Ordinul Nr.26 din 02.06.2011pentru modificarea şi completarea Normelor metodologice de aplicare a Programului acţiunilor de supraveghere, prevenire, control şi eradicare a bolilor la animale, a celor transmisibile de la animale la om, protecţia animalelor şi protecţia mediului, de identificare şi înregistrare a bovinelor, suinelor, ovinelor şi caprinelor pentru anul 2011, aprobate prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 17/2011
ACT EMIS DE: Autoritatea Sanitara Veterinara si pentru Siguranta Alimente
ACT PUBLICAT ÎN MONITORUL OFICIAL NR. 442 din 24 iunie 2011
Văzând Referatul de aprobare nr. 1.918 din 2 iunie 2011, întocmit de Direcţia generală sanitară veterinară şi pentru siguranţa lanţului alimentar şi de către Direcţia de coordonare tehnică a institutelor de referinţă, LSVSA, reglementare şi controlul activităţii farmaceutice veterinare din cadrul Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor,ţinând cont de prevederile art. 63 şi art. 10 lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 42/2004 privind organizarea activităţii sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 215/2004, cu modificările şi completările ulterioare,în baza prevederilor art. 8 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 114/2011 pentru aprobarea acţiunilor sanitar-veterinare cuprinse în Programul acţiunilor de supraveghere, prevenire, control şi eradicare a bolilor la animale, a celor transmisibile de la animale la om, protecţia animalelor şi protecţia mediului, de identificare şi înregistrare a bovinelor, suinelor, ovinelor şi caprinelor, a acţiunilor prevăzute în Programul de supraveghere şi control în domeniul siguranţei alimentelor, precum şi a tarifelor maximale aferente acestora pentru anul 2011,în temeiul art. 3 alin. (1) şi (3) şi art. 4 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 1.415/2009 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor şi a unităţilor din subordinea acesteia, cu modificările şi completările ulterioare,preşedintele Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor emite următorul ordin: Articolul INormele metodologice de aplicare a Programului acţiunilor de supraveghere, prevenire, control şi eradicare a bolilor la animale, a celor transmisibile de la animale la om, protecţia animalelor şi protecţia mediului, de identificare şi înregistrare a bovinelor, suinelor, ovinelor şi caprinelor pentru anul 2011, aprobate prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 17/2011, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 240 şi 240 bis din 6 aprilie 2011, se modifică şi se completează după cum urmează: 1. În notă, după punctul 14 se introduc două noi puncte, punctele 141 şi 142, cu următorul cuprins: 141. Costurile privind efectuarea analizelor şi testelor de laborator aferente acţiunilor sanitar-veterinare din cadrul Programului acţiunilor de supraveghere, prevenire, control şi eradicare a bolilor la animale, a celor transmisibile de la animale la om, protecţia animalelor şi protecţia mediului, de identificare şi înregistrare a bovinelor, suinelor, ovinelor şi caprinelor pentru anul 2011, pentru exploataţiile nonprofesionale, pentru exploataţiile comerciale şi pentru operatorii din domeniul alimentar şi al nutriţiei animale, precum şi costurile analizelor de laborator aferente expertizei sanitar-veterinare a furajelor şi expertizei reziduurilor la animalele vii, produsele acestora, furaje şi apă sunt suportate din bugetul Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor, în limita bugetului aprobat pentru realizarea programului respectiv. 142. Prin excepţie de la prevederile pct. 141, costurile privind efectuarea analizelor şi testelor de laborator aferente acţiunilor sanitar-veterinare sunt suportate de proprietarul exploataţiilor, respectiv de către operatorul economic în următoarele situaţii: a)în cazul supravegherii suplimentare aferente Sistemului canalizat de producere în România a cărnii de porc destinate punerii pe piaţa Uniunii Europene din exploataţiile comerciale incluse în acest sistem; b)în cazul analizelor şi testelor de laborator efectuate la solicitarea proprietarului exploataţiei, respectiv a operatorului economic. 2. În notă, punctul 35 se modifică şi va avea următorul cuprins: 35. Produsele biologice utilizate pentru acţiunile de imunoprofilaxie şi diagnostic in vivo obligatorii trebuie să fie testate de Institutul pentru Controlul Produselor Biologice şi Medicamentelor de Uz Veterinar de două ori pe an pentru fiecare tip de produs pentru unităţile care, în urma inspecţiilor privind buna practică de fabricaţie - GMP, au fost încadrate în categoria «conformitate bună». Pentru celelalte unităţi, Institutul pentru Controlul Produselor Biologice şi Medicamentelor de Uz Veterinar trebuie să testeze fiecare serie din fiecare tip de produs. 3. La capitolul I secţiunea 1 punctul 1.3, în coloana 1, litera A se modifică şi va avea următorul cuprins: A. În exploataţiile calificate ca oficial indemne de leucoză enzootică bovină, cu atestat de indemnitate, pentru menţinerea statusului de exploataţie oficial indemnă de boală: supravegherea serologică la bovine şi bubaline se realizează prin ELISA, o dată pe an, la: a)taurii şi bivolii de reproducţie autorizaţi; b)toate taurinele şi bubalinele în vârstă de peste 24 de luni din exploataţiile indemne de leucoză. 4. La capitolul I secţiunea 1, punctul 1.17 se modifică şi va avea următorul cuprins: 1.17. BRUCELOZA LA BOVINE
|
SUPRAVEGHERE |
PRECIZĂRI TEHNICE |
PRECIZĂRI EXECUŢIE |
|
1 |
2 |
3 |
|
Scop: recunoaşterea României ca stat membru al UE oficial liber de bruceloză bovină Supravegherea pasivă |
Bruceloza bovină este o boală notificabilă pe teritoriul României şi al Uniunii Europene. Are ca scop identificarea, notificarea şi raportarea precoce a oricărui simptom ce poate fi atribuit unui caz de boală şi menţinerea sau schimbarea statusului de sănătate a animalului. Supravegherea pasivă este esenţială, mai ales asupra animalelor domestice sau sălbatice din speciile receptive, inclusiv a celor provenite din import, incluzând controalele documentare de identitate şi fizice ale fiecărui lot importat. |
Procedura de supraveghere cuprinde fermierii şi muncitorii implicaţi zilnic în relaţia cu animalele şi medicii veterinari de liberă practică ce trebuie, conform legii, să raporteze orice caz de îmbolnăvire. |
|
Examinarea clinică |
Cazurile suspecte se investighează imediat. Probe de la toate cazurile de avort se trimit la laborator pentru investigaţii în direcţia infecţiei brucelice. Cazurile suspecte la controalele oficiale efectuate în timpul transportului sau la destinaţie în cazul importului ori comerţului intracomunitar, în perioada de carantină sau de aşteptare, se vor izola şi se vor investiga serologic şi, după caz, bacteriologic pentru bruceloză. |
