebuie sa ramana in limitele de +/- 5% .
3.3. Exactitatea
- Exactitatea instrumentului trebuie sa ramana in limitele a 5% pentru
emitatorii gamma cu energie superioara a 100 keV si in limitele a 10% pentru
emitatorii beta si emitatorii gamma de mica energie.
X. Definitia termenilor
Definitiile date aici nu sunt de aplicatie universala dar indica sensul
termenilor care sunt utilizati in prezenta anexa.
a) Baza si voalul (D_min)
- Densitatea optica a unui film neexpus dupa developare.
b) Calitatea radiatiei
- O masura a puterii de penetrare a unui fascicul de radiatii X, care se caracterizeaza
in general prin tensiunea tubului RX si a stratului de semiatenuare.
c) Compresia sanului
- Aplicarea unei presiuni asupra sanului in cursul unei mamografii cu
scopul de a il imobiliza si a prezenta o grosime a sanului mai uniforma pentru
fasciculul de radiatii X.
d) Criterii stabilite
- Intr-un program de asigurare a calitatii, variatiile acceptabile in urma
unei testari de constanta care indica performantele functionale satisfacatoare
ale aparaturii testate.
e) Densitatea optica (OD)
- Logaritmul raportului dintre intensitatea luminii incidente
perpendiculare pe un film si intensitatea luminii transmise prin film.
f) Densitatea optica neta
- Densitatea optica excluzand baza si voalul.
g) Deviatie (Abatere)
- Procentajul diferentei dintre valoarea masurata (m) si valoarea prescrisa
(p) dupa relatia: (m/p - 1) x 100% .
h) D_min
- Vezi baza si voalul.
i) Doza absorbita
- Cantitatea de energie medie cedata de catre o radiatie ionizanta unei materii
intr-un element de volum infinitezimal de mic, supra masa continuta de acest
element de volum (adaptata dupa CIUMR 1980).
j) Doza de radiatie
- Termen generic pentru mai multe marimi legate insasi de doza absorbita,
deci kerma in aer, doza la intrare, doza la iesire etc.
k) Doza la suprafata de intrare
- Doza absorbita in aer cuprinzand aportul datorat retroimprastierii,
masurata intr-un punct la suprafata de intrare a unui obiect specificat, de
exemplu toracele unui pacient sau o fantoma standard.
l) Exactitate
- Proximitatea valorii observate a unei marimi fata de valoarea reala.
Procentajul diferentei dintre valoarea masurata (m) si valoarea reala (r) dupa
relatia: 100 x (m - r) / r.
m) Factor de conversie
- Raportul dintre doua marimi, in general exprimat sub forma unui factor de
multiplicare (in afara de o indicatie contrara) care serveste la convertirea
unei valori a unei marimi in alta.
n) Factorul de expunere al grilei
- Raportul dintre kerma in aer datorata radiatiei incidente cu grila si
kerma in aer fara grila. Factorul de expunere al grilei este dependent de tipul
grilei, de calitatea radiatiei, de dimensiunea campului si de grosimea
obiectului. Este recomandat sa se efectueze masuratori la 28 kV si sa se
utilizeze fantome din PMMA cu grosimea de 4 cm.
o) Grila
- Dispozitiv plasat in apropierea suprafetei de intrare a unui receptor de
imagine servind la reducerea cantitatii de radiatie imprastiata care cade pe
receptor.
p) Indicele de contrast
- Diferenta dintre treptele de control a densitatii determinate intre
treapta cea mai apropiata de punctul de viteza si treapta cea mai apropiata de
densitatea de 2,0 deasupra bazei si voalului.
q) Indicele de doza de tomografie computerizata CTDI
- Integrala profilului dozei D(z), impartita la grosimea unei sectiuni
(slice) nominale T:
1
CTDI = - integrala din D(z)dz,
T
D(z) fiind profilul dozei in functie de coordonata z perpendiculara pe
planul tomografic.
r) Mamografie
- Examenul sanilor cu radiatii X. Acesta poate fi efectuat in scopul
depistarii sau pentru a studia simptomele unei maladii a sanului (diagnostic
simptomatic).
s) Mgrad (gradientul mediu)
- Proprietate exprimand contrastul filmului intr-un domeniul de diagnostic.
Acesta este calculat ca fiind panta dreptei care trece printre punctele D_1 =
D_min + 0,25 DO si D_2= D_min + 2,00 DO.
t) PMMA
- Polimetilmetacrilat. Se pot cita printre variantele comerciale lucite,
perspexul si plexiglasul.
u) Pragul contrastului
- Contrastul care produce cea mai mica diferenta inca vizibila intre doua
densitati optice.
v) Precizia
- Variatia (de obicei deviatia standard relativa) a valorilor observate, in
general pentru un ansamblu de masurari efectuate aproape in acelasi timp.
w) Randamentul tubului
- Kerma in aer masurata in aer liber (fara retroimprastiere) pe unitatea de
sarcina a tubului la o distanta specificata de focarul tubului radiogen si
pentru factori de expunere radiografica definiti.
x) Rapiditatea
- Sensibilitate; proprietate a unei emulsii fotografice direct legate de
doza. Rapiditatea este valoarea pe axa x care corespunde unei densitati optice
de 1,00 + D_min (punctul de rapiditate). Cu cat valoarea rapiditatii este mai
mare, cu atat doza necesara pentru a obtine o densitate optica data este mai
mare. Curba de innegrire a unui film fiind construita incepand cu un numar
limitat de puncte, rapiditatea trebuie sa faca obiectul unei interpolari. O interpolare
liniara va furniza o precizie suficienta.