Prelevările de probe în caz de suspiciune se fac în prezenţa medicului veterinar oficial. Analizele serologice/ bacteriologice pentru cazurile suspecte se efectuează numai la laboratoarele acreditate/agreate pentru aceste investigaţii. |
|
Supravegherea activă |
|
|
|
A. 1. Exploataţiile calificate ca oficial indemne de bruceloză bovină, cu atestat de indemnitate, pentru menţinerea statusului de exploataţie oficial indemnă de boală, conform Ordinului preşedintelui ANSVSA nr. 41/2010 privind calificarea exploataţiilor de bovine în raport cu bruceloza bovină |
Se aplică unul dintre următoarele regimuri de testare cu rezultate negative, conform Ordinului preşedintelui ANSVSA nr. 61/2006, cu modificările şi completările ulterioare: a) în exploataţiile fără tanc de răcire a laptelui: la toate bovinele cu vârsta mai mare de 12 luni se efectuează un test serologic la un interval de minimum 3 luni şi maximum 12 luni faţă de data testării efectuate în 2010; b) în exploataţiile cu tanc de răcire a laptelui care pot face dovada trasabilităţii animalelor care depun laptele la un muls: (i) la toate bovinele în lactaţie se efectuează 3 teste ELISA pe probe de lapte, la intervale de cel puţin 3 luni, astfel încât de la testarea serologică din 2010 şi până la primul test ELISA pe probe de lapte să nu treacă mai mult de 12 luni; (ii) la toate bovinele cu vârsta mai mare de 12 luni se efectuează un test serologic la un interval de minimum 3 luni şi maximum 12 luni faţă de data testării efectuate în 2010. Alegerea regimului de testare prevăzut la lit. b) se face pe baza analizei cost-beneficiu efectuate între DSVSA - LSVSA şi exploataţiile comerciale de bovine. Prelevarea probei amestec din tancul de răcire se face dacă în fermă sunt cel puţin 30% dintre vaci în perioada de lactaţie. |
Probele de sânge sunt recoltate de medici veterinari de liberă practică împuterniciţi. Prelevările de probe în caz de suspiciune se fac în prezenţa medicului veterinar oficial. Analizele pentru cazurile suspecte se efectuează numai la laboratoarele acreditate/agreate pentru aceste investigaţii. Recoltarea probei de lapte se efectuează de medicul veterinar oficial. Probele de lapte se trimit spre examinare la LNR pentru bruceloză în baza graficului elaborat de LNR în colaborare cu DSVSA. Graficul de recoltare a probelor de lapte este stabilit de către DSVSA de comun acord cu LNR pentru bruceloză din cadrul IDSA. |
|
2. Toate taurinele şi bubalinele în vârstă de peste 12 luni din exploataţiile nou-înfiinţate, precum şi cele din exploataţiile care nu au fost calificate oficial indemne pentru bruceloză în anul 2010 |
Vor fi testate serologic de două ori la un interval de minimum 3 luni şi maximum 12 luni în vederea calificării ca oficial indemne pentru bruceloză. |
Probele sunt recoltate de medici veterinari de liberă practică împuterniciţi. |
|
1 |
2 |
3 |
|
B. Vacile, bivoliţele şi junincile care au avortat sau care prezintă manifestări clinice ce conduc la suspicionarea infecţiei brucelice |
De la toate animalele care au avortat se trimit la laborator avortoni, placentă, lichide fetale, precum şi probe de ser sanguin la 14-21 de zile după avort. Probele de sânge prelevate de la bovinele care au avortat se examinează serologic prin RSAR Roz Bengal şi RFC (tehnica OIE), iar apoi probele pozitive se trimit la LNR pentru bruceloză pentru confirmare. |
Probele sunt recoltate de medici veterinari de liberă practică împuterniciţi în prezenţa medicului veterinar oficial. Analizele pentru cazurile suspecte se efectuează numai la laboratoarele acreditate/agreate pentru aceste investigaţii. |
|
C. În exploataţii suspecte de contaminare |
Toate bovinele cu vârsta mai mare de 12 luni se supraveghează serologic pe probe individuale de sânge. 1. Probele pozitive la unul dintre testele serologice se trimit spre confirmare la LNR pentru bruceloză. 2. Animalele care au reacţionat pozitiv la retestare se elimină prin abatorizare. 3. De la animalele tăiate se trimit probe de uter, limfonoduri perechi genitale, retrofaringiene şi retromamare (pentru femele), respectiv inghinale (pentru masculi), în vederea efectuării examenului bacteriologic pentru izolare şi genotipare de Brucella spp. Notificarea bolii se face în conformitate cu prevederile Ordinului preşedintelui ANSVSA nr. 79/2008, cu modificările şi completările ulterioare. |
1. Probele sunt recoltate de medici veterinari de liberă practică împuterniciţi în prezenţa medicului veterinar oficial. 2. Examenele bacteriologice se efectuează la LSVSA acreditate/agreate pentru izolarea Brucella spp. sau la LNR pentru bruceloze. 3. Tulpinile de Brucella spp. izolate în LSVSA vor fi trimise la LNR pentru bruceloze în vederea tipizării fenotipice sau şi genetice. |
|
D. Animalele domestice şi sălbatice nou- introduse prin comerţ intracomunitar sau import din ţări terţe. Testare serologică pe probe individuale de sânge, randomizat un procent de 1% din efectiv, dar nu mai puţin de 5 probe pe lot |
Probele se examinează prin Roz Bengal şi RFC (tehnica OIE). Cazurile pozitive şi neconcludente se examinează şi prin RFC (tehnica OIE), iar apoi se trimit la LNR pentru bruceloză pentru confirmare. Pentru confirmarea sau infirmarea infecţiei brucelice în efectiv, animalele pozitive la recontrolul I în RFC (tehnica OIE) se sacrifică şi se prelevă de la acestea următoarele probe: 3 perechi de limfonoduri (retrofaringieni, retromamari/inghinali la masculi, genitali), splina, glanda mamară, ţesut şi fluide uterine şi sânge. Probele se trimit la laborator pentru examen bacteriologic. Boala se confirmă la LNR pentru bruceloză, prin examene serologice, bacteriologice şi de biologie moleculară. |
Probele sunt recoltate de medici veterinari de liberă practică în prezenţa medicului veterinar oficial. Analizele se efectuează numai la laboratoarele acreditate/agreate pentru aceste investigaţii. Se testează în intervalul de 30 de zile anterior sau ulterior datei la care au fost introduse în efectiv. În cazul în care testul este efectuat ulterior introducerii în efectiv, animalul (animalele) trebuie izolat(e) fizic de celelalte animale, pentru a se evita contactul direct sau indirect cu acestea până ce reacţia se dovedeşte negativă. |
|
E. 1. Material seminal introdus prin comerţ intracomunitar 2. Material seminal introdus prin import din ţări terţe |
1. Testare, numai în caz de suspiciune, a 1% din fiecare ejaculat, dar nu mai puţin de o paietă din lotul provenit din acelaşi ejaculat, dacă acesta conţine mai puţin de 100 de paiete. 2. Testarea a 1% din fiecare ejaculat, dar nu mai puţin de o paietă din lotul provenit din acelaşi ejaculat, dacă acesta conţine mai puţin de 100 de paiete. Materialul infectat se elimină de la reproducţie. |
Probele sunt prelevate de medicii veterinari oficiali. Analizele bacteriologice se efectuează la IDSA sau la laboratoarele acreditate/agreate pentru aceste analize. |
|
F. Specii susceptibile din fondul cinegetic la toate animalele vânate |
Testare serologică pe probe individuale de sânge. Probele se examinează prin Roz Bengal şi RFC (tehnica OIE). |
Probele sunt recoltate de medici veterinari oficiali. Analizele se efectuează numai la laboratoarele acreditate/agreate pentru aceste investigaţii. |
|
G. În exploataţii contaminate |
În cazul în care o exploataţie a fost diagnosticată pozitiv, aceasta îşi recapătă statutul de liberă de boală dacă: fie toate bovinele aflate în efectiv în momentul izbucnirii au fost tăiate, fie efectivul a fost supus unei testări de verificare şi toate animalele cu vârsta mai mare de 12 luni au prezentat rezultate negative la două teste consecutive, efectuate la interval de 60 de zile, primul fiind efectuat la nu mai puţin de 30 de zile după eliminarea animalului(lor) pozitiv(e). În cazul bovinelor care erau gestante în momentul izbucnirii, controlul final trebuie efectuat la cel puţin 12 zile după ce ultimul animal gestant în momentul izbucnirii a fătat. |
Medici veterinari de liberă practică şi medici veterinari oficiali. Prelevările de probe se fac în prezenţa medicului veterinar oficial. Analizele se efectuează numai la laboratoarele acreditate/agreate pentru aceste investigaţii. |
5. La capitolul I secţiunea a 9-a punctul 1.2, în coloana 1, punctul I se modifică şi va avea următorul cuprins: I. ÎN EXPLOATAŢIILE NONPROFESIONALE: Se execută în mod obligatoriu, pe o rază de 10 km în jurul exploataţiilor comerciale, 3 vaccinări/an. A. Primăvara se execută în mod obligatoriu următoarele vaccinări: 1. vaccinare cu vaccin viu atenuat, administrat oculoconjunctival, exclus parenteral, la puii eclozionaţi în sezon la vârsta de 3-4 săptămâni; 2. vaccinare cu vaccin inactivat adjuvantat, parenteral, la adultele din anul precedent. B. Toamna se execută în mod obligatoriu o vaccinare în covor, întregul efectiv, cu vaccin inactivat adjuvantat, administrat parenteral. La cererea proprietarilor sau deţinătorilor de păsări situaţi în afara razei de 10 km în jurul exploataţiilor comerciale, se pot efectua 3 vaccinări/an. A. Primăvara se pot executa următoarele vaccinări: 1. vaccinare cu vaccin viu atenuat, administrat oculoconjunctival, exclus parenteral, la puii eclozionaţi în sezon la vârsta de 3-4 săptămâni; 2. vaccinare cu vaccin inactivat adjuvantat, parenteral, la adultele din anul precedent. B. Toamna se poate executa o vaccinare în covor, întregul efectiv, cu vaccin inactivat adjuvantat, administrat parenteral. 6. La capitolul II, punctul 1 se modifică şi va avea următorul cuprins: 1. Programul pentru monitorizarea, controlul şi eradicarea pestei porcine clasice în România pentru anul 2011
|
SUPRAVEGHERE |
PRECIZĂRI TEHNICE |
PRECIZĂRI EXECUŢIE |
|
1 |
2 |
3 |
|
Scop: recunoaşterea statutului de ţară liberă de pestă porcină clasică şi includerea României în partea II din anexa la Decizia 2008/855/CE a Comisiei din 3 noiembrie 2008 privind măsurile zoosanitare de combatere a pestei porcine clasice în anumite state membre A. Supravegherea în exploataţiile nonprofesionale I. Supravegherea clinică 1. Zilnic - proprietarul de animale 2. Medicul de liberă practică - când este solicitat de proprietar să investigheze cazurile de porci bolnavi sau morţi. 3. Medicul veterinar de liberă practică - odată cu vizitarea exploataţiei în vederea certificării mişcării porcinelor pentru vânzare 4. Medicii veterinari oficiali responsabili de inspecţii şi de sănătate animală - lunar, randomizat 10% din exploataţiile nonprofesionale cu porcine din fiecare localitate Un exemplar al fişei întocmite de medicii veterinari oficiali şi medicii veterinari de liberă practică împuterniciţi, fişă în care sunt înregistrate şi neconformităţi, este înregistrat şi arhivat la DSVSA. II. Supravegherea serologică În zona de risc de 10 km în jurul exploataţiei comerciale autorizate sanitar-veterinar se efectuează supravegherea serologică anuală, prin prelevarea randomizată a nu mai mult de 30 de probe de sânge, probe repartizate uniform pe întreaga perioadă a anului (prevalenţa 10% şi confidenţa 95%), de la porcine sănătoase în vârstă de până la un an, din fiecare localitate, pentru detecţia anticorpilor pentru proteina E2 prin teste ELISA. III. Supravegherea virusologică 1. Se recoltează probe de organe şi stern de la porcii bolnavi cu semne clinice, de la porcii morţi şi care au leziuni tipice de pestă porcină clasică. 2. Se recoltează sânge pe EDTA pentru efectuarea PCR de la porcii bolnavi cu febră şi semne clinice de pestă porcină clasică. |
A. Procedura de diagnostic prin examene de laborator şi supraveghere a pestei porcine clasice În cazul suspiciunii unui focar primar de pestă porcină clasică, probele recoltate conform procedurii de prelevare sunt trimise la LSVSA. În cadrul LSVSA, primul test care se efectuează este cel de imunofluorescenţă directă pe frotiuri de măduvă sternală. 1. În situaţia în care testul de imunofluorescenţă este pozitiv, confirmarea diagnosticului de pestă porcină clasică se face prin testul de imunoperoxidază cu anticorpi monoclonali sau RT-PCR. 1.1. Dacă testul de imunoperoxidază (IP) este pozitiv, LSVSA inclus în lista laboratoarelor desemnate de LNR pentru a elibera rezultate pozitive va emite buletin de analiză cu diagnosticul de pestă porcină clasică. Laboratoarele care nu sunt incluse în lista laboratoarelor desemnate pentru a elibera rezultate pozitive trebuie să expedieze probele la LNR din cadrul IDSA pentru confirmare, care va elibera buletinul de analiză. 1.2. Dacă testul de imunoperoxidază (IP) este negativ pentru virusul sălbatic al pestei porcine clasice, se va emite rezultat negativ pentru pesta porcină clasică. 1.3. În cazul în care cel de al doilea test utilizat este RT-PCR, iar rezultatul este pozitiv, LSVSA inclus în lista laboratoarelor desemnate de LNR pentru pesta porcină pentru a elibera rezultate pozitive va emite buletin de analiză cu diagnosticul de pestă porcină clasică. 1.4. Dacă rezultatul la RT-PCR este negativ, având în vedere rezultatul pozitiv la testul de imunofluorescenţă, trebuie făcut testul de imunoperoxidază cu anticorpi monoclonali şi, în funcţie de rezultatul acestui test, se va elibera buletinul de analiză: pozitiv pestă porcină dacă IP este pozitiv şi negativ pestă porcină dacă IP este negativ. În cazul unor rezultate finale negative pentru pesta porcină clasică, probele vor fi trimise la LNR pentru a fi testate pentru pesta porcină africană. 1.5. Probele pozitive provenite dintr-un focar primar vor fi trimise la LNR pentru pesta |