y) Reproductibilitate
- vezi precizie, masurarile sunt adeseori efectuate intr-o anumita perioada
de timp.
z) Sistemul de control automat al expunerii (AEC)
- Un mod de operare al unui echipament de radiatii X care permite de a
controla automatic sarcina tubului si de a-l intrerupe atunci cand este atinsa
expunerea la radiatii presetata a receptorului de imagine. Tensiunea tubului
poate fi sau nu controlata automat.
aa) Strat de semi-atenuare
- Grosimea unui absorbant care atenueaza la jumatate kerma in aer a unui
fascicul de radiatii X colimat in conditii de imprastiere limitata.
bb) Tensiunea tubului
- Diferenta de tensiune (kilovolt, kV) aplicata intre anodul si catodul tubului
RX in cursul unei expuneri radiografice.
cc) Teste de constanta
Oricare dintre o serie de teste, efectuata:
- pentru a asigura ca performantele functionale ale unui echipament
corespund criteriilor stabilite; sau
- pentru a permite recunoasterea precoce a schimbarilor proprietatilor
componentelor ale unui aparat.
dd) Teste de stare
- Testele efectuate pentru a determina starea functionala a unui aparat la
un moment dat.
ee) Valoarea de baza (valoarea de referinta a unui parametru functional)
- fie valoarea obtinuta pentru acest parametru intr-o testare de constanta
initiala ce urmeaza imediat dupa o testare de stare;
- fie, media valorilor obtinute intr-un ansamblu de testare de constanta
initiale imediat dupa o testare de stare, in cazul unei descrieri intr-o norma
particulara corespunzatoare.
ff) Variatie
- Diferenta absoluta a doua masurari individuale (a si b) impartita la
media acestor valori, conform relatiei (a - b)/(1/2a + 1/2b) x 100% .
XI. Prescurtari
- FFD - Distanta Focar Film
- OD - Densitate Optica
- FSD - Distanta Focar Piele
- ICRU - Comisia Internationala de Masuratori si Marimi Radiologice
- CTDI - Indicele de Doza in Tomografia Computerizata
- IPSM - Institutul de Stiinte Fizice in Medicina
- HU - Unitati Hounsfield, HU = 1000/(micro/micro_0 - 1), unde micro este
coeficientul liniar de atenuare al tesutului respectiv si micro_0 este
coeficientul liniar de atenuare al apei. Numarul CT pentru aer este in jur de 1000
si numarul CT pentru apa este 0, iar 1HU fiind echivalenta cu in jur de 0,1%
din coeficientul liniar de atenuare al apei.
- NCS - Comisia Olandeza pentru Dozimetria Radiatiei
- SPECT - tomografie computerizata cu emisie de fotoni
- WHO - Organizatia Mondiala a Sanatatii
Tabelul V.1 Testele relative la performantele mecanice si geometrice, la
calitatea fasciculului si la precizia campului luminos si criteriile de
acceptabilitate ale acestora
Testul criterii de
acceptabilitate
________________________________________________________________________________
- Rotatia sistemului care sustine capul de iradiere +/- 1 grade
(gantry)
- Pivotare in afara planului de rotatie normal +/- 0,2 grade
- Isocentru +/- 2 mm
- Indicatorii de distanta ai sursei +/- 2 mm
- Indicatorii axei fasciculului +/- 2 mm
- Indicatorii numerici ai campului +/- 2 mm
- Indicatorii campului luminos +/- 2 mm
- Rotatia sistemului de colimare +/- 1 grad
- Masa de tratament:
- scale laterale si longitudinale 2 mm
- scale verticale 2 mm
- inclinare verticala (sub greutatea 5 mm
pacientului)
- Sistemele de verificare ale tratamentului conform
specificatiilor fabricantului (unghiul capului de
iradiere, dimensiunea campului, rotatia
colimatorului, durata tratamentului sau unitatile
monitor, energia fasciculului etc.)
- Dispozitive de fixare +/- 2 mm
(mulaje, punti pentru san, suporti pentru cap,
suporti pentru brat sau picior, proteze
bucale de departare etc.)
- Dispozitivul de aliniere a pacientului +/- 2 mm
Calitatea fasciculului si precizia campului luminos
- Indicatorul campului luminos +/- 1 mm pe latura
(unitati de densitate)
- Calibrarea dozei in axul central in punctul de +/- 3% (fotoni)
referinta in interiorul unei fantome: +/- 4% (electroni)
- Testele de stabilitate:
aparate cu cobalt - 60 +/- 2%
aparate de radioterapie X clasice +/- 2%
acceleratoare +/- 2%
- Liniaritatea monitorului +/- 1%
- Intrerupatoarele aparatelor cu cobalt - 60 +/- 0,01 min
- Verificarea electroni/fotoni
tipul de radiatie trebuie sa fie corect selectat
- Fascicul de radiatii X
omogenitatea fasciculului +/- 3%
simetria fasciculului +/- 3%
- Aparate cu cobalt - 60
simetria fasciculului +/- 3%
- Aparate de rontgenterapie
simetria fasciculului +/- 6%
- Fascicule de electroni
omogenitate si simetrie +/- 3%
- Factorul de transmisie al penelor si al +/- 2%
compensatoarelor
- Sistemul de monitorare a dozei
precizie +/- 0,5%
liniaritate +/- 1%
efectul debitului dozei +/- 2%
stabilitate +/- 2%
unghiul capului de iradiere +/- 3%
________________________________________________________________________________