1. Supravegherea clinică este efectuată de proprietarul de animale, medicul veterinar de liberă practică, medicul veterinar oficial, zilnic şi periodic, în funcţie de tipul de exploataţie şi atribuţiile medicilor veterinari. 2. Autorităţile competente pentru implementarea procedurii de vaccinare de urgenţă contra pestei porcine clasice la mistreţi sunt: a) ANSVSA, care coordonează implementarea procedurii; b) LNR pentru PPC din cadrul IDSA; c) DSVSA; d) alte instituţii publice, conform prevederilor legale în vigoare. 3. Recoltarea probelor este efectuată de medicul veterinar de liberă practică şi medicul veterinar oficial, în funcţie de responsabilitatea fiecăruia, conform prevederilor Ordinului preşedintelui ANSVSA nr. 25/2008. 4. Supravegherea zonei de risc din jurul exploataţiilor comerciale aprobate pentru Sistemul canalizat de producere în România a cărnii de porc destinate punerii pe piaţa Uniunii Europene este gestionată de responsabilul oficial al sistemului canalizat de la nivelul DSVSA. 5. Responsabilitatea efectuării testelor aparţine laboratoarelor sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor judeţene, respectiv al municipiului Bucureşti şi IDSA, iar în cazuri de expertiză, LNR pentru pesta porcină clasică din cadrul IDSA. 6. Monitorizarea, controlul şi eradicarea pestei porcine clasice sunt reglementate prin: a) Decizia 2010/712/UE; b) Ordonanţa Guvernului nr. 42/2004 privind organizarea activităţii sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 215/2004, cu modificările şi completările ulterioare; c) Hotărârea Guvernului nr. 1.189/2009 privind organizarea, funcţionarea şi atribuţiile Centrului Naţional de Combatere a bolilor şi ale structurilor din componenţa acestuia; |
|
1 |
2 |
3 |
|
3. Se recoltează probe pentru efectuarea examenului virusologic (IFD) de la porcii sacrificaţi pentru consum familial în timpul anului şi prezentaţi pentru examen trichinoscopic. 4. Se recoltează probe de organe şi stern pentru examenul virusologic (IFD) de la 5% dintre porcii sacrificaţi în luna decembrie şi prezentaţi pentru examen trichinoscopic. B. Supravegherea în exploataţiile comerciale de tip A I. Supravegherea clinică 1. Zilnic - proprietarul de animale 2. Săptămânal - medicul veterinar de liberă practică responsabil de exploataţie, fişa fiind înregistrată în registrul de consultaţii şi tratamente 3. Lunar - medicul veterinar oficial Un exemplar al fişei întocmite de medicii veterinari oficiali şi medicii veterinari de liberă practică împuterniciţi (fişă în care sunt înregistrate şi neconformităţi) este înscris şi arhivat la DSVSA. II. Supravegherea serologică 1% pe an, randomizat, din toate categoriile de porcine sănătoase, planificat lunar III. Supravegherea virusologică 1. Se recoltează 10 probe de organe şi stern/lunar de la porcii bolnavi cu semne clinice şi de la porcii morţi şi care au leziuni tipice de pestă porcină clasică. 2. Se recoltează sânge pe EDTA pentru efectuarea PCR de la porcii bolnavi cu febră şi semne clinice de pestă porcină clasică. C. Supravegherea în exploataţiile comerciale autorizate sanitar-veterinar I. Supravegherea clinică 1. Zilnic - proprietarul de animale 2. Săptămânal - medicul veterinar de liberă practică responsabil de exploataţie, fişa fiind înregistrată în registrul de consultaţii şi tratamente 3. Lunar - medicul veterinar oficial Un exemplar al fişei întocmite de medicii veterinari oficiali şi medicii veterinari de liberă practică împuterniciţi, fişă în care sunt înregistrate şi neconformităţi, este înscris şi arhivat la DSVSA. II. Supravegherea serologică 1% pe an, randomizat, din toate categoriile de porcine sănătoase, planificat lunar III. Supravegherea virusologică 1. Se recoltează 10 probe de organe şi stern/lunar de la porcii bolnavi cu semne clinice care au murit şi care au leziuni tipice de pestă porcină clasică. 2. Se recoltează sânge pe EDTA pentru efectuarea PCR de la porcii bolnavi cu febră şi semne clinice de pestă porcină clasică. D. Supravegherea în exploataţiile comerciale aprobate pentru Sistemul canalizat de producere în România a cărnii de porc destinate punerii pe piaţa Uniunii Europene şi în zona de risc din jurul acestora se realizează în condiţii stabilite prin ordin al preşedintelui ANSVSA. |
porcină clasică din cadrul IDSA, unde se va face izolarea pe culturi celulare şi secvenţierea izolatelor virale în vederea studiilor de epidemiologie moleculară. Toate tulpinile de virus al pestei porcine izolate vor fi trimise la Laboratorul Comunitar de Referinţă de la Hanovra pentru realizarea unei bănci cu izolatele virale. 2. În situaţia în care testul de imunofluorescenţă directă pe frotiuri de măduvă sternală este negativ, toate probele care provin dintr-o suspiciune de pestă porcină clasică vor fi testate şi prin RT-PCR, care are o sensibilitate mai mare. 2.1. Dacă testul RT-PCR este negativ, se va elibera buletin de analiză cu rezultat negativ pentru pesta porcină clasică, iar probele se vor trimite la LNR pentru a fi testate pentru pesta porcină africană. 2.2. Dacă testul RT-PCR este pozitiv, se vor preleva probe suplimentare de la alţi porci existenţi în exploataţia respectivă, care prezintă semne clinice şi/sau leziuni specifice de pestă porcină, probe care vor fi supuse testelor de diagnostic menţionate mai sus (IFD + IP sau RT-PCR). Dacă în exploataţia respectivă nu mai există alte animale din specia suine, probele vor fi trimise la LNR din cadrul IDSA, iar rezultatul final va fi dat în urma examenului de izolare pe culturi celulare. În cazul unui focar secundar de pestă porcină clasică, probele recoltate conform procedurii de prelevare sunt trimise la LSVSA şi vor fi supuse investigaţiilor de laborator. În cadrul LSVSA primul test care se efectuează este cel de imunofluorescenţă directă pe frotiuri de măduvă sternală. 1. Dacă testul de imunofluorescenţă este pozitiv, LSVSA va emite buletin de analiză cu diagnosticul de pestă porcină clasică. 2. Dacă testul de imunofluorescenţă este negativ, probele care provin dintr-o suspiciune de pestă porcină clasică vor fi testate şi prin RT-PCR, care are o sensibilitate mai mare. 2.1. Dacă testul RT-PCR este negativ, se va elibera un buletin de analiză cu rezultat negativ pentru pesta porcină clasică. 2.2. Dacă testul RT-PCR este pozitiv, se va elibera buletin de analiză cu rezultat pozitiv pentru pesta porcină clasică. Monitorizarea pestei porcine clasice prin examene de laborator are următoarele obiective: a) evaluarea privind pesta porcină clasică la mistreţi; b) evaluarea situaţiei pestei porcine clasice la porcinele domestice din exploataţiile comerciale şi din exploataţiile nonprofesionale care au fost vaccinate de urgenţă în cadrul unor programe aprobate de Comisia Europeană şi a rezultatelor vaccinării de urgenţă; |
d) Ordinul preşedintelui ANSVSA nr. 67/2005 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare cu privire la măsurile pentru controlul pestei porcine clasice, cu modificările ulterioare; e) Ordinul preşedintelui ANSVSA nr. 77/2005 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind notificarea bolilor animalelor, cu modificările ulterioare. 7. În zona de risc de 10 km în jurul exploataţiei comerciale aprobate pentru Sistemul canalizat de producere în România a cărnii de porc destinate punerii pe piaţa Uniunii Europene prelevarea, ambalarea şi transportul probelor de la porci şi mistreţi sunt efectuate de către medicul veterinar oficial. |
|
1 |
2 |
3 |
|
E. Supravegherea porcilor mistreţi Se colectează probe de la toţi mistreţii vânaţi sau găsiţi morţi, accidentaţi, care vor fi supuse examenelor virusologice şi serologice. Pentru supravegherea pestei porcine clasice se vor preleva următoarele probe: a) organe: rinichi, tonsile, limfonoduli, porţiuni de ileon şi vezică urinară; b) sânge sau lichid toracoabdominal; c) stern. Probele prelevate sunt examinate în cadrul LSVSA. I. Examene virologice: a) testul RT-PCR pentru detecţia genomului viral specifică, pe probe prelevate de la: 1. mistreţi găsiţi morţi, accidentaţi; 2. mistreţi vânaţi, care prezintă leziuni ce induc suspiciunea de pestă porcină clasică; 3. toţi mistreţii cu vârsta de până la un an. Testul RT-PCR se poate efectua pe probe comasate - pooluri de câte 10 probe; b) testul de imunofluorescenţă pe probe de la toate animalele vânate sau găsite moarte; c) testul de izolare a virusului pe culturi celulare în toate cazurile pozitive. |
c) aplicarea rapidă şi eficientă a măsurilor de control şi eradicare a bolii; d) înregistrarea, procesarea şi utilizarea datelor epidemiologice în relaţie cu pesta porcină clasică; e) stabilirea măsurilor de control şi eradicare a bolii; f) stabilirea fondurilor necesare realizării acţiunilor de supraveghere; g) evaluarea imunizării mistreţilor ca rezultat al aplicării vaccinării de urgenţă pe cale orală a acestora, aprobată de Comisia Europeană; h) realizarea de examene clinice şi prelevare de probe pentru examene de laborator, ce trebuie efectuate cu respectarea instrucţiunilor conţinute în prezentele norme metodologice. B. Procedura de vaccinare de urgenţă contra pestei porcine clasice la mistreţi Obiectivele procedurii de vaccinare şi parametrii de evaluare a eficienţei acesteia sunt: 1. mistreţii împuşcaţi sau găsiţi morţi, accidentaţi, inclusiv în zona de vaccinare, sunt supuşi examenelor de laborator pentru pesta porcină clasică, conform prevederilor art. 17 din Norma sanitară veterinară cu privire la măsurile pentru controlul pestei porcine clasice, aprobată prin Ordinul preşedintelui ANSVSA nr. 67/2005, cu modificările ulterioare; 2. evaluarea rezultatelor vaccinării se realizează separat pe judeţe şi pe grupe de vârstă, de către LSVSA din cadrul DSVSA, iar în cazuri de expertiză, de către LNR pentru pesta porcină clasică din cadrul IDSA; 3. principiul de evaluare a eficienţei vaccinării antipestoase la mistreţi îl constituie estimarea raportului dintre rezultatele negative ale testelor serologice şi rezultatele pozitive ale testelor virusologice; probele virusologic pozitive sunt investigate în primele 28 de zile după distribuirea momelilor, pentru tipizare prin secvenţializare în vederea diferenţierii între virusul vaccinal şi virusul sălbatic; trimestrial se realizează tipizarea tulpinilor izolate. Zonele de vaccinare sunt: a) zonă infectată - zona definită conform art. 2 şi art. 15 alin. (2) lit. a) coroborat cu art. 16 alin. (7) lit. b) din Norma sanitară veterinară cu privire la măsurile pentru controlul pestei porcine clasice, aprobată prin Ordinul preşedintelui ANSVSA nr. 67/2005, cu modificările ulterioare; b) zonă de vaccinare pentru mistreţi - aplicarea unei politici de vaccinare de urgenţă a mistreţilor în zonele cu risc epidemiologic la graniţa cu ţările terţe vecine (Ucraina şi Moldova), pe cordoane de 20 km (buffer zone), unde situaţia epidemiologică nu este cunoscută, luând în considere densitatea mistreţilor şi circulaţia acestora; c) loc specific de vaccinare - locul ales de către gestionarul fondului de vânătoare din cadrul inspectoratelor teritoriale de regim silvic şi de vânătoare, în colaborare cu medicul |
|
|
1 |
2 |
3 |
|
II. Supravegherea serologică se va efectua astfel: a) în fondurile de vânătoare în care vaccinarea va continua în 2011 testele serologice se vor face la toţi mistreţii vânaţi, indiferent de categoria de vârstă; b) în fondurile de vânătoare în care în 2010 nu s-a efectuat vaccinarea contra pestei porcine clasice testele serologice se vor efectua la toţi mistreţii vânaţi. Se vor folosi următoarele teste serologice: 1. testul ELISA pentru detecţia anticorpilor pe probe de ser sau lichid toracoabdominal; 2. testul de virusneutralizare în cazul probelor pozitive la ELISA provenite din fondurile de vânătoare unde nu se vaccinează. Interpretarea rezultatelor serologice se va face ţinând cont de vaccinarea sau nu contra pestei porcine în fondurile de vânătoare respective. F. Supravegherea în abatoare În abatoare pot fi sacrificaţi doar porci din exploataţiile comerciale însoţite de certificat de sănătate. Supravegherea se va face prin examen clinic consecutiv inspecţiei ante- şi post-mortem. Se recoltează sânge pe EDTA pentru PCR în cazul animalelor bolnave cu febră şi alte semne clinice. La 5% dintre porcii sacrificaţi se recoltează probe pentru efectuarea examenelor virusologice. |
veterinar oficial, în care se distribuie hrană pentru mistreţi pentru inducerea unui reflex condiţionat de loc şi în care, ulterior, se distribuie momelile vaccinale în vederea imunizării orale a mistreţilor; monitorizarea aplicării planului de vaccinare de urgenţă a mistreţilor se realizează prin testarea probelor prelevate de la toţi mistreţii găsiţi morţi, accidentaţi sau împuşcaţi, în vederea depistării cazurilor pozitive şi pentru testarea eficienţei imunizării postvaccinale; d) centru de colectare a vânatului sălbatic - unitatea cu spaţii şi dotări adecvate în care se desfăşoară activităţi pentru recepţia, identificarea, sortarea, răcirea şi prelucrarea primară a vânatului sălbatic provenit direct din fondurile de vânătoare, respectiv decapitare, recoltarea trofeului, toaletare, curăţare, eviscerare, jupuire parţială şi livrarea produselor rezultate către unităţi autorizate sanitar-veterinar, vânzare cu amănuntul, în conformitate cu legislaţia în vigoare; e) spaţiu de refrigerare fix sau mobil - mijloc auto izoterm prevăzut cu agregat de refrigerare, unde vânatul se păstrează la temperatura de +7 grade C, până la primirea rezultatelor de laborator pentru pesta porcină clasică, trichineloză, carcasele de mistreţi pentru consumul propriu, în conformitate cu legislaţia în vigoare. Autorităţile competente pentru implementarea procedurii de vaccinare de urgenţă contra pestei porcine clasice la mistreţi sunt: a) ANSVSA, care coordonează implementarea procedurii; b) LNR din cadrul IDSA; c) DSVSA; d) alte instituţii publice, conform prevederilor legale în vigoare. Examenele de laborator pentru depistarea bolii la mistreţi sunt realizate de către LSVSA din cadrul DSVSA, desemnate pentru efectuarea investigaţiilor în vederea diagnosticării pestei porcine clasice; pentru judeţele în care LSVSA nu sunt abilitate pentru realizarea unor astfel de investigaţii, probele prelevate de la mistreţi se trimit la IDSA. Expertiza de diagnostic şi examenele pentru testarea eficienţei imunizărilor antipestoase la mistreţi se realizează de IDSA. Tipizarea prin secvenţializare a tulpinilor de virus pestos porcin, precum şi definirea relaţiilor epidemiologice ale acestora se realizează de LNR pentru pesta porcină clasică şi de LNR pentru biologie moleculară şi biochimie din cadrul IDSA. DSVSA, în cooperare cu inspectoratele teritoriale de regim silvic şi de vânătoare, coordonează campania locală de vaccinare antipestoasă. ANSVSA examinează lunar rezultatele campaniei de vaccinare, prin analiza cazurilor pozitive diagnosticate la mistreţi şi a testelor referitoare la evaluarea eficacităţii vaccinării orale. |
|
|
1 |
2 |
3 |
|
|
Inspectoratele teritoriale de regim silvic şi de vânătoare, în colaborare cu DSVSA, stabilesc numărul de mistreţi ce urmează a fi supuşi vaccinării în anul 2011. DSVSA au responsabilitatea organizării procedurii de achiziţie a momelilor vaccinale pentru anul 2011. DSVSA gestionează momelile în condiţii de depozitare corespunzătoare şi cu respectarea prevederilor producătorului şi le distribuie gestionarilor fondurilor de vânătoare în momentul în care este preconizată efectuarea vaccinării orale de urgenţă. Gestionarii fondurilor de vânătoare, sub supravegherea medicului veterinar oficial, distribuie momelile vaccinale la locurile stabilite pentru a fi consumate de mistreţi. Cu ocazia vânătorilor, gestionarii fondurilor de vânătoare, în prezenţa medicului veterinar oficial, prelevă probe pentru depistarea cazurilor de pestă porcină clasică şi pentru testarea eficacităţii imunizării orale; probe similare se prelevă şi de la mistreţii morţi, accidentaţi; acestea se trimit la LSVSA acreditate pentru realizarea investigaţiilor specifice. Vaccinarea de urgenţă contra pestei porcine clasice se efectuează la populaţia de mistreţi conform situaţiei prevăzute. Obiectivele vaccinării de urgenţă împotriva pestei porcine clasice la mistreţi sunt următoarele: a) asigurarea unei perioade de linişte epidemiologică, prin protejarea populaţiei de mistreţi împotriva virusului pestei porcine clasice, astfel încât boala să nu mai prezinte un risc major pentru populaţia de porcine domestice; b) menţinerea statusului imun al mistreţilor din fondul cinegetic, pentru a fi protejaţi împotriva virusului pestei porcine clasice; c) supravegherea sanitar-veterinară continuă a efectivelor de mistreţi prin examene anatomopatologice şi de laborator efectuate la toţi mistreţii morţi, accidentaţi sau vânaţi; d) diminuarea presiunii virale în relaţia cu virusul pestei porcine clasice în fondul cinegetic şi reducerea semnificativă a numărului de mistreţi afectaţi de boală. Vaccinul utilizat pentru vaccinarea de urgenţă a mistreţilor împotriva pestei porcine clasice este un vaccin viu, înglobat în momeli vaccinale, astfel încât să fie protejat faţă de variaţiile de temperatură din mediul extern. Produsul medicinal veterinar utilizat trebuie să fie autorizat pentru comercializare conform prevederilor Directivei 2009/9/CE a Comisiei din 10 februarie 2009 de modificare a Directivei 2001/82/CE a Parlamentului European şi a Consiliului de instituire a unui cod comunitar cu privire la produsele medicamentoase veterinare. Medicii veterinari oficiali din cadrul DSVSA instruiesc gestionarii fondurilor de vânătoare şi personalul implicat în plasarea momelilor |
|
|
1 |
2 |
3 |
|
|
vaccinale cu privire la condiţiile de depozitare şi utilizare a produsului precizate de producător. Personalul din cadrul inspectoratelor teritoriale de regim silvic şi de vânătoare judeţene răspund de plasarea momelilor vaccinale în locurile stabilite, sub coordonarea şi responsabilitatea medicului veterinar oficial. Se efectuează 3 campanii cu rapel, respectiv 6 administrări, primăvara - martie-aprilie; vara - iunie-iulie; toamna - octombrie-noiembrie, aprobate prin Decizia 2010/712/UE. Plasarea momelilor vaccinale se face la locurile de hrănire, iar numărul de momeli va fi calculat în funcţie de numărul de mistreţi care se hrănesc în fiecare dintre aceste locuri; la fiecare administrare trebuie să fie plasate câte două momeli vaccinale pentru fiecare mistreţ. După fiecare plasare de momeli, se interzice vânătoarea la locurile specifice de vaccinare timp de 4 zile, pentru a nu deranja mistreţii şi pentru a se asigura consumul în totalitate al momelilor; după 5 zile de la administrare, momelile neconsumate şi eventual capsulele momelilor consumate sunt colectate de către vânători şi returnate prin responsabilitatea medicului veterinar oficial la DSVSA. Distribuirea momelilor vaccinale este organizată de gestionarii fondurilor de vânătoare împreună cu medicul veterinar oficial de la CSVZ; acesta notifică la DSVSA datele referitoare la efectuarea vaccinării orale de urgenţă a mistreţilor. DSVSA organizează activităţi de informare a populaţiei şi de instruire a personalului propriu şi a gestionarilor fondurilor de vânătoare cu referire la modalităţile practice detaliate de efectuare a vaccinării orale de urgenţă contra pestei porcine clasice, monitorizarea mistreţilor vaccinaţi şi de prelevarea de probe în vederea efectuării examenelor de laborator. În vederea obţinerii unei imunizări eficiente a mistreţilor din categoria tineret, pentru vaccinarea acestora trebuie să se utilizeze cuşti sau ţarcuri de aproximativ 1,5 m înălţime, confecţionate din bare, astfel încât să permită numai accesul mistreţilor din categoria tineret. Locul specific de vaccinare trebuie să aibă o arie de cel puţin 200 m2, care să permită accesul tuturor mistreţilor din arealul arondat. Numărul de mistreţi care trebuie vaccinaţi se determină pe baza unor evaluări efectuate de gestionarii fondurilor de vânătoare din cadrul inspectoratelor teritoriale de regim silvic şi de vânătoare, de paznici, vânători, gestionari ai fondurilor de vânătoare, la sfârşitul fiecărui sezon de vânătoare; numărul de mistreţi care trebuie vaccinaţi în anul 2011 este de aproximativ 3.000. Cota anuală de vânat este alcătuită din aproximativ 30% mistreţi din categoria tineret în vârstă de sub un an, 10% mistreţi între unu şi 2 ani şi 60% mistreţi adulţi în vârstă de peste 2 ani. |
|
|
1 |
2 |
3 |
|
|
Mistreţii din categoria tineret sunt purtători şi eliminatori ai virusului pestei porcine clasice şi constituie principalul element de risc în lanţul epidemiologic al bolii; vânarea mistreţilor din categoria tineret constituie elementul esenţial pentru reducerea presiunii virale. Durata programului vaccinării de urgenţă a mistreţilor aprobat se poate prelungi în situaţii epidemiologice nefavorabile sau când riscul privind pesta porcină clasică se menţine. Gestionarii fondurilor de vânătoare trebuie să asigure următoarele condiţii pregătitoare pentru vaccinarea de urgenţă: a) catagrafierea populaţiei de mistreţi de pe fiecare fond de vânătoare la sfârşitul sezonului de vânătoare, suprafaţa fondului de vânătoare şi densitatea populaţiei de mistreţi, stabilind numărul de mistreţi care urmează să fie vaccinaţi; b) stabilirea necesarului de momeli vaccinale pentru fiecare fond de vânătoare; c) solicitarea adresată în scris către DSVSA pentru asigurarea necesarului de momeli vaccinale; d) stabilirea de către gestionarul fondului de vânătoare a personalului responsabil pentru plasarea momelilor, sub control sanitar-veterinar oficial; e) efectuarea instruirii teoretice şi practice a personalului prevăzut la lit. d) şi a medicilor veterinari oficiali şi medicilor veterinari de liberă practică împuterniciţi care participă la acţiunea de imunizare orală a mistreţilor. Pentru realizarea în condiţii corespunzătoare a vaccinării de urgenţă a mistreţilor contra pestei porcine clasice, gestionarii fondurilor de vânătoare trebuie să dispună asigurarea: a) necesarului de furaje la locurile de hrănire/administrare a momelilor vaccinale; b) transportului, depozitării şi manipulării momelilor vaccinale în condiţiile precizate de producătorul acestora; c) ustensilelor necesare plasării momelilor vaccinale; d) echipamentelor de protecţie, constituite din: halat, bonetă, salopetă, combinezon de unică folosinţă, cizme de cauciuc, mănuşi de unică folosinţă; e) unei hărţi a fondului de vânătoare şi a zonei în care se aplică vaccinarea. DSVSA trebuie să asigure formularele necesare întocmirii evidenţelor sanitar-veterinare: a) formular pentru recepţia momelilor de către gestionarii fondurilor de vânătoare; b) formular pentru înregistrarea datelor privind vaccinarea de urgenţă; c) formular pentru examinarea de laborator a mistreţilor; d) macheta pentru raportarea vaccinării de urgenţă la mistreţi. Pentru efectuarea vaccinării, personalul instruit pentru aplicarea momelilor, în coordonarea şi sub supravegherea medicului veterinar oficial sau de liberă practică împuternicit, urmăreşte: |
|
|
1 |
2 |
3 |
|
|
a) stabilirea locurilor de hrănire unde se aplică momelile vaccinale, pe fiecare fond de vânătoare; b) marcarea locurilor unde sunt administrate momelile vaccinale; c) furajarea continuă a mistreţilor pe o perioadă de 10-14 zile înainte de plasarea momelilor vaccinale; d) plasarea momelilor vaccinale şi a furajului în gropi aflate în perimetrul delimitat din 2 în 2 metri şi acoperite cu pământ ce nu trebuie tasat, în vederea protejării vaccinului; e) interzicerea vânătorilor şi a circulaţiei persoanelor în zonele specifice de vaccinare; f) colectarea momelilor vaccinale neconsumate şi a capsulelor după 5 zile de la administrarea acestora, în vederea predării acestora la DSVSA pe bază de proces-verbal de predare/primire. Măsurile pentru prevenirea răspândirii virusului vaccinal la porcinele domestice sunt următoarele: a) plasarea manuală a momelilor în locurile specifice de vaccinare şi îngroparea acestora în sol la o adâncime de cel mult 20 cm, pentru a le proteja faţă de variaţiile de temperatură din mediu şi faţă de alte specii de animale existente în biotop; b) pentru porcinele domestice şi mistreţii din zona infectată, cele prevăzute de Norma sanitară veterinară cu privire la măsurile pentru controlul pestei porcine clasice, aprobată prin Ordinul preşedintelui ANSVSA nr. 67/2005, cu modificările ulterioare, precum şi alte măsuri aplicate în vecinătatea fondurilor de vânătoare în care se execută vaccinarea de urgenţă orală a mistreţilor: 1. interzicerea creşterii libere a porcinelor domestice; 2. gestionarea resturilor menajere, a gunoiului şi a aşternutului în exploataţiile de porcine, astfel încât acestea să nu vină în contact sau să nu fie accesibile mistreţilor; 3. interzicerea accesului vânătorilor în exploataţiile de porcine cel puţin 21 de zile după participarea la vânători; 4. depistarea şi declararea de către gestionarii fondurilor de vânătoare a mistreţilor morţi, accidentaţi, prelevarea de probe pentru stabilirea cauzelor care au dus la moartea/accidentarea acestora; 5. asigurarea ecarisării în spaţiul cinegetic naţional; 6. depistarea şi sancţionarea braconierilor, confiscarea şi denaturarea vânatului ilegal; 7. expertiza sanitar-veterinară a carcaselor de mistreţi; c) prelevarea de probe de la mistreţii morţi, vânaţi şi accidentaţi, pentru examene de laborator, care se efectuează conform Manualului de diagnostic aprobat prin Ordinul preşedintelui ANSVSA nr. 66/2005 privind aprobarea Normei sanitare veterinare care aprobă un manual de diagnostic stabilind proceduri de diagnostic, metode de prelevare |
|
|
1 |
2 |
3 |
|
|
a probelor şi criterii pentru evaluarea testelor de laborator pentru confirmarea pestei porcine clasice; d) interzicerea comercializării mistreţilor vii şi a cărnii proaspete de mistreţi vânaţi din zonele infectate, în conformitate cu prevederile Normei sanitare veterinare cu privire la măsurile pentru controlul pestei porcine clasice, aprobate prin Ordinul preşedintelui ANSVSA nr. 67/2005, cu modificările ulterioare. Măsuri suplimentare pentru controlul vânatului: a) imediat după vânătoare, fiecărui mistreţ împuşcat i se aplică un număr de identificare de către gestionarul fondului de vânătoare din cadrul inspectoratelor teritoriale de regim silvic şi de vânătoare, conform instrucţiunilor medicului veterinar oficial în a cărui arie de competenţă are loc vânătoarea; acest număr va fi înscris pe nota de însoţire a probelor, asigurând trasabilitatea acestora; b) mistreţii vânaţi trebuie să fie transportaţi, prin grija gestionarului fondului de vânătoare, la centrul de colectare a vânatului sălbatic sau la mijloacele auto dotate cu instalaţii mobile de refrigerare pentru mistreţii care fac obiectul autoconsumului; pe durata transportului trebuie să se evite contactul direct sau indirect cu porcinele din exploataţiile de porcine domestice; carcasele de mistreţi se păstrează în aceste centre de colectare, până când rezultatele de laborator privind pesta porcină clasică şi trichineloza sunt disponibile; probele prelevate de la mistreţi în centrele de colectare a vânatului sălbatic se trimit la laborator pentru efectuarea examenelor în relaţie cu pesta porcină clasică, conform Normei sanitare veterinare cu privire la măsurile pentru controlul pestei porcine clasice, aprobată prin Ordinul preşedintelui ANSVSA nr. 67/2005, cu modificările ulterioare; c) în cazul unui rezultat pozitiv, copii ale buletinului de analiză se trimit la ANSVSA, la IDSA, la DSVSA şi la medicul veterinar oficial care a trimis probele spre examinare; d) distrugerea cadavrelor şi a carcaselor de mistreţi pentru care investigaţiile de laborator au relevat rezultate pozitive este în responsabilitatea gestionarilor centrelor de colectare a vânatului sălbatic şi ai mijloacelor mobile; e) DSVSA controlează distrugerea în siguranţă a cadavrelor şi a carcaselor de mistreţi; măsurile trebuie să asigure că nicio carcasă provenită de la mistreţii la care investigaţiile de laborator au fost pozitive nu este scoasă din centrul de colectare a vânatului sălbatic sau din zona infectată, inclusiv în cazul cadavrelor de mistreţi; f) pentru examinarea de laborator a mistreţilor se foloseşte modelul formularului stabilit de ANSVSA. Pentru comercializarea carcasei de mistreţi, aceasta se marchează în conformitate cu prevederile Ordinului preşedintelui ANSVSA |
|
|
1 |
2 |
3 |
|
|
nr. 10/2008 privind aprobarea Normei sanitare veterinare care stabileşte procedura pentru marcarea şi certificarea sanitară veterinară a cărnii proaspete şi marcarea produselor de origine animală destinate consumului uman. C. Instrucţiuni privind transportul, depozitarea şi utilizarea vaccinurilor antipestoase sub formă de momeli vaccinale cu administrare orală de urgenţă la mistreţi I. Instrucţiuni privind transportul: Personalul din cadrul depozitului farmaceutic veterinar implicat în operaţiunile de transport al momelilor vaccinale către DSVSA este instruit de către medicul veterinar care are calitatea de şef al depozitului farmaceutic veterinar sau de persoana responsabilă cu calitatea produselor medicinale veterinare din cadrul depozitului, la locul de încărcare a momelilor vaccinale, cu privire la tehnicile speciale de transport şi manipulare a acestora; la finalizarea instruirii se întocmesc procese-verbale de instruire. II. Instrucţiuni privind depozitarea: Personalul implicat în operaţiunile specifice activităţii de depozitare a momelilor vaccinale din DSVSA este instruit de către medicul veterinar oficial cu responsabilitate în recepţia, depozitarea şi distribuţia vaccinului pe raza judeţului, numit prin decizie a directorului executiv al DSVSA. III. Instrucţiuni privind utilizarea: a) DSVSA eliberează momelile vaccinale personalului care plasează respectivele momeli sub supravegherea medicului veterinar oficial; b) eliberarea momelilor vaccinale se face după instruirea personalului responsabil de către medicul veterinar oficial cu responsabilitate în recepţia, depozitarea şi distribuţia momelilor vaccinale pe raza judeţului, numit prin decizie a directorului executiv al DSVSA, cu privire la modul de transport, depozitare şi utilizare a acestora, prin întocmirea unui proces-verbal de instruire; c) personalul care plasează momelile vaccinale este instruit de către medicul veterinar oficial în ceea ce priveşte condiţiile de folosire a momelilor vaccinale; d) instrucţiunile producătorului privind condiţiile de utilizare a momelilor vaccinale se aplică întocmai. DSVSA, prin Compartimentul de coordonare tehnică a activităţii farmaceutice veterinare şi nutriţie animală, verifică respectarea instrucţiunilor de transport, depozitare şi utilizare la nivelul judeţului ale momelilor vaccinale, completează fişa de inspecţie, iar rezultatele verificării sunt raportate lunar la Direcţia de coordonare tehnică a institutelor de referinţă, LSVSA, reglementare şi controlul activităţii farmaceutice veterinare din cadrul ANSVSA. |
|
7. La capitolul IV nota (3) punctul 3, litera a) se modifică şi va avea următorul cuprins: a)Selectarea produselor medicinale şi întocmirea Planului anual de prelevare şi testare a produselor medicinale veterinare comercializate în România.Selectarea iniţială a produselor medicinale autorizate şi includerea lor în Planul anual de prelevare şi testare a produselor medicinale veterinare comercializate în România se fac pentru toate produsele autorizate cu 3 ani în urmă (n = 3, unde n este anul în curs), cu excepţia produselor supuse eliberării oficiale a loturilor conform prevederilor Normei sanitare veterinare privind Codul produselor medicinale veterinare, aprobată prin Ordinul preşedintelui ANSVSA nr. 187/2007, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi a produselor imunologice destinate profilaxiei şi combaterii bolilor incluse în Programul acţiunilor de supraveghere, prevenire, control şi eradicare a bolilor la animale, a celor transmisibile de la animale la om, protecţia animalelor şi protecţia mediului, de identificare şi înregistrare a bovinelor, suinelor, ovinelor şi caprinelor pentru anul 2011, la care prelevarea de probe se efectuează de ICBMV de două ori pe an pentru fiecare tip de produs pentru unităţile care în urma inspecţiilor privind buna practică de fabricaţie - GMP au fost încadrate în categoria «conformitate bună». Pentru celelalte unităţi, ICBMV trebuie să testeze fiecare serie din fiecare tip de produs. Selectarea ulterioară a produselor care au fost supuse selectării iniţiale şi includerea lor în Planul anual de prelevare şi testare a produselor medicinale veterinare comercializate în România se fac pe baza analizei riscului, astfel încât toate produsele medicinale veterinare să fie testate de mai multe ori în timpul ciclului de viaţă al produsului medicinal veterinar, la intervale de maximum 5 ani, în funcţie de punctajul obţinut la analiza riscului. Planul anual de prelevare şi testare a produselor medicinale veterinare comercializate în România va fi constituit din 3 capitole, după cum urmează: – capitolul I: produse autorizate prin procedura naţională - producători interni;
– capitolul II: produse autorizate prin procedură naţională - producători din ţări terţe;
– capitolul III: produse autorizate prin procedura naţională - producători din Uniunea Europeană.Clasificarea produselor medicinale şi evaluarea riscurilor asociate defectelor produsului se fac pe baza factorilor asociaţi proprietăţilor farmaceutice, datelor legate de producător şi de procesul de fabricare, utilizarea clinică a produsului şi distribuţia pe piaţă. Factorii sunt împărţiţi în funcţie de influenţa lor asupra posibilităţii apariţiei unui defect de calitate, de efectele secundare adverse date de acest defect sau de gradul de expunere la un eventual defect. Atribuirea unui risc pentru un produs medicinal se face printr-un sistem de notare care se aplică fiecărui indicator, astfel cum este prevăzut în tabelul de mai jos. Punctajul total bazat pe combinarea punctajului fiecărui indicator individual pentru un produs va stabili dacă acel produs prezintă un risc înalt, mediu sau minim şi acest lucru va sta la baza aprecierii gradului de prioritate în controalele de supraveghere a pieţei. Determinarea riscului presupune în aceste condiţii însumarea scorului alocat pentru fiecare factor, pentru toate elementele: incidenţă, expunere şi efecte nocive. Articolul IIPrezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Preşedintele Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor, Radu Roatiş Cheţan
